Surse oficialelegislatie.just.ro · EUR-Lex
Europaius
Română
ČeštinaDeutschFrançaisEspañolPolskiItalianoNederlandsÖsterreichBelgiquePortuguêsSvenskaDanskSuomiSlovenčinaIrelandMagyarEestiLietuviųLatviešuSlovenščinaHrvatskiΚύπροςMaltiΕλληνικάLuxembourgБългарски
Română

STRATEGIA NAŢIONALĂ din 18 noiembrie 2014

Pe scurt

Această strategie națională de sănătate, valabilă pentru perioada 2014-2020, reprezintă angajamentul Guvernului României de a promova sănătatea ca factor cheie pentru o dezvoltare durabilă a societății românești. Documentul își propune să elimine punctele slabe din sectorul de sănătate prin reducerea inegalităților, optimizarea utilizării resurselor și îmbunătățirea capacității administrative.

Ce reglementează

  • Cadrul general de intervenție pentru sectorul de sănătate.
  • Misiunea, viziunea, scopul și principiile de bază ale sistemului de sănătate.
  • Arii strategice de intervenție pentru sănătatea publică, servicii de sănătate și măsuri transversale.
  • Mecanismele de implementare, monitorizare și evaluare a strategiei.

Cui se adresează

  • Decidenților din sectorul de sănătate și Guvernului României.
  • Actorilor instituționali și specialiștilor implicați în sistemul de sănătate, de la furnizorii de servicii la autoritățile locale și structurile centrale.

Puncte cheie

  • Îmbunătățirea stării de sănătate și nutriție a femeii și copilului, inclusiv reducerea numărului de sarcini nedorite și a mortalității materne.
  • Reducerea morbidității și mortalității prin boli transmisibile (ex: TB, HIV/SIDA, hepatite B și C) și netransmisibile (ex: cancer, boli cardiovasculare, diabet).
  • Asigurarea accesului echitabil la servicii de sănătate de calitate și cost-eficace, în special pentru grupurile vulnerabile.
  • Dezvoltarea infrastructurii de sănătate la nivel național, regional și local, inclusiv prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor moderne (E-sănătate).
Textul legii
Textul legii

STRATEGIA NAŢIONALĂ din 18 noiembrie 2014 de sănătate 2014-2020 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 891 bis din 8 decembrie 2014 Notă ... ────────── *) Aprobată de Hotărârea Guvernului nr. 1028 din 18 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 8 decembrie

  1. ────────── CUPRINS
  2. INTRODUCERE
  3. CADRU STRATEGIC 2.1 Misiune, viziune, scop şi principii de bază 2.2 Valori 2.3 Arii strategice pentru sectorul de sănătate
  4. CONTEXTUL ACTUAL AL SISTEMULUI DE SĂNĂTATE 3.1 Profilul stării de sănătate a populaţiei 3.2 Performanţa sistemului de servicii de sănătate 3.2.
  5. Capacitatea de a răspunde nevoilor beneficiarului 3.2.
  6. Echitate şi protecţie financiară 3.2.
  7. Eficienţă şi sustenabilitate financiară
  8. SCOP ŞI OBIECTIVE GENERALE. ARII STRATEGICE PRIORITARE 4.
  9. ARIA STRATEGICĂ DE INTERVENŢIE 1:"SĂNĂTATE PUBLICĂ" OG.
  10. Îmbunătăţirea stării de sănătate şi nutriţie a femeii şi copilului OS 1.
  11. Îmbunătăţirea stării de sănătate şi nutriţie a mamei şi copilului şi reducerea riscului de deces infantil şi matern OS 1.
  12. Reducerea numărului de sarcini nedorite, a incidenţei avortului la cerere şi a mortalităţii materne prin avort OG.
  13. Reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin boli transmisibile, a impactului lor la nivel de individ şi societate OS 2.
  14. Întărirea capacităţii sistemului naţional de supraveghere a bolilor transmisibile prioritare, de alertare rapidă şi răspuns coordonat OS 2.
  15. Protejarea sănătăţii populaţiei împotriva principalelor boli care pot fi prevenite prin vaccinare OS 2.
  16. Reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin TB şi menţinerea unor rate adecvate de depistare şi de succes terapeutic OS 2.
  17. Reducerea incidenţei bolilor transmisibile prioritare: HIV/SIDA şi asigurarea accesului pacienţilor la tratamente antivirale OS 2.
  18. Reducerea incidenţei bolilor transmisibile prioritare: hepatite B şi C şi asigurarea accesului pacienţilor la tratamente antivirale OG
  19. Diminuarea ritmului de creştere a morbidităţii şi mortalităţii prin boli netransmisibile şi reducerea poverii lor în populaţie prin programe naţionale, regionale şi locale de sănătate cu caracter preventiv OS 3.
  20. Creşterea eficacităţii şi rolului promovării sănătăţii în reducerea poverii bolii în populaţie în domeniile prioritare OS 3.
  21. Reducerea poverii cancerului în populaţie prin depistarea în faze incipiente de boală şi reducerea pe termen mediu-lung a mortalităţii specifice prin intervenţii de screening organizat OS 3.
  22. Îmbunătăţirea stării de sănătate mintală a populaţiei OS 3.
  23. Protejarea sănătăţii populaţiei împotriva riscurilor legate de mediu OS 3.
  24. Asigurarea accesului la servicii de diagnostic şi/sau tratament pentru patologii special 4.
  25. ARIA STRATEGICĂ DE INTERVENŢIE 2:"SERVICII DE SĂNĂTATE" OG.
  26. Asigurarea accesului echitabil la servicii de sănătate de calitate şi cost-eficace, în special la grupurile vulnerabile O.S.4.
  27. Dezvoltarea serviciilor de asistenţă comunitară, integrate şi comprehensive, destinate în principal populaţiei din mediul rural şi grupurilor vulnerabile inclusiv Roma O.S.4.
  28. Creşterea eficacităţii şi diversificarea serviciilor de asistenţă medicală primară O.S.4.
  29. Consolidarea serviciilor ambulatorii de specialitate pentru creşterea ponderii afecţiunilor rezolvate în ambulatorul de specialitate şi reducerea poverii prin spitalizarea continuă O.S.4.
  30. Îmbunătăţirea accesului populaţiei la servicii medicale de urgenţă prin consolidarea sistemului integrat de urgenţă ţi continuarea dezvoltării acestuia O.S.4.
  31. Îmbunătăţirea performanţei şi calităţii serviciilor de sănătate prin regionalizarea/concentrarea asistenţei medicale spitaliceşti O.S.4.
  32. Creşterea accesului la servicii de calitate de reabilitare, paliaţie şi de îngrijiri pe termen lung, adaptate fenomenului demografic de îmbătrânire a populaţiei şi profilului epidemiologic al morbidităţii O.S.4.
  33. Crearea de reţele de furnizori de asistenţă medicală la nivel local, judeţean şi regional
  34. ARIA STRATEGICĂ DE INTERVENŢIE 3:"MĂSURI TRANSVERSALE PENTRU UN SISTEM DE SĂNĂTATE SUSTENABIL ŞI PREDICTIBIL" - DOMENII PRIORITARE O.G.5: Un sistem de sănătate inclusiv, sustenabil şi predictibil prin implementarea de politici şi programe transversale prioritare OS 5.
  35. Întărirea capacităţii administrative la nivel naţional, regional şi local şi comunicarea schimbării O.S.5.
  36. Implementarea unei politici sustenabile de asigurare a resurselor umane în sănătate O.S.5.
  37. Implementarea unei politici sustenabile de asigurare a resurselor financiare în sănătate, asigurarea controlului costurilor şi a protecţiei financiare a populaţiei O.S.5.
  38. Asigurarea şi monitorizarea calităţii serviciilor de sănătate publice şi private O.S.5.5 Dezvoltarea şi implementarea unei politici a medicamentului bazate pe dovezi care să asigure accesul echitabil şi sustenabil al populaţiei la medicaţie O.S.5.
  39. Promovarea cercetării şi inovării în sănătate O.S.5.
  40. Colaborare intersectorială pentru o stare de sănătate mai bună a populaţiei, în special a grupurilor vulnerabile OG
  41. Eficientizarea sistemului de sănătate prin accelerarea utilizării tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor moderne (E-sănătate) O.S.6.
  42. Dezvoltarea Sistemului Informatic Integrat în domeniul sănătăţii prin implementarea de soluţii sustenabile de E-Sănătate O.S.6.
  43. Creşterea accesului la servicii de sănătate prin utilizarea serviciilor de telemedicină OG
  44. Dezvoltarea infrastructurii de sănătate la nivel naţional, regional şi local în vederea reducerii inechităţii în accesul la serviciile de sănătate O.S. 7.
  45. Îmbunătăţirea infrastructurii spitaliceşti în condiţiile necesarei remodelări a reţelei spitaliceşti prin restructurare şi raţionalizare O.S. 7.
  46. Îmbunătăţirea infrastructurii serviciilor de sănătate oferite în regim ambulatoriu prin asistenţă medicală comunitară, medicină de familie şi ambulatorul de specialitate O.S. 7.
  47. Dezvoltarea infrastructurii serviciilor integrate de urgenţă O.S. 7.
  48. Îmbunătăţirea infrastructurii serviciilor de sănătate publică
  49. Mecanisme de implementare. Monitorizare şi evaluare 5.
  50. Mecanisme de implementare 5.
  51. Monitorizare şi evaluare (M&E)
  52. Priorităţi strategice sectoriale 6.
  53. Planul Naţional de Prevenţie 6.
  54. Planul Naţional de Control al Bolilor Oncologice 6.
  55. Planul Naţional de Control al Diabetului 6.
  56. Planul Naţional de Control al Bolilor Cardiovasculare 6.
  57. Planul Naţional de Boli Rare
  58. INTRODUCERE Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020 este dovada angajamentului decidenţilor din sectorul de sănătate şi a Guvernului României de a asigura şi promova sănătatea ca determinant cheie al unei dezvoltări durabile a societăţii româneşti, inclusiv din punct de vedere social, teritorial şi economic, ca motor de progres şi prosperitate al naţiunii. Documentul este menit să furnizeze cadrul general de intervenţie pentru eliminarea punctelor slabe identificate în sectorul de sănătate prin: reducerea inegalităţilor importante existente în sănătate, optimizarea utilizării resurselor în serviciile de sănătate în condiţii de cost-eficacitate crescută folosind medicina bazată pe dovezi şi, nu în ultimul rând, la îmbunătăţirea capacităţii administrative şi a calităţii managementului la toate nivelurile. Strategia este un instrument cadru menit să permită o articulare fermă la contextul european şi a direcţiilor strategice formulate în "Strategia Europa 2020" (Health 2020) a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii Regiunea Europa şi se încadrează în cele 7 iniţiative emblematice ale Uniunii Europene. Documentul strategic este elaborat în contextul procesului de programare a fondurilor europene aferente perioadei 2014-2020 şi reprezintă un document de viziune justificat şi de necesitatea îndeplinirii condiţionalităţii ex-ante prevăzută de Poziţia Serviciilor Comisiei cu privire la dezvoltarea Acordului de Parteneriat şi a programelor în România pentru perioada 2014-2020, precum şi a recomandărilor de ţară formulate de Comisia Europeană cu privire la sectorul sanitar. Totodată, cadrul general de dezvoltare a politicilor de sănătate pentru perioada 2014-2020 a ţinut cont de măsurile de reformă propuse în "Analiza funcţională a sectorului de sănătate în România" realizată de experţii Băncii Mondiale. Ministerul Sănătăţii vede Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020 ca pe un document catalizator menit să stimuleze progresul şi dezvoltarea în sistemul de sănătate românesc în domeniile prioritare. Factori esenţiali pentru succesul Strategiei sunt asumarea, implicarea şi acţiunea responsabilă a actorilor instituţionali şi a specialiştilor în atingerea obiectivelor propuse, de la furnizorii de servicii şi autorităţile locale de sănătate şi până la structurile centrale implicate în schimbarea paradigmei actuale din sectorul de sănătate cu una care să corespundă mai bine direcţiei către modernitate, progres şi dezvoltare pe care şi-o doreşte societatea românească. Reuşita depinde în mare măsură de succesul în promovarea unei culturi a colaborării, a urmăririi unui progres în starea de sănătate a populaţiei, a utilizării cât mai eficiente a resurselor disponibile în sănătate, a promovării unui management de calitate. O iniţiativă atât de amplă precum o nouă strategie de sănătate se bazează pe lucrul în echipă, atât la nivelul specialiştilor cât şi la nivelul instituţiilor care colaborează şi se coordonează pentru maximizarea rezultatelor; ea se bazează nu numai pe o abordare sectorială limitată, ci pe o abordare intersectorială, de largă implicare a tuturor sectoarelor şi segmentelor societăţii.
  59. CADRU STRATEGIC 2.
  60. Misiune, viziune, scop şi principii de bază Viziune O naţiune cu oameni sănătoşi şi productivi prin accesul la servicii preventive, de urgenţă, curative şi reabilitare de calitate, în condiţiile utilizării eficace şi eficiente a resurselor disponibile şi a promovării unor standarde cât mai înalte şi a bunelor practici. Misiune Ministerul Sănătăţii stabileşte direcţiile strategice şi lucrează, în colaborare cu actorii relevanţi, pentru asigurarea accesului echitabil la servicii de sănătate de calitate, cost-eficace, cât mai apropiate de nevoile individului şi comunităţii. Scop global Îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei României Principii de bază Acces echitabil la servicii esenţiale, cost-eficacitate, fundamentare pe dovezi, optimizarea serviciilor de sănătate, cu accent pe serviciile şi intervenţiile cu caracter preventiv, descentralizare, parteneriat cu toţi actorii ce pot contribui la îmbunătăţirea stării de sănătate. 2.
  61. Valori Principalele valori care constituie pentru Ministerul Sănătăţii fundaţia pe care îşi bazează viziunea sa pentru viitor, înţelegerea misiunii sale şi eforturile planificate pentru atingerea obiectivelor strategice propuse sunt: Comunicarea şi transparenţa Decizia privind priorităţile naţionale din sănătate şi dezvoltarea serviciilor de sănătate se face în mod deschis, cu implicarea pacienţilor, consultarea principalilor actori, comunicarea motivaţiei şi a deciziei către personalul medical şi comunitate. Centrarea pe pacient Strategia vede pacientul în mijlocul sistemului; acesta are dreptul să fie reprezentat în mecanismele decizionale, să fie tratat cu respectul demnităţii şi drepturilor sale; pe de altă parte, sistemul se va baza pe responsabilizarea populaţiei de a se plia pe cerinţele programelor de prevenţie şi tratament recomandate. Angajamentul privind direcţiile strategice naţionale Angajamentul şi implicarea fermă intersectorială şi interdisciplinară a Guvernului, Ministerului Sănătăţii, a personalului din sănătate dar şi a comunităţilor locale în implementarea Strategiei Naţionale de Sănătate. Programe naţionale de sănătate mai eficace, orientate pe rezultate şi nu numai pe proces, cu o abordare şi o finanţare predictibilă multianuală şi o atenţie sporită acordată monitorizării şi evaluării atingerii obiectivelor de stare de sănătate propuse. Ancorarea în evidenţe, asigurarea valorii adăugate pentru banii investiţi Promovarea medicinii bazate pe dovezi atât în practica clinică, la nivel individual, cât şi în abordarea populaţională, de sănătate publică. Asigurarea celui mai bun raport între cheltuiala cu sănătatea şi beneficiul obţinut (starea de sănătate a populaţiei). Echitatea Creşterea accesului la serviciile de sănătate de bază pentru toţi, în special pentru cei vulnerabili şi dezavantajaţi Îmbunătăţirea continuă a calităţii Depunerea de eforturi mai ample şi susţinute pentru îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor furnizare, cu accent pe individ şi comunitate. Calitate la nivelul structurilor, proceselor şi în rezultatele serviciilor de sănătate şi implicit calitate a managementului, informaţiei din sănătate ce asigura decizia oportună, informată şi fundamentată Descentralizarea în sănătate, dar şi responsabilizarea şi implicarea comunităţii Descentralizarea în luarea unor decizii şi managementul sănătăţii, dar şi creşterea competenţelor comunităţilor locale şi a responsabilizării acestora pentru utilizarea cât mai eficace a resurselor disponibile serviciilor de sănătate, pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei. Împuternicirea personalului din sănătate Valorizarea, recompensarea şi formarea adecvată a personalului, precum şi oferirea de oportunităţi pentru ca specialiştii din sănătate să contribuie la organizarea şi furnizarea serviciilor de sănătate. Etica profesională Personalul medical are atitudine şi comportament profesioniste şi etice în relaţia cu pacientul şi demonstrează respect pentru viaţa individului şi drepturile omului. Conştientizarea populaţiei şi responsabilizarea individului O mai bună înţelegere şi conştientizare la nivel de individ a principalilor determinaţi ai bolilor, dar şi a rolului şi responsabilităţii fiecărei persoane în a adopta comportamente sănătoase, a măsurilor cu caracter preventiv care pot contribui la menţinerea unei cât mai bune stări de sănătate pe parcursul vieţii şi, implicit, a capacităţii şi productivităţii membrilor comunităţii, a societăţii în ansamblul ei. 2.
  62. Arii strategice pentru sectorul de sănătate ────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────── Aria strategică 1: Sănătate publică │Aria strategică 2: Servicii de sănătate ● Îmbunătăţirea sănătăţii mamei şi │● Un sistem de servicii de asistenţă copilului │comunitară de bază destinate grupurilor ● Combaterea dublei poveri a bolii │vulnerabile în populaţie prin: │● Creşterea eficacităţii şi - Controlul eficace al epidemiilor │diversificarea serviciilor de asistenţă şi supravegherea bolilor │medicală primară transmisibile, inclusiv cu accent │● Consolidarea calităţii şi pe bolile transmisibile cu povară │eficacităţii serviciilor furnizate în relativ mare în populaţia din │ambulatorul de specialitate România │● Creşterea gradului de siguranţă a - Reducerea poverii prin boli │populaţiei prin consolidarea sistemului netransmisibile evitabile, │integrat de urgenţă şi asigurarea inclusiv intervenţii privind │accesibilităţii la asistenţa medicală patologii cronice istoric neglijate │de urgenţă adecvată în mod echitabil (cancer, boli cardiovasculare, │● Regionalizarea/concentrarea diabet, sănătatea mintală, boli │asistenţei medicale spitaliceşti şi rare) │crearea de reţele regionale de ● Sănătatea în relaţie cu mediul │referinţă cu spitale şi laboratoare de ● Conştientizarea şi educarea │diferite grade de competenţă populaţiei privind soluţiile │interconectate cu sectorul de asistenţă eficace cu caracter preventiv │primară şi ambulatorie de specialitate. (primar, secundar sau terţiar) │● Creşterea accesului la servicii de │reabilitare, paliaţie şi de îngrijiri │pe termen lung ────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────── Aria strategică 3: Măsuri transversale ● Întărirea capacităţii administrative la nivel naţional, regional şi local şi comunicarea schimbării ● Implementarea unei politici sustenabile de asigurare a resurselor umane în sănătate ● Implementarea unei politici sustenabile de asigurare a resurselor financiare în sănătate, asigurarea controlului costurilor şi a protecţiei financiare a populaţiei ● Asigurarea şi monitorizarea calităţii serviciilor de sănătate publice şi private ● Dezvoltarea şi implementarea unei politici a medicamentului care să asigure accesul echitabil şi sustenabil la medicaţia bazată pe dovezi a populaţiei ● Promovarea cercetării şi inovării în sănătate ● Colaborare intersectorială pentru o stare de sănătate mai bună a populaţiei, în special a grupurilor vulnerabile ● Eficientizarea sistemului de sănătate prin accelerarea utilizării tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor moderne (E-sănătate) ● Dezvoltarea infrastructurii adecvate la nivel naţional, regional şi local, în vederea reducerii inechităţii în accesul la serviciile de sănătate ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  63. CONTEXTUL ACTUAL AL SISTEMULUI DE SĂNĂTATE 3.
  64. Profilul stării de sănătate a populaţiei Ca urmare a bilanţului negativ între natalitate, mortalitate şi migraţia externă, populaţia stabilă din România a scăzut substanţial în perioada inter-recensală 2002-2011 (de la 21,6 la 20,1 mil. locuitori), pe fondul unei tendinţe de îmbătrânire prin scăderea nominală şi relativă a ponderii populaţiei tinere şi a creşterii ponderii populaţiei de peste 60 de ani până la 20,8%

(2012). Speranţa de viaţă la naştere - măsură a calităţii vieţii unei naţiuni şi indicator al randamentului potenţial al investiţiilor în capitalul uman - a avut o evoluţie pozitivă în ultimele două decade la ambele sexe, aşa încât s-a atins 70,1 ani la bărbaţii şi 77,5 ani la femei
(2011). Durata medie a vieţii este mai mare în urban decât în rural, dar magnitudinea diferenţei urban-rural diferă semnificativ între regiuni (+0,8 în regiunea Vest şi +3 ani în Bucureşti-Ilfov) [INS, 2013]. După speranţa de viaţă România este plasată pe penultimul loc în UE27, iar discrepanţă faţă de populaţia europeană generală este mai substanţială la bărbaţi (-6,5 ani) decât la femei (-4,9 ani) [Eurostat]. Rata natalităţii, stabilizată în perioada 2006-2010 la valori de peste 10 născuţi vii %0 locuitori, reintră pe o tendinţă descendentă din 2010 şi atinge 9,4 născuţi vii %0 locuitori în
  1. Natalitatea cea mai mică este în regiunile sudice - exceptând Bucureşti-Ilfov - iar diferenţele tradiţionale dintre urban şi rural aproape s-au şters în
  2. Indicele conjunctural al fertilităţii este stabilizat de circa 10 ani în jurul valorii de 1,3 copii/femeie în România, faţă de 1,56 copii/femeie în UE
  3. Mortalitatea generală s-a menţinut la valori în platou în ultimii ani, valoarea din 2011 fiind egală celei înregistrate în 2009 (12 decese %0 locuitori), fiind cu circa 25% peste media UE
  4. În mediul rural se constată un exces de mortalitate (14,2%0) comparativ cu mediul urban (9,8%0) pe seama populaţiei mai îmbătrânite. Tabel
  5. Mortalitate standardizată pe principalele cauze de deces, România 2006-2010 (decese/la 100.000 persoane) *Font 8* ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2006 2007 2008 2009 2010 2006-2010 % schimbare ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Bolile sistemului circulator 618.7 578.07 558.3 548.6 539.7 -12.8% Boli ischemice 213.5 200.9 194.2 188.8 187.2 -12.3% Boli cerebro-vasculare 205.2 186.4 173.5 169.9 167.0 -18.6% Tumori maligne 179.8 178.3 179.7 181.4 180.1 0.2% Bolile sistemului digestiv 58.0 59.5 62.5 65.9 66.0 13.8% Bolile aparatului respirator 52.9 51.8 49.5 50.6 49.0 -7.4% Bolile cronice hepatice, incl. ciroze 39.7 40.9 44.0 46.5 46.6 17.4% Diabet zaharat 7.9 8.5 8.1 8.2 8.7 10.1% ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Accidente de transport 15.1 15.7 16.6 15.1 12.3 -18.5% Leziuni traumatice şi otrăviri 57.7 55.1 57.2 53.9 53.2 -7.8% ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Cauze asociate cu fumatul 493.6 461.2 441.4 433.6 427.7 -13.4% Cauze asociate cu consumul de alcool 105.8 104.4 109.2 108.8 107.9 2.0% ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Sursa: Health for all database, WHO Regional Office for Europe, 2012 Cauze de deces. Mortalitatea generală este dominată de bolile circulatorii şi de neoplasme (cca. 8/10 decese, mai exact 60,2% şi respectiv 18,3%). Următoarele cauze de deces în ordinea frecvenţei sunt bolile aparatului digestiv (6,4%), respirator (4,9%) şi decesele din cauze acute*1) (4,6%). Notă ... ────────── *1) Leziuni traumatice, otrăviri sau alte cauze externe ────────── Mortalitatea standardizată pentru primele patru cauzele de deces a înregistrat o ameliorare în perioada 2006-2010 (Tabel 1). A crescut însă substanţial mortalitatea prin boli cronice ale ficatului şi ciroze - în cadrul căreia mortalitatea prin ciroză este predominantă - dar şi decesele cauzate de consumul de alcool, în general. Modelul mortalităţii pentru principalele boli netransmisibile - circulatorii, unele cancere, ciroze - rămâne în general mai defavorabil în România decât în alte ţări UE, ratele standardizate pentru vârsta fiind de până la două ori mai mari comparativ cu mediile europene, cu diferenţe şi mai marcate în cazul mortalităţii premature (la 0-54 ani). Tabel
  6. Mortalitatea infantilă şi indicele mortalităţii materne (MMR), România 2007-2012 (decese/1000 născuţi vii) *Font 8* ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2007-2011 % schimbare ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Mortalitate infantilă 11,9 10,9 10,1 9,8 9,4 9,0 *) -21,0% ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Mortalitatea perinală 8,8 7,9 7,3 7,0 6,9 6,2 -22,2% ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Mortalitate maternă (MMR) 20,5 19,8 21,1 24,0 25,5 11,4 24,4% MMR avort 5,1 4,1 3,6 5,2 3,1 ... -39,2% MMR hemoragie 2,8 4,9 2,3 1,9 3,1 ... 10,7% MMR gestaţional, hiperemeză, HTA 2,3 0,5 1,4 2,8 3,6 ... 56,5% MMR puerperală 3,3 3,2 5,8 1,9 3,1 ... -6,1% ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Sursa: Health for all database, WHO Regional Office for Europe, 2012 şi MS*) Mortalitatea infantilă şi-a menţinut tendinţa descendentă până la minima de 9,0 decese %0 născuţi-vii în 2012 (Tabel 2) mai ales pe seama reducerii mortalităţii postneonatale, dar rămâne cea mai mare rata din ţările UE27 şi de 2,4 ori peste media europeană (~4%0 în 2011). În cifre absolute este vorba de 1812 nou-născuţi decedaţi în 2012*2). Riscul de deces este mai mare în mediul rural (> 50%) decât în urban şi diferă între judeţe (valori maxime în Tulcea-15,2%0 şi Mehedinţi-16,1%0). Decesele infantile survin preponderent în prima luna de viaţă (57%). O bună parte din decese sub 1 an survin la domiciliu*3), iar majoritatea decedează fără asistenţă medicală pentru boala cauzatoare de deces. Cauzele de deces infantil cele mai frecvente sunt condiţiile perinatale (34%), urmate de boli respiratorii (29%) şi patologiile congenitale (cca. 25%). Notă ... ────────── *2) Ministerul Sănătăţii, Institutul Naţional de Sănătate Publică, Centrul Naţional de Statistică şi Informatică. Mortalitatea infantilă în România, Anul
  7. CNSISP, 2013 *3) Peste 20% din total decese sub 1 an raportat la toţi nou-născuţi, însă circa 40% raportat la nou-născuţii externaţi din maternitate ────────── Probabilitatea de deces la copiii sub 5 ani este cea mai înaltă din UE27 (11,7/1000 născuţi vii, 2010). Mortalitatea maternă. La un indice al mortalităţii materne (MMR) de 25,48 decese %000 născuţi-vii în 2011, riscul de deces matern la naştere era de circa cinci ori mai mare în România decât în UE. Pe o tendinţă generală de scădere susţinută de circa două decade, în 2012 s-a înregistrat o reducere marcată a mortalităţii materne până la 11,4 %000 născuţi-vii, mai ales pe seama reducerii mortalităţii prin avort. În valori absolute este vorba de 11 cazuri de deces prin risc obstetrical direct şi 3 cazuri de deces prin avort, pe lângă cele 9 decese prin risc obstetrical indirect. Notabilă este îngrijorătoarea tendinţă consolidată de creştere a MMR de cauze gestaţionale din ultimii ani (Tabel 2). Povara bolii în populaţie. Speranţa de viaţă sănătoasă la naştere rămâne inferioară celei din statele membre UE27 (57,1, respectiv 62,2 ani în UE). Anchetele SILC*4) recente arată că, deşi speranţa de viaţă la naştere a crescut, speranţa de viaţă sănătoasă s-a diminuat în România, contrar situaţiei în UE25 [EHLEIS, 2013]*5). Notă ... ────────── *4) Anchete SILC (EU- Statistics on Income and living Conditions) *5) European Health and Life Expectancy Information System , EHLEIS Country Reports, Issue 6, Health expectancy in România, April 2013 ────────── Speranţa de viaţă sănătoasă la vârsta de 65 de ani de a scăzut între anii 2007-2010 la bărbaţi (de la 7,7 la 5,9 ani), dar mai ales la femei (de la 7,8 la 5 ani). Practic, după 65 de ani româncele trăiesc circa 5 ani fără afecţiuni ce pot determina limitarea activităţii, încă 7,5 ani cu limitare moderată şi încă 4,8 ani cu limitarea severă, iar bărbaţii petrec astfel circa 5,9 ani, 5,6 ani şi respectiv 2,5 ani de viaţă. Tabel
  8. Ani potenţiali de viaţă pierduţi, pe cauze de deces şi sex, România 2010 (mii YLL şi YLL/1000 persoane) *Font 8* ────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────── Femei │ Bărbaţi ────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────── Cauze de deces YLL%0 mii │ mii YLL%0 Cauze de deces YLL │ YLL ────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────
  9. Boala cardiacă ischemică 39.4 432,9 │ 598,2 57.3
  10. Boala cardiacă ischemică
  11. Accident vascular cerebral 39.5 434,5 │ 441,7 42.3
  12. Accident vascular cerebral
  13. Ciroza hepatică 8.2 90,3 │ 180,4 17.3
  14. Ciroza hepatică
  15. Boala cardiacă hipertensivă 7.7 84,7 │ 175,3 16.8
  16. Cancer bronho-pulmonar
  17. Cancer la sân 6.4 70,8 │ 117,3 11.2
  18. Inf. respiratorii inferioare
  19. Inf. respiratorii inferioare 6.4 69,9 │ 96,5 9.2
  20. Boala cardiacă hipertensivă
  21. Cancer de col uterin 4.6 51,0 │ 88,2 8.5
  22. Accidente trafic
  23. Cancer colo-rectal 3.9 42,7 │ 85,5 8.2
  24. Auto-vătămare
  25. Alte, boli cardiovasculare 3.6 39,9 │ 66,8 6.4
  26. Alte, boli cardiovasculare
  27. Cancer bronho-pulmonar 3.4 37,4 │ 63,5 6.1
  28. BPOC
  29. Accidente trafic 2.3 25,4 │ 58,5 5.6
  30. Cancer colo-rectal
  31. BPOC 2.2 24,2 │ 50,4 4.8
  32. Cancer gastric
  33. Anomalii congenitale 2.2 24,2 │ 37,3 3.6
  34. Tuberculoză
  35. Diabet 1.9 20,4 │ 35,9 3.4
  36. Cancer hepatic
  37. Cancer hepatic 1.5 16,9 │ 29,2 2.8
  38. Anomalii congenitale
  39. Accidente intenţionate 1.4 15,2 │ 21,4 2,3
  40. Cancer prostată
  41. Complicaţii naştere prematură 0.9 10,4 │ 26,0 2.5
  42. Boli prin consum de alcool
  43. Violenţa domestică 0.6 6,9 │ 21,9 2.1
  44. Diabet
  45. Afecţiuni materne 0.3 2,9 │ 21,9 2.1
  46. HIV/SIDA ────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────────── Sursa: Institute for Health Metrics and Evaluation, 2013 (http://www.healthmetricsandevaluation.org) Cei mai mulţi ani potenţiali de viaţă pierduţi (YLL)*6) pot fi atribuiţi deceselor premature cauzate de bolile cerebro-vasculare, cardiacă ischemică şi ciroză hepatică, la ambele sexe (Tabel 3). Dintre tumori, cancerul la sân şi cel de col uterin la femei şi cancerul bronho-pulmonar la bărbaţi constituie malignităţile cu cel mai mare impact asupra mortalităţii premature. Notă ... ────────── *6) YLL (years of life lost) - ani potenţiali de viaţă pierduţi ca urmare a deceselor premature ────────── Notabil este faptul că un număr important de ani potenţiali de viaţă sunt pierduţi pe seama accidentelor de trafic, mai ales la bărbaţi (locul 7 după numărul YLL în 2010 conform Tabel 3). Deşi per total au o pondere relativ mică (4,6%), decesele survenite din cauze externe acute, respectiv traumatismele prin accidente de transport, căderi, agresiuni, otrăviri, etc . - constituie principala cauză de mortalitate prematură la populaţia tânără, sub 50 ani (24,4% din total decese 0-49 ani în 2012, ponderea depăşind 50% din decesele ce survin la populaţia 10-24 ani), care devansează letalitatea prin tumori (20,4%) sau afecţiuni circulatorii (18%) la aceasta grupă de vârstă [date nepublicate INS]. De altfel, România ocupă primul loc la bărbaţi şi al doilea la femei în rândul ţărilor UE27 după mortalitatea standardizată prin accidente legate de transport în 2010 (Eurostat). Tabel
  47. DALY estimaţi pe cauze de deces şi sexe la 100.000 persoane, România 2004 *Font 8* ────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────── DALY/100.000 persoane Masc. Fem. │ DALY/100.000 persoane Masc. Fem. ────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────── Toate cauzele 20,123 15,367 │Boli infecţioase şi parazitare 590 375 │Tuberculoza 353 94 Boli cardiovasculare 5,661 4,389 │BTS, exclusiv HIV 22 79 Boala card. hipertensivă 432 494 │HIV/AIDS 55 50 Boala cardiacă ischemică 2,481 1,567 │Afecţiuni materne - 130 Boli cerebro-vasculare 1,904 1,731 │Afecţiuni perinatale 339 231 Neoplasme maligne 2,445 1,801 │Prematuritate/subponderalit. 89 56 Neoplasm br.-pulmonar 683 137 │Asfixie/trauma la naştere 65 38 Cancer la sân 4 337 │Infecţii neonatale, s.a. 185 137 Cancer de col uterin - 305 │Deficienţe nutriţionale 152 239 Cancer colo-rectal 220 164 │Proteino-calorice 35 30 Neoplasm gastric 230 111 │Deficit iod 38 36 Cancer hepatic 126 62 │Anemie feriprivă 75 158 Cancer de prostată 98 - │Afecţiuni neuropsihiatrice 3,024 3,281 Boli digestive 1,428 802 │Boli musculo-scheletice 618 892 Ciroza hepatică 889 462 │Anomalii congenitale 224 176 Boli respiratorii 592 301 │Accidente neintenţionale 2,349 602 BPOC 371 171 │Accidente trafic 463 153 Infecţii respiratorii 529 316 │Otrăviri 128 51 Inf. respiratorii inferioare 515 302 │Căderi 474 109 Diabet zaharat 311 325 │Accidente intenţionale 561 120 ────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────────── Sursa: OMS, februarie 2009 Tabel
  48. Povara bolii după principalii factori de risc (DALY*7), YLL*8)), pe sexe, estimate 2010 Notă ... ────────── *7) DALY (disability-adjusted life years) - ani de viaţă ajustaţi în funcţie de incapacitate. Indicator de sănătate ce însumează pierderea de ani de viaţă prin decese premature şi anii trăiţi cu incapacitate dată de prezenţa bolii sau a accidentelor. *8) YLL (years of life lost) - ani de viaţă pierduţi ca urmare a deceselor premature ────────── *Font 8* ────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────── Femei │ Bărbaţi ────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────── Factori de risc DALY YLL │ DALY YLL Factori de risc (mii) (mii) │ (mii) (mii) ────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────
  49. HTA 775,3 735,7 │ 1041,7 990,6
  50. Riscuri dietare
  51. Riscuri dietare 740,6 689,5 │ 940,1 904,2
  52. HTA
  53. BMI crescut 348,2 279,1 │ 797,5 732,9
  54. Fumat
  55. Inactivitate fizică 257,4 228,2 │ 607,9 512,3
  56. Consum alcool
  57. Fumat 226,6 190,9 │ 450,5 372,7
  58. BMI crescut
  59. Hiperglicemie a jeun 185,2 127,0 │ 284,9 261,9
  60. Inactivitate fizică
  61. Colesterol total crescut 171,1 160,3 │ 240,6 190,6
  62. Hiperglicemie a jeun
  63. Consum alcool 166,7 148,2 │ 231,9 222,5
  64. Poluare mediul(pulberi)
  65. Poluare mediu (pulberi) 154,4 140,0 │ 222,2 212,4
  66. Colesterol total crescut
  67. Poluare aer din locuinţă 130,7 118,9 │ 170,5 163,9
  68. Poluare aer din locuinţă
  69. Riscuri ocupaţionale 50.2 4,4 │ 114,2 45,0
  70. Riscuri ocupaţionale
  71. Expunere la plumb 47,9 45,4 │ 60,1 58,0
  72. Expunere la plumb
  73. Violenţă domestică 37,1 9,6 │ 41,6 10,6
  74. Consum de droguri
  75. Deficitul de fier 35,6 0,6 │ 30,1 0,6
  76. Deficitul de fier
  77. Consum de droguri 19,1 4,5 │ 22,4 9,7
  78. Densitate.min.os. redusă ────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────────── Sursa: Institute for Health Metrics and Evaluation, 2013-http://www.healthmetricsandevaluation.org Ani de viaţă ajustaţi pentru dizabilitate (DALY*9)). După bolile cardiovasculare, afecţiunile neuropsihice sunt la femei a doua mare cauză de ani potenţiali de viaţă sănătoasă pierduţi prin dizabilitate sau deces prematur (Tabel 4)*10), asta şi pentru că, prin însăşi natura lor, bolile neuro-psihiatrice sunt adesea severe, debilitante şi au o evoluţie clinică de lungă durată. Bărbaţii au o probabilitate mai mare decât femeile de a se confrunta cu dizabilitatea sau decesul prematur pentru practic toate patologiile importante. Notă ... ────────── *9) DALY (disability-adjusted life years) - ani de viaţă ajustaţi pentru dizabilitate *10) WHO, Disease and injury country estimates, BURDEN OF DISEASE, Februarie,
  79. Accesat pe 10 octombrie 2013 la http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/estimates_country/en/ ────────── Determinanţii principali ai stării de sănătate La nivel sub-naţional există inegalităţi majore vis-a-vis de profilul determinanţilor stării de sănătate (factori socio-economici, comportamentali, din mediul fizic de viaţă şi de muncă şi sau caracteristici individuale). Amendarea efectelor determinanţilor defavorabili ai stării de sănătate revine cu precădere specialiştilor de promovarea sănătăţii şi celor din medicina primară. a. Determinanţii socio-economici deţin (direct sau indirect) un rol important în modelarea stării de sănătate a populaţiei, inclusiv în sensul cel mai larg al conceptului de sănătate, aşa cum este el văzut de OMS, influenţând în bună măsură şi accesul la serviciile de sănătate. Sectorul de sănătate constituie un pilon important în abordarea multidimensională menită să contribuie la reducerea sărăciei şi a excluziunii sociale*11), obiectiv important al Strategiei europene de creştere până în 2020*12). Notă ... ────────── *11) EHMA, The role of health care sector in tackling poverty and social exclusion in Europe, 2004 *12) Regulation (EU) No 282/2014 of the European Parliament and of the Council of 11 March 2014 on the establishment of a third Programme for the Union's action in the field of health (2014-2020) and repealing Decision No 1350/2007/EC
(1)Health for Growth 2014-2020 programme, European Commission ────────── România este una din ţările europene cu cele mai înalte niveluri ale sărăciei. Circa 42% din populaţia României este la risc de sărăcie şi excluziune socială, nivel depăşit în UE-27 doar de Bulgaria [Eurostat, AROPE, 2013]. Rata sărăciei relative a atins 17,9% în 2011, după o evoluţie relativ stabilă în 2009-2010 [MMFPSPV, 2011]*13). În perioada de criză a crescut rata sărăciei absolute de la 4,4% în 2009 la 5% din populaţie în
  1. În anul 2011, 3,81 milioane de români se aflau sub pragul de sărăcie relativă*14) şi 1,08 milioane erau afectaţi de sărăcie severă. Rata sărăciei extreme a scăzut de la 0,9% la 0,6% în intervalul 2010-
  2. Notă ... ────────── *13) MMFPSPV, Analiza datelor statistice privind indicatorii de incluziune socială din anul 2011 *14) Pragurile de sărăcie în 2011: relativă - 530,4 RON, absolută - 288,4 RON, severă - 199,2 şi al sărăciei alimentare 164,3 RON. ────────── Sărăcia este mai pregnantă în mediul rural (risc de sărăcie de 3 ori mai mare), în anumite regiuni geografice (+23-25% în NE şi SE), la lucrătorii de cont propriu inclusiv din agricultură (+ 38%), la femei, în gospodăriile cu copii dependenţi mai ales cele cu 2-3 copii (aproape dublă), la copiii sub 15 ani (+43%) şi la persoanele peste 65 ani (doar înainte de transferuri sociale). Notabil, grupuri populaţionale cu risc important de sărăcie şi excluziune socială în numeroase ţări europene sunt şi minorităţile etnice (Roma), persoanele cu probleme de sănătate mintală şi emigranţii.*15) Familiile monoparentale şi gospodăriile cu trei sau mai mulţi copii au un risc de 1,5-2 ori mai mare de sărăcie. Gradul de deprivare materială a gospodăriilor cu 2-3 copii s-a accentuat substanţial în ultimii ani. Notă ... ────────── *15) EHMA, The role of health care sector in tackling poverty and social exclusion in Europe, 2004 ────────── Cheltuielile băneşti în gospodărie au fost grevate în 2011 de ponderea mare a celor destinate consumului alimentar (36%) şi serviciilor (29%). Câţiva indicatori socio-medicali ai căror evoluţie reflectă o îmbunătăţire a gradului de incluziune socială între 2010 şi 2011 sunt incidenţa tuberculozei, a hepatitei şi rata mortalităţii infantile. Nu acelaşi este cazul în privinţa ponderii naşterilor la mame minore sau a naşterilor asistate. Practicarea unor comportamente sănătoase încă de la cele mai fragede vârste este extrem de importantă pentru reducerea poverii bolii în populaţie. Nu trebuie omis însă faptul ca în segmentele de populaţie cu un status social defavorizat insuficienţa resurselor educaţionale şi/sau materiale poate explică în bună măsură o aparentă rezistenţă la schimbare. Deseori, pentru cei defavorizaţi comportamentul sănătos şi investiţia în prevenire nu constituie sau nu este văzută ca o opţiune, fapt cu relevanţă în contextul românesc. Un exemplu clasic este cel al igienei şi sănătăţii orale, domeniu de altfel cronic neglijat în România. Mai ales când îi ţintesc pe cei vulnerabili sau defavorizaţi, politicile de sănătate trebuie fin acordate realităţii şi susţinute în timp pentru a se atinge rezultatele dorite pe sănătate şi calitatea vieţii. b. Factori de mediu şi ocupaţionali Managementul adecvat al sănătăţii în relaţie cu mediul constituie marca unei societăţi civilizate moderne. După integrarea în UE, România a beneficiat de pe urma politicii comune de mediu, dar beneficiile pe sănătate se pot culege mai ales pe termen lung. Rămân încă multe aspecte de rezolvat, nu în ultimul rând inechităţile din sănătate legate de mediu. Determinanţii clasici de mediu contribuie cu 17% din povara bolii în România, adică echivalentul a 30 DALY/1000 locuitori per an [OMS, 2004]*16). Studii recente arată că 4 din primii 15 factori de risc după povara bolii în populaţie ţin direct de mediu*17) (Tabel 4.). Patologiile principale cunoscute ca având şi determinare de mediu sunt: bolile respiratorii, cardio-vasculare, neurologice, dar şi unele cancere. În plus, povara pe sănătate asociată schimbărilor climatice, accidentelor şi dezastrelor - mai puţin studiată şi cuantificată - poate fi importantă, mai ales în contextul transformărilor climatice globale recente, de unde şi caracterul său posibil de prioritate emergentă. Notă ... ────────── *16) WHO, Country profiles of Environmental Burden of Disease-România, Public Health and the Environment, Geneva
  3. Accesat pe 15 octombrie 2013 la http://www.who.int/quantifying_ehimpacts/naţional/countryprofile/românia.pdf *17) Expunerea la pulberi în suspensie, calitatea aerului din locuinţă, riscurile ocupaţionale şi expunerea la plumb. ────────── Numărul bolilor profesionale raportate a scăzut faţă de nivelul anului
  4. Morbiditatea ocupaţională pe anul 2012 (879 cazuri de îmbolnăviri profesionale) a fost dominată de suprasolicitările aparatului locomotor, silicoza şi azbestoza (în creştere faţă de anul anterior). Industriile sursă cele mai bine reprezentate sunt în ordine descrescătoare: cea de fabricare a autovehiculelor de transport, a echipamentelor electrice şi mineritul. c. Factori comportamentali individuali Factorii comportamentali majori cu impact binecunoscut asupra stării de sănătate (fumatul, consumul de alcool, dieta/obezitatea şi inactivitatea fizică) influenţează major sănătatea femeilor şi bărbaţilor din România, adulţii şi copii, dar profilul impactului pe sănătate diferă în funcţie de gen (Tabel 5.). Consum de tutun. Fumatul este pe locul trei la bărbaţi şi cinci la femei după povara bolii exprimată în DALY. Procentul estimat al adulţilor fumători în România este de 30% şi al foştilor fumători de 20%, cu un risc mediu de ţară în privinţa riscurilor asociate consumului de tutun, comparativ cu alte ţări europene. Evoluţia consumului de tutun între 2006-2009 este de uşoară ameliorare*18), însă gradul de expunere la fumat la vârsta de 15 ani este relativ mare, mai ales la băieţi (15%) [OECD, 2013].*19) Circa 4/10 elevi susţin că au fumat vreodată în viaţă, mai frecvent la băieţi, iar ponderea tinerilor care au fumat vreodată creşte cu vârsta (31% la 13 ani, la 55% la 15 ani). În plus, circa 5/10 elevi care nu au fumat niciodată (47%) şi 8/10 elevi fumători (77%) sunt expuşi la fumat pasiv. Notă ... ────────── *18) EC, Special Eurobarometer 385, ATTITUDES OF EUROPEANS TOWARDS TOBACCO, mai 2012 *19) OECD, Health at a Glance, Europe 2012 ────────── Consumul de alcool estimat în rândul adulţilor români este cel mai înalt din Europa (RO: 16,3 litri/adult*20), EU27: 12,45 l/adult în 2012), depăşind cu 30% media europeană*21). Conform PNESS, 16,4% dintre bărbaţi consumă alcool în exces (10 - 24%), de cinci ori mai mult comparativ cu femeile. Consumul este mai mare la bărbaţii din rural decât la cei din urban. Până la 6% din copiii de 15-18 ani declară că au consumat alcool în ultima lună. Expunerea la alcool debutează precoce (47% la băieţii de 15 ani).*22) Este foarte dificil de cuantificat povara globală societală prin cheltuieli directe şi indirecte asociată consumului excesiv de alcool. Datele disponibile privind sectorul de sănătate - numărul externărilor atribuibile alcoolului (peste 70 mii/an), durata totală şi medie de spitalizare, etc. - indică o problemă importantă de sănătate.*23) Dat fiind că tendinţa şi modelul de consum de alcool în România nu urmează scăderea evidenţiabilă în centrul şi vestul UE, este nevoie de elaborarea unei politici pe domeniu şi identificarea măsurilor administrative, de prevenţie primară şi secundară necesare pentru amendarea situaţiei, cu ţintirea grupurilor vulnerabile, cum ar fi tinerii. O atenţie specială trebuie acordată consumului de alcool în asociere cu condusul vehiculelor. Notă ... ────────── *20) Din care circa 3 litri este consum neînregistrat oficial *21) Anderson P, Alcohol in the European Union Consumption, harm and policy approaches, WHO & EC, 2012 *22) OECD, Health at a Glance Europe 2010 *23) Asociaţia Română pentru Promovarea Sănătăţii, Studiu privind impactul economic al consumului dăunător de alcool asupra sistemului de sănătate din România,
  5. ────────── Inactivitatea fizică este asociată cu a 4-a cea mai mare povară a bolii la femeile românce - exprimat în DALY- dar în valori absolute bărbaţii sunt de fapt mai afectaţi de inactivitatea fizică decât femeile (Tabel 5). Circa 1/10 elevi nu participă la orele de educaţie fizică din şcoală şi doar mai puţin de 1/10 elevi participă la activităţi sportive în afara orelor de educaţie fizică [INSP, 2011]*24). Pe măsura înaintării în vârstă, adolescenţii adoptă în proporţie tot mai mare un stil de viaţă sedentar [OMS/HSBC, 2010].*25) Notă ... ────────── *24) MS, INSP, CNEPSS, Raport Naţional de Sănătate al Copiilor şi Tinerilor din România,
  6. Accesat pe 4 noiembrie 2013 la http://www.insp.gov.ro/ *25) WHO, Social determinants of health and well-being among young people: Health Behaviour in School-Aged Children (HBSC) study: internaţional report from the 2009/2010 survey ────────── Dieta necorespunzătoare. Conform PNESS, o bună parte dintre români consumă în exces sare (53%), grăsimi saturate (32%) şi/sau carne roşie (27%). Prevalenţa consumului zilnic de fructe la copii de vârsta şcolară este mai mare la fete (54%) decât la băieţi (43%), dar în general este peste cea din numeroase alte ţări [OMS/HSBC, 2010]. Supraponderalitate/obezitate. Prevalenţa obezităţii la adulţi este relativ mică în România (~8%), fiind deocamdată cea mai mică din UE27, de peste 3 ori sub maximele europene (peste 26% în Ungaria şi UK).*26), *27) Conform rezultatelor PNESS 2007, 54% din cei evaluaţi de către medicul de familie erau supraponderali, iar 5% aveau obezitate severă. Greutatea în exces este mai frecvent întâlnită la băieţii români (20% supraponderalitate şi obezitate), iar tendinţa generală este una de înrăutăţire a situaţiei. Totuşi, rata de creştere a obezităţii la copil în România este una din cele mai înalte rate de creştere din Europe (5% în opt ani). Notă ... ────────── *26) Eurostat, Overweight and obesity - BMI statistics, noiembrie
  7. Accesat la 4 noiembrie 2013 la http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Overweight_and_obesity_-_BMI_statistics *27) OECD, Health at a Glance: Europe 2012, Accesat pe 4 noiembrie 2013 la http://www.oecd-ilibrary.org ────────── Hipertensiunea arterială este privită mai degrabă ca un factor de risc tratabil decât ca o afecţiune cronică. De aceea, consolidarea capacităţii de evaluare şi management al riscurilor individuale în medicina primară poate contribui substanţial la minimizarea efectelor asociate acestui factor de risc, dar nu numai. Prevalenţa hipertensiunii arteriale la adulţii români este de circa 40% [Studiile SEPHAR I şi II]*28). Conform SEPHAR, grupul populaţional cu cel mai înalt risc de HTA sunt femeile de vârsta medie, din mediul urban, rezidente în regiunea Sud, cu nivel mediu de educaţie (liceu) şi nivel scăzut de venituri, cu statut de nefumător şi viaţă sedentară. Notă ... ────────── *28) Societatea Română de Hipertensiune, Studiul de Prevalenţă a Hipertensiunii Arteriale şi evaluare a riscului cardiovascular în România (SEPHAR), Copiilor şi Tinerilor din România,
  8. Accesat pe 4 noiembrie 2013 la http://www.sephar.ro/; Dorobanţu M et co., Profyle of the Romanian Hypertensive Patient, Data from SEPHAR II Study, ROM. J. INTERN. MED., 2012, 50, 4, 285-296 ────────── Domenii de sănătate prioritare România are un profil de sănătate specific ţărilor dezvoltate în sensul poverii relativ mari prin boli cronice, dar profilul epidemiologic al bolilor cronice este mai defavorabil decât în UE
  9. Dat fiind povara mai mare în România prin anumite boli transmisibile (ex. TBC, hepatită virală B şi C, prevalenţa moştenită a HIV/SIDA) se poate vorbi de fapt despre o dublă povară a bolii în populaţia naţională.*29) Notă ... ────────── *29) Bygbjerg IC, Double burden of noncommunicable and infectious diseases in developing countries.Science. 2012 Sep 21;337
(6101):1499-501 ────────── a. Sănătatea femeii şi copilului. Problemele de sănătate survenite la mamă şi copil se constituie în orice societate civilizată în priorităţi majore de sănătate publică. Evidenţele disponibile indică un deficit de îngrijiri medicale în perioada prenatală la nivelul medicinii primare, mai ales în cazul femeilor vulnerabile, dar nu numai, precum şi un exces de servicii chirurgicale la nivel terţiar reflectat de excesul de naşteri prin cezariană nejustificat de profilul gravidelor din România [UNICEF 2005, DRG, Europeristat, 2012].*30), *31) Ratele mortalităţii infantile şi materne înalte reflectă în mare măsură calitatea suboptimală a serviciilor.*32) Notă ... ────────── *30) SNSPMPDSB, Centrul de Cercetare şi Evaluare a serviciilor de sănătate - DRG (Diagnosis Related Groups), accesat 22 septembrie 2013 la www.drg.ro (rezultate nepublicate) *31) Europeristat, EUROPEAN PERINATAL HEALTH REPORT, Health and Care of Pregnant Women and Babies in Europe in 2010 *32) IOMC, Ministerul Sănătăţii, UNICEF, Socio-medical causes of mortality in under-5 children dying at home and within 24 hours of hospitalization, 2005 ────────── Mortalitatea maternă prin avort a avut o evoluţie uşor oscilantă dar favorabilă în ultimii ani (15 cazuri în 2005, 3 decese în 2012). Trebuie avut însă în vedere faptul că aproximativ 10% din totalul avorturilor înregistrate anual în statisticile oficiale survin la fetele de 15-19 ani (11% în 2005, 9,6% în 2010) [INS, 2011]*33) iar circa 4000 avorturi anual survin la sub 15 ani. Incidenţa avortului la cerere relativ mare (cca. 1 avort la 2 născuţi vii), de peste două ori mai mare decât media UE27, reflectă o nevoie încă neacoperită de servicii de planificare familială, mai ales la grupurile vulnerabile. Notă ... ────────── *33) INS, Anuarul statistic 2011 ────────── Circa 10% din naşteri survin la fete de până la 19 ani. Prevenirea sarcinilor nedorite este cu atât mai importantă cu cât maternitatea precoce, mai ales cu o sarcină nedorită, presupune riscuri socio-economice importante (abandon infantil, abandon şcolar şi risc ulterior de excluziune socială). Un fenomen demografic cu importante implicaţii socio-economice şi de sănătate este creşterea ponderii naşterilor în afara căsătoriei, de la 15%
(1992)la aproape 28%
(2010). Ponderea este mai mare în mediul rural (33%) care pare ca şi-a pierdut din tradiţionalismul reproductiv [INS, 2012].*34) Notă ... ────────── *34) INS, Evoluţia natalităţii şi fertilităţii în România, 2012 ────────── Pe fondul unei evoluţii stagnante după 2004, prevalenţa anemiei feriprive la gravide de 41%
(2010)încadrează România în categoria ţărilor cu o gravitate "medie" după standardele OMS [IOMC,2011]. *35), *36) Formele severe de anemie sunt mai frecvente la mamele de 15-19 ani şi la femeile din mediul rural. Notă ... ────────── *35) IOMC, MS, UNICEF, Evaluarea eficienţei intervenţiilor incluse în programele naţionale privind nutriţia copiilor sub 2 ani, Noiembrie 2011 *36) Bruno B et. Co, Worldwide prevalence of anaemia 1993-2005, WHO Global Database on Anaemia, WHO, 2006 ────────── Ponderea de circa 9% a naşterilor premature/greutate mică la naştere este mult peste media europeană (6,5%).*37) De altfel, greutatea medie la naştere este cu circa 200 gr. mai mică decât în ţările Europei de vest. Notă ... ────────── *37) Salvaţi Copiii apud Asociaţia Româna de Neonatologie,
  1. ────────── Rata alăptării continuate la vârsta de 12 luni s-a ameliorat (21,3% în 2010), dar rata alăptării exclusive la sân este net inferioară la copiii din gospodării sărace/extrem de sărace [UNICEF, 2012].*38) Diversificarea dietei copiilor sub un an este frecvent necorespunzătoare, iar circa 40% din copiii din gospodăriile rome sunt subnutriţi. Un procent important de copii au deficite nutriţionale în micronutrienţi şi talie mică pentru vârstă; iar deficitul nutriţional sever la copilul sub 5 ani s-a agravat, prevalenţa greutăţii mici pentru talie atingând 10,4% (IOMC, 2010).*39) Prin această valoare s-a depăşit în 2010 pragul critic de 10% de la care UNICEF consideră că "o ţară are o problemă acută şi semnificativă legată de accesul la alimente şi/sau boală la copil ce necesită un răspuns urgent". Prevalenţa anemiei la copiii s-a ameliorat în 2010, dar rămâne peste 40% la 12 şi 24 luni. Profilaxia rahitismului prin vitamina D la 24 luni acoperă 92% copii, dar acoperirea este mai mică la copiii din rural (89%). Ponderea copiilor romi care primesc profilaxie cu vitamina D la 12 luni este sub 50% conform IOMC. Notă ... ────────── *38) Stanculescu MS, Copil în România - O diagnoză multidimensională, UNICEF, 2012 *39) IOMC, UNICEF, Raport final, 2010 (nepublicat) ────────── b. Boli netransmisibile majore. Rata standardizată de mortalitate prin boli cronice este de circa două ori mai mare în România decât în UE27 (225 decese %000 comparativ cu 116,2%000) [Eurostat]. O explicaţie plauzibilă pentru excesul de mortalitate prin boli cardiovasculare observat în România este lipsa concentrării pe evaluarea riscurilor, pe depistarea în faze precoce a patologiilor cardiovasculare şi/sau controlul terapeutic neadecvat la nivelul serviciilor primare de sănătate. De altfel, Programul Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate (PNES) în 2007 din a evidenţiat un profil defavorabil al bolilor cronice în populaţia generală. Numai 3/7 din adulţii hipertensivi erau conştienţi că aveau această problemă de sănătate. Astfel, la momentul diagnosticului, peste 57% dintre ei aveau deja alterări infra-clinice de organe ţintă [SEPHAR I şi II]. În plus, rata acoperirii cu medicaţie specifică este destul de mică (6/10 per total, 7/10 la femei), iar ponderea pacienţilor aflaţi sub control terapeutic are variaţii inter-regionale semnificative (de 2 ori mai mică în regiunea Sud-Vest faţă de cea mai bogată regiune, Bucureşti-Ilfov) şi este mai mică la cei cu venituri reduse. Rata mortalităţii standardizate pentru formele principale de cancer (ex. bronho-pulmonar, colo-rectal) este mai mare în România decât în Statele Membre, excepţie făcând cancerul de sân la femei. Riscuri de boală (PNESS, 2007) 40% Risc de boli cardiovasculare 9,1% Risc crescut de deces prin BCV 12% Risc mediu de DZ Tip II la adult 3,5% Risc de cancer la sân 1,9% Risc de cancer de col uterin (> 5% în unele judeţe) 9% Pondere femei cu test Babeş-Papanicolau în ultimii 3 ani România performează suboptimal în domeniul prevenţiei, inclusiv pentru depistarea precoce a cancerului de col uterin, mortalitatea prin aceasta boală fiind în creştere sau cel mult stabilă*40). Recent-înfiinţatul program naţional de screening pentru cancerul de col uterin necesită câţiva ani buni de implementare, finanţare susţinută, creşterea performanţei conform standardelor specifice înainte de apariţia primelor semnelor semnificative de impact stabil pe mortalitate. Ratele mari de morbiditate şi mortalitate fac din prevenire primară a cancerului de col uterin prin vaccinarea împotriva Human Papilloma Virus (HPV) o intervenţie înalt relevantă şi necesară în România, cu atât mai mult cu cât tulpinile 16 şi 18 ale HPV sunt responsabile de circa 70% din cancerele cervicale, iar beneficiile vaccinării sunt deja bine documentate*41). SE impune de asemenea pregătirea implementării mult-amânatelor intervenţii de depistare precoce prin screening populaţional pentru celelalte două forme frecvente de cancer (colo-rectal şi sân), conform recomandărilor europene. Notă ... ────────── *40) World Bank, România, Funcţional Review Health Sector, Final Report 2011 *41) OMS, Immunization, Vaccines and Biologicals, Human papillomavirus (HPV). Accesat pe 28 februarie 2014 la http://www.who.int/immunization/topics/hpv/en/ ────────── Pe fondul circulaţiei înalte a virusurilor hepatitice B şi C şi prevalenţei mari a comportamentelor cu risc crescut (fumat, consum de alcool), incidenţa cancerului hepatic în populaţia naţională este mare - a treia cea mai mare rată din Europa la bărbaţi conform ECDC. De altfel, ciroza hepatică este a treia este cauză de deces prematur la ambele sexe, fiind responsabilă pentru un număr important de YLL mai ales la bărbaţii români (Tabel 3). Diabetul zaharat, afecţiune invalidantă şi intens consumatoare de resurse, este o patologie răspândită în România (circa 1,5 milioane pacienţi, din care peste 100.000 insulino-dependenţi)*42). Astfel, după numărul de pacienţi, România se situează pe locul 9 în regiunea Europa; prevalenţa bolii la adulţi este peste media europeană (~9,3% faţă de 8,4%). Notă ... ────────── *42) Internaţional Diabetes Federation, IDF DIABETES ATLAS UPDATE
  2. 5th ed. Accesat pe 5 ianuarie 2013 la: http://www.idf.org/diabetesatlas ────────── România este o ţară cu rată mare de deces prin boli respiratorii (Tabel 1) şi spitalizări frecvente pentru patologiile din acest grup (11,7% din totalul externărilor în 2012). Din categoria bolilor endocrine sunt de menţionat ca prioritate de sănătate publică tulburările prin deficit de iod, mai ales în anumite regiuni endemice; notabilă este şi povara relativ mare a bolii prin osteoporoză. Trauma. Chiar dacă în sine nu este o boală, trauma constituie una din cauzele majore de decese prematur prevenibil, mai ales la vârstele active. În plus, se asociază cu apariţia invalidităţii şi a handicapului în rândul populaţiei tinere. Cazurile de trauma devin vulnerabile din punctul de vedere al accesului la sistemul sanitar din cauza infrastructurii şi a organizării reţelelor spitaliceşti la momentul actual. Există o diferenţă majoră între nivelului şi calitatea îngrijirilor ce pot fi acordate celor cu traumatisme grave între diferite regiuni ale României, inclusiv diferenţe între centrele universitare. Riscul mortalităţii din cauza traumatismelor, mai ales când este vorba de persoane sub vârsta de 50 de ani este major, necesitând acţiuni concrete şi coerente de reorganizare şi modernizare a serviciilor spitaliceşti de urgentă, inclusiv a infrastructurii în care funcţionează acestea (ex. prin reducerea numărului clădirilor şi a spitalelor monoprofil şi concentrarea lor în unităţi integrate). Bolile musculo-scheletice impactează semnificativ capacitatea de a muncii şi productivitatea indivizilor, existând o creştere a anilor cu dizabilitate şi a numărului de decese premature pe care acestea le determină (Tabel 4).*43) Notă ... ────────── *43) Cercetarea şi inovarea în domeniul bolilor musculo-scheletice este sprijinită prin Programul Cadru de Cercetare şi Inovare - Orizont 2020 al UE. Accesat pe 25 iulie 2014 la: http://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/en/area/health ────────── Statisticile disponibile indică un profil foarte defavorabil pe domeniul sănătăţii orale, instalat încă de la vârste precoce. 3/4 copii între 5 şi 13 ani au carii pe dinţii temporari cel mai adesea netratate (75%), 4/10 au carii pe dinţii definitivi şi cam tot atâţia au placă dentară semnificativă*44). Dat fiind faptul că patologia orală este strâns corelată cu bolile cronice - împărtăşesc factori de risc comuni şi există un determinism bidirecţional între acestea - OMS recomandă "integrarea sănătăţii orale în strategiile de promovare a sănătăţii generale şi evaluarea nevoilor de sănătate orală prin abordări socio-dentare". Notă ... ────────── *44) Dumitrache MA, Studiul Zâmbeşte România pentru evaluarea stării de sănătate orală la populaţia şcolară din România. UMF Carol Davila, Bucureşti,2013 ────────── c. Bolile transmisibile Bolile transmisibile care pot fi prevenite prin vaccinare constituie o prioritate de sănătate publică de interes european. Pe segmentul serviciilor preventive de bază reprezentate de imunizările obligatorii de rutină conform calendarului naţional de vaccinare, rezultatele naţionale au un istoric bun. În general istoric s-a reuşit atingerea ţintelor de acoperire pentru imunizările obligatorii cheie şi s-a ţinut în bună măsură sub control evoluţia epidemiologică a maladiilor infecţioase acoperite prin programul naţional de imunizare. Cu toate acestea, s-a remarcat în ultimii ani o scădere a acoperirii vaccinale pentru imunizări cuprinse în calendarul naţional de vaccinare, concomitent cu apariţia unui număr mare de cazuri de boli prevenibile prin vaccinare.*45) Notă ... ────────── *45) WHO/Regional Office for Europe, European Health for All Database (HFA-DB). Accesat pe a 20 septembrie 2014 la http://data.euro.who.int/hfadb/ ────────── Există anumite sub-populaţii/comunităţi - în special rurale, din anumite judeţe - unde parametrii recomandaţi de performanţă ai programului (acoperire populaţională şi imunizarea completă conform vârstei) sunt dificil de atins, mai ales la copii până în 12 luni*46) [INSP].*47), *48) Pe lângă unele sincope recente prin disfuncţionalităţi ale sistemului de finanţare şi achiziţii publice pentru anumite tipuri de vaccinuri, cauze importante de vaccinare incompletă a copiilor conform vârstei sunt şi neprezentarea şi refuzul vaccinării. Rezistenţa sau indiferenţa la vaccinare a unor părinţi persistă în anumite sub-populaţii, indică un eventual risc de creştere a numărului persoanelor "contaminate" de acest fenomen, dar şi faptul că nevoia de intervenţii de informare/schimbare de comportament centrate pe beneficiari pentru adoptarea atitudinilor şi practicilor favorabile sănătăţii individuale şi colective nu este adecvat acoperită de către serviciile/intervenţiile specializate.*49) Notă ... ────────── *46) Conform INSPB, Gradul de acoperire vaccinală la copii de 12 luni în iulie 2012 a fost de: 84,7% pentru BCG 1, 81,2% pentru HEP B 3, 23,0% pentru DTP 4, 22,5% pentru VPI 4, 22,5% pentru Hib 4 şi 60,4% pentru ROR
  3. *47) Institutul Naţional de Sănătate Publică, Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile, Rapoarte anuale privind bolile transmisibile pentru anii 2007-
  4. Accesate pe 11 octombrie 2014 la http://www.insp.gov.ro/ *48) ECDC, Annual epidemiological report. Reporting on 2010 surveillance data and 2011 epidemic intelligence data, 2012 *49) Stefanoff P et Co., Tracking parental attitudes on vaccination across European countries: The Vaccine Safety, Attitudes, Training and Communication Project (VACSATC), Vaccine 08/2010; 28
(35):5731-
  1. ────────── O provocare suplimentară în contextul actual din România o constituie numărul mare de persoane angajate în migraţie transfrontalieră temporară, periodică, ce face dificilă vaccinarea conform vârstei a anumitor copii. Dat fiind profilul epidemiologic scăzut al unor boli transmisibile, politica de sănătate şi practicile din unele ţări privind anumite imunizări obligatorii sunt diferite, fapt ce poate determina un grad crescut de vulnerabilitate pentru copii reîntorşi în ţară după un timp, cu vaccinare incompletă (ex. BCG, vaccin antihepatită B). Tuberculoza. Din anul 2002, incidenţa tuberculozei a scăzut constant până la 68,2 cazuri noi %000 persoane în 2011 [INS], dar povara prin TBC este încă foarte mare în România. Incidenţa TBC în România este cea mare din UE27, atât pentru cazurile noi cât şi pentru recurenţe.*50), *51) La nivelul anului 2010, România contribuia cu 29% din totalul cazurilor prevalente de tuberculoză din zona UE27, Lichtenstein şi Norvegia. Notă ... ────────── *50) ECDC, WHO, SURVEILLANCE REPORT: Tuberculosis surveillance and monitoring in Europe 2012 *51) ECDC, Special Report: Progressing towards TB elimination A follow-up to the Framework Action Plan to Fight Tuberculosis in the European Union, 2010 ────────── Cele mai afectate grupuri populaţionale sunt cei din mediu rural, din regiunile mai sărace, bărbaţii şi etnicii romi. Circa 4,3% din total cazuri noi survin la copil, iar o treime dintre cazurile noi pozitive în cultură au între 15-34 ani. Riscul de deces pe plan naţional este de circa 6 ori mai mare decât media europeană (cca. 6 %000 în 2011-2012) [INS, OMS/HFA-DB, Eurostat]. S-a reuşit în ultimii ani îmbunătăţirea managementului de caz reflectată prin creşterea ratei de succes terapeutic a cazurilor incidente pulmonare pozitive bacteriologic (85% în 2009 şi 85,7% în 2011) şi scăderea ratei abandonurilor cu 44,3% (de la 7% în 2002 la 3,9% în 2011). O provocare importantă pentru sectorul de sănătate românesc este legată de ponderea destul mare a recidivelor şi povara prin formele multi-rezistente la tratament - TB MDR, 3% din cazurile noi şi 11% din cele prevalente - şi extrem de rezistente (TB XDR, cca. 10-12% din cazurile multi-rezistente).*52) Aceste valori plasează România între cele 18 ţări prioritare pentru OMS, dar şi pe primul loc cel mai defavorabil în UE
  2. Notă ... ────────── *52) MS, Propunere pentru Strategia naţională de Control al Tuberculozei al Tuberculozei în România 2013-2017 (document nepublicat) ────────── Hepatita virală B şi C. Sub rezerva neomogenităţii raportărilor naţionale, după incidenţa infecţiei cu virusurile hepatitice B (HVB) şi C (HVC), România deţinea locul doi în Europa în 2011 şi respectiv 2010, chiar dacă în intervalul 2000-2010 incidenţa hepatitei infecţioase a scăzut substanţial*53), ajungând la 1/5 din incidenţa din anul 2000 pentru HVB şi la 1/4 din valoarea iniţială pentru HVC.*54) Însă, povara infecţiei hepatitice trece dincolo de cazurile incidente de boală clinic manifestă care ajung în atenţia serviciilor de sănătate. Extrem de importantă este prevalenţa 'ascunsă' a infecţiei virale în populaţie de care depinde de fapt riscul de infectare şi îmbolnăvire al celor sănătoşi. Studiile de prevalenţă disponibile arată că România este o ţară cu risc înalt pentru infecţia HVB şi HVC (a doua cea mai mare prevalenţă din UE pentru pentru HVB şi cea mai mare prevalentă pentru HVC).*55) Povara acută a bolii în populaţie este însă amplificată de patologia secundară cronică severă (ciroză şi cancer hepatic). Notă ... ────────── *53) De la 12%000 la 2,4%000 pentru HVB şi de la 7,6 la 2,4%000 pentru hepatita HVC *54) ECDC, TECHNICAL REPORT Hepatitis B and C in the EU neighborhood: prevalence, burden of disease and screening policies, September 2010 *55) Prevalenta AgHbs la 3,5% din persoane în populaţia generală şi de 3,5% din donatori noii; Ac anti-HVC prezenţi la 4,3% din populaţia generală şi la 3,3% din noii donatori de sânge ────────── HIV/SIDA. România este una dintre puţinele ţări din Europa centrală şi de sud-est cu un număr mare de persoane afectate de HIV/SIDA aflate în viaţă, în cea mai mare măsură ca urmare a vârfului epidemic de la începutul anilor 90.*56) La finele anului 2011, din cele 17.435 de cazuri HIV/SIDA înregistrate vreodată în România erau în viaţă 10.903 persoane. Prevalenţa estimată a bolii pe anul 2011 este de 56 cazuri %000 persoane.*57), *58) Notă ... ────────── *56) ECDC, SURVEILLANCE REPORT HIV/AIDS surveillance in Europe, 2010 *57) Comisia naţională de Lupta Anti Sida, Evoluţia infecţiei HIV/SIDA în România - 31 decembrie
  3. Accesat la 12 octombrie 2013, la http://www.cnlas.ro/date-statistice.html. *58) UNAIDS, Country Progress Report on AIDS, Reporting period January 2010 - December 2011, Bucharest,
  4. Accesat la 12 octombrie 2013, la http://www.unaids.org/en/regionscountries/countries/românia/ ────────── În perioada 2005-2011 incidenţa HIV în România a fluctuat pe o tendinţa generală de creştere de la 1,05 cazuri noi %000
(2005)la 1,84 %000
(2011), dar s-a păstrat sub valorile din UE27 unde tendinţa a fost una similară (de la 2,5%000 la 2,9/%000). Calea predominată de transmitere în România este cea heterosexuală (peste 60% din cazuri noi din 2011). Creşterea incidenţei HIV observată în anii recenţi a fost asociată creşterii de tip epidemic a transmiterii în rândul consumatorilor de droguri (0.8% din cazurile noi în 2007 la 18.4% în 2011) pe fondul unor schimbări ale practicilor utilizatorilor de droguri şi a reducerii intensităţii activităţilor de schimb seringi*59) dar şi pe seama transmiterii pe cale homosexuală (BSB). În 2011 au fost înregistraţi 11 cazuri de nou-născuţi infectaţi prin transmitere verticală materno-fetală. Gradul de acoperire cu tratament antiretroviral (ARV) pentru reducerea riscul transmiterii materno-fetale la gravida seropozitivă este de circa 88% [UNAIDS, 2011]. Notă ... ────────── *59) Botescu A et. Co., HIV/AIDS among injecting drug users in România Report of a recent outbreak and iniţial response policies ────────── Boli cu transmitere sexuală. Deşi în scădere marcată după 2002, incidenţa sifilisului rămâne de circa două ori mai mare comparativ cu media europeană (uşor peste 10%000, adică 2209 cazuri), iar sifilisul congenital este încă o realitate în România (10 cazuri în 2011). Pe gonoree şi infecţia cu Chlamydia România are unele din cele mai mici rate din EU27, cel mai probabil pe fondul sub-diagnosticării şi sub-raportării [INS, 2011]. d. Sănătatea mintală. Frecvenţa deceselor prin suicid în România este de circa 5 ori mai mare la bărbaţi decât la femei (22,8 %000, respectiv 4,2 %000 în 2010), indiferent de grupa de vârstă, şi în mare riscul relativ pe sexe relativ constant indică faptul că această diferenţa este un fenomen destul de stabil în timp [Eurostat, INS, 2011]. Frecvenţa cazurilor de suicid la tinerii de 15-19 ani este cu circa 50% peste media europeană (6,3 decese %000 în 2010), cu 21% mai mare la adulţii români în vârstă de 50-54 de ani (22,2 decese %000), dar nu şi la persoanele de 85+ ani. Ratele în creştere după 2003 la tineri şi vârstnici indică o înrăutăţire a stării de sănătate mintală pe plan naţional, cel puţin la aceste grupele de vârstă vulnerabile. În cazul patologiilor psihiatrice, durata lor mare de evoluţie clinică, capacitatea invalidantă marcată şi posibilităţile limitate de recuperare determină o povară mare a bolii: mai mult de 3 DALY/100 persoane în 2010 (Tabelele 3 şi 4). Prin natura lor, subiecţii cu probleme de sănătate mintală constituie un grup vulnerabil, uneori stigmatizat şi deseori insuficient integrat în societate. Interesul pentru domeniul sănătăţii mintale a crescut în Europa şi în România şi în contextul recentei crizei economice. Pe fondul migraţiei externe masive (cu impact negativ necuantificat asupra sănătăţii mintale a copiilor rămaşi acasă sau a vârstnicilor rămaşi fără suportul familiei apropiate), dar şi al condiţiilor socio-economice dificile, promovarea sănătăţii mintale şi prevenirea tulburărilor mintale constituie o temă de actualitate în România, chiar dacă relativ neglijată ca prioritate de sănătate publică până nu de mult timp. Numărul redus de specialişti disponibili, infrastructura deficitară ("calitatea clădirilor" şi "numărul paturilor din spitalele de psihiatrie mic comparativ cu alte ţări europene, sub 1 la mia de locuitori"), serviciile comunitare insuficient dezvoltate, dar şi modelul prevalent de îngrijire în servicii spitaliceşti "învechit, necentrat pe client" constituie provocări importante legate de sistem.*60) Notă ... ────────── *60) Netherlands School of Public & Occupational Health (HSPOH), Plan de acţiune pentru implementarea reformei în sănătatea mintală-Twinning light RO 2003/055.551.0303, Decembrie 2005 ────────── e. Bolile rare. Grupul heterogen al bolilor rare aşa-numit "orfane" a căpătat recent un loc mai important pe agenda de sănătate publică comunitară şi naţională. Deşi afectează un număr relativ redus de persoane din populaţia generală şi au un potenţialul limitat de prevenire/diagnostic precoce, mai ales în contextul unui determinism preponderent genetic (80%), bolile rare pot avea un grad mare de severitate şi letalitate precoce înaltă (circa 1/5 din cazurile cu debut în copilărie decedează înaintea vârstei de 5 ani). Pacienţii din România (circa 6-8% din populaţie, din care 75% copii conform surselor neguvernamentale) nu fac o excepţie în a se confrunta cu provocările şi deficienţele bine cunoscute şi în alte sisteme de sănătate.*61) Ei au nevoie de accesul la diagnostic precoce şi tratament adecvat - servicii uneori înalt specializate şi indisponibile pe plan naţional - în centre de referinţă specializate, de sprijinul unei palete largi de practicieni din sănătate, dar şi de integrarea serviciilor medicale cu cele sociale şi educaţionale şi de sprijin al familiei. La nivel de individ, povara bolii este mai importantă la categoriile vulnerabile, costurile uneori foarte mari de îngrijire şi tratament specific - atunci când este disponibil - îi afectează disproporţionat pe cei din categoriile defavorizate economico-social, mai ales pe copii.*62) Notă ... ────────── *61) Ministry of Public Health (MSP) and Romanian naţional Alliance for Rare Diseases (ANBRaRo), Romanian naţional Plan for Rare Diseases, 2010-2014, draft
  1. *62) Salvaţi copii, Analiza serviciilor de sănătate mintală pentru copiii din România-Cercetare socială calitativă, 2011 ────────── f. Securitatea transfuzională oferite prin reţeaua naţională de profil*63) constituie un serviciu esenţial atât în condiţii de rutină cât mai ales în situaţii excepţionale. În perioada 2005-2011, centrele participante în program au colectat/procesat în medie 17.000 litri de sânge şi 15.000 litri de plasmă transfuzabilă de care au beneficiat peste 200.000 de pacienţi anual [INS, 2011]. Practic, de aceste servicii beneficiază anual echivalentul a circa 1% din populaţia ţării. Fiind vorba de servicii de graniţă şi cu valoare strategică menite să asigure un nivel înalt de protecţie a sănătăţii umane în cazul aplicării terapiei transfuzionale, controlul sângelui uman şi al componentelor sanguine pe întreg lanţul transfuzional constituie un domeniu de interes pe plan naţional, dar şi pe plan european, ce presupune şi investiţii pe măsură în infrastructura, resursa umană dar şi în educarea populaţiei. Notă ... ────────── *63) Include Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională Bucureşti şi cele 41 de centre de transfuzie judeţene, Centrul de Transfuzie al Municipiului Bucureşti şi unităţile de transfuzie din spitalele în care se administrează terapie transfuzională ────────── g. Deşi constituie evenimente nefavorabile care sunt sub-raportate în România, dar nu numai, supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale, în conjuncţie cu monitorizarea utilizării antibioticelor şi supravegherea antibio-rezistenţei, constituie un domeniu al sănătăţii publice cu un impact potenţial foarte important asupra calităţii serviciilor de sănătate, dar şi asupra eficientizării serviciilor prin scăderea cheltuielilor evitabile (m.a. la nivelul serviciilor spitaliceşti). Controlul infecţiilor nosocomiale este deseori îngreunat de infrastructura spitalicească învechită, fiind numeroase clădirile de spital care nu permit instituirea unor circuite intraspitaliceşti conforme standardelor de calitate actuale. 3.
  2. Performanţa sistemului de servicii de sănătate În afara impactului global asupra indicatorilor stării de sănătate prezentaţi anterior, al căror nivel este expresia combinată a determinanţilor din interiorul şi din afara sectorului de sănătate, performanţa sistemului de sănătate poate fi apreciată şi prin dimensiunile sale directe: ● capacitatea de a răspunde nevoilor beneficiarului (responsivitate), ● echitate şi protecţie financiară ● eficienţă şi sustenabilitate Actualmente în România, mare parte din serviciile de sănătate se acordă direct în spital, acest segment fiind mult hipertrofiat, pe când serviciile furnizate în comunitate sunt oferite într-un volum mult sub necesar (ex. servicii de asigurarea sănătăţii mamei şi copilului, servicii de îngrijiri la domiciliu pentru pacienţii dependenţi, servicii de monitorizare a pacienţilor cu diabet, etc). Ambulatorul trebuie să deţină o pondere mult mai importantă în oferirea de servicii medicale de specialitate şi să constituie un filtru eficace în reducerea spitalizărilor evitabile. Viziunea pentru perioada 2014-2020 este de a răsturna această piramidă viciată a serviciilor - moştenită şi ineficientă - şi de a asigura gradual o acoperire mai mare a nevoilor de sănătate ale populaţiei prin serviciile de la baza sistemului (servicii de asistenţă comunitară, servicii de asistenţă acordate de medicul de familie şi de ambulatoriul de specialitate). Asemenea ţărilor cu sisteme de sănătate performante din puncte de vedere al eficienţei dar şi al eficacităţii, tipurile de servicii anterior menţionate trebuie să devină capabile să rezolve principalele nevoi legate de episoadele acute de îmbolnăvire precum şi de monitorizare a pacienţilor cu principalele boli cronice: diabet zaharat, hipertensiune arterială, BPOC. Recurgerea la serviciile spitaliceşti, care presupun automat un nivel crescut de costuri, trebuie să se facă în mod normal numai atunci când situaţiile impun furnizarea de servicii de un nivel sporit de complexitate, ci nu pentru situaţii simple precum internarea unui pacient cronic fără acutizări ale bolii pentru investigaţii care pot fi foarte uşor efectuate în ambulatoriu, aşa cum frecvent este cazul în prezent. Această viziune este pe deplin susţinută de noul pachet de servicii de sănătate, pachet care a urmărit aplicarea condiţiilor legate de medicina bazată pe dovezi şi furnizare a serviciilor cost-eficace, la nivelul cel de jos al sistemului care poate rezolva corect o problemă de sănătate. Figura
  3. Consumul de servicii de sănătate - evoluţii anticipate 3.2.
  4. Capacitatea de a răspunde nevoilor beneficiarului Capacitatea de a răspunde nevoilor beneficiarilor este un aspect esenţial al sistemului de sănătate. El este capturat atât prin măsurători sistematice ale satisfacţiei şi percepţiilor utilizatorilor cât şi prin reflectarea acestuia în dezbaterea publică şi în mass-media. Un indicator utilizat pentru aprecierea comparativă a acestei dimensiuni a sistemului de sănătate este procentul auto-raportat al nevoilor de asistenţă medicală nesatisfăcute care la nivelul întregii populaţii din România este de 11.1% în 2011 (comparativ cu 0.4% în Norvegia şi Austria şi 7% în Bulgaria), cu o diferenţe importante după statutul socio-economic: de la 14.7% în primele două cele mai mici cvintile de venit la 4.9% pentru cei 20% din populaţia cu cele mai mari venituri (a cincea cvintilă de venit ) având cel mai ridicat nivel din Europa pentru toate categoriile de venit (Sursa: Eurostat, 2013). Acest indicator este definit ca procent al populaţiei care percepe o nevoie de sănătate nesatisfăcută (examinare sau tratament) pentru motive care includ atât probleme de acces (nu-şi poate permite, listă de aşteptare, distanţa prea mare, etc.) cât şi aspecte care reflectă adecvarea ofertei de servicii în raport cu nevoile şi aşteptările beneficiarilor legate de disponibilitate, dimensiunea inter-personală, etc. (lipsa timpului, teamă, neîncredere , s.a). Persistenţa plăţilor informale este un alt aspect care afectează percepţia sistemului de sănătate de către beneficiari şi opinia publică nu numai datorită poverii financiare pe care o plasează asupra utilizatorilor de servicii cât în primul rând pentru că reflectă o lipsă de consideraţie pentru drepturile pacientului, dar şi libertatea furnizorilor de a decide arbitrar nivelul de calitate al serviciilor pe care îl oferă pacientului. Conform EHCI 2013, România deţine cel mai înalt nivel al plăţilor informale din Europa (devansând semnificativ chiar ţări ca Albania sau FRI Macedonia), aspect relevant constant şi de anchetele efectuate în ţară care concordă în aprecierea acestui nivel la peste 60% din pacienţi. 3.2.
  5. Echitate şi protecţie financiară Analiza gradului de echitate a sistemului de sănătate scoate în evidenţă inegalităţi privind acoperirea cu servicii şi starea de sănătate atât pe medii (urban/rural), cât şi din punct de vedere teritorial (regiuni, judeţe), precum şi existenţa unor grupuri vulnerabile particulare (de ex. etnia romă). Acoperirea populaţiei prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate a cunoscut aşa cum este ea reflectată de evoluţia ponderii asiguraţilor/persoanelor beneficiare ale pachetelor de servicii medicale înscrise pe listele medicilor de familie (Raport Anual CNASS, 2012) tendinţe de creştere şi descreştere; astfel, porneşte de la 87.8% în 2008, creşte la 95,9% în 2010 - consecutiv includerii beneficiarilor de pachete medicale minimal şi facultativ - şi scade ulterior la 85,3% în
  6. Pe toată perioada s-a menţinut un gradient semnificativ între de acoperirea din urban şi rural cu până la 20% mai mare în urban în anul 2012 (acoperire de 94.1% în mediul urban faţă de numai 74.64% în mediul rural). În ceea ce priveşte acoperirea cu furnizori de servicii medicale, diferenţa urban - rural este net în favoarea urbanului pentru toate categoriile de funizori. La nivel naţional densitatea medicilor de familie (MF) este de 0,5/1000 locuitori în mediul rural faţă de 0,73/1000 locuitori în mediul urban, iar restul furnizorilor lipsesc practic din rural. Gradientul urban-rural şi inegalităţile teritoriale se reflectă în indicatorii stării de sănătate. Mortalitatea infantilă (0-1 an), un barometru sensibil al inegalităţii în starea de sănătate, înregistrează discrepanţe geografice importante (între judeţe/regiuni şi medii) existând un gradient de aproape trei ori între cele mai mici valori (6 sau 6,5/1000 nou născuţi vii, înregistrate în Bucureşti şi Cluj) şi cele mai mari valori (16 sau 19,4/1000 nou născuţi vii, înregistrate în Mehedinţi şi Sălaj). Mortalitatea infantilă este semnificativ mai mică în urban şi la nivel naţional (7,7/1000) decât în rural (12,3/1000 nou născuţi vii). Într-o o serie de judeţe (Cluj, Buzău, Dolj, Constanţa, Sălaj şi Vrancea) mortalitatea infantilă în mediul rural este chiar de două până la trei ori mai mare decât în mediul urban. Peste 80% din decesele la copii sub 5 ani la domiciliu şi în primele 24 de ore de la internare survin la copiii din mediul rural*64). Discrepanţe geografice semnificative se întâlnesc şi pentru malnutriţia protein-calorică la copii 0-2 ani, cu variaţii ale indicilor raportaţi între 0% în judeţul Timiş şi 8,2% în judeţul Mehedinţi. Notă ... ────────── *64) Raport UNICEF/IOMC - Analiza cauzelor medico-sociale ale mortalităţii la copii sub 5 ani la domiciliu şi în primele 24 de ore de la internare. UNICEF. 2005 ────────── Nivelul de protecţie financiară. Conform Anchetei Bugetelor de Familie (ABF) din 2013, în primul trimestru al anului, cheltuielile familiilor cu sănătatea au reprezentat 4,8% din totalul cheltuielilor familiei - locul patru ca pondere - situându-se după cheltuielile alimentare, de întreţinere, transport, dar şi pentru alcool şi tutun şi devansând cheltuielile cu comunicaţiile sau îmbrăcămintea şi încălţămintea. Conform Băncii Mondiale*65), există diferenţe majore de accesare a serviciilor de sănătate între populaţia aparţinând celei mai mici faţă de ce aparţinând celei mai mari cvintile de venit. Astfel, în cazul bolilor cronice, circa 40% dintre persoanele cu venituri în cvintila inferioară care se declară ca suferind de o boală cronică nu solicită asistenţă comparativ cu 17% din cvintila superioară. Notă ... ────────── *65) Banca Mondială, Analiză Funcţională a Sectorului de Sănătate în România, 2011 ────────── În perioada de creştere economică 1996 - 2008 accesul populaţiei la servicii de sănătate a crescut de la 61% la 71% per total. În realitate, creşterea globală a accesului s-a datorat exclusiv evoluţiei favorabile în rândul segmentului de populaţie cu veniturile cele mai mari. (de la 65% la 80%), în timp în cvintila cea mai săracă nu s-a înregistrat niciun progres legat de accesul la servicii. Acest aspect denotă o carenţă structurală majoră a sistemului. Politica se sănătate din România bazată pe subvenţionarea serviciilor de sănătate şi pe compensarea parţială a unei mari varietăţi de medicamente are ca scop protecţia grupurilor vulnerabile. În fapt, protecţia financiară nu produce efectele dorite cât timp: ● trei din patru pacienţi săraci plătesc din buzunar pentru asistenţa medicală de care au nevoie, ● 62% dintre săracii care au nevoie de medicamente plătesc pentru acestea din buzunar ● ratele medii de compensare sunt aceleaşi pentru bogaţi şi săraci în condiţiile în care serviciile subvenţionate sunt sub-utilizate de săraci. Astfel, beneficiile subvenţionării se concentrează în favoarea clasei bogate sau de mijloc. [Banca Mondială, 2011]. 3.2.
  7. Eficienţă şi sustenabilitate financiară Confom raportului EHCI 2013, România se plasează pe penultimul loc din Europa din perspectiva consumatorului de servicii de sănătate, corelat cu nivelul alocării financiare pentru sănătate pe cap de locuitor. Conform HFA Database, iulie 2013, cheltuiala cu sănătate de sub 1000 USD PPP*66)/cap de loc, plasează România pe antepenultimul loc din Europa, imediat înaintea Albaniei şi Republicii Macedonia. În acest context, raportul EHCI Analiza eficienţei cheltuielilor pentru sănătate (calculată printr-o formulă care corelează scorul EHCI cu resursele financiare alocate) denotă slaba eficienţă alocativă în sistemul de sănătate din România, care se situează din nou pe o poziţie inferioară (locul 31 din 34). Notă ... ────────── *66) PPP USD - USD la putere paritară de cumpărare ────────── Investigarea alocării resurselor în cadrul sistemului, relevă un tipar relativ constant de alocare a resurselor financiare între segmentele sistemului de sănătate cu ponderea dominantă a fondurilor dirijate către spitale şi un procent mic destinat asistenţei extraspitaliceşti. Astfel, în 2010, spitalele au consumat peste 50% din bugetul public pentru sănătate, în timp ce asistenţa primară a primit mai puţin de 7%, îngrijirile pe termen lung având un procent neglijabil, modelul ce s-a perpetuat şi în anii mai recenţi. Figura
  8. Alocările din FNUAS pe tipuri de servicii, anul 2012 Sursa: Raport CNAS 2012 Concluzia celor mai recente evaluări a eficienţei alocative efectuate de experţi internaţionali este că: "există o subfinanţare relativă a sectorului de asistenţă primară şi ambulatorie" iar acest lucru este asociat cu anomalii structurale şi de finanţare care par să fi condus la o "sub-utilizare aparentă a asistenţei medicale primare", o "aparentă supra-utilizare a asistenţei medicale spitaliceşti" şi, ca urmare, la un transfer extins al costurilor cu apariţia de stimulente perverse [NICE, 2012].*67) Potrivit observaţiilor experţilor NICE, medicii de la toate nivelele de asistenţă nu sunt utilizaţi eficient sau cu efect maxim, iar asistenţa medicală în ambulator şi asistenţa primară în special nu beneficiază de prioritatea adecvată fiind insuficient finanţate faţă de alte sectoare ale asistenţei medicale, pe lângă alte constrângeri care limitează capacitatea de a practica în mod eficient şi eficace a medicilor în ambulator Notă ... ────────── *67) NICE Internaţional, România: Raport Final, ianuarie 2012 ────────── În absenţa unei politici şi a unui sistem naţional de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii, nu există date de performanţă clinică care să permită corelarea utilizării serviciilor de sănătate cu rezultate care reflectă contribuţia acestora la starea de sănătate. Utilizarea crescută a serviciilor spitaliceşti este atribuită capacităţii reduse a sectorului extraspitalicesc şi în principal eşecului în asigurarea rolului de "gate-keeping" al asistenţei primare, în timp ce nivelurile sub-optimale ale unor indicatori cheie ai eficacităţii programelor de sănătate publică pot fi atribuite eşecului asistenţei primare în rolul sau de vector al intervenţiilor de sănătate publică şi medicină preventivă. Nu au bilet de trimitere de la medicul de familie circa 75% din cazurile internate în spital şi 50% din pacienţii internaţi în regim de urgenţă, indiferent de cauza de spitalizare [Banca Mondială, 2011]. În plus, datele DRG relevă în mod constant că o proporţie însemnată de internaţi au diagnostice de afecţiuni tratabile în ambulator şi/sau medicină de familie (ex. hipertensiune arterială, BPOC şi astm bronşic, diabet zaharat necomplicat, otita medie la copil, etc.) şi astfel rata de spitalizărilor evitabile este mare în România. Numărul crescut de medici specialişti din spitale, mai ales pentru anumite specialităţi (ex. cardiologie, ginecologie) şi numărul crescut de entităţi prin care se permite trimiterea către internare/accesul la servicii spitaliceşti reprezintă factori ce contribuie la numărul crescut de spitalizări nejustificate, evitabile.*68) Notă ... ────────── *68) Purdy S. Avoiding hospital admissions What does the research evidence say?. KingsFund, Dec
  9. Accesat pe 11 octombrie 2014 la: http://www.kingsfund.org.uk ────────── Comportamentul de trimitere al medicilor de familie. Rata trimiterilor este de 9% în mediul rural şi 12% în mediul urban, diferenţă ce denotă o influenţă crescută a ofertei asupra cererii de servicii şi o capacitate scăzută a medicilor de familie de a gestiona cererile pacienţilor. Comparaţiile internaţionale arată că astfel de rate de trimitere sunt foarte mari, însă nu trebuie uitat că o mare parte a trimiterilor în ambulator sunt cauzate şi de regulile impuse prin Contractul Cadru, reguli care restrâng dreptul de prescriere autonomă a unor investigaţii şi tratamente de către medicii de familie. Utilizarea serviciilor de medicină primară de către populaţie. România are una dintre cele mai scăzute rate de utilizare a medicului de familie de către populaţia adultă: în medie 2,7 consultaţii/an la cei de peste 15 ani, faţă de 4,8 consultaţii/an în UE. [ECHIM, 2012]. Diferenţa faţă de media europeană este mai marcantă la populaţia sub 65 ani (1,9 consultaţii/an faţă de 4,1/consultaţii/an în media UE). Fenomenul este influenţat în urban de imposibilitatea lărgirii intervalului de acces orar la cabinet din cauza insuficienţei spaţiilor care sunt utilizate în ture de către majoritatea medicilor de familie din mediul urban. În ceea ce privesc rezultatele activităţii sectorului reflectate în starea de sănătate (health outcomes), capitolul anterior menţionează performanţa sub-optimală a sectorului primar în asistenţa copilului cât şi în implementarea Programelor Naţionale de Sănătate. Un alt domeniu clinic afectat de ineficienţa sistemului îl reprezintă bolile cronice care sunt tributare în egală măsură diagnosticării tardive (eşecul depistării precoce, absenţa depistării active prin screening) în paralel cu un control deficitar al cazurilor cunoscute. Astfel conform datelor colectate prin pilotul ECHIM în 2012, prevalenţa auto-raportată pentru boli cronice ca HTA, diabetul, astmul şi BPOC, depresia să fie cele mai reduse din EU şi într-o discrepanţă majoră faţă de datele furnizate de anchetele de prevalenţă (SEPHAR 2, Ancheta CPSS- SRP asupra BPOC, studiul Mindful al UE, etc). Paradoxal, concomitent cu cele mai reduse prevalenţe raportate, România înregistrează cele mai înalte rate de mortalitate şi spitalizare pentru afecţiuni cronice. Sustenabilitatea financiară. Evoluţia veniturilor şi cheltuielilor în sectorul public de sănătate a cunoscut o dinamică ascendentă continuă. Astfel, între 2005 şi 2008 veniturile din sectorul public de sănătate au crescut rapid cu o medie de cca 23% pe an, o rată mult mai rapidă de creştere decât a colectei publice generale. Nevoile de finanţare ale sistemului au crescut cu o rată şi mai rapidă datorită creşterii accelerate a numărului de medicamente eligibile pentru subvenţionare şi îndepărtarea plafoanelor pentru compensate. Conform Băncii Mondiale, odată cu instalarea crizei financiare în anul 2008 şi a contracţiei cheltuielilor publice, sistemul de sănătate a fost incapabil să-şi controleze cheltuielile şi a acumulat datorii faţă de furnizori (în special pentru medicamente). Astfel CNAS a ajuns de la execuţii excedentare în 2006 şi 2007 la deficite începând cu 2008 şi
  10. Rezervele au fost insuficiente pentru a acoperi integral deficitul astfel încât până la mijlocul lui 2010 nivelul arieratelor a crescut foarte mult. În acest context, sistemul serviciilor de sănătate necesită o reformă structurală reală care să asigure tuturor cetăţenilor, în special grupurilor vulnerabile, un acces echitabil la servicii de sănătate de calitate şi cost eficienţe.
  11. SCOP ŞI OBIECTIVE GENERALE. ARII STRATEGICE PRIORITARE ┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │ ARIA STRATEGICA DE INTERVENŢIE 1: "SĂNĂTATE publică" │ │ │ │ OG.
  12. Îmbunătăţirea stării de sănătate şi nutriţie a femeii şi copilului │ │ OG
  13. Reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin boli transmisibile, a │ │ impactului lor la nivel de individ şi societate │ │ OG
  14. Diminuarea ritmului de creştere a morbidităţii şi mortalităţii prin│ │ boli netransmisibile şi reducerea poverii lor în populaţie prin programe │ │ naţionale, regionale şi locale de sănătate cu caracter preventiv │ │ │ │ │ │ ARIA STRATEGICĂ DE INTERVENŢIE 2: "SERVICII DE SĂNĂTATE" │ │ │ │ OG
  15. Asigurarea unui acces echitabil a tuturor cetăţenilor, în special a│ │ grupurilor vulnerabile, la servicii de sănătate de calitate şi │ │ cost-eficace │ │ │ │ │ │ ARIA STRATEGICĂ DE INTERVENŢIE 3: "MĂSURI TRANSVERSALE PENTRU UN SISTEM │ │ DE SĂNĂTATE SUSTENABIL ŞI PREDICTIBIL": DOMENII PRIORITARE │ │ │ │ OG
  16. Un sistem de sănătate inclusiv, sustenabil şi predictibil prin │ │ implementare de politici şi programe transversale prioritare │ │ OG
  17. Eficientizarea sistemului de sănătate prin soluţii e-sănătate │ │ OG
  18. Dezvoltarea infrastructurii adecvate la nivel naţional, regional şi│ │ local, în vederea reducerii inechităţii accesului la serviciile de │ │ sănătate │ │ │ └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ 4.
  19. ARIA STRATEGICĂ DE INTERVENŢIE 1: "SĂNĂTATE PUBLICĂ" Evoluţia morbidităţii şi mortalităţii din ultimele două decade, marcată de povara în creştere a bolilor cronice, în paralel cu evoluţiile survenite în sistemul de îngrijiri de sănătate şi în societate în general, impun cu necesitate o schimbare de paradigmă în favoarea creşterii rolului prevenirii, depistării şi intervenţiei cât mai precoce în bolile cronice. De aici rolul şi responsabilitatea mare ce stă în faţa intervenţiilor şi programelor de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate la nivel de individ şi în comunitate, asistenţei medicale comunitare şi medicinei de familie. Aceste servicii au şi rolul de a sprijini şi împuternici individul să îşi asume mai mult responsabilitatea pentru menţinerea propriei sănătăţi prin adoptarea unui stil de viaţă adecvat şi a unui comportament anticipativ al bolii încă de la vârste tinere, ci nu a unuia cu intenţie corectivă în faze avansate de boală, şi au responsabilitatea de a nu-i lăsa pe cei vulnerabili în situaţie de marginalizare sau excludere de la serviciile la care au dreptul. Viziunea decidenţilor şi experţilor din sănătate este că populaţia trebuie să aibă acces prin programele naţionale de sănătate la o gamă cât mai largă de servicii de prevenţie primară şi secundară a căror cost-eficacitate a fost demonstrată, cu efecte favorabile pe termen mediu-lung asupra stării generale de sănătate a populaţiei - şi implicit asupra productivităţii individului, a cheltuielilor din sectorul de sănătate, dar şi social. Creşterea accesibilităţii, calităţii şi eficacităţii serviciilor cu caracter preventiv se poate realiza ca urmare a implementării unui ansamblu bine sincronizat de măsuri şi intervenţii critice, în funcţie de domeniul vizat. OG.
  20. Îmbunătăţirea stării de sănătate şi nutriţie a femeii şi copilului OS 1.
  21. Îmbunătăţirea stării de sănătate şi nutriţie a mamei şi copilului şi reducerea riscului de deces infantil şi matern Sănătatea gravidei şi copilului constituie în orice societate civilizată o prioritate de sănătate publică. Programul de sănătate al MS privind femeia sau copilul include o varietate de intervenţii vizând: promovarea alăptării; suplimentarea în micronutrienţi esenţiali a alimentaţiei gravidei şi copilului mic; profilaxia malnutriţiei la copiii cu greutate mică la naştere; alimentaţia sănătoasă şi prevenirea obezităţii la copil. În mod prioritar sunt vizate reducerea mortalităţii infantile şi a riscului de deces neonatal prin creşterea accesului la îngrijiri adecvate în unităţi regionale pentru nou-născuţii cu risc de deces neonatal, întărirea componentei de screening-ul neonatal (fenilcetonurie, hipotiroidism congenital, surditate, alte boli de metabolism ce pot fi depistate neonatal, deficienţe de auz, a retinopatiei la nou născut). În pofida derulării acestor intervenţii sub aceasta structură programatică complexă de un număr semnificativ de ani, rezultatele obţinute sunt suboptimale, ca şi coordonarea între programele/subprogramele care implementează intervenţii care se adresează în special copilului, monitorizarea şi raportarea integrată asupra a beneficiilor pe sănătate obţinute prin acestea. Din perspectiva serviciilor, o verigă cheie se află la nivelul medicinei primare, al cărei rol preventiv trebuie consolidat. Direcţii strategice/Măsuri a. Îmbunătăţirea cadrului de reglementare (e.g. introducerea în legislaţia naţională a principiilor privind Marketingul produselor de lapte praf pentru sugari, elaborat de către OMS/UNICEF, actualizarea actelor normative privind igiena şcolară) b. Creşterea capacităţii de management, de monitorizare şi evaluare a programului pentru adaptarea intervenţiilor la evoluţia indicatorilor anuali ● elaborarea rapoartelor anuale privind toate intervenţiile vizând sănătatea mamei şi a copilului finanţate din fonduri publice ● dezvoltarea unui sistem de raportare electronică şi monitorizare pe toate componentele programului; efectuarea de cercetări operaţionale/anchete populaţionale c. Îmbunătăţirea cadrului metodologic şi creşterea capacităţii tehnice a furnizorilor de servicii: actualizarea/elaborarea ghidurilor de practică, inclusiv pentru asistenţii medicali comunitari, moaşe cu promovarea managementului integrat al bolilor copilului, formarea personalului din asistenţa medicală primară, maternităţi, ONG şi introducerea în schema de acreditare a maternităţilor a criteriilor ce decurg din cei "Zece Paşi pentru o alăptare încununată de succes" (conform OMS şi UNICEF); armonizarea ghidurilor cu intervenţiile din programele naţionale de sănătate; d. Asigurarea accesului la diagnostic precoce, monitorizare adecvată şi/sau tratament de calitate prin diversificarea serviciilor de asistenţă medicală primară, cu accent pe serviciile preventive care să fie furnizate prin pachetul de servicii de bază: ● constituirea de centre comunitare integrate ● definirea rolului asistenţei medicale comunitare, al medicului de familie şi al specialiştilor din comunitate în identificarea precoce a dizabiliăţii şi a copiilor aflaţi în situaţii de risc şi în orientarea lor către servicii specializate ● procurarea în cantităţi adecvate şi la timp a produselor cu regim de distribuţie gratuită către beneficiarii eligibili ai programului (micronutrienţi alimentari, imunoglobulina Rh); ● oferirea de îngrijiri pre/postnatale de calitate a gravidei şi copilului; creşterea accesului femeii gravide la controale regulate, stratificarea încă din primul trimestru şi urmărirea sarcinii în funcţie de risc ● dezvoltarea capacităţii de diagnostic pre/postnatal al bolilor genetice, de consiliere genetică; instituţionalizarea la nivel naţional a screening-urilor pentru boli cu potenţial de depistare neonatală ● asigurarea resurselor necesare dezvoltării şi funcţionării centrelor de îngrijire perinatală a gravidei şi nou-născutului cu risc în cadrul unui sistem regionalizat modern şi a celor destinate depistării şi intervenţiei precoce pentru unele boli cronice ale copilului cu potenţial de prevenţie secundară şi terţiară ● creşterea capacităţii naţionale de diagnostic şi tratament medico-chirurgical pentru unele patologii (ex. boli cardiovasculare congenitale, neurologice, diabet insulino-dependent cu debut precoce) ce necesită intervenţie la vârsta mică e. Creşterea gradului de informare a populaţiei generale şi ţintirea familiilor şi copiilor cu risc crescut, vulnerabile, prin măsuri de intervenţie la nivel de comunitate (outreach) pentru informare, educare şi consiliere ajustate nevoilor. OS 1.
  22. Reducerea numărului de sarcini nedorite, a incidenţei avortului la cerere şi a mortalităţii materne prin avort Numărul încă mare al sarcinilor nedorite care se soldează cu avort, ponderea destul de mare avorturilor elective la fetele sub 19, dar şi creşterea după 2010 a numărului nou-născuţilor abandonaţi în maternităţi*69) confirmă nevoia încă neacoperită de servicii de planificare familială, mai ales la femeile dezavantajate. Succesul intervenţiei de planificare familială este legat în mare măsură de consolidarea capacităţii de management a programului la nivel central, continuarea activităţii de formare a medicilor şi asistenţilor din medicina primară, accesul la produsele contraceptive gratuite pentru populaţia vulnerabilă şi ţintirea mai bună a acestei populaţii cu sprijinul asistenţei medicale comunitare aflată în curs de dezvoltare în România. Notă ... ────────── *69) 918 cazuri de abandon în 2012 faţă de 942 în 2011 şi 762 în 2010 Colaborarea cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în special pentru dezvoltarea, în parteneriat cu autorităţile publice locale, de servicii integrate, în care asistenţa medicală comunitară să fie complementară serviciilor de asistenţă socială. ────────── Colaborarea cu Ministerul Educaţiei este necesară în măsura în care se are în vedere creşterea nivelului de cunoştinţe privind sănătatea reproducerii la tineri adolescenţi. Direcţii strategice/Măsuri a. Creşterea capacităţii de planificare a programului, de previzionare a necesarului şi monitorizare a distribuţiei de produse contraceptive gratuite ● consolidarea Sistemului Informaţional pentru Managementul Logistic pentru contraceptivele cu distribuţie gratuită prin analiza fezabilităţii introducerii raportării electronice de la furnizorii de servicii de planificare familială incluşi în program şi revizuirea structurii şi funcţionalităţii aplicaţiei de raportare a datelor InterCON 1.0 ● realizarea de cercetări operaţionale şi evaluarea rezultatelor prin reiterarea unei anchete naţionale privind sănătatea reproducerii/planificarea familială ● îmbunătăţirea cadrului de reglementare (obligativitatea raportării privind avorturile la cerere efectuate în sectorul privat b. Asigurarea accesului persoanelor eligibile la produse contraceptive distribuite gratuit la parametri adecvaţi (achiziţie centralizată, continuitatea procurării şi distribuţiei, diversitatea gamei de metode contraceptive disponibile de care depinde optimizarea eficacităţii intervenţiei) c. Creşterea acoperirii teritoriale cu furnizori de servicii integrate de planificare familială/sănătatea reproducerii ● formarea personalului din medicină primară în planificare familială, prioritar în zonele cu populaţie/grupuri defavorizate (rural, urban sărac, tineri/adolescenţi prin furnizori de servicii pregătiţi să ofere servicii adaptate vârstei, etc.) ● dezvoltarea activităţii cabinetelor/centrelor de planificare familială prin acordarea de noi competenţe şi servicii în domeniul sănătăţii reproducerii d. Creşterea gradului de conştientizare şi informare a populaţiei privind opţiunile reproductive - inclusiv prin soluţii ITC moderne - şi ţintirea persoanelor/grupurilor vulnerabile cu risc crescut de sarcini nedorite şi nevoi neacoperite prin serviciile medicale de primă linie OG.
  23. Reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin boli transmisibile, a impactului lor la nivel de individ şi societate OS 2.
  24. Întărirea capacităţii sistemului naţional de supraveghere a bolilor transmisibile prioritare, de alertare rapidă şi răspuns coordonat Reglementările din domeniul supravegherii bolilor transmisibile, alertării rapide şi a răspunsului sunt în mare măsură rezultatul transpunerii naţionale a legislaţiei/standardelor comunitare. Institutului Naţional de Sănătate publică (INSP)*70) şi autorităţilor locale de sănătate sunt parte a reţelei comunitare de supraveghere epidemiologică şi microbiologică a bolilor transmisibile, coordonată de Centrul European pentru Controlul Bolilor (ECDC). Menţinerea unei calităţi adecvate a supravegherii bolilor transmisibile la nivel naţional şi subnaţional este esenţială pentru protejarea populaţiei împotriva ameninţărilor prin boli transmisibile. Notă ... ────────── *70) În colaborare cu institutele naţionale de profil în cazul tuberculozei şi HIV/SIDA ────────── Direcţii strategice/Măsuri a. Menţinerea corelării cadrului legislativ/normativ naţional cu politica europeană comună b. Asigurarea capacităţii de supraveghere a bolilor transmisibile şi de gestionare a alertelor naţionale şi internaţionale la nivel central şi local ● modernizarea infrastructurii şi îmbunătăţirea echipării în principal a structurilor locale (laboratoarele de sănătate publică) ● actualizarea ghidurilor, definiţiilor de caz şi/sau procedurilor (conform necesităţilor şi standardelor internaţionale/europene) ● actualizarea/dezvoltarea sistemelor ITC de gestionare a datelor, cu asigurarea inter- operabilităţii ● furnizarea asistenţei tehnice necesare structurilor locale în contextul descentralizării din sănătate - coordonare metodologică a sistemului naţional de supraveghere a bolilor transmisibile de către INSP inclusiv, actualizarea cunoştinţelor resurselor umane implicate ● realizarea de studii de prevalenţă şi analize a indicatorilor de rutină pentru îmbunătăţirea eficacităţii supravegherii şi controlului infecţiilor nosocomiale şi a riscurilor ocupaţionale biologice la personalul medical; Elaborare de metodologii şi planuri de acţiune ● efectuarea de studii/analize pentru îmbunătăţirea eficacităţii supravegherii şi controlului infecţiilor nosocomiale revizuire/elaborare de metodologii conform necesităţi de îmbunătăţire a supravegherii controlului infecţiilor nosocomiale, în scopul creşterii calităţii serviciilor medicale, în special spitaliceşti ● supravegherea şi controlul riscurilor ocupaţionale biologice la personalul medical şi profilaxia postexpunere OS 2.
  25. Protejarea sănătăţii populaţiei împotriva principalelor boli care pot fi prevenite prin vaccinare Activitatea de imunizare constituie intervenţia de sănătate publică cea mai cost-eficace, ce asigură protecţia atât a individului, dar şi a comunităţii faţă de o serie de boli transmisibile severe. Totuşi, în Europa ca şi în România atingerea acoperirii vaccinale adecvate asigurării "imunităţii colective" întâmpină deficienţe, şi chiar recrudescenţa unor patologii anterior ţinute sub control (ex. rujeola). Dată fiind importanţa domeniului şi riscurile transfrontaliere potenţiale, se impune consolidarea programului naţional de imunizare, în special la nivel funcţional, precum şi creşterea complianţei populaţiei la vaccinare. Cancerul de col uterin este una dintre puţinele forme de cancer care poate beneficia de prevenire primară, prin vaccinare împotriva HPV (Human papilloma virus), intervenţii ce ţintesc copii de vârstă prepubertară, în special fetele. Programe naţionale de imunizare împotriva acestui virus cu transmistere sexuală sunt deja implementate în numeroase ţări europene*71), în România o astfel de măsură de sănătate publică fiind cu atât mai relevantă şi necesară. Notă ... ────────── *71) European Centre for Disease Prevention and Control. Introduction of HPV vaccines in EU countries - an update. Stockholm: ECDC;
  26. ────────── Direcţii strategice/Măsuri a. Recuperarea capacităţii naţionale de producţie a vaccinurilor prin investiţii în infrastructură, tehnologii, resursa umană (măsuri privind investiţiile în înfrastuctură incluse în OS 7.3) b. Consolidarea/dezvoltarea capacităţii de management şi/sau implementare a programului de vaccinare conform calendarului naţional în vigoare*72) şi asigurarea resurselor necesare pentru un calendar naţional de vaccinare îmbunătăţit*73) Notă ... ────────── *72) La nivel anului 2013 include: vaccinări obligatorii (Hep B pediatric, BCG, DTPa-VPI-Hib-HB, DTPa-VPI-Hib, DTPa, RRO, Pneumococic conjugat, dT VPI) şi vaccinări opţionale pentru grupele de risc (dT gravide, VTA gravide, ROR focar, Gripal, HPV). *73) Vizând vaccinurile pneumococic şi anti HPV. ────────── ● procurarea la timp a vaccinurilor, conform necesarului previzionat ● îmbunătăţirea structurii şi funcţionalităţii registrului naţional de vaccinări (RENV) ● asigurarea asistenţei tehnice necesare la nivel subnaţional pentru asigurarea performanţei adecvate a programului în contextul descentralizării; formarea resursei umane c. Asigurarea performanţei adecvate a programului naţional de vaccinare ● monitorizarea performanţei intervenţiilor de imunizare, realizarea de studii de sero-prevalenţă şi anchete atitudinale privind vaccinarea în rândul populaţiei şi al furnizorilor de servicii ● întărirea capacităţii de supraveghere a reacţiilor adverse postvaccinale indezirabile (RAPI), de informare şi alertare prompte la nivel naţional şi în sistemul european/internaţional privind evenimentele deosebite (clustere, loturi cu efecte RAPI) d. Creşterea gradului de complianţă a populaţiei la imunizările incluse în calendarul naţional de vaccinare, mai ales în rândul grupurilor vulnerabile şi dezavantajate; creşterea acceptanţei populaţiei în privinţa imunizării anti-HPV OS 2.
  27. Reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin TB şi menţinerea unor rate adecvate de depistare şi de succes terapeutic Tuberculoza constituie o problema majoră de sănătate publică dat fiind povara mare a bolii, inclusiv prin formele severe (TB MDR/XDR). Conform direcţiilor trasate de "Strategia Stop TB" a OMS, Planul Naţional Strategic de Control al Tuberculozie 2014-2020 , aflat în curs de elaborare, vizează eradicarea bolii în România la orizontul anului 2050 cu ţinte importante de parcurs vizând reducerea prevalenţei şi mortalităţii TB cu 50% până în 2020 şi menţinerea unor rate adecvate de depistare (70%), de notificare şi de succes terapeutic (85%) pentru cazurile incidente de TB pulmonară pozitivă microscopic. În aceeaşi linie se înscriu angajamentele legate de controlul formelor rezistente la tratament (MDR/XDR TB) pe termen mediu ce sunt incluse în planul naţional de prevenire şi management al tuberculozei multidrog - rezistente în România, având ca orizont anul
  28. Un obiectiv-angajament politic propus în planul naţional strategic este legat de finanţare multianuală, adecvată şi continuă, astfel ca până în anul 2020 România să preia şi să acopere integral din resurse naţionale costul intervenţiilor necesare controlului TB. Creşterea eficacităţii activităţii de control a TB necesită măsuri care ţin în mare măsură de îmbunătăţirea capacităţii serviciilor de diagnostic, sistemului informaţional, procurarea şi accesul la tratament adecvat, administrarea tratamentului pentru pacienţii TB/MDR TB şi sprijinirea pacienţilor, complementar obiectivul permanent de protejare a populaţiei prin măsuri de prevenţie primară prin vaccinare BCG (OS 2.1.).*74) Notă ... ────────── *74) WHO/Regional Office for Europe, Tuberculosis country work summary - România, 2012 ────────── Direcţii strategice/Măsuri a. Îmbunătăţirea capacităţii de management programatic şi de intervenţie pentru prevenirea şi controlul TB şi mai ales a formelor TB MDR/XDR ● Elaborarea şi adoptarea Planului Naţional Strategic de Control al Tuberculozei 2014- 2020 ● revizuirea şi actualizarea sistemului informaţional de înregistrare şi raportare a cazurilor TB/MDR-TB la nivelul tuturor unităţilor TB, inclusiv a laboratoarelor TB, cu îmbunătăţirea înregistrării şi raportării cazurilor MDR TB (vezi OS6.1.c); ● creşterea capacităţii resurselor umane de a asigura managementul adecvat al cazurilor TB/TB MDR, conform ghidurilor, prin formarea continuă a personalului din lanţul de servicii, inclusiv medici de familie şi asistenţi medicali ● monitorizarea şi evaluarea performanţei şi impactului PNPSCT*75) conform unui plan comprehensiv şi supravegherea epidemiologică a bolii adecvate la toate nivelurile (naţional, regional şi judeţean) prin valorificarea datelor de program şi cercetări operaţionale Notă ... ────────── *75) Programul Naţional de Prevenire, Supraveghere şi Control al Tuberculozei ────────── b. Creşterea capacităţii de diagnostic de laborator a TB/TB-MDR şi asigurarea accesului universal la diagnostic de calitate, conform standardelor internaţionale ● consolidarea/optimizarea reţelei reorganizate a laboratoarelor TB ● asigurarea resurselor necesare unui diagnostic de laborator la parametri calitativi şi cantitativi adecvaţi nevoilor şi standardelor (inclusiv testare rapidă a chimiorezistenţei) ● întărirea componentei de asigurarea calităţii/controlul calităţii şi supervizare la nivel naţional şi regional ● abordarea confecţiei HIV-TB, d.p.d.v. al diagnosticului şi implicit al tratamentului c. Ameliorarea condiţiilor de tratament şi asigurarea accesului tuturor pacienţilor la medicaţia anti-TB de linie I şi II indicată, conform standardelor internaţionale ● achiziţie centralizată a medicaţiei TB şi aprovizionare adecvată pentru evitarea rupturilor de stoc ● îmbunătăţirea/menţinerea aplicării abordării terapeutice DOT pentru acoperirea tuturor pacienţilor şi maximizarea complianţei la tratament, mai ales la pacienţii în ambulatoriu/la domiciliu şi la formele severe de boală ● renovarea şi modernizarea infrastructurii reţelei de tratament TB (măsura inclusă în OS 7.2) d. Asigurarea unui un sistem eficace de suport social, psihologic şi de informare a pacienţilor şi comunităţii, inclusiv cu sprijinul asistenţei medicale comunitare şi a organizaţiilor non-guvernamentale în scopul diagnosticării precoce, creşterii ratei de succes la tratament prin prevenirea lipsei de aderenţă şi a abandonului tratamentului şi prevenirii de noi îmbolnăviri în comunitate. e. Îmbunătăţirea controlului infecţiei TB în unităţile medicale de profil şi minimizarea riscurilor la personalul medical prin măsuri metodologice şi administrative (protocoale, proceduri, infrastructură, echipament/măsuri individuale de protecţie), formarea personalului implicat în măsuri de control al infecţiei f. Creşterea implicării tuturor furnizorilor de servicii medicale în controlul TB prin consolidarea abordărilor de tip mixt public-public şi public-privat (PPM) şi a celor conforme cu Standardele Internaţionale pentru Îngrijirea Tuberculozei (ISTC) OS 2.
  29. Reducerea incidenţei bolilor transmisibile prioritare: HIV/SIDA şi asigurarea accesului pacienţilor la tratamente antivirale Din perspectiva infecţiei HIV, obiectivul de sănătate prioritar pentru România este menţinerea profilului de ţară cu incidenţa redusă a HIV prin măsuri comprehensive de prevenire şi reducere a riscurilor adaptate nevoilor specifice ale grupurilor ţintă prioritare identificate în Strategia Naţională HIV/SIDA 2011 - 2015, inclusiv prin creşterea accesului la şi a gradului acoperire cu servicii/intervenţii de tip preventiv esenţiale în prevenirea HIV, HVB, HVC precum schimbul de seringi, testare voluntară anonimă, monitorizarea sarcinii şi testarea la gravide.*76) Evoluţiile epidemiologice recente ale infecţiei HIV impun creşterea gradului de prioritate a sub-grupurilor populaţionale cu risc crescut reprezentate de utilizatorilor de droguri injectabile (UDI) şi persoanelor cu orientare homosexuală. De asemenea, pentru toţi pacienţii cu diagnosticaţi cu HIV/SIDA se impune şi asigurarea continuum-ului de îngrijirii şi tratament ARV necesare conform ghidurilor de practică. Notă ... ────────── *76) UNAIDS, Report on the global AIDS epidemic, 2012 ────────── Direcţii strategice/Măsuri a. Îmbunătăţirea politicilor/cadrului de reglementare şi sprijinirea mecanismelor eficace de colaborare şi coordonare intersectorială (reînfiinţarea Comisiei naţionale multisectoriale HIV/SIDA) sau intre instituţiile MS (în supravegherea epidemiologică HIV) b. Îmbunătăţirea capacităţii de management programatic şi intervenţie ● optimizarea structurii şi funcţionalităţii structurilor de management de program inclusiv prin susţinerea unei unităţi de management a programului şi achiziţie centralizată a tratamentului anti-retroviral ● îmbunătăţirea sistemelor informaţionale de suport pentru implementarea programelor şi supravegherea acestor boli transmisibile (ex. HIV), cu asigurare integrării diferitelor componente informatice sau a interoperabilităţii diverselor soluţii, după caz ● creşterea gradului de valorificare a datelor existente şi realizarea de studii/cercetări operaţionale pentru mai bună fundamentare a intervenţiilor implementate în cadrul programelor/sub-programelor specifice şi mai bună monitorizare şi evaluare a rezultatelor şi impactului acestora în populaţie ● dezvoltarea serviciilor integrate la nivel comunitar (sociale, medicale, educative, psihologice precum şi creşterea competentelor tehnice ale personalului medical acolo unde aceasta se impune, cu prioritate a celor se servesc comunităţi cu probleme c. Întărirea prevenţiei primare a HIV şi ITS prin ţintirea indivizilor sau a grupurilor la risc, vulnerabile sau dezavantajate.*77) ideal prin combinaţii de intervenţii şi abordări ajustate nevoilor şi specificului beneficiarilor (ex. intervenţii IEC/CSC de consilierea pentru promovare a comportamentului sexual sănătos şi reducerii riscului, pentru promovarea auto-referirii cât mai precoce în caz de boală către furnizorul de servicii medicale, testare voluntară anonimă, schimb de seringi, screening prenatal, managementul adecvat al gravidei şi aplicarea tratamentului indicat prin ghidurile în uz. Respectarea drepturilor persoanelor seropozitive în serviciile de sănătate şi combaterea stigmei. Notă ... ────────── *77) Grupurile din populaţia generală identificate prin Strategia Naţională HIV/SIDA 2011 - 2015 ca fiind prioritare sunt tineri, grupuri cu risc crescut - persoane care practică sexul comercial, utilizatori de droguri injectabile (UDI), bărbaţi care au activitate sexuală cu alţi bărbaţi (BSB), persoane din sistemul penitenciar, în rândul comunităţilor dezavantajate, Roma, precum şi gravidele. ────────── ● asigurarea accesului universal al femeilor gravide la consiliere şi testare HIV ca parte a pachetului minimal de îngrijiri prenatale ● creşterea capacităţii de consiliere şi testare HIV la nivelul tuturor tipurilor de unităţi medicale d. Asigurarea accesului la serviciile de prevenţie secundară, acolo unde este cazul, de monitorizare clinico-biologică, tratament şi programele nutriţionale, conform ghidurilor naţionale în uz e. Minimizarea riscului biologic ocupaţional la personalul din sistemul medical şi din sistemul de asistenţă socială OS 2.
  30. Reducerea incidenţei bolilor transmisibile prioritare: hepatite B şi C şi asigurarea accesului pacienţilor la tratamente antivirale Infecţia cu virusurile hepatitice B şi C constituie o prioritate de sănătate publică în România pe seama profilului epidemiologic nefavorabil al infecţiei virale în populaţie (inclusiv data fiind prevalenţa mare a unor tulpini extrem de virulente, după cum arată puţinele studii disponibile), a incidenţei formelor clinice de boală, dar şi a potenţialului evolutiv important către patologii hepatice cu grad înalt de severitate şi letalitate, plus intens consumatoare de resurse (ciroza hepatică, cancerul hepatic, insuficienţă hepatică severă). Prin Programul Global privind Hepatita, OMS pune accent pe abordarea integrată a prevenirii şi controlului pandemiei globale de hepatită în scopul reducerii transmiterii agenţilor virali cauzatori ai hepatitei, reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin servicii mai bune şi, nu în ultimul rând, al reducerii impactului socio-economic la nivel de individ, comunitate şi populaţie*78). Notă ... ────────── *78) OMS, Prevention and Control of Viral Hepatitis Infection: Framework for Global Action, 2012 ────────── Dacă în cazul HVB, introducerea vaccinării obligatorii la copil a contribuit la ameliorarea evoluţiei epidemiologice a infecţiei cu virusul HVB, în lipsa unui vaccin specific, măsurile de prevenire disponibile pentru prevenirea infecţiei cu virusul hepatititc C sunt în special cele specifice prevenirii şi controlului bolilor infecţioase cu transmitere hematogenă. Nu este de neglijat însă transmiterea pe cale sexuală şi oportunitatea de integrarea intervenţiilor cu caracter preventiv pentru HVB, HVC şi HIV, mai ales în cazul grupurilor cu risc crescut (UDI, etc.) având în vedere că circulaţia acestor virusuri în populaţia din România este foarte înaltă. Direcţii strategice/Măsuri a. Implementarea intervenţiilor de prevenţie primară a transmiterii virusului HIV integrat cu alte

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.