CODUL PENAL din 21 iulie 1968 (**republicat**)

Pe scurt

Acest Cod Penal stabilește ce fapte sunt considerate infracțiuni, pedepsele aplicabile acestora și cum se aplică legea penală în timp și spațiu. Legea penală apără România, suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept.

Ce reglementează

• Definiția infracțiunilor și pedepsele aferente.
• Aplicarea legii penale pe teritoriul României și în afara acestuia.
• Principiile de aplicare a legii penale în timp (activitate, neretroactivitate, retroactivitate și legea mai favorabilă).
• Condițiile răspunderii penale pentru persoane fizice și juridice, inclusiv tentativa.

Cui îi privește

• Orice persoană care săvârșește o faptă considerată infracțiune pe teritoriul României.
• Cetățenii români sau persoanele fără cetățenie cu domiciliul în țară, pentru infracțiuni săvârșite în afara țării.
• Cetățenii străini sau persoanele fără cetățenie care nu domiciliază în țară, pentru anumite infracțiuni săvârșite în afara țării.
• Persoanele juridice, cu excepția statului, a autorităților și instituțiilor publice care desfășoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat.

Puncte cheie

• O faptă este infracțiune dacă prezintă pericol social, este săvârșită cu vinovăție și este prevăzută de legea penală.
• Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României (Art. 3).
• Legea penală nu se aplică faptelor care, la data săvârșirii, nu erau prevăzute ca infracțiuni (Art. 11).
• În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă (Art. 13).
• Tentativa se pedepsește numai când legea prevede expres aceasta, cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute pentru infracțiunea consumată (Art. 21).