Surse oficialelegislatie.just.ro · EUR-Lex
Europaius

REGLEMENTARE TEHNICĂ din 21 septembrie 2006

Pe scurt

Acest normativ stabilește regulile tehnice pentru exploatarea și reabilitarea conductelor care transportă apă naturală, apă potabilă și ape uzate, asigurând funcționarea eficientă și sigură a acestora.

Ce reglementează

  • Principalele prescripții tehnice pentru exploatarea și reabilitarea conductelor de transport al apei.
  • Transportul apei naturale și potabile către utilizatori (consum, folosință publică, industrie, combaterea incendiilor).
  • Transportul apelor de canalizare de la locul de producere până la stația de epurare sau receptorul natural.
  • Aplicarea prevederilor Legii nr. 10/1995 pentru sistemele de transport a apei, inclusiv siguranța în exploatare și igiena.

Cui îi este adresat

  • Proprietarilor sistemelor de transport al apei (Primării, Consilii Județene) și operatorilor licențiați (Regii/Companii de apă).
  • Antreprenorilor de lucrări, personalului specializat, proiectanților, verificatorilor de proiecte și experților tehnici.

Puncte cheie

  • Normativul se aplică tuturor categoriilor de lucrări care asigură transportul apei la o localitate sau obiective distincte, precum și evacuarea apelor uzate și meteorice.
  • Tipurile de lucrări vizate sunt aducțiunea, rețeaua de distribuție, rețeaua de canalizare și lucrările auxiliare prevăzute pe conducte.
  • Exploatarea lucrărilor de transport a apei include supravegherea, întreținerea, repararea curentă, reabilitarea și retehnologizarea.
  • Regulamentul tehnic de exploatare, elaborat de proprietarul lucrării, organizează modul de funcționare a sistemului pentru a asigura parametrii tehnologici cu costuri optime.
Textul legii
Textul legii

REGLEMENTARE TEHNICĂ din 21 septembrie 2006 Normativ pentru exploatarea şi reabilitarea conductelor pentru transportul apei*) Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 903 bis din 7 noiembrie 2006 ___________

Notă ... *) Aprobată de Ordinul nr. 1.736 din 21 septembrie 2006, publicat în Monitorul Oficial nr. 903, Partea I, din 7 noiembrie

  1. PREVEDERI GENERALE 1.
  2. Obiectul normativului Prezentul normativ cuprinde principalele prescriptii tehnice pentru exploatarea şi reabilitarea conductelor de transport a apei naturale şi apei potabile necesare utilizatorilor dintr-o localitate, pentru consum, folosinţă publică, industrie locala şi combaterea incendiului, precum şi pentru transportul apelor de canalizare de la locul de producere şi până la statia de epurare sau în receptorul natural. Prevederile normativului vor putea fi aplicate şi la transportul altor tipuri de ape cu excepţia apelor cu caracteristici speciale, precum: ape cu salinitate mare, ape calde (peste 50°C), ape acide, ape cu turbiditate mare, ape radioactive etc. Pentru a satisface condiţiile de calitate a vietii utilizatorilor de apa, la costuri normale, este important să se asigure o supraveghere continua şi calificata precum şi o corectare a tuturor factorilor care tind sa deterioreze lucrarile. Sistemul de alimentare cu apa şi sistemul de canalizare sunt particulare fiecarei localităţi. Este rational ca şi organizarea exploatarii să fie facuta în mod particular dar cu respectarea unor reguli generale. Aceste reguli au putut fi deduse din experienta acumulata în timp. Pe baza acestor reguli generale fiecare proprietar şi operator al unui sistem de transport al apei va putea să îşi organizeze activitatea astfel ca în final costurile de exploatare să fie rationale şi suportabile pentru consumatorul de apa iar durata de viaţa a lucrărilor să fie cat mai lunga. Normativul contine elemente de aplicare specifică a prevederilor Legii nr. 10/1995 pentru sistemele de transport a apei, precum: siguranţa în exploatare, igiena şi sănătatea oamenilor, economia de resurse (apa, energie, reactivi, bani); în acest fel se poate asigura un serviciu de calitate în folosirea apei pe toata durata de viaţa a lucrării. 1.
  3. Domeniul de aplicare Prevederile normativului se aplică tuturor categoriilor de lucrari care asigura transportul apei la o localitate sau la obiective distincte precum: obiective izolate folosite pentru odihna şi tratament, tabere scolare în lucrari definitive, cazarmi, unităţi industriale, organizari de santiere precum şi evacuarea apelor uzate produse sau/şi evacuarea apelor meteorice. Tipurile de lucrari la care se aplică prevederile normativului sunt: - aductiunea care asigura transportul apei naturale sau tratate între sursa de apa şi rezervorul de inmagazinare, - reteaua de distribuţie care asigura transportul apei de la rezervor la limita construcţiei utilizatorului de apa (limita fiind considerata contorul de bransament sau robinetul de concesie), - reteaua de canalizare care asigura colectarea şi transportul apelor uzate de la locul de producere (caminul de racord), la statia de epurare precum şi a apelor meteorice de la locul de colectare la receptorul natural sau la statia de epurare, - lucrarile auxiliare prevăzute pe conducte, inclusiv statiile de repompare. Prevederile normativului nu se referă la măsuri specifice de exploatare a echipamentelor şi utilajelor. Pentru aceasta vor fi adoptate măsuri specifice conform instructiunilor furnizorilor de echipamente şi proiectantului de specialitate. Ca domeniu de aplicare prevederile normativului se referă la lucrarile ce fac obiectul normativelor de proiectare şi execuţie: I 22/99, C 56/02, P66/01, NP 084/
  4. Prevederile normativului pot fi aplicate direct dacă apa transportata respecta parametrii de calitate din NTPA 001, NTPA 002, NTPA 011, NTPA 013, Legea nr. 458/2002 cu modificările ulterioare. 1.
  5. Utilizatorii normativului Utilizatorii normativului sunt: - proprietarii sistemului de transport al apei, Primariile şi Consiliile Judetene, precum şi operatorii licentiati (Regii/Companii de apa, Societăţi Comerciale etc.) care supraveghează direct functionarea acestor lucrari, - antreprenorii de lucrari precum şi personalul specializat pentru urmarirea executiei lucrărilor, responsabilii tehnici cu execuţia şi dirigintii de santier; acestia sunt interesati sa cunoasca efectele unei executii mai puţin ingrijite; ei sunt cei prin a caror activitate se poate asigură realizarea parametrilor tehnologici proiectati ai lucrării, - proiectantii, verificatorii de proiecte, expertii tehnici, furnizorii de echipamente, responsabilii cu certificarea produselor, organele administraţiei publice centrale, cu atribuţii în domeniu sunt interesati în cunoasterea modului de exploatare a acestor lucrari. 1.
  6. Armonizarea cu normele europene Conţinutul normativului este în concordanta cu cerinţa fundamentala a dezvoltării europene: economisirea resurselor. Sunt respectate cerinţele Directivei 98/83, directiva transpusa prin Legea nr. 458/2002 şi modificarilor ulterioare, privind calitatea apei potabile, ale Directivei 60/00 privind gospodarirea apelor, directiva transpusa în normele NTPA 013/03 şi Directiva 91/271/91 privind epurarea apelor uzate, directiva transpusa prin Hotărârea Guvernului nr. 188/2002 şi modificările ulterioare, prin care se aproba normele NTPA 001/02 şi NTPA 002/02, precum şi NTPA 011/
  7. De asemenea s-a avut ca referinţa şi cuprinsul standardelor româneşti, care transpun standarde europene, SR EN 805/00, SR EN 752/99 şi SR EN 295/91, precum şi a standardelor ISO
  8. 1.
  9. Rolul obiectelor tehnologice care asigura transportul apei Elementele de transport a apei sunt lucrarile cu exploatarea cea mai dificila din cauza amplasarii pe un spatiu mare şi a pozitionarii lor în subteran. Elementele constructive ale sistemului de transport a apei, la care se referă normativul sunt: - aductiunea şi reteaua de distribuţie la sistemul de alimentare cu apa, - reteaua de canalizare la sistemul de canalizare, - lucrarile auxiliare necesare pe elementele menţionate. Pentru alte sisteme care servesc la transportul apei prevederile normativului vor fi aplicate selectiv. 1.5.
  10. Aductiunea asigura transportul apei de la captare la rezervor. Dacă apa nu este supusă tratarii atunci aductiunea este continua între captare şi rezervor. Dacă apa trebuie tratata înainte de folosire, atunci transportul se face în doua etape: de la captare la statia de tratare (apa naturala) şi de la statia de tratare la rezervor (apa potabila). Ca atare aductiunea va avea doua părţi care pot fi diferite ca dimensiuni (diametru, lungime) şi material. Aductiunea poate functiona gravitational (cu nivel liber sau sub presiune), prin pompare (conducta sub presiune) sau în sistem mixt. Aductiunea poate fi monofilara sau multifilara, simpla sau ramificata (alimenteaza mai multe rezervoare). 1.5.
  11. Reteaua de distribuţie asigura transportul apei de la rezervor la toţi consumatorii din localitate. Reteaua funcţionează tot timpul sub presiune. Curgerea apei în retea se poate face gravitational, prin pompare totala sau în sistem mixt. Pomparea se poate face intr-o singura treapta sau în mai multe trepte. Reteaua poate avea o zona sau mai multe zone de presiune după caz; fiecare zona de presiune trebuie tratata independent, ca o retea separata. 1.5.
  12. Reteaua de canalizare asigura transportul apei uzate de la locul de producere la statia de epurare şi a apelor meteorice de la locul de colectare până la statia de epurare sau receptorul natural. De regula, curgerea apei este gravitationala şi cu nivel liber. Pe mici portiuni reteaua poate fi sub presiune, periodic, accidental şi de regula la pomparea apei. Colectoarele de canalizare prin care curge apa pot fi vizitabile sau nevizitabile în functie de înălţimea secţiunii interioare. 1.5.
  13. Lucrarile auxiliare 1.5.4.
  14. Pe aductiune şi reteaua de distribuţie sunt necesare lucrari auxiliare care să asigure stabilitatea şi manevrabilitatea funcţionarii: robineti de reglare a debitului, robineti de golire, robineti (ventile) de aerisire, hidranti, bransamente, cismele, lucrari de ancoraj, combaterea loviturii de berbec etc., precum şi echipamente pentru urmarirea funcţionarii (manometre, debitmetre, contoare, prize pentru probe de apa, etc.). În situaţii de exploatare la sisteme modernizate poate exista un sistem SCADA pentru colectarea automata a datelor şi chiar de executare a unor comenzi tehnologice date centralizat de la distanta. 1.5.4.
  15. Pe reteaua de canalizare exista camine de inspecţie, camine de vizitare, deversoare, racorduri precum şi subtraversari, statii de pompare, guri de scurgere, bazine de retentie. 1.
  16. Cerinţe generale de organizare a exploatarii. 1.6.
  17. Perioada cea mai importanţa în existenta sistemului de transport a apei este exploatarea, deoarece: - este perioada cu cea mai mare durata, mult mai lunga faţă de durata fazei de proiectare şi durata fazei de execuţie, - este perioada în care se asigura un serviciu de cea mai mare importanţa în viaţa localităţii, - este perioada în care sistemul se transforma incet şi continuu din cauza extinderii localităţii, a cresterii exigentei asupra condiţiilor de calitate a apei, a dezvoltării tehnologice, - este perioada în care lucrarile imbatranesc, se uzeaza fizic şi moral şi pentru a menţine exigentele de calitate a serviciului asigurat au nevoie permanenta de imbunatatiri, - este perioada în care se constata adevarata performanta tehnologica a sistemului. 1.6.
  18. Prin exploatarea lucrărilor de transport a apei se înţelege ansamblul acţiunilor şi masurilor constructive şi administrative prin care se asigura o functionare sigura, indelungata şi la costuri optime a sistemului. Operaţiunile de exploatare la care face referire normativul sunt: - supravegherea şi întreţinerea lucrărilor, - repararea curenta a lucrărilor, - reabilitarea lucrărilor pentru refacerea parţială sau totala a unor portiuni din lucrare, - retehnologizarea lucrărilor prin refacerea totala sau parţială a lucrărilor în vederea îmbunătăţirii substantiale a parametrilor tehnologici de functionare. 1.6.
  19. Conţinutul operaţiunilor menţionate mai sus cuprinde: Supravegherea şi întreţinerea conductelor contine lucrarile care se fac în mod continuu pentru verificarea stării lor, masurarea parametrilor tehnologici şi determinarea necesarului de reparatii; Repararea curenta a conductelor cuprinde toate lucrarile necesare pentru remedierea defectiunilor construcţiilor (spargeri/înfundări de conducte) şi lucrărilor aferente (vane, hidranti, camine, etc.) pentru asigurarea funcţionarii continue şi optime; acestea se fac ori de cate ori sunt descoperite sau după un plan anual de reparatii; Reabilitarea conductelor de transport şi lucrărilor accesorii, cuprinde ansamblul operaţiunilor de aducere a capacităţii de transport, sau de pastrare a calităţii apei, la parametrii de proiectare, atunci când deteriorarea se manifesta pe tronsoane lungi, sau la părţi importante din lucrare. Retehnologizarea lucrărilor de transport cuprinde ansamblul lucrărilor de refacere atunci când durata normata de lucru s-a incheiat, când parametrii de lucru au suferit reduceri mari sau trebuie modificati cu valori importante ca urmare a unor noi condiţii de lucru, este necesară optimizarea energetica a sistemului, pierderea de apa este exagerat de mare etc.; operaţiunea nu este parte integrantă a exploatarii, dar se realizează în paralel cu exploatarea lucrărilor existente în functiune. Aceste nivele de repartizare sunt greu de separat în practica uzuala din cauza ca unele se suprapun, altele sunt în continuare, iar la altele este greu de facut distinctia reparatie-reabilitare/reparatie capitala-retehnologizare. 1.6.
  20. Îmbunătăţirea parametrilor de functionare a conductelor poate fi facuta uneori şi indirect: o apa mai buna obtinuta în statia de tratare poate favoriza o mai buna functionare a aductiunii şi retelei de distribuţie; o apa uzata mai bine controlata la intrare în retea favorizeaza o functionare mai buna etc. 1.6.
  21. Deoarece modul şi usurinta de exploatare sunt strans legate de calitatea lucrărilor de proiectare şi mai ales de calitatea lucrărilor de execuţie, în anexele 1-2 sunt precizate unele din elementele de baza utilizate la aceste faze de lucru. 1.
  22. Regulamentul tehnic de exploatare a lucrărilor 1.7.
  23. Regulamentul tehnic de exploatare se elaboreaza de proprietarul lucrării. Este documentul prin care se organizeaza efectiv modul în care proprietarul, în mod direct sau printr-un operator licentiat, urmareste şi tine în functiune lucrarea de transport astfel încât parametrii tehnologici de lucru să fie obtinuti în siguranţa şi cu costuri optime. Elemente ale regulamentului tehnic sunt coordonate cu regulamentul de organizare şi functionare a unităţii de exploatare a lucrărilor sistemului. 1.7.
  24. Regulamentul se elaboreaza pe baza legislaţiei în vigoare, a cartii tehnice a construcţiei şi a instructiunilor de exploatare elaborate de proiectant. Instrucţiunile de exploatare sunt elaborate odata cu elaborarea proiectului de execuţie astfel încât toate elementele de exploatare să poată fi evaluate şi integrate în costul de realizare. Elementele necesare pentru realizarea Regulamentului sunt precizate în anexa
  25. 1.7.
  26. Regulamentul va fi elaborat unitar pentru toata lucrarea, inclusiv pentru lucrarile adiacente cu care formeaza un tot functional. Pentru usurinta lucrului pe compartimente, sectii, servicii etc., el poate fi structurat pe părţi distincte, după componenta efectiva a lucrărilor. Aceste părţi vor fi date personalului insarcinat direct cu exploatarea. 1.7.
  27. Regulamentul va avea o parte distincta, pentru fiecare lucrare, referitoare la modul de actiune în caz de calamitate naturala. Conţinutul unora dintre activităţile importante este dat în anexa
  28. 1.
  29. Măsuri generale de protectia, siguranţa şi igiena muncii la exploatarea lucrărilor 1.8.
  30. Aductiunea, reteaua de distribuţie şi reteaua de canalizare sunt sisteme constructive subterane. Ca atare masurile specifice de protectia muncii vor fi legate de doua aspecte: - coborarea în camine pentru întreţinerea, manevrarea unor echipamente sau citirea unor parametrii, - lucrarile de remediere la conducte, lucrari care sunt de tipul lucrărilor de constructii şi la care vor fi aplicate masurile de protectia muncii, specifice acestor lucrari, măsuri continute în actele normative în vigoare; unele dintre prevederi sunt date în anexa
  31. 1.8.
  32. Personalul care lucreaza în acest mediu trebuie să indeplineasca urmatoarele condiţii: - va fi sanatos din punct de vedere medical, cu controale medicale trimestriale, - va fi capabil sa lucreze în spatiu inchis şi stramt (se verifica în prealabil), - nu va avea rani deschise sau în curs de vindecare în momentul lucrului, - va avea material de protecţie adecvat (cizme de cauciuc - lungi, casca de protecţie, salopeta/pufoaica, manusi, sisteme de iluminat, sistem de comunicatie etc.) - va lucra tot timpul în echipa, - echipamentul de protecţie va avea circuit inchis; va fi purtat la lucru, în mijloacele de transport speciale (nu publice), va fi spalat şi dezinfectat în incinta unităţii de lucru; este total interzis ca personalul sa umble cu acest echipament în mijloacele publice de transport, - va avea asigurat un instructaj de protectia muncii, specializat, suplimentar faţă de instructajul general, ori de cate ori va schimba locul de muncă. 1.
  33. Tipuri de materiale folosite în realizarea conductelor pentru transportul apei. 1.9.
  34. Principalele tipuri de materiale folosite la realizarea conductelor pentru transportul apei sub presiune sunt: fonta ductila, polietilena de înaltă densitate (PEID), policlorura de vinil (PVC), poliester armat cu fibra de sticlă (PAFS şi PAFSIN), betonul precomprimat, otelul protejat (cu mortar în interior şi PE la exterior), otelul INOX, etc. La lucrarile existente şi cu vechime mare au fost utilizate şi alte tipuri de materiale, precum: otel neprotejat sau parţial protejat, fonta cenusie, azbociment - în special la retele de distribuţie a apei potabile, beton precomprimat etc. 1.9.
  35. Pentru reteaua de canalizare cele mai utilizate tipuri de materiale au fost: - tuburile din beton simplu, tuburile din beton armat, tuburile declasate din beton precomprimat, tuburi din gresie ceramica, colectoare din beton/beton armat turnat pe loc (de regula în secţiuni vizitabile), colectoare realizate din zidarie etc. Astazi sunt utilizabile tuburi dintr-o gama mai larga: tuburi din policlorura de vinil, PVC, PVC gofrat, PVC expandat, tuburi din gresie ceramica, tuburi din beton simplu, tuburi din polietilena, polipropilena, tuburi din fibra de sticlă cu insertie de nisip, PAFSIN, tuburi din beton precomprimat, tuburi din beton armat cu fibre etc. 1.9.
  36. Exceptand lucrarile din tuburi de azbociment, care vor trebui inlocuite urgent, în mod sistematic, conform prevederilor Hotărârea Guvernului nr. 124/2003, celelalte lucrari vor trebui inlocuite în caz de deteriorare, la depăşirea duratei normate de folosire, din cerinţele de imbunatatire a calităţii apei asigurate la utilizator (Legea nr. 458/2002) sau protectiei mediului şi economisirii resurselor. 1.9.
  37. Toate tipurile de materiale folosite sau utilizate pentru remedierea celor existente vor trebui să respecte urmatoarele condiţii generale: - să respecte prevederile Hotărârea Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţa a materialelor pentru constructii, - să aibă avizul organelor sanitare abilitate, dacă materialul ajuta la transportul apei potabile; în niciun caz nu vor avea componente dăunătoare care prin dizolvare pot ajunge în apa şi sunt periculoase, conform Legii nr. 458/2002; tuburile vor avea inscriptii sau semne convenţionale usor de reperat prin care să se arate ca tuburile sunt destinate transportului de apa potabila, - să aibă parametrii tehnologici adecvati cu cerinţele proiectului (diametru, presiune, rezistenta la impingerea pamantului şi din trafic etc.), - să aibă diametre compatibile cu aparatele de robinetarie folosite, - să aibă toate piesele de imbinare pentru a asigura discontinuitatile de pe traseu, - să aibă tehnologia de lucru cunoscuta şi acceptata. Unele detalii sunt date în anexa
  38. LUCRARI DE EXPLOATARE A CONDUCTELOR PENTRU TRANSPORTUL APEI POTABILE 2.
  39. Lucrari pentru supravegherea aductiunilor şi retelelor de distribuţie 2.1.
  40. Toate lucrarile pentru transportul apei vor fi inspectate cel puţin saptamanal. Inspecţia va fi facuta de acelasi personal pentru a se obisnui cu detaliile şi a putea sesiza diferentele. Rezultatul inspecţiei se noteaza pe o fisa. Fisele se stabilesc prin Regulamentul de functionare. Pot fi pe format hartie sau în format electronic. Ele stau la baza: - realizării planului şi executarii lucrărilor de întreţinere, - declanşării etapei de reparatie când este cazul, - declanşării avertizarii populatiei dacă aspectele sunt grave: sunt legate de cantitatea de apa (oprirea apei, restricţii de furnizare) sau calitatea apei (măsuri de dezinfectare suplimentara) etc., - declanşării mecanismelor de oprire a interventiilor neautorizate în zona de protecţie sanitara. 2.1.
  41. În timpul inspecţiei se verifica: - starea şi integritatea hidrantilor: capace de protecţie, pierderea de apa, interventia neautorizata, parcarea peste hidranti, existenta inscriptiilor de marcaj, eventual starea de functionare (prin deschiderea hidrantului pentru 10 secunde), - starea caminelor de vane: existenta capacelor, starea interioara a caminului (are apa, are deseuri introduse fraudulos, are legaturi neautorizate, construcţia este întreaga, scara nu este corodata, piesele metalice sunt vopsite etc.), - caminele de bransament: integritate, starea contorului de apa, functionarea şi eventual citirea contorului, prezenta apei în camin (se scoate), tendintele de vandalism etc., - starea ventilelor de aerisire: integritate, stare de functionare, prezenta apei în camin (se scoate), starea vopsitoriei etc., - supratraversarile: starea structurii de rezistenta, tendinta raului de erodare a malurilor, vopsitoria, starea ventilelor de aerisire, starea caii de acces, starea termoizolatiei/hidroizolatiei etc., - starea suprafetei de teren asigurata ca zona de protecţie sanitara: depozite necontrolate, folosirea substanţelor nepermise, utilizarea apei în mod fraudulos, existenta mijloacelor de reperare a conductei, tendinta de lunecare a terenului etc., - mijloacele de combatere a loviturii de berbec: starea construcţiei, starea mecanismelor de lucru (recipient hidrofor, valoare presiune, stare vane de reglare, închiderea de protecţie etc.), - starea altor mijloace de asigurare a funcţionarii (vane de reducerea presiunii etc.), - starea statiei de redezinfectare de pe traseu, când exista; în statie se va intra numai pe baza unei instruiri speciale, - verificarea stării mijloacelor prin care sunt prelevate probe de apa în vederea controlului asupra calităţii; probele de apa potabila vor fi luate numai de personal special instruit; probele vor fi centralizate şi pe baza lor se va realiza raportul anual asupra calităţii apei, conform Legii 458/
  42. 2.1.
  43. Când exista mijloace de măsurare a parametrilor de functionare, valorile acestora vor fi notate în fisa. Persoana în a carei grija intra supravegherea tehnologica a sistemului, va verifica dacă s-a redus capacitatea de transport şi eventual va declansa cercetari mai amanuntite. 2.1.
  44. Pentru aductiunile lungi (15-150 Km) vor fi implicati în supravegherea aductiunilor oameni care locuiesc în zona pentru a evita deplasarile lungi; în caz contrar vor fi puse la dispoziţie mijloace de transport. În cazuri speciale vor fi prevăzute cantoane de exploatare şi personal permanent. 2.1.
  45. Lucrarile de întreţinere la aductiuni se fac punctual, la semnalare în urma inspecţiei sau în general după un plan anual de întreţinere: - se verifica şi se corecteaza functionalitatea tuturor armaturilor, caminelor, semestrial; - se curata şi se inierbeaza zonele de protecţie sanitara, anual; - se etanseaza vanele, se reface scara, capacul, se vopsesc elementele metalice din camine, supratraversari, elemente de semnalizare, anual; - se verifica subtraversarile de drumuri naţionale şi cai ferate, saptamanal; - se verifica stabilitatea pamantului pe traseu şi eventualele tasari, lunar; - se verifica pierderile de apa pe tronsoane, folosind mijloace portabile de detectare, la maximum 2 ani, dacă nu sunt fenomene evidente; - se detecteaza eventuale bransari neautorizate, lunar; - se refac sistemele de marcare/semnalizare a aductiunii, anual; - se spala tronsoanele unde apar probleme (rugina, dezvoltari biologice etc.), după caz. 2.1.
  46. Lucrarile de întreţinere la reteaua de distribuţie constau din: - verificarea stării hidrantilor şi remedierea imediata (capace la cutia de acces, verificarea funcţionarii şi etanseitatii inchiderii, marcajul de gasire a pozitiei), saptamanal; - verificarea stării capacelor de camin şi inlocuirea imediata cu capace mai sigure; semnalarea imediata a celor din zona circulabila; verificarea ca după refacerea caii de circulatie capacele sunt la cota noii cai de rulare, saptamanal; - curatirea caminelor, evacuarea apei, repararea caminului, vopsirea părţilor metalice; - verificarea funcţionarii vanelor, vanelor de reglare a presiunii şi ventilelor de aerisire; - controlul pierderilor de apa; integral la cel puţin 2 ani pentru retelele dezvoltate; - depistarea bransamentelor fraudulos executate, semestrial; - inlocuirea apometrelor defecte, la limita de functionare sau pentru verificarea periodica; - asigurarea stării normale de functionare a nodurilor în care se preleveaza probe pentru urmarirea calităţii apei, de către personalul propriu sau de către organele sanitare, lunar; - spalarea tronsoanelor unde viteza de curgere este mica (la 1-2 luni), lunar sau la intervale ce se decid functie de indicatiile organelor sanitare de inspecţie, sau acolo unde se semnaleaza probe bacteriologice proaste (lipsa clorului, prezenta bacteriilor etc.); - aerisirea tronsoanelor cu defectiuni de functionare cunoscute, saptamanal. Toate caracteristicile importante, de natura sa schimbe elementele din siguranţa funcţionarii, vor fi sistematizate şi vor fi introduse în lista supravegherii mai atente sau chiar în cartea construcţiei. 2.1.
  47. Toate elementele constructive vor fi pozitionate faţă de calea de circulatie, în sistemul naţional de referinţa şi vor fi pregatite pentru sistemul GIS. 2.1.
  48. Lucrarile de aductiune cu canale sau galerii sunt specifice transportului apei brute. Acestea vor fi inspectate şi se vor efectua lucrari de întreţinere în special inaintea sezonului friguros şi după acesta; înainte, pentru curatire, eliminarea depunerilor, refacerea sistemului de protecţie, montarea elementelor de protecţie; după, pentru refacerea taluzelor în urma efectului ghetii, verificarea modului de functionare, eliminarea vegetatiei care împiedica o buna curgere etc.. 2.1.
  49. O problema deosebită o poate constitui aducerea cotei capacului de camin la cota caii de circulatie. Efectul denivelarii este dublu: dezagramente la trafic, mergand până la accidente în trafic şi deteriorarea construcţiei caminului şi conductelor legate la camin din cauza sarcinilor dinamice suplimentare şi a vibratiilor. Când denivelarea depăşeşte 1,0 cm, vor trebui luate măsuri pentru refacere. Pe durata refacerii operatorul retelei va urmări modul cum se lucreaza la camin şi va decide asupra modului de ridicare a capacului. Unele detalii sunt date în anexa
  50. 2.1.
  51. O procedura similara se va aplica în cazul corectarii cotelor cutiei de protecţie a capatului de sus al tijei de manevra a vanelor ingropate în pamant. 2.1.
  52. Atunci când instrucţiunile o prevad, când organele sanitare decid sau după un accident asupra calităţii apei, se face spalarea, spalarea şi dezinfectarea sau numai dezinfectarea unor tronsoane din retea/aductiune sau a intregii retele sau aductiuni. Dacă exista apa suficienta se spala numai cu apa; dacă apa nu este suficienta se spala cu un amestec de apa şi aer (viteza apei minim 1,5 m/s). La retea se începe spalarea şi dezinfectarea cu tronsoanele din amonte pentru a putea fi date în functiune. Cu aceasta ocazie se verifica şi etanseitatea vanelor; vor fi inlocuite vanele cu mari defectiuni. Dezinfectarea se face cu apa clorata; apa clorata cu cca. 30 mg Cl/mc se introduce prin pompare printr-un hidrant; când pe hidrantul cel mai de sus (deschis pentru aerisire) iese apa clorata, înseamnă ca întreaga conducta este plina; se păstrează minim 24 ore şi apoi se goleste prin deschiderea vanei la tronsonul vecin, dacă şi acesta se spala, sau introducerea apei curate/potabile în capatul amonte; se spala minim 1 ora cu apa; când analiza pe apa rezultata este buna, autoritatea sanitara dă aviz de introducere în circuit. Pentru siguranţa, populatia trebuie avertizata şi anunţată când la bransament nu are apa potabila. Personalul de interventie va fi instruit şi dotat cu masca de protecţie contra scaparilor de clor. Se va lucra cu substante clorigene: clorura de var, hipoclorit de sodiu etc. 2.1.
  53. Numărul de personal de supraveghere va fi de 2 oameni (echipa) la 10-15 km retea simpla sau 20-25 km lungime de aductiune. 2.1.
  54. Citirea contoarelor este o operaţiune special organizata. Personalul va verifica mai atent contoarele care vor intra în verificare tehnica şi de calibrare. 2.1.
  55. Când numărul de apometre este mare se va lua în considerare posibilitatea amenajarii unui stand propriu de verificare. Standul va fi autorizat conform cerințelor metrologice. Prezenta standului va fi facuta cunoscuta consumatorilor deoarece aici vor fi verificate şi contoarele banuite/reclamate de consumator ca functionand incorect. 2.1.
  56. Pentru cunoasterea performantelor functionale ale aductiunii şi retelei, periodic, se va face verificarea presiunilor, a pierderilor de apa, iar în cazuri mai complicate, un audit/expertiza specializata. Personalul care va face auditul va fi atestat. 2.
  57. Lucrari de reparatii la aductiuni şi retele de distribuţie 2.2.
  58. Lucrarile de reparatie se fac atunci când sistemul de transport al apei funcţionează dar pierderea generală de apa este mare (> 20%), apar pierderi evidente de apa, presiunea în sistem nu este asigurata, conductele sunt fisurate/sparte. Pierderea de apa produce avarii mari la lucrarile vecine (alunecari de teren, apa în subsoluri, degradare a peretilor la constructiile vecine, degradarea imbracamintii drumurilor), sau la consumator când apa la sursa este putina şi acoperirea pierderii de apa este prea scumpa dacă este adusa din alta sursa, etc. 2.2.
  59. Reparatiile se vor face în concordanta cu: - tipul de material, - tehnica de lucru propusa şi stabilita printr-o procedură aprobata (vor exista deci în "dulapul" operatorului proceduri de interventie pentru toate tipurile de material); în anexa 9 este dat un exemplu de cum trebuie facuta o procedură de lucru pentru reparatii, - timpul maxim posibil pentru oprirea apei, - utilajele ce pot fi aduse pe amplasament (depinde şi de starea vremii, de amplasament, de marimea avariei etc.). - existenta unui permis de construcţie, conform prevederilor Legii nr. 50/
  60. 2.2.
  61. Procedura de reparatie începe după stabilirea locului avariei; se verifica în cartea construcţiei tipul de material, adancimea de pozare, posibilitatile de izolare a tronsonului, consecintele izolarii; se anunta populatia în timp util, se asigura cu apa obiectivele prioritare (spitale, scoli, agenti economici la care intreruperea apei poate fi grava); se cere avizul/sunt anuntate organele Inspectoratului pentru situaţii de urgenta sau serviciului comunitar pentru situaţii de urgenta. 2.2.
  62. După cunoasterea situaţiei complete se adoptă procedura de lucru. Procedura de lucru se elaboreaza de către executant şi se aproba de proprietar. 2.2.
  63. Dacă amplasamentul este în trafic vor fi anuntate organele de politie; dacă locul blocat de interventie este important pentru trafic va fi anunţată şi populatia prin radio - TV; amplasamentul va fi izolat şi semnalizat adecvat. Dacă amplasamentul este vital în trafic şi durata intreruperii depăşeşte o zi, vor fi luate măsuri suplimentare pentru asigurarea fluentei traficului. Vor fi luate măsuri de protecţie a locuitorilor din zona. 2.2.
  64. Repararea orificiilor şi sudurilor de imbinare la conductele metalice, a rupturilor la tuburile vechi din fonta cenusie şi azbociment sau demufări ale tuburilor imbinate cu manson se poate face: - prin acoperirea fisurii din tronson cu o brida rapida; - prin acoperirea/etansarea cu o mufa dubla din 2 piese, după indepartarea părţii defecte şi adaugarea, eventual, a unei bucăţi de conducta; - repararea prin sudare a unui tronson de conducta din otel; lucrarea se va face cu respectarea condiţiilor specifice de lucru şi cu avizele respective; sudorul va avea permis de lucru cu focul; locul de lucru va fi protejat la incendiu, vezi anexa
  65. 2.2.
  66. Dacă tubul este fragil (fonta, azbociment, otel intens corodat) şi se poate rupe, se recurge la inlocuirea unei bucăţi de tub şi legarea capetelor tubului nou de tuburile rămase prin sistemul de la punctul 2.2.6.. Dacă un capat de tub ramas până la urmatoarea imbinare este scurt este preferabil ca tubul să fie inlocuit până la imbinare. 2.2.
  67. Dacă tubul face explozie, cazul tuburilor din azbociment sau cazul tuburilor din beton precomprimat, mai rar fonta cenusie dar nu este exclus să se produca şi în acest caz (când tubul este foarte vechi), se asigura de urgenta oprirea alimentarii cu apa de la vanele vecine; se inlocuieste în intregime tubul avariat. După inlocuire şi proba de etanseitate se spala tronsonul respectiv şi se dezinfecteaza; în cazul inlocuirii cu tub din alt material se va asigura o imbinare adecvata cu manson normal sau manson pentru diametre diferite (când grosimea peretelui tuburilor este diferita). 2.2.
  68. În cazul dislocarii unui masiv de reazem se procedeaza la "subzidirea" masivului existent prin realizarea altui masiv amplasat între masivul vechi şi pamantul viu din spatele masivului vechi. Dacă şi cotul este deplasat şi neetans, vor fi refacute imbinarile respective pentru noua pozitie. Dacă tuburile nu au imbinare zavorata pe toata lungimea nu se va adopta solutia cu imbinarea zavorata numai pentru cotul refacut. Nu poate fi preluata forta din cot. Masivul refacut va fi probat pentru presiunea normala în conducta. 2.2.
  69. În cazul papusarii/voalarii conductelor elastice aşezate aerian, pe reazeme, se va cauta şi elimina cauza ce a declansat fenomenul; aceasta poate fi o golire brusca cu blocarea sau insuficienta capacităţii dispozitivelor de aerisire. Solutia de remediere va trebui data după revederea condiţiilor de lucru a conductei. Functionarea corecta a sistemului de eliminare a aerului este esenţială. 2.2.
  70. În cazul demufării unei imbinari prin aspirarea sau refularea garniturii, solutia cea mai buna este taierea imbinarii respective şi introducerea unei bucăţi echivalente de tub cu imbinare prin colier rapid sau mufa dubla; şi în acest caz va trebui gasita şi eliminata cauza ce produce demufarea (de regula sistemul deficitar de introducere/eliminare a aerului din conducta). 2.2.
  71. În cazul spargerii unui tub din masa plastica se poate recurge la inlocuirea portiunii defecte prin inlocuirea cu un tronson nou etansat cu manson dublu sau mufa lipita/sudata la un capat şi colier rapid la celalalt capat. 2.2.
  72. Reguli generale la efectuarea oricărui tip de interventie la conducte în transee: - sapatura se sprijina când adancimea depăşeşte 1,25 m, - materialul de la stratul de uzura al caii de circulatie se recupereaza şi eventual se refoloseste; la aductiunea amplasata în afara caii de comunicatie umplutura se poate realiza cu bombament (pamantul se taseaza în timp); pe spatiu verde pamantul din ultimul strat va fi pamant vegetal, - umplutura de lângă tubul inlocuit este esenţială; se face cu nisip, în straturi de maxim 20 cm, compactat cu mijloace manuale, până la 30 cm peste tub şi apoi se poate face mecanic; compactarea trebuie să corespunda unui indice Proctor 95%; compactarea va fi cu atât mai importanţa cu cat locul afectat este sub trafic curent şi sub sarcini grele; o umplutura proasta afectează conducta şi reparatia va trebui refacuta, vezi anexa 8, - ultimul strat de umplutura va fi realizat din balast, cu completare continua pe durata unei saptamani; abia după aceea se va reface stratul de uzura; se va verifica şi reface eventualele denivelari ale terenului/caii de rulare de lângă transee, - marimea/latimea sapaturii va fi cat mai redusa pentru a asigura o comportare cat mai buna a umpluturii de lângă tub; de regula transeea are latimea de 50 cm + DN (cm), - dacă se sapa mai adanc decat cota tubului, pentru a lucra mai usor, mai ales la imbinarea prin sudura în transee, se va da o atenţie deosebită umpluturii sub tub; aceasta trebuie să aibă un grad de compactare asemanator umpluturii vechi de sub tuburile existente, - la folosirea tuburilor elastice compactarea va fi facuta cu cea mai mare atenţie; în caz contrar deformatia tubului conduce la neetanseitate şi chiar la ruperea/colapsul tubului, - pe durata executiei se lucreaza în groapa uscata; epuismentul se realizează cu o pompa automatizata după nivelul apei; la debite mici se prefera pompele cu motor termic, lucrul cu echipamente electrice în transeea cu apa respecta regulile specifice. 2.2.
  73. În caz de golire a conductei trebuie data o atenţie sporita evacuarii apei. Dacă se produce vacuum pe conducta este posibila aspirarea apei murdare din exteriorul acesteia şi apare pericolul declanşării unor imbolnaviri la consumator. Pentru a evita acest lucru mai întâi se deschide hidrantul cu cota cea mai înaltă de pe traseul implicat. Acesta va rămâne deschis până la reumplerea conductei cu apa. Dacă fenomenul de vacuum pe conducta se produce în mod curent pe un tronson oarecare atunci vor fi luate măsuri de intercalare a unor ventile adecvate (ca pozitie şi capacitate) de aerisire. 2.2.
  74. Un hidrant avariat trebuie inlocuit rapid intrucat produce o pierdere mare de apa. Pentru aceasta se inchide apa pe tronsonul respectiv şi se face schimbarea (hidrantii din retele nu sunt izolati cu vane). După repararea hidrantului existent, în vederea refolosirii, este rational ca acesta să fie incercat în prealabil şi apoi montat din nou. Pentru hidrantii montati pe artere, dar fără vana de izolare, se va analiza solutia introducerii unei vane de izolare, chiar dacă este o vana amplasata direct în pamant. 2.2.
  75. În cadrul lucrărilor de reparatii se poate include şi operaţiunea de introducere de vane speciale de control automat (limitare) a presiunii în retea; acest lucru este necesar pentru reducerea presiunii în perioada de noapte; urmare a acestui control se reduce pierderea de apa din retea; introducerea se face după un detaliu tehnic adecvat; la retelele în care apa este pompata acest montaj se va face după o foarte judicioasa analiza. 2.2.
  76. Pentru realizarea bransamentelor noi se recomanda folosirea procedeului cu brida şi element de etansare, procedeu ce permite realizarea bransamentului fără oprirea apei în conducta; bransarea la conducta de serviciu, aflata pe spatiul circulabil, se va face pe verticala pentru a umple mai usor stratul de sub conducta bransamentului, iar solicitarea mecanica în conducta să fie mai mica. 2.2.
  77. Toate lucrarile de reparatii se vor incheia prin realizarea a doua operaţiuni: - elaborarea unui raport asupra operaţiunii efectuate, nota care va intra în documentaţia tehnica a cartii de constructii la capitolul retea, aductiune, - efectuarea unui calcul de cost a lucrării; valoarea este bine să fie data şi intr-o moneda de referinţa (euro, etc.); valoarea va fi atasata unei fise ce va însoţi tronsonul respectiv de retea; la vremea respectiva şi periodic, aceste fise vor fi inspectate şi se va putea constata dacă suma costurilor de remediere este mai mare decat costul unei conducte noi; se poate decide reabilitarea tronsonului cu argumente clare; aceste fise pot servi la o contorizare mai usoara a interventiilor la retea în vederea elaborarii de statistici. 2.2.
  78. În vederea unei evidente mai usoare şi a unor decizii luate în timp real este necesară preocuparea pentru crearea unei baze de date în format electronic. Datele trebuie să fie usor de apelat, usor de exploatat. Este de altfel o obligaţie legala. Baza de date va fi structurata pe domenii: date constructive, date tehnologice, date de cost, date asupra reparatiilor etc. Baza trebuie să conţină caracteristicile constructive (material, diametru, adancime de pozare, anul realizării, pozitie şi marime bransamente, hidranti, vane, eventuale reparatii), caracteristici tehnologice (presiunea de lucru, presiunea maxima în sistem, presiunea de incercare, viteza apei, secţiunea de control a calităţii apei, etc.). Este de preferat ca datele legate de elementele conductelor să poată fi apelate usor în vederea introducerii într-un model de calcul/verificare a retelei; aceasta înseamnă ca pentru toate elementele importante (capetele de tronson, schimbare diametru/material, vane, etc.) vor fi date şi coordonatele tridimensionale. 2.2.
  79. Lucrarile de reparatii la statiile de pompare se referă la instalatia hidraulica, în special la vane şi clapetii de retinere. De regula garniturile de etansare incep să curgă în timp. Se strang suruburile şi periodic se schimba garniturile. La pompe interventiile se reduc la strangerea etansarilor la ax până când acestea rămân numai umezite; periodic garniturile vor trebui schimbate. Strangerea va trebui verificata prin valoarea randamentului sau a puterii consumate. Dacă puterea consumata este net diferita de puterea realizata înainte de strangere se slabeste strangerea până ce totusi curgerea este acceptabila. Dacă apa continua să curgă trebuie schimbata garnitura. Totdeauna interventia la pompa se face când aceasta este scoasa din functiune. 2.2.20.
  80. Anual va trebui verificata instalatia electrica, punerea la pamant şi caracteristicile de functionare a pompei. Cu un echipament specializat se poate determina pierderea de energie din pompa şi la momentul respectiv se va putea recomanda schimbarea pompei. Regula generală după care se stabileste momentul în care se schimba o pompa este: energia pierduta pe durata a 2-3 ani, prin scaderea randamentului, costa mai mult decat o pompa noua, performanta. 2.2.20.
  81. În cazul funcţionarii cu parametrii anormali pompa se verifica şi se repara. Reparatiile vor fi facute de către personal specializat, de reprezentanta firmei furnizoare a pompelor sau alte unităţi abilitate. Fenomenele ce avertizeaza asupra unor defectiuni sunt: temperatura mare a motorului, zgomot exagerat, vibratii puternice, neplacute. La pompele care de regula funcţionează cu zgomot mare, personalul va avea şi sistem de protecţie a urechilor, casti sau dopuri. Rezolvarea problemelor aparute se va face pe perioada cat pompa se afla în starea de pompa de rezerva. Dacă statia de pompare are pompa de rezerva în magazie, "la rece", atunci schimbarea pompei se va face în perioada orelor de consum minim. Schimbarea se face sub indrumarea directa a delegatului firmei furnizoare sau a personalului autorizat. După schimbare pompa se verifica în ceea ce priveste stabilitatea şi parametrii de functionare. 2.2.20.
  82. Înainte de schimbarea pompelor se verifica instalatia mecanica de ridicat. Instalatia se verifica şi la intervalul de timp stabilit de verificatorul autorizat. 2.2.20.
  83. La termenul legal se verifica şi recipientul de hidrofor fie ca este recipient de hidrofor propriu zis, fie recipient de combatere a loviturii de berbec, fie recipient pentru asigurarea amorsarii pompelor. Repararea acestui recipient se face în condiţiile stabilite de proiectant şi normele ISCIR. 2.2.20.
  84. Repararea cladirii statiei de pompare se face cu metode specifice. Cladirea trebuie să faca o impresie placuta (curăţenie, culoare) intrucat este unul din putinele obiecte vizibile şi vizitabile direct, ale sistemului de alimentare cu apa. O modernizare a cladirii este favorabila. În statiile mari de pompare, functie de pozitia acestora, se poate amenaja un spatiu adecvat de primire a clientilor. Prezentarea sistemului şi o vizualizare a instalaţiilor îl poate aduce pe consumator să fie mai aproape de eforturile operatorului furnizor de apa. 2.2.20.
  85. În functie de marimea statiei de pompare vor fi stabilite şi perioadele de revizuire a instalatiei electrice, revizuire care se face de personal autorizat. 2.
  86. Lucrari de supraveghere şi reparare a sistemului de automatizare 2.3.
  87. Prin intindere şi importanţa sistemul de transport a apei trebuie continuu supravegheat pentru a asigura debitul sau debitul şi presiunea în secţiunea de control. Aductiunea trebuie verificata prin debitul cu care alimenteaza rezervorul iar reteaua prin debitul şi presiunea la bransamentul consumatorilor. Elemente de debit şi presiune pot fi masurate şi în secţiuni caracteristice. 2.3.
  88. Sistemele actuale au în general un sistem mixt de supraveghere. Se masoara local şi nu simultan debitul şi presiunea în secţiunile de control şi se compara cu valorile de control din schema generală de functionare a sistemului. Realizarea parametrilor de control presupune o exploatare corecta. O modificare brusca a presiunii denota avarii pe conducta (spargere, vana blocata etc.). Debitele pot fi masurate instantaneu prin debitmetre sau ca valori medii pe perioade de timp cu ajutorul contoarelor de apa. Masurarea simultana a debitelor permite un bilant al apei şi o evaluare generală a marimii pierderii de apa din sistem, deci a eficientei sistemului. Valoarea presiunii în secţiunea de control se masoara. Aceasta permite determinarea liniei piezometrice în lungul sistemului. Se poate verifica prin calcul, marimea debitului transportat şi eventualele disfunctionalitati: - o pierdere mai mare de sarcina, semnalata de o linie piezometrica mai inclinata decat cea normala, poate arata colmatarea conductei, cresterea rugozitatii sau blocarea parţială a unei vane, o pierdere mare de apa; o cercetare mai atenta poate conduce la depistarea secţiunii cu probleme, - o corelatie între linia (panta) piezometrica şi debit poate arata şi ce rezerve are sistemul sau dimpotriva care sunt secţiunile de strangulare aparute în functionare, etc. 2.3.
  89. O exploatare buna a sistemului presupune însă "citirea" rapida a valorilor culese "aproape instantaneu" din sistem şi interpretarea lor: apa multa/putina, presiune prea mare/mica, în tot sistemul sau numai parţial. Pentru aceasta sistemele retehnologizate de alimentare cu apa au instalat cate un sistem automat de control: - traductori care arata starea de functionare/rezerva/avarie a pompelor, - starea inchis/deschis a vanelor, - nivelul/volumul apei în rezervor, - presiunea apei în reteaua de distribuţie, în noduri reprezentative (noduri unde o variatie a presiunii se face cu o modificare importanţa a debitului) etc. Valorile presiunii, de regula, sunt masurate cu traductori instalati pe conducte iar informaţiile sunt transmise automat, după un program prestabilit, cu mijloace telefonice sau radio, la un post central - dispecer general. Verificarea şi remedierea eventualelor defectiuni ale sistemului de automatizare se face de personal autorizat, preferabil al unităţilor economice care l-au instalat. 2.3.
  90. Dispecerul central este un sistem de primirea informatiei, controlat de un calculator performant şi dublat de un sistem informatic ce poate asigura introducerea sistematica a datelor intr-o baza de date; datele inmagazinate trebuie să poată fi usor exploatate pentru informaţii curente sau pentru realizarea de statistici trimestriale, anuale etc. Prin compararea datelor masurate cu cele necesare, date prin proiect sau din perioada anterioara de exploatare, "se poate afla" unde sunt probleme legate de distribuţie mai ales: se poate face un control mai riguros în zona, se poate măsura volumul de apa cerut de consumatori, pot fi identificate zonele cu pierderi mari de apa. Pentru concluzii constructive personalul trebuie invatat "sa citeasca şi sa interpreteze" informatia data. Personalul de exploatare din acest loc de muncă trebuie să aibă o buna pregatire informatica şi cunoştinţe adecvate despre tehnologia funcţionarii sistemului controlat. 2.3.
  91. În grija personalului intra starea sistemului de prelevare a parametrilor, integritatea locului şi curatenia în spatiul de amplasare, citirea directa a unora dintre rezultate, starea sistemului de transmisie. Partea de transmitere a informaţiilor şi de prelucrare şi arhivare a acestora trebuie data în grija firmei specializate ce a instalat programul. Personalul de supraveghere trebuie să stie însă când valorile primite pot fi eronate. Aceasta se poate face comparand valorile obtinute cu valorile initiale de control sau valorile aparute după modificările din sistem după punerea în functiune a acestuia (testarea sistemului). Trimestrial, functionarea sistemului trebuie verificata. 2.3.
  92. Datele obtinute sunt foarte importante intrucat: - se poate face o interventie directa în zona deficitara; în felul acesta se remediaza rapid defectiunea, cu efecte benefice asupra calităţii a serviciului, - pot fi introduse în modelul matematic al retelei datele obtinute şi se poate face o evaluare buna a acesteia; este una din caile de obtinere a unui argument clar asupra necesităţii retehnologizarii sistemului. 2.3.
  93. Sistemele de dispecerizare tind să se dezvolte cu urmatoarele elemente: - instalarea de traductoare pentru masurarea parametrilor specifici de urmărire a calităţii apei în retea; intrucat prezenta clorului este obligatorie în retea, a fost dezvoltata aplicatia respectiva; în acest fel se poate urmări şi eventuala impurificare sau instabilizare biologica a apei distribuite, urmarind ritmul de depreciere a dozei de clor; o apa biostabila trebuie să aibă un continut de Carbon Organic Total de maximum 3 mg/l, - introducerea de traductoare de debit/presiune cu colectarea rapida a valorilor înregistrate la aceeasi data temporala şi introducerea automata în baza de date; interpretarea valorilor presiunii, debitului distribuit poate da o imagine mult mai buna a curgerii apei în sistem, a rezervelor sistemului sau deficientelor în unele zone. 2.3.
  94. Progresiv sistemul trebuie să ajunga la etapa în care elementele de control şi comanda să se faca din dispecer în mod automat. Pot fi chiar detectate zonele cu pierderi mari de apa şi se poate interveni direct la locul cu deficiente. 2.
  95. Lucrari de reabilitare Metodele traditionale constau, de regula, din inlocuirea tuburilor prin metoda transee deschisa, folosind proceduri adecvate de lucru. Metodele moderne de reabilitare sunt menţionate în cap
  96. 2.
  97. Măsuri pentru controlul pierderilor de apa 2.5.
  98. Practic nu se poate face o construcţie perfect etansa, în condiţii economice rezonabile. În timp, ca orice construcţie şi conductele pentru transportul apei imbatranesc. Este deci normal ca valoarea pierderii de apa din sistem sa creasca. Pastrarea valorii pierderii de apa în limite acceptabile este o problemă ce comporta o tratare speciala. Organizarea controlului pierderilor de apa (detectare, reparare) poate face obiectul unui plan de conformare. Elemente asupra controlului pierderilor de apa sunt date în anexa
  99. Optimizarea valorii pierderilor de apa are efecte economice importante. Când costul pierderii de apa este mai mare decat cheltuielile de reabilitare/retehnologizare operaţiunea de refacere trebuie inceputa. 2.
  100. Indicatori de performanţă ai lucrărilor 2.6.
  101. Pentru o mai usoara urmărire a comportarii în exploatare a sistemului este necesar să fie stabiliti un numar de indicatori de performanţă. Indicatorii trebuie să fie semnificativi, usor de masurat, şi sa ajute la îmbunătăţirea funcţionarii sistemului. 2.6.
  102. Cativa dintre indicatori sunt menţionaţi în anexa 12, pentru retea şi aductiune. Indicatorii de performanţă se stabilesc prin Regulamentul tehnic de exploatare. 2.
  103. Plan de conformare 2.7.
  104. Doua sunt considerentele pentru care fiecare sistem de alimentare cu apa are nevoie de un plan de conformare, plan ce mai poate deveni şi "master plan" sau "plan general de dezvoltare": - proprietarul, operatorul furnizor de apa trebuie să exploateze sistemul astfel ca să obţină o calitate maxima a serviciului cu resurse rational folosite, - cerinţele legate de calitatea de membru al Uniunii Europene impun, printre altele, ca toţi cetatenii să aibă acces la un sistem centralizat de alimentare cu apa iar apa primita trebuie să fie constant potabila; calitatea apei trebuie continuu monitorizata. 2.7.
  105. Cerinţele de calitate a apei au condus la realizarea unui plan de conformare cu termene de realizare, conform Legii nr. 458/2002 şi completarilor ulterioare. În unele cazuri se poate face o conformare imbunatatind calitatea apei tratate, dar în altele numai aceasta operaţiune nu este nici suficienta şi nici rationala. Calitatea apei tratate este legata şi de calitatea conductelor sistemului de transport, la care trebuie adaugat şi rezervorul de inmagazinare/compensare. Materialele acceptate pentru sistemul de transport nu vor contribui în niciun caz la deteriorarea calităţii apei tratate. În final deci nivelul de tratare a apei trebuie stabilit şi functie de modernizarea retelei astfel ca pe ansamblu efortul să fie minim. Unele elemente asupra planului de conformare sunt date în anexa
  106. LUCRARI DE EXPLOATARE A CONDUCTELOR PENTRU TRANSPORTUL APEI UZATE 3.
  107. Lucrari de supraveghere şi întreţinere a retelei de canalizare 3.1.
  108. Supravegherea colectoarelor canalizarii se face de către personal calificat. Periodic personalul verifica urmatoarele elemente constructive ale retelei: - existenta capacelor la camine; saptamanal, - capacele sunt în buna stare sau vor trebui inlocuite; capacele amplasate în trafic fac zgomot la trecerea vehiculelor, - existenta gratarelor la gurile de scurgere; saptamanal, - existenta denivelarilor, gropilor, santurilor pe traseul colectorului; lunar, - existenta resturilor de pamant de pe strada, resturi care pot ajunge în canalizare, - existenta gropilor cu apa pe rigola sau în dreptul gurii de scurgere; gura de scurgere este infundata, sau este pozitionata prea sus; după fiecare ploaie; - functionarea deversoarelor; în timpul ploilor, - functionarea gurii de varsare; lunar, la canalizarea în sistem unitar; la reteaua în sistem divizor, după fiecare ploaie mare, - mirosul neplacut, caracteristic fermentarii namolului, lângă gurile de scurgere sau camine; saptamanal-vara; lunar primavara/toamna, - calitatea apelor uzate primate în retea de la agentii economici, - prezenta vietuitoarelor în reteaua de canalizare; semestrial; frecventa poate fi mai mica pentru reteaua de apa de ploaie în cazul retelelor în sistem separativ, - functionarea statiilor de pompare; zilnic; în mod normal statiile de pompare cu functionare automatizata vor avea sisteme de alarmare; pentru caz de nefunctionare interventia este imediata. 3.1.
  109. O supraveghere atenta se face asupra colectoarelor prin verificarea: - stării caminelor şi camerelor de intersectie; - nivelului apei în caminele de intersectie; - nivelul apei şi starea caminelor pe colectoarele unde viteza de curgere este în general mica, sub viteza de autocuratire, 0,7 m/s; - depistarea prezentei poluantilor cu efecte mari asupra retelei: produse petroliere, produse toxice, agresive etc. - cantitatea şi calitatea apelor uzate în secţiunile dinainte stabilite; probele de apa vor fi luate de personalul laboratorului insarcinat cu aceasta operaţiune; una dintre secţiunile obligatorii este gura de varsare în receptorul natural. 3.1.
  110. Interpretarea observatiilor obtinute la supraveghere ca neconcordante faţă de o stare buna de functionare şi masurile de remediere: - mirosul persistent la gurile de scurgere, mai ales vara, denota o curgere lenta a apei în retea, un inceput de fermentare a apelor uzate şi lipsa inchiderii hidraulice la gurile de scurgere; se intervine prin maturarea strazii şi prin spalarea cu apa suficient de multa ca să se realizeze şi garda hidraulica la gurile de scurgere; se spala colectoarele începând din amonte, cu apa din sursa de suprafaţa; în timp, periodicitatea de spalare devine norma de exploatare, - pe durata ploilor importante baltile mari de apa arata locurile în care gurile de scurgere au gratarele infundate sau sunt blocate cu depuneri vechi; dacă şi după deblocarea gratarelor balta rămâne insemna ca gura de scurgere este plina cu depuneri vechi, consolidate (inclusiv pamantul spalat de pe strada) sau colectoarele au capacitatea de transport mai mica decat cea necesară; vor fi luate măsuri pentru stabilirea unei solutii de remediere, - nivelul apei în camine peste cota rigolei presupune o colmatare a tronsoanelor deci necesitatea curatirii tronsonului aval, - determinarea unei concentratii mari de hidrogen sulfurat în gazele emanate trebuie combatuta; este toxic, în canal se produce coroziunea părţii superioare a canalului (agresiune sulfatică) cu risc de deteriorare, până la prabusirea canalului, - formarea de balti pe strada; trebuie verificata panta rigolei şi ceruta remedierea. 3.1.
  111. În deplasarea pentru inspecţie se va da atenţie tuturor capacelor de camine care produc zgomot la trecerea vehiculelor; sunt sparte, crapate sau nu reazema bine pe rama; vor fi remediate prin schimbare sau adaugarea unei garnituri rigide; impactul neuniform poate produce accidente precum spargerea capacului şi agresarea participantilor la trafic sau a locuitorilor din vecinatate. 3.1.
  112. Elementele obtinute din activitatea de supraveghere conduc la stabilirea, prioritizarea şi organizarea lucrărilor de întreţinere şi a lucrărilor de reparatii. 3.1.
  113. Principalele lucrari de întreţinere sunt: - verificarea şi inlocuirea capacelor de camine şi gratarele gurilor de scurgere; - corectarea cotei ramelor şi capacelor de la camine ca urmare a îmbunătăţirii caii sau în urma tasarilor diferentiate; - spalarea colectoarelor; - desfundarea colectoarelor blocate cu material sedimentat şi cimentat; - scoaterea namolului depus în depozitele gurilor de scurgere; - umplerea cu apa a gurilor de scurgere; - curatirea bazinelor de retentie; - inlocuirea gratarelor prevăzute pe retea; - asigurarea cailor de acces la retea şi la toate secţiunile de prelevare de probe, pentru determinarea calităţii apei şi masurarea debitelor; - desfiintarea/regularizarea lucrărilor ilegale de racordare; - verificarea modului de realizare/functionare a noilor racorduri. 3.1.6.
  114. Spalarea colectoarelor poate fi cea mai laborioasa lucrare pentru întreţinerea unei bune functionari a retelei. De regula spalarea începe din secţiunea amonte şi se continua până la racordarea cu un colector mai mare, colector care nu este colmatat. În prealabil se verifica dacă nu este rupt colectorul şi dacă pamantul nu intră în colector. Inspecţia se face cu ajutorul echipamentelor specializate. Dacă în apropierea canalizarii sunt pomi batrani este posibil ca radacinile acestora sa fi intrat în colector, prin crapaturi sau rosturile de imbinare rau executate sau deteriorate în timp. În acest caz se va introduce o freza speciala pentru taierea radacinilor, în scopul deblocarii rapide a colectorului. După aceea, în urma pozitionarii locului de intrare a radacinilor, se va descoperi colectorul, vor fi taiate radacinile şi din exterior şi vor fi refacute imbinarile şi tuburile defecte. În cazul în care spalarea se face pe un tronson important este rational ca după terminarea operaţiunii să se faca o inspecţie cu camera TV montata pe robot specializat. Rezultatul vizualizarii va fi arhivat, va fi comparat cu rezultatele anterioare şi va constitui un moment de referinţa pentru decizie în viitoarea solutie de reabilitare. La un asemenea tronson de regula şi coroziunea tubului, din cauza hidrogenului sulfurat, este avansată. 3.1.6.
  115. Spalarea se face cu metode clasice sau folosind utilaje de spalat. Spalarea clasica se face: - cu apa acumulata din tronsoanele amonte tronsonului de spalat; se blocheaza capatul amonte al tronsonului cu un dispozitiv usor de scos (balon); se acumuleaza apa până când caminul este aproape plin; se realizează o deblocare brusca a colectorului şi se realizează o "goana" de apa a carei viteza este mare, mult mai mare decat viteza normala de curgere pe tronson; viteza apei trebuie să fie de cel puţin 1,5 m/s; operaţiunea se repeta până la constatarea ca spalarea este buna; se poate verifica faptul ca turbiditatea apei în capetele tronsonului este sensibil apropiata; - cu apa adusa din exterior şi prin umplerea ultimului camin din amonte al tronsonului; folosind aceeasi tactica de golire brusca a caminului se poate asigura spalarea; dacă spalarea nu este eficienta din cauza ca depunerea pe pereti este bine consolidata/cimentata se recurge la o curatire mecanica prealabila sau intermediara; un corp din cauciuc dur, sau metalic, este plimbat ca o suveica între caminele de capat ale tronsonului; viteza de deplasare va fi reglata pentru a nu distruge şi tuburile; tragerea obiectului se va face cu trolii manuale, aşezate lângă caminele de capat; tragerea se face manual - pentru control - cu atenţie pentru a evita smulgerea bucatilor din tub atunci când obiectul (sfera, ansamblul de cercuri solidarizate convenabil, perii metalice etc.) se blocheaza la modificarea brusca a secţiunii; - spalare manuala cu jet de apa, la colectoarele cu secţiune vizitabila; la reteaua în sistem unitar spalarea se face în perioadele fără ploaie, când debitul este mic; la reteaua în procedeu separativ spalarea retelei de apa menajere se va face cu oprirea în amonte a debitului de apa uzata; personalul va fi bine instruit şi protejat contra imbolnavirilor; o ventilatie adecvata va fi asigurata pe tot parcursul lucrărilor; razuirea depunerilor solidificate se poate face cu mijloace manuale; totodata se poate face şi o inspecţie detaliata a tronsonului; pentru aceasta personalul va fi instruit ce sa vada sau după spalare va fi chemat un inspector specializat în aceste observatii. Raportul, vazut de responsabilul cu canalizarea, va fi atasat dosarului retelei de canalizare, din cartea tehnica. 3.1.6.
  116. O metoda mai rapida, mai eficienta şi mai controlata este spalarea cu echipamente speciale de spalat, folosind jeturi de apa de mare viteza, 10-20 m/s; viteza se asigura prin presiunea de 80-120 bari în furtunul de transport; jetul se realizează cu duze speciale; introducerea capului cu jeturi multiple se face prin avalul tronsonului astfel ca materialul dislocat este evacuat de apa ce curge liber în aval; spalarea se poate face fără oprirea apei ce curge normal pe tronson, la debite mici, sau cu oprirea totala a apei uzate; viteza de lucru poate fi mare, zeci de metri pe zi; spalarea este "curata" în sensul că nimic din materialul deblocat nu ajunge în exterior, iar personalul nu intră în contact direct cu apa murdara din colector. 3.1.6.
  117. La retelele noi şi unele retelele reabilitate/retehnologizate, metoda de spalare cu jet poate fi obligatorie deoarece nu toate caminele sunt de vizitare ci sunt şi camine de inspecţie. Caminele de inspecţie nu sunt vizitabile, au dimensiuni mai mici şi servesc doar pentru inspecţie cu mijloace moderne (TVCI) sau introducerea furtunului cu duze de spalare; la realizarea proiectului trebuie să se tina seama de performantele utilajului de spalare (lungimea furtunului, presiunea de lucru etc.) la stabilirea distantei între camine; cu cat secţiunea colectorului este mai mare cu atât presiunea şi dimensiunea capului de formare a jetului sunt mai mari. Se înţelege ca şi recipientul de apa este mai mare şi pompa de injectie de asemenea. Echipamentul - masina de spalat, numita şi "autocuratitor" care asigura presiunea apei - este mobil şi poate fi suficient de greu astfel încât trebuie verificat dacă strada (imbracamintea şi fundatia) suporta încărcarea din utilaj (uneori peste 20 t). Jetul poate sparge şi crusta veche formata pe perete, dacă apa are suficienta viteza, deci presiune de lansare; nu poate fi folosit în colectoarele prabusite, cu radacini în ele sau blocate de corpuri mari, rezistente şi nedeplasabile. 3.1.6.
  118. Curatirea gurilor de scurgere, cu depozit şi sifon, guri de scurgere specifice retelei în procedeu unitar, se face obligatoriu inaintea sezonului ploios şi după ploi puternice (când "se constata" care sunt gurile inactive, deci infundate). Curatirea se poate face manual, cu unelte terasiere; se basculeaza gratarul şi cu o lopata speciala se scoate incet depunerea acumulata; depunerea are şi substanţa organica deci poate produce o atmosfera insalubra pe trotuar; din aceasta cauza namolul nu se va aseza direct pe trotuar ci în saci de plastic (20-25 kg); sacul nu va fi lasat să fie calcat în picioare şi materialul împrăştiat sau dus inapoi în gura de scurgere; namolul trebuie transportat la depozitul final imediat după momentul scoaterii. În mod normal după curatirea mecanica gura de scurgere se spala, cu apa de cisterna şi aceasta din două motive:

(1)să se curate mediul vecin de urmele de namol şi
(2)să se asigure umplerea gurii cu apa pentru realizarea inchiderii hidraulice; personalul care face curatirea va aprecia dacă exista namol şi sub "nasul" de tub, nas care asigura închiderea hidraulica; dacă apa nu curge insemneaza ca tubul este blocat; se va continua spalarea până se sparge eventualul dop format. Cantitatea de apa adăugată pentru a asigura garda hidraulica la o gura de scurgere este de circa 0,3 mc. 3.1.6.
  1. Gurile de scurgere pot fi spalate şi mecanic. Spalarea mecanica se face cu un echipament de "tip vidanja". Se adauga apa până la umplerea gurii de scurgere (faptul ca se umple arata clar ca tubul de racord la canalizare este blocat cu pamant namol). Pentru urgentarea deblocarii namolul poate fi agitat cu mijloace mecanice - manuale. După aceea este aspirat amestecul de apa - namol. Operaţiunea se repeta până când apa adăugată în gura de scurgere formeaza un nivel comparabil cu nivelul normal de inchidere hidraulica (circa 0,7 - 0,8 m sub gratar). Procedeul este "mai curat" şi produce o atmosfera insalubra de intensitate mai mica. Nu este rational ca namolul aspirat să fie evacuat, prin gura de scurgere sau printr-un camin alaturat, în reteaua de canalizare. Namolul contine multa parte inerta şi material granular de dimensiuni mari. Acesta poate provoca accelerarea depunerilor pe colector. După terminarea operaţiunii gura de scurgere rămâne plina cu apa. Se verifica dacă nivelul ramas este comparabil cu nivelul normal de asigurare a inchiderii hidraulice. 3.1.6.
  2. De regula în ziua urmatoare se va face o inspecţie a gurilor de scurgere curatite. Prin scoaterea gratarului se verifica dacă apa a ramas la cota ce asigura închiderea hidraulica sau "mirosul de canalizare" este puternic. La gura care nu are apa sau miroase puternic sunt defectiuni constructive; nu este etansa, pierde apa, sau are ceva spart din elementele ce asigura garda hidraulica; gura de scurgere este trecuta pe lista pentru reparatii/refacere. 3.1.6.
  3. În perioadele de vara, în lipsa precipitatiilor pe o durată mai mare de 2 saptamani, trebuie refacuta garda hidraulica la gurile de scurgere. Se va începe cu strazile unde se stie ca viteza apei este mica şi este mai accelerat procesul de depunere a suspensiilor şi începerea fermentarii. Strada pe care "se simte canalizarea" denota o întreţinere deficitara. Gura de scurgere se umple cu apa; dacă nivelul scade înseamnă ca gura are racordul liber; dacă nivelul apei nu scade, rămâne la nivelul gratarului, gura este colmatata şi trebuie curatita. 3.1.6.
  4. O atenţie speciala va fi acordată subtraversarilor, sifonarii retelei de canalizare. Se va marca nivelul apei în caminul amonte, în perioada când functionarea este normala, la debitul maxim şi va fi verificat acest nivel periodic, saptamanal. Dacă nivelul a crescut trebuie verificata cauza. Dacă în secţiunea după sifon nivelul este normal insemneaza ca tronsonul sifon este colmatat. La o retea în procedeu unitar se va verifica sifonul după fiecare ploaie importanţa. 3.1.6.
  5. Spalarea unui tronson important de canalizare se începe după ce au fost luate măsuri adecvate la statia de epurare. Un aport mare de namol (namolul spalat de pe peretii colectorului) în apa uzata poate deteriora procesul de epurare. O estimare a riscului este necesară. 3.1.
  6. Aducerea la cota a capacelor de camine de canalizare 3.1.7.
  7. Aducerea la cota a ramelor şi capacelor caminelor de canalizare este data în anexa
  8. 3.1.
  9. Curatirea bazinelor de retentie Una dintre solutiile pentru preluarea debitelor de apa din ploaie cu frecventa mai mica decat frecventa de calcul, la retelele deja executate, este prevederea de bazine de retentie. Bazinul retine volumul suplimentar de apa şi asigura evacuarea acestuia pe o durată mare de timp deci cu o solicitare mai mica a colectoarelor din aval, inclusiv a statiei de epurare. Patru sunt problemele mari ale exploatarii bazinelor: - se produce o sedimentare a suspensiilor; depunerile trebuie să fie rapid indepartate (imediat după trecerea ploii şi golirea bazinului) pentru a nu intră în putrefactie şi produce o zona insalubra; sistemul de curatire trebuie tinut în stare permanenta de functionare (protectia contra vandalismului este necesară); - controlul raspandirii mirosului sau a diversilor vectori (muste, tantari, etc.) care imprastie bacterii şi virusuri ce pot produce imbolnavirea populatiei din zona; aceasta se face printr-o buna spalare şi imprastierea de dezinfectanti; - poate să inghete apa din precipitatiile cazute iarna din cauza jocului variatiei temperaturilor, pozitive/negative; dacă apa ingheata poate da impingeri în pereti, sau smulge bucăţi din betonul aparent; dacă în exploatare se constată că scurgerea apei este dificila, mai ales la spalare, vor fi luate măsuri de reprofilare a fundului bazinului; - trebuie adoptate măsuri contra tendintei de folosire a bazinelor de retentie drept depozite de gunoi. 3.1.
  10. Lucrari de interventie la gurile de varsare Gura de varsare este elementul de legătură între reteaua de canalizare şi receptorul de tip rau/lac. Gura de scurgere trebuie să asigure o curgere a apei astfel încât construcţia sa ramana stabila şi totodata să se asigure un bun amestec şi rapid între apa uzata şi apa receptorului. Cum însă apa raului are debite variabile şi cum la viteze mari malurile pot fi erodate, gura de varsare trebuie controlata după fiecare debit mai mare (viitura) ca debitul mediu al raului. Se va verifica: - stabilitatea malurilor raului pe circa 100 m în aval şi 500 m în amonte; - stabilitatea construcţiei gurii de varsare; - tendinta raului, la ape mici, de indepartare faţă de gura de varsare; - tendinta raului de blocare a gurii de varsare; - tendinta de modificare a malului opus sub impactul curentului produs de apa evacuata din canalizare; - tendinta raului de spalare a albiei lângă gura de varsare; o consolidare adecvata trebuie facuta cat mai repede. Toate observatiile facute, la intervale cu atât mai mici cu cat fenomenul este mai activ, vor servi pentru fundamentarea deciziei de interventie pentru reparatie. Lucrarile vor fi executate de un constructor agreat. Interventiile pe parcurs pot fi legate şi de asigurarea unui mod mai bun de amestec a celor două ape, apa uzata şi epurata şi apa raului. 3.1.
  11. Lucrari de interventie la statiile de pompare 3.1.10.
  12. Lucrarile de interventie la construcţia statiei de pompare trebuie să asigure un aspect cel puţin suportabil al cladirii în peisaj, o protecţie buna pentru instalatiile hidraulice şi electrice, un acces usor pentru personal şi pentru utilaje. Cu cat lucrarile sunt facute mai aproape de începerea degradării cu atât ele sunt mai rapide şi mai puţin costisitoare. Interventia la construcţie se face după metodele utilizate la constructiile civile. Aceeasi atenţie va fi data şi spatiului ce asigura protectia sanitara. 3.1.10.
  13. O construcţie foarte importanţa pentru statia de pompare este canalul de ocolire în cazul nefunctionarii "justificate", indelungate a pompelor. Având în vedere ca acest canal reprezinta preaplinul statiei de pompare construcţia trebuie să fie functionala şi accesibila tot timpul iar în secţiunea de racordare aval condiţiile de lucru trebuie asigurate. 3.1.10.
  14. Se va da o atenţie deosebită comportarii statiei de pompare pe durata ploilor ce depasesc frecventa normata. Accesul la statie trebuie intotdeauna asigurat. Se va verifica functionarea preaplinului şi efectul punerii sub presiune a retelei, în amonte. 3.1.10.
  15. La instalatia electrica vor fi respectate cerinţele normativelor în vigoare. Important este ca siguranţa funcţionarii să fie mare. La statiile de pompare importante (cu consecinte importante în caz de nefunctionare) se va asigura linie dubla de alimentare cu energie. 3.1.10.
  16. Pompele vor trebui să aibă sisteme de protecţie contra suprasarcinii, a umezelii în motor, a nivelului maxim, etc. Aceste sisteme vor fi verificate lunar şi reparate de personal specializat. 3.1.10.
  17. Pompele vor trebui să aibă echipamente de masurat pentru parametrii de functionare (debit, presiune, curent şi tensiune de alimentare, putere absorbita etc.). Acestea vor fi verificate saptamanal. 3.1.10.
  18. Pompele vor fi controlate zilnic în ce priveste zgomotul, vibratiile produse, durata de functionare, consumul de energie, starea uleiului, temperatura în lagare etc. 3.1.10.
  19. Gratarele vor fi curatate cel puţin de 3 ori/zi. Materialele colectate vor fi puse în saci şi evacuate astfel ca sa nu produca neplaceri locuitorilor din vecinatate. 3.1.10.
  20. Deoarece, de regula, statia de pompare de pe retea este amplasata în spatiul construit este obligatoriu ca sa existe marcată şi inchisa zona de protecţie sanitara. 3.1.10.
  21. Ori de cate ori este pusa în functiune o pompa, ce a avut rol de pompa de rezerva, se verifica starea acesteia, legaturile şi punerea la pamant. Atunci când pompa de rezerva este "în magazie" înainte de montare este verificata de personal de specialitate, sau de furnizorii pompei. 3.1.10.
  22. Anual se va organiza un program de verificare a tuturor pompelor. Pentru pompele la care apar probleme se va asigura o verificare în atelierele firmei furnizoare sau a unei firme autorizate. După o asemenea verificare se va reface diagrama Q = f(H) pentru fiecare pompa. 3.1.10.
  23. Principalii parametrii de functionare ai statiei de pompare vor fi inregistrati sistematic. Datele preluate şi prelucrate pot asigura valorile indicatorilor de performanţă, estimari asupra debitului de ape uzate, ape false, economicitatea funcţionarii statiei etc. 3.1.10.
  24. Statiile de pompare pentru evacuarea apelor la pasaje denivelate vor avea toate pompele montate şi vor avea sursa dubla de alimentare cu energie. Atunci când nu au sistem de ocolire vor fi supradimensionate şi vor avea capacitatea de debusare adecvata. Este rational, din motive de siguranţă, ca debitul de calcul al statiei de pompare, să fie mai mare decat debitul colectat (frecventa ploii de calcul pentru statie cu cel puţin o clasa peste frecventa de calcul a retelei). 3.
  25. Lucrari de reparatii la constructiile accesorii pe reteaua de canalizare 3.2.
  26. Lucrarile de reparatii vor fi organizate ţinând seama de trei elemente particulare: - reteaua se scoate greu din functiune; - lucrarile se fac în condiţii de trafic; - se lucreaza într-un mediu dificil (umed, infectat, spatii inguste); 3.2.
  27. Pentru a avea o buna productivitate şi lucrari de calitate este necesar ca: - sa lucreze numai personal calificat, - personalul să aibă material de protecţie adecvat; - locul de lucru să fie asigurat contra accidentelor de muncă; - în cazul interventiei la colectoare în functiune, durata trebuie să fie cat mai mica (schimburi succesive, neintrerupte). 3.2.
  28. De regula la retelele cu lungimi mici 1 - 300 km personalul de supraveghere face şi reparatiile la retea. Personalul lucreaza în echipe de cate minimum 2 persoane. Ca o predimensionare initiala numărul de persoane se poate considera,în medie, un om la 5 - 10 km de retea. 3.2.3.
  29. Lucrarile cele mai des intalnite sunt cele de remediere a caminelor: - reasezarea corecta a capacelor caminelor; - inlocuirea capacelor sparte/furate şi a gratarelor la gurile de scurgere; - repararea scarilor de acces în camine; - repararea lucrărilor la bazinele de retentie; - întreţinerea sistemului de măsurare permanenta a debitelor; - racordarea de noi consumatori la retea. 3.2.3.
  30. La repararea scarilor caminelor se procedeaza astfel: - cu o scara mobila introdusa în camin se va verifica starea treptelor de scara infipte în peretele caminului; de regula treapta este din otel beton de 20 mm; când coroziunea a produs reducerea grosimii barei astfel ca diametrul a ramas sub 12 mm scara trebuie inlocuita; se va realiza o scara noua, tip pompier, care va fi lansata în camin. Prinderea se va face în doua secţiuni prin suruburi introduse în gauri nou facute în perete; eventualele bucăţi de beton vor fi reţinute; - în cazul scarilor realizate ca scara "tip pompier" se verifica starea cuielor de prindere; dacă acestea au secţiuni de bare mai subtiri de 10 mm, se inlocuiesc; prinderea în perete se va face în gauri noi în peretii caminului; se va evita zona de imbinare a prefabricatelor; se recomanda ca scarile noi să respecte prevederile SR EN 14396/
  31. 3.2.3.
  32. Racordarea de noi consumatori la retea Racordarea va fi facuta numai de personal autorizat, după un proiect aprobat de operator. Firmele independente, ce vor face asemenea lucrari, vor fi acceptate în prealabil de proprietar şi au acreditare tehnica. Acestea vor lucra sub supravegherea personalului operatorului. Racordarea poate fi efectuata în unul dintre cele trei moduri: - prin racordare folosind caminul de vizitare; atunci când noul racord este amplasat la o cota ridicata iar curgerea se asigura gravitational; când racordul este la cota joasa se va asigura pomparea apei; - prin racordare directa în tubul existent: * spargand colectorul din beton şi introducand noul tub de racord; etansarea locului gaurit; exista riscul ca noul racord poate fi impins în colector pe o lungime care poate reduce debitul transportat; totodata rezistenta tubului în care se face racordarea poate fi serios afectată; * taind colectorul din masa plastica (PVC, PAFSIN, etc.) şi introducand o ramificatie care se etanseaza la tubul existent; la noua ramificatie se asigura racordarea; - prin realizarea unui camin nou pe colectorul existent; rezultă de fapt o imbinare de 2 colectoare de canalizare; se realizează caminul, ingloband în construcţie tubul existent; în camin se racordeaza noul colector şi apoi se taie jumatatea de sus a tubului existent, în interiorul caminului, cu recuperarea bucatilor rezultate; se poate verifica periodic calitatea apei ajunse prin noul racord. 3.2.3.
  33. La inlocuirea capacelor se va verifica faptul ca noul capac suporta încărcarea admisa pentru mijloacele de transport în zona. Capacele noi vor fi prinse de rama prin balamale. 3.2.3.
  34. Repararea bazinelor de retentie se va face în urma unei analize detaliate a acestora. Trebuie asigurata scurgerea rapida a apelor după trecerea vârfului de viitura şi evacuarea cat mai completa a depunerilor. Pentru evacuarea completa şi spalarea tuturor depunerilor vor trebui prevăzuţi hidranti cu furtun suficient de lung. Bazinele descoperite vor avea balustrada de protecţie. Balustrada va fi dublata de plasa cu ochiuri de maxim 3-4 cm pentru protectia animalelor ce pot cadea în bazin. Se face marcaj de interzicere a accesului neautorizat. 3.2.3.
  35. Pentru subtraversarea cursurilor de apa, sau alte subtraversari, sifonul de canalizare va avea realizata o posibilitate de spalare. Se va verifica nivelul apei în caminul amonte şi în momentul în care cota acestuia este mai mare decat este normal trebuie facuta spalarea sau/şi curatirea mecanica. La fiecare viitura pe rau se verifica starea subtraversarii. În cazul în care se contureaza o spalare anormala a fundului albiei, cu tendinta de dezvelire a subtraversarii, vor fi luate măsuri de protecţie; lucrarile vor fi executate de administratorul cursului de apa. 3.2.3.
  36. Lucrarile de amplasare a echipamentelor de masurat debitul de apa vor fi realizate după detalii date prin proiect şi vor fi mentinute în buna stare de functionare. Accesul la aparate va fi sigur. 3.
  37. Lucrari de reparatii la reteaua de canalizare. 3.3.
  38. Lucrarile de reparatii la retea pot fi facute la tubulatura sau şi la lucrarile auxiliare. Degradarea locala a acestor lucrari se remediaza prin reparatii. Când colectoarele se degradeaza în proportie mare reparatia intră în grupa reabilitarii sau chiar a retehnologizarii. Marea majoritate a colectoarelor de mici dimensiuni sunt facute din tuburi de beton. Cum multa vreme imbinarile au fost facute cu mortar de ciment şi cum tuburile au fost solicitate de sarcini variabile este de presupus ca foarte multe imbinari sunt defecte. Aceasta se traduce prin pierdere de apa în subsol (în perioadele de seceta) sau drenarea de apa din subsol, apa falsa, în perioadele de ploi puternice sau pierderi masive din reteaua de apa potabila. Când pe strada, pe traseul retelei de canalizare, relativ usor de urmarit datorita capacelor caminelor de vizitare, apar denivelari mari, pe distante chiar mici este aproape sigur ca sunt dificultati mari la tubulatura retelei; tubul s-a prabusit, apa pierduta spala pamantul etc. 3.3.
  39. La tuburile nevizitabile se face o verificare suplimentara asupra cauzei prabusirii. Verificarea se poate face: - cu 2-3 oglinzi şi sursa de lumina; în doua camine adiacente denivelarilor intra cate un om, cu o oglinda şi o tija suport pe care oglinda poate fi asezata la 45°; oglinda se aseaza deasupra apei în directia caminului vecin; se trimite un fascicol de lumina pe oglinda; dacă prin miscarea oglinzii lumina nu ajunge în caminul vecin insemneaza ca tubul are o portiune prabusita; - cu dispozitive cu raza laser; se poate face o verificare suplimentara; muncitorul din camin trimite o unda laser, de la un echipament specializat, în directia curentului de apa; unda se intoarce de la locul tubului prabusit indicand distanta; distanta masurata se compara cu distanta masurata pe strada, până la locul tubului prabusit; dacă cele doua distante coincid cauza blocarii este clara; 3.3.
  40. Repararea se face prin sapatura deschisa cu oprirea apei şi deversarea ei la un tronson apropiat sau prin pomparea acesteia din caminul amonte. În nici un caz transportul apei uzate nu se face direct prin rigola strazii. Vor fi luate toate masurile de protectia muncii pentru lucratorii proprii şi pentru participantii la trafic. Lucrarile se fac fără intrerupere până la terminare, chiar dacă se lucreaza în schimburi succesive, în zile de sarbatoare etc. Tubul se inlocuieste cu un tub din acelasi material sau şi cu alt material mai bun. Sistemul de imbinare trebuie decis în prealabil. Dacă reparatia trebuie incheiata repede se poate recurge la bride rapide de etansare a capetelor sau la un capat (celalalt are mufa). Se va face o umplutura buna în jurul tubului introdus, indice Proctor 90%-95%. 3.3.
  41. La colectorul vizitabil se va putea face o inspecţie mai detaliata. Scopul este de a vedea dacă nu sunt afectate şi alte secţiuni în afara celor deja rupte. Repararea se poate face tot prin inlocuirea tubului cu sapatura în transee deschisa. În cazul secţiunilor mari se poate adopta o solutie de captusire din interior dar acest lucru conduce la un timp mare de execuţie. Se poate recurge şi la o captusire interioara cu procedee speciale, fără transee deschisa; detalii în cap 4.
  42. 3.3.
  43. După reparatiile care implica accesul la tubulatura trebuie facuta o proba de etanseitate. Se foloseşte apa din tub prin blocarea secţiunii aval şi umplerea caminului amonte sau caminul aval până la nivelul strazii. Presiunea maxima - 5 mCA. Dacă nu sunt urme evidente de curgere se poate face umplutura. La proba, apa uzata nu trebuie să ajunga pe strada. La tronsoane mici se va aduce apa curata pentru a evita lucrul în condiţii mai grele în caz ca este necesară refacerea lucrării. 3.3.
  44. Refacerea caminelor de vizitare se practica atunci când materialul caminului s-a degradat, caminul primeste noi racorduri, prin a caror execuţie structura lui a fost afectată, sau când caminul s-a afundat din cauza traficului intens. 3.3.6.
  45. Tehnica aplicata pentru racordarea tubului la camin este incastrarea acestuia în fundatia caminului, de regula turnata din beton. Imbinarea este rigida şi din cauza traficului tubul se rupe; exfiltratia nu face decat sa amplifice fenomenul. Refacerea consta în refacerea tuburilor ce sunt racordate la camin şi apoi refacerea caminului din aceleasi materiale sau alte materiale. Pentru asigurarea elasticitatii noile tuburi vor fi legate de camin prin garnitura elastica. Umplutura de sub camin şi tuburi va fi buna, indice Proctor 95%. După terminarea lucrărilor se face proba de etanseitate. Pierderea de apa ar trebui să fie mai mica de 0,02 1/mp. Pentru proba se etanseaza caminele de la capetele exterioare celor două tronsoane adiacente. 3.3.6.
  46. Folosirea caminului prefabricat din masa plastica, în spatii circulabile, presupune o construcţie speciala pentru rama şi capac. Pentru adaptare la cotele terenului local, caminul are partea superioara mobila (culiseaza intr-o garnitura speciala). Aceasta parte nu poate prelua însă sarcini din trafic. Drept urmare rama capacului se inglobeaza intr-o placa din beton armat şi cu placa cu tot este asezata peste camin. Pentru a putea prelua sarcinile din trafic umplutura de lângă camin va fi foarte bine facuta, indice Proctor 95%. Placa de beton se va ingloba în stratul de rezistenta al caii, respectand cota, cu o eroare de maximum 1,0 cm. Când se reface imbracamintea strazii se ridica şi placa la noua cota. 3.3.6.
  47. Toate lucrarile de refacere a retelei de canalizare vor fi trecute în baza de date a canalizarii (cartea construcţiei). Dacă este cazul, noi proceduri de lucru vor fi realizate, atestate şi aprobate. 3.
  48. Indicatori de performanţă Pentru o usoara urmărire a retelei de canalizare este rational să se stabileasca o serie de indicatori de performanţă. O lista cu indicatori este data în anexa
  49. Lista nu este limitativa. Functie de situaţia locala lista poate fi extinsa sau redusa. Indicatorii de performanţă vor fi stabiliti prin Regulamentul tehnic.
  50. SOLUTII MODERNE DE REABILITARE A SISTEMULUI DE TRANSPORT A APEI 4.
  51. Lucrari de reabilitare pentru conducte sub presiune 4.1.
  52. În timp lucrarile de transport a apei sufera din cauza imbatranirii şi de multe ori din cauza depasirii parametrilor de lucru: debitul de apa transporta se poate reduce sau din motive de dezvoltare a localităţii poate creşte; materialul conductei, prin coroziune, poate influenţa calitatea apei sau poate periclita stabilitatea tubului până la distrugerea parţială sau totala a acestuia; pierderea de apa poate depăşi limitele acceptabile. Lucrarile vor trebui refacute pentru a ajunge la parametrii proiectati sau mai buni. 4.1.
  53. Decizia de reabilitare conduce la necesitatea realizării unor studii (de fezabilitate, de solutii, etc.) prin care să se defineasca şi să se stabileasca noile criterii de performanţă şi implicatiile tehnice şi economice ale abordarii noii investitii. 4.1.
  54. Pentru transportul apei de alimentare exploatarea trebuie să puna la dispoziţie datele de baza care să justifice solutiile de reabilitare. Aceste date sunt: - modificarea capacităţii de transport; capacitatea insuficienta produce dificultati beneficiarului şi consecinte exprimate în: * numărul reclamatiilor justificate a utilizatorului de apa; * pagube platite ca urmare a lipsei de apa; * numărul de consumatori afectati de calitatea apei; * lipsa apei la consumatorii publici prioritari (spitale scoli, agenti economici cu productie speciala, incendiu etc.); * energia consumata suplimentar faţă de situaţia normala; * presiunile mari din sistem produc avarii şi sporesc pierderea de apa; - marimea pierderii de apa, ca volum şi consecinte economice: * costul anual al supravegherii funcţionarii; * numărul anual de reparatii; * costul mare al reparatiilor; * stanjenirea traficului prin evaluarea timpului de asteptare sau reducerea vitezei vehiculelor; * pagube colaterale importante datorate degradării unor constructii vecine retelei; * penalizare pentru folosirea nerationala a apei din sursa; * deteriorarea procesului tehnologic la statia de epurare prin dilutia apei uzate ca urmare a colectarii apei pierdute prin reteaua de distribuţie; * impurificarea apei concretizata prin cresterea dozelor de reactivi de dezinfectare; - deteriorarea calităţii apei furnizate; apa potabila la plecarea din sursa/rezervor îşi pierde aceasta calitate prin impurificare din cauza materialului conductei (apa rosie), a infiltratiilor de apa murdara din exterior (la oprirea apei); din cauza deselor reparatii creşte numărul de imbolnaviri, cresc costurile de tratament, se reduce capacitatea de muncă etc.; - deteriorarea relatiei furnizor client ca urmare a scaderii nivelului serviciului de furnizare a apei: * scaderea ritmului de plată a serviciului; * cresterea numarului de reclamatii; * scaderea valorii construcţiilor ca urmare a unei alimentari deficitare cu apa. 4.1.
  55. Pentru o buna folosire datele trebuie furnizate astfel încât sa satisfaca şi condiţiile: * să fie corecte; * să fie corect masurate şi înregistrate; * să fie disponibile intr-o formă usor accesibila. 4.1.
  56. Pentru o decizie corecta furnizarea elementelor de cost a lucrărilor şi dezavantajelor produse utilizatorilor este esenţială. Regula de baza este: reabilitarea se face când costul mentinerii în exploatare (la parametrii corecti) este mai mare decat costul unei lucrari noi. 4.1.
  57. Costul reabilitarii trebuie facut în ipoteza ca părţi din lucrare mai pot fi folosite dacă se fac "reparatiile" necesare. În acest moment apare inca o problemă: trebuie estimat cu cat se poate lungi perioada de exploatare şi ce beneficii pot fi obtinute prin reabilitare. Calcule asupra rentabilitatii reabilitarii sunt necesare. 4.1.
  58. Metoda şi solutia de reabilitare se decide de proiectant functie de oferta tehnologica existenta, de viteza de execuţie şi de costuri. Operatorul este direct interesat asupra a doua aspecte din aplicarea solutiei: - ce măsuri suplimentare sunt necesare pe durata executiei pentru asigurarea cu apa a consumatorului astfel ca cel puţin parţial cantitatea să fie asigurată iar calitatea să fie buna; cum se evacueaza apa de canalizare în condiţii de siguranţă; - cum trebuie lucrat cu utilizatorii de apa afectati astfel ca acestia sa inteleaga, sa accepte şi în final să constate ca vor avea un serviciu de furnizare a apei mai bun ca înainte. Totodata operatorul va trebui sa verifice dacă masurile de protecţie pentru locuitorii din zona, pentru trafic şi altele, sunt acceptabile. Operatorul este interesat ca durata lucrării să fie minima şi efectul să fie net vizibil. 4.1.
  59. Metodele de lucru utilizate pentru reabilitarea lucrărilor de transport a apei sunt date în anexa
  60. 4.
  61. Lucrari de reabilitare la reteaua de canalizare 4.2.
  62. Pentru reteaua de canalizare sunt folosite urmatoarele criterii pentru stabilirea momentului şi modului de reabilitare:: - criterii generale de performanţă * capacitate redusa de transport, * consum de energie cu mult peste cel proiectat, * restrictii de constructii pe calea de rulare, pentru trafic, * întreţinerea şi exploatarea, * materiale disponibile, * posibilitate de dezvoltare în viitor. - condiţii de performanţă * performanta hidraulica, * impact asupra mediului. 4.2.
  63. La reabilitarea retelei de canalizare modul de analiza al sistemului depinde de dimensiunea problemei: - o reabilitare limitata; de regula o parte din retea sau numai unele colectoare sunt deteriorate ca structura sau ca mod de functionare (capacitate de transport depasita - punere sub presiune); - o reabilitare de mari dimensiuni, ce poate cuprinde toata reteaua şi care poate fi numita şi retehnologizare a retelei; aceasta se face de regula la depăşirea duratei normate de lucru a retelei. O abordare de asemenea dimensiune se face după studii de specialitate. 4.2.
  64. În cazul unei reabilitări limitate nu se pune problema cresterii debitului de ape evacuate prin canalizare chiar dacă se decide realizarea unui colector nou. În acest caz problema expertizarii structurale a canalului vechi este esenţială. Trebuie decis dacă sistemul constructiv existent este bun sau dacă acesta poate fi consolidat la o limita de siguranţă comparabila cu o lucrare noua. Pentru adoptarea solutiei trebuie tinut seama şi de alte elemente importante: - cum poate functiona sistemul pe perioada reabilitarii şi cat de complicata este solutia provizorie, - cat dureaza reabilitarea; solutia cu durata minima de reabilitare este de preferat, - dacă tehnologia de reabilitare disponibila este şi rationala/rentabila pentru folosirea ei la dimensiunea reala a lucrării. 4.2.
  65. Investigatia asupra structurii depinde de marimea colectorului. În cazul colectoarelor nevizitabile, investigarea este de obicei indirecta: - se spala colectorul, folosind mijloace hidraulice energice, - se intrerupe scurgerea apei în canalizare, pe tronsonul spalat, - se introduce un echipament cu camera TVCI şi se obtin informaţii vizuale, - se analizeaza informaţiile vizuale, - se completeaza cu informaţiile obtinute de la lucrarile de reparatii facute anterior, - se pot face sapaturi limitate, în spatii în care nu se produc probleme mari pentru trafic şi se verifica direct informatia asupra stării colectorului. 4.2.
  66. În cazul colectoarelor vizitabile după spalarea energica a tronsoanelor se face o inspecţie cu o echipa de specialisti. Constatarile se fac pe loc şi sunt marcate pe un profil longitudinal; profilul are un sistem de referinţa pentru detectarea usoara a secţiunilor; pot fi facute fotografii sau filme. Sunt luate toate masurile de siguranţă necesare pentru protectia personalului implicat. 4.2.
  67. În ambele sisteme de control se analizeaza: - marimea, amploarea, desimea şi modul de dispunere al fisurilor, - starea imbinarilor, - dislocarea de material pe portiuni importante de tub, - ruperea şi dislocarea tuburilor, - racordurile incorect facute, - marimea infiltratiilor din exterior, - intensitatea degradării suprafetei şi eventual cauza acesteia (coroziune, abraziune, calitatea materialului, erori de execuţie etc.), - starea armaturii şi betonului din structura. 4.2.
  68. Concluzia analizei trebuie transformata intr-o solutie constructiva: - structura colectorului este inca buna dar trebuie consolidata, - structura colectorului este buna şi numai suprafaţa interioara trebuie refacuta; refacerea poate fi facuta prin "dublarea" structurii existente sau prin inlocuirea totala şi realizarea alteia noi. - colectorul este total deteriorat şi structura trebuie refacuta integral. 4.2.
  69. Pentru rezolvarea acestor situaţii au fost dezvoltate tehnologii de reabilitare pe loc, fără transee deschisa, a colectoarelor. Unele dintre tehnologiile aplicabile astazi sunt descrise mai departe. 4.2.8.
  70. Pentru colectoare cu structura de rezistenta inca buna se recurge la o imbunatatire a suprafetei interioare pentru etansare, pentru reducerea rugozitatii şi a protectiei contra coroziunii, prin: - protejarea prin "tencuirea" suprafetei cu materiale adecvate pe bază de ciment sau de rasini, - aplicarea, prin torcretare, a unei rasini având ca suport o tesatura speciala (fibra de sticlă), - introducerea unui cofraj interior, etans, pierdut, şi cimentarea spatiului dintre cofraj şi peretele exterior al tubului vechi. 4.2.8.
  71. Pentru colectoare la care structura de rezistenta trebuie îmbunătăţită se poate recurge la: - introducerea unui tub prefabricat din material plastic de forma colectorului, cu diametrul mai mic decat colectorul existent şi având distantieri "crampoane" pe faţa exterioara; între acest "cofraj" şi peretele interior al tubului se poate introduce un tip special de mortar sau rasina; prin intarire se obtine un tub nou în tubul vechi; se imbunatateste structura colectorului, se reduce rugozitatea peretelui astfel ca se compenseaza scaderea de secţiune şi creşte mult etanseitatea tubului; se poate folosi practic la orice formă de colector; - introducerea unui tub din material plastic, papusat, al cărui diametru exterior este mai mic decat diametrul interior al tubului reabilitat; încălzirea tubului nou îl aduce la forma circulara; noul tub se afla sub protectia tubului vechi; spatiul dintre cele doua tuburi va fi umplut cu mortar sau alt material. 4.2.8.
  72. Pentru colectoare la care structura de rezistenta este nesatisfacatoare, aceasta trebuie refacuta total. Se poate proceda diferit după cum colectorul este vizitabil sau nu. Pentru colectoare vizitabile se poate recurge la solutia realizării unui colector nou din beton armat. Cofrajul exterior poate fi constituit din tubul vechi. Pentru colectoare nevizitabile se poate recurge la introducerea unui tub nou în interiorul celui vechi, prin tragerea unui tub din masa plastica sau impingerea unui tub din fibra de sticlă. Dacă este necesar un diametru mai mare de tub atunci tubul vechi se poate sparge şi inlocui cu un tub mai mare, dar nu mult mai mare, ce ia locul celui vechi. Diametrele tubului nou nu pot fi prea mari, în general sub 500 mm. 4.2.8.
  73. Pentru secţiuni foarte mari de colectoare (2-4 m) în condiţii speciale se poate recurge şi la execuţia în scut. În acest procedeu, dacă adancimea este suficienta iar solul bun, se poate realiza colectorul pe un traseu care să nu mai urmareasca reteaua stradala. Acest lucru este posibil fiind vorba de un colector principal; racordarea colectoarelor secundare se face în nodurile de intersectie. 4.2.
  74. Tehnologiile de realizare sunt particulare şi apartin diferitelor firme, la fel ca şi costurile de realizare. Din informaţiile existente rezultă ca lucrarea poate avea un cost de 0,5-0,75 din costul unui colector nou realizat în sapatura deschisa. O mare influenţa în evaluarea costului o are însă lungimea colectoarelor de reabilitat, prezenta apei subterane, natura solului etc.; cu cat este mai mare lungimea tronsonului de reabilitat cu atât costul specific poate fi mai mic. 4.2.
  75. Pentru toate tehnologiile aplicabile, care nu presupun distrugerea colectorului vechi, sunt obligatorii urmatoarele operaţiuni prealabile: - realizarea unui proiect de reabilitare, - obtinerea cooperarii unei firme specializate în lucrari de tipul respectiv, - acreditarea procedeului de lucru pentru reabilitare, - devierea apelor uzate cu ajutorul unei constructii provizorii, - o curatire foarte buna a tubului înainte de începerea lucrului; aceasta se poate face cu o masina cu jet de apa la o presiune de 80-125 bari, - inspecţie cu camera TV CI, - pastrarea interiorului colectorului în stare curata şi uscata, - refacerea fiecarui racord după executarea reabilitarii, - refacerea legaturii la camine, - inspecţie cu camera TVCI după finisarea lucrărilor; imaginea înregistrată va constitui documentul de referinţa pentru exploatarea viitoare. Se păstrează regula ca reabilitarea se face din aval spre amonte şi fiecare tronson terminat este dat în functiune cat mai repede. 4.2.
  76. O etapa extrem de complicata poate fi însă etapa realizării devierii apelor uzate produse de locatari pe durata executiei lucrărilor de reabilitare. Pentru aceasta vor trebui date detalii şi realizate lucrari auxiliare. Viteza de execuţie a lucrărilor poate fi un element esential. 4.2.
  77. Cea mai complicata problema este însă remedierea unui colector aflat în partea aval a retelei de canalizare. Apa din amontele tronsonului reabilitat trebuie transportata în avalul tronsonului, pe durata reabilitarii. - Se va adopta totdeauna o solutie care să fie coordonata cu traficul în zona. - Se va folosi caminul amonte tronsonului de remediat ca bazin de aspiratie pentru pompa care va scoate apa uzata şi o va pompa în avalul tronsonului de remediat sau într-un colector vecin. Conducta de refulare va avea o pozitie protejata şi va fi rezistenta la socuri. În cazuri speciale se poate realiza un camin separat pentru aspiratie. Pompa va fi cufundata în apa din camin şi va avea elemente automate de pornire/oprire. - Dacă în colector ajung şi ape meteorice de pe platforme, strada etc. în vederea reducerii debitului vor fi luate măsuri de blocare a gurilor de acces şi evacuarea în siguranţa a apei prin alte zone. 4.2.
  78. După terminarea noului colector acesta se probeaza, ca un tronson nou; la un rezultat favorabil se trece la realizarea noilor racorduri. După realizarea racordurilor direct sau cu instalatie TVCI se inspecteaza modul de racordare. Sunt verificate acum numai racordurile la tub nu şi legătură la case. Se reface succesiv racordarea locuintelor la ramificatia prevăzută pe colector. Se începe racordarea din avalul tronsonului. 4.2.
  79. Solutia pentru reabilitarea unui colector la care volumul de apa infiltrata este mare trebuie bine analizata. Se poate apela la o drenare exterioara, dacă se face reabilitarea fără transee deschisa. Dacă însă zonele cu probleme sunt restranse se poate incerca o injectie din exterior folosind materiale adecvate. În cazuri complicate se poate recurge la solutia inghetarii zonei cu probleme sau a executarii unui drenaj cu filtre aciculare în exterior. 4.2.
  80. Pentru reducerea perioadei de lucru, activitatea este rational să fie continua, cu schimburi continue 24 ore/zi, fără intrerupere. 4.2.
  81. Pentru colectoare importante poate fi rationala devierea apelor printr-un colector nou legat la reteaua neafectata. 4.
  82. Măsuri speciale de protectia muncii. Lucrul în mediul cu ape uzate prezinta în general pericole din cauza calităţii microbiologice şi toxice a acesteia. Din aceasta cauza toate lucrarile vor avea un grad sporit de supraveghere. Masurile sunt necesare în special pentru lucratorii dispersati pentru lucrarile auxiliare. Pentru lucratorii ce asigura operaţiunile efective de reabilitare problemele sunt mai simple deoarece acestia fac de regula numai acest tip de operaţiuni iar zona în care ei lucreaza se situeaza în amplasamente în care apa uzata este exclusa (nu total). Masurile de protectia muncii sunt cele specifice de lucru în spatii deschise, în transee, cu echipament functionand electric, pe durata zilei sau noptii. Specifice sunt urmatoarele măsuri de protecţie sanitara: - toţi lucratorii vor avea echipament de protectia muncii, de calitate şi impermeabil, - lucratorii nu vor avea rani deschise sau în curs de vindecare, - spatiul pentru recreere, masa etc. va fi complet separat şi supravegheat, - după realizarea operaţiunilor muncitorii se vor spala şi îşi vor schimba echipamentul de protecţie într-un spatiu adecvat, - echipamentul va fi spalat şi dezinfectat cu substante adecvate, - echipamentul de protecţie nu va părăsi sub nici o formă zona de lucru, - zilnic, personalul implicat va fi verificat în privinta stării fizice. 4.
  83. Retehnologizarea conductelor de transport a apei 4.4.
  84. Necesitatea retehnologizarii rezultă din dinamica opusa a celor două aspecte ale exploatarii sistemelor de transport a apei: pe de o parte cu trecerea timpului sistemul constructiv imbatraneste şi deci îşi pierde din performantele initiale; pe de altă parte cheltuielile de exploatare cresc. 4.4.
  85. Retehnologizarea, ca operaţiune tehnica efectiva, nu aparţine exploatarii. Ea se realizează după un proiect tehnic ce respecta toate regulile. Retehnologizarea se face însă în paralel cu sistemul existent, sistem care trebuie tinut în functiune sigura cel puţin din punct de vedere al calităţii apei. Din acest motiv elementele retehnologizarii trebuie să capete solutii speciale, un regulament provizoriu de exploatare a conductelor. Unele elemente privind retehnologizarea sistemului sunt date în anexa
  86. TESTAREA CONDUCTELOR DE TRANSPORT A APEI 5.
  87. Necesitatea cunoasterii performantelor sistemelor de transport a apei. 5.1.
  88. Testarea construcţiilor pentru transportul apei este necesară pentru: - verificarea rezistentei conductelor şi lucrărilor auxiliare la presiunea din sistem; în cazul în care nu este precizata alta metoda se recomanda metoda data în SR EN 805/00 respectiv SR EN 1610/00, - verificarea pierderilor de apa; acest lucru este necesar atât pentru protejarea materialului conductei cat pentru controlul stabilitatii solului în care conducta este amplasata dar mai ales pentru determinarea eficientei transportului, - stabilirea cantităţii de reactiv de dezinfectare, - verificarea capacităţii de transport este necesară pentru a determina unul dintre parametrii fundamentali de proiectare, debitul (sistemul se realizează pentru a transporta o anumita cantitate de apa) şi de stabilire a eventualelor rezerve ale sistemului. 5.1.
  89. Cantitatea de apa transportata trebuie să fie cunoscuta deoarece: - cantitatea de apa prelevata din sursa trebuie plătită furnizorilor, - cantitatea de apa luata din alt sistem trebuie plătită de consumatori, - trebuie determinata eficienta statiilor de pompare, - este necesară determinarea periodica a consumului specific de energie, - prin efectuarea bilantului se poate determina pierderea de apa din sistem, pe aductiune, retea, - trebuie estimat debitul de apa străină, "falsa" intrata în canalizare, - se poate face bilantul general pe subbazine hidrografice, - se poate determina consumul specific brut/net de apa pe cap de locuitor, restitutia specifică etc. 5.1.
  90. Testarea construcţiilor pentru transportul apei se face obligatoriu la receptionarea lucrării, vezi anexele 17, 17.1, 17.2, după o reabilitare importanţa, după retehnologizarea sistemului, în perioada realizării auditului lucrării. 5.1.
  91. Detalii privind modul de testare sunt date în anexa
  92. EVALUAREA CHELTUIELILOR PENTRU REPARATIA LUCRARILOR 6.
  93. La executarea lucrărilor de interventie şi reparatie vor fi evaluate costurile pentru: - lucrarile de protectia muncii, - transportul personalului, echipamentului, materialelor, - lucrarile provizorii pentru devierea apei etc., - penalizarile platite ca urmare a unei pagube produse, - personalul care se ocupa cu inregistrarea rezultatelor masuratorilor şi prelucrarea lor, - studiile speciale pentru probleme punctuale ale sistemului, - lucrarile efective de reparatii şi reabilitări. 6.
  94. Modul de estimare a costurilor poate fi facut prin stabilirea cotei părţi din "lucrari tip" pentru realizarea unei operaţiuni complexe, după metodologia folosita la stabilirea articolelor de deviz pentru realizarea lucrărilor de constructii sau prin obtinerea unor indicatori specifici pentru fiecare dintre lucrarile tip curent aplicate de operator. Fiecare tip de lucrare poate fi transformata în unitate specifică de măsura. 6.
  95. Evaluarea lucrării poate fi facuta de personalul tehnic după o fisa de lucrare pe care seful de echipa este obligat sa o redacteze la fiecare interventie. Cu aceasta ocazie pot fi facute corectii de preţuri, functie de inflatie etc. 6.
  96. Pentru usurinta reactualizarii este bine ca valoarea lucrării să fie exprimata şi intr-o moneda cu variatie relativ mica în timp (Euro, USD, etc.), sau mentionata echivalenta valorilor de baza, la data executiei, ex. 1 USD = .... lei. 6.
  97. Pe baza sintetizarii valorilor realizate, în timp, vor putea fi deduse elementele unei liste de costuri specifice, usor de folosit, ca de exemplu: - reparat conducta PE 110 mm, la 1,5 m adancime, ...................... lei/m - corectat cota capac de camin la canalizare, ...................... lei/buc. - curatire gura de scurgere ........................................ lei/buc. - reparat hidrant de incendiu, DN80 ................................ lei/buc. - instalare bransament DN15 pe conducta DN20 .......................... lei/m - inspecţia retelei de canalizare .............................. lei/km, etc. 6.
  98. Modul de lucru şi valorile luate în calcul vor trebui aprobate de proprietar şi reactualizate periodic functie de rata de devalorizare/rata de schimb. 6.
  99. În timp operatorul va putea elabora norme de timp pentru personalul de execuţie, norme care vor asigura o mai buna dimensionare a acestuia. 6.
  100. Valorile servesc pentru evaluarea costurilor generale pentru reparatii, pe tronsoane, pe toata reteaua, pe aductiune. Aceste valori vor putea fi comparate cu valorile estimate ca necesare pentru un sistem nou. Dacă este mai convenabil se poate promova o solutie de reabilitare sau de retehnologizare a sistemului. 6.
  101. Din aceste evaluari se poate deduce costul personalului de supraveghere şi aceste costuri pot fi comparate cu costul de realizare şi operare a unui sistem automat de control. 6.
  102. Cunoasterea valorii corecte a costurilor de mentinere în functiune (costuri de operare şi management) este un element vital în elaborarea unui proiect ce urmeaza să fie finanţat din bani de împrumut sau din fondurile de restructurare/aderare. 6.
  103. Costurile de operare sunt necesare pentru calculul tarifului apei, unul dintre cele mai puternice elemente de legătură între operator (furnizorul de apa) şi client (consumatorul de apa), cel care plateste totul, în ultima instanţa. 6.
  104. Valorile obtinute pe tip de lucrare vor putea fi folosite şi pentru comparare între operatori, în vederea dezvoltării unor tehnologii de interventie mai performante.
  105. APLICAREA MANAGEMENTULUI CALITATII IN EXPLOATAREA LUCRARILOR 7.
  106. Proprietarul/operatorul sistemului de alimentare cu apa şi/sau canalizarii trebuie, în timp, să-şi puna la punct sistemul calităţii. Aceasta presupune: - pregătirea personalului conform standardelor de calitate, - organizarea administrativa pentru a raspunde cerințelor de calitate, - organizarea sistemului informational, - elaborarea Manualului calităţii prin care se structureaza modul de lucru în unitate; aceasta etapa nu poate fi parcursa decat după o foarte buna cunoastere a sistemului de alimentare cu apa respectiv a sistemului de canalizare. 7.
  107. La baza organizarii sistemului calităţii sunt trei idei principale: - tot personalul operatorului este implicat în sistemul calităţii, în mod specific, - rezolvarea unei probleme se face după un parcurs stabilit; schimbarea parcursului se face numai în anumite condiţii şi până la schimbarea acestuia se respecta intocmai parcursul initial, - orice anomalie se supune procedurilor specifice de analiza şi capata o cale de rezolvare; decizia este introdusa în parcursul de lucru. Pentru concretizarea operaţiunilor se recomanda folosirea informaţiilor date în standardele de calitate, seria 9001 şi seria
  108. 7.
  109. Trebuie facuta distinctie între organizarea sistemului calităţii şi urmarirea calităţii produsului finit, calitatea de apa potabila sau de apa epurata în cazul de faţa. Sistemul calităţii se aplică pentru a putea asigura totdeauna o apa de calitatea stabilita în prealabil. 7.
  110. Instalarea sistemului calităţii reprezinta un mod de economisire a resurselor operatorului în ce priveste realizarea produsului: - în colectivul de lucru dispar suprapunerile; fiecare membru are sarcini bine precizate, - cu obiective clare fiecare membru se poate concentra asupra sarcinilor proprii fără să se mai intrebe cine face restul, - dacă ceva nu funcţionează se poate gasi cu usurinta punctul deficitar, - sistemul nu reprezinta o blocare a initiativei personale; fiecare îşi poate aduce contribuţia când şi unde doreste dar punerea în aplicare a "contributiei" nu se poate face decat după o analiza de stabilire a procedurii de lucru, de estimare a tuturor consecintelor şi de includere în sistemul calităţii. 7.
  111. Acreditarea sistemului de calitate de către un organism autorizat conduce şi la cresterea increderii clientilor în capacitatea operatorului de indeplinire a obligaţiilor, stabilitatea şi seriozitatea acestuia; în final toate acestea conduc la cresterea increderii şi îmbunătăţirea relatiei operator/client. 7.
  112. Sistemul calităţii este un argument în plus pentru acordarea sarcinii de exploatare unor unităţi capabile sa faca acest lucru; capabilitatea insemneaza acreditarea de organismele abilitate; aceasta înseamnă o economie de efort pentru societate. Cel care face bine operaţiunea este mai calificat deci economiseste efortul. Ca atare produsul final va costa mai puţin. Un sistem al calităţii nu depinde de marimea fizica a lucrărilor. Un sistem mic de alimentare cu apa şi canalizare (la sate de exemplu) nu are probleme mai puţine ci numai ordinul de marime a problemelor poate fi diferit. 7.
  113. Aplicarea sistemului calităţii în domeniul exploatarii are pentru membrii operatorului cel puţin trei aspecte favorabile: - capata siguranţa în lucru deoarece stiu ca procedeul este gandit până la capat şi nu prezinta riscuri majore; aceste riscuri au fost reduse la minimum, - se face obligatoriu o dotare adecvata pentru a evita orice improvizatie care de regula este scumpa şi riscanta, - unitatea este obligata sa aseze personalul după conceptul ca pentru un anume loc în schema este nevoie de o anumita instructie-pregatire profesionala. 7.
  114. Aplicarea sistemului calităţii demareaza greu şi îşi arata rezultatele abia după ce funcţionează bine. Cunoasterea buna a elementelor de comportare a sistemului conduce la rezultate favorabile, optime. Stabilitatea şi continuitatea în lucru este esenţială. Corectarea erorilor înregistrate trebuie facuta organizat. Anexa 1 REGULI GENERALE PENTRU PROIECTAREA LUCRARILOR DE TRANSPORT A APEI POTABILE
  115. Sistemul de transport al apei (aductiunea şi reteaua de distribuţie) este cel mai dezvoltat element al sistemului de alimentare cu apa. Pentru o functionare buna şi de lunga durata sistemul trebuie proiectat şi executat corect. Un astfel de sistem poate functiona pe durata de viaţa a materialului tubular şi lucrărilor auxiliare.
  116. Traseul aductiunii trebuie să fie scurt, accesibil, pe teren stabil şi sa nu necesite lucrari suplimentare costisitoare. Traseul trebuie să apartina domeniului public. Intersectia cu drumurile de interes naţional trebuie să fie cat mai puţine şi facute în condiţii de maxima siguranţa, prin subtraversare.
  117. Traseul trebuie ales astfel încât, pe cat este posibil, apa să curgă gravitational sau cu pompare cat mai redusa. Linia piezometrica este bine să fie aproape paralela cu linia generală a terenului, pentru a avea presiuni cat mai mici şi mai uniforme în timpul funcţionarii.
  118. Diametrul conductei rezultă dintr-un calcul economic: costul total al investitiei şi exploatarii conductei să fie minim.
  119. Presiunea minima în conducta trebuie să fie peste 0,5 bari iar presiunea maxima cat mai redusa. La aductiunile functionand prin pompare se va verifica presiunea de functionare la lovitura de berbec şi vor fi prevăzute mijloacele adecvate de protecţie.
  120. Traseul bun are nevoie de cat mai puţine constructii accesorii: camine de vane, camine de golire, camine de aerisire, subtraversari, supratraversari etc.
  121. De regula conducta este asezata în pamant la o adancime cel puţin egala cu adancimea de inghet în zona.
  122. În profil vertical conducta se va executa astfel încât toate tronsoanele să aibă o panta constructiva de min 1 la mie; în toate punctele inalte vor fi prevăzute ventile de aerisire iar în punctele joase camine cu vane de golire.
  123. Viteza apei în conducta rezultă din dimensiunea diametrului economic la o conducta functionand prin pompare. La o conducta cu functionare gravitationala, viteza apei poate rezultă din două condiţii: să fie folosita toata energia disponibila a apei, între capetele aductiunii şi sa nu depăşească valoarea vitezei limita admisa pentru materialul tubular, respectiv 3-5 m/s.
  124. Dacă debitul de transportat este prea mare şi nu se fabrica în mod curent dimensiunea de diametru necesar, sau sunt alte considerente (etapizare execuţie, conducta trebuie să aibă un grad mare de siguranţă în functionare etc.), se poate adopta o solutie cu doua conducte în paralel. De regula conductele au acelasi diametru iar cele doua conducte sunt legate cu bretele situate la distanta de cca. 3-5 km între ele.
  125. Pentru siguranţa conductei vor fi facute: calcule hidraulice de dimensionare, de verificare la diferite situaţii de functionare şi la lovitura de berbec, stabilindu-se şi presiunea de incercare la etanseitate; calcule de rezistenta şi stabilitate sub sarcinile din pamant (deformatie de max. 3% din diametru), din trafic şi din presiunea apei; calcule economice pentru justificarea materialului (cost/durata de viaţa), a diametrului şi lungimii, a posibilitatilor de reabilitare, inlocuire/retehnologizare.
  126. Materialul conductei va fi ales functie de calitatea apei şi agresivitatea solului. Se prefera materialul cu rezistenta la coroziune din materialul tubului şi nu din protectia ulterioară a peretelui. Din considerente locale, justificate, materialul conductei poate fi diferit în lungul conductei.
  127. Pentru materialul ales trebuie să existe piese de imbinare şi pentru lucrari auxiliare (fitinguri).
  128. Pentru materialul ales să fie cunoscuta tehnologia de execuţie.
  129. Constructorul trebuie să aibă toate echipamentele necesare pentru o execuţie corecta, precum şi pregătirea tehnologica necesară.
  130. Pentru stabilirea solutiei de asezare a tuburilor conductei în transee, a modului de rezemare a peretilor sapaturii şi a modului de efectuare a umpluturii este important să fie bine cunoscuta litologia solului şi caracteristicile geotehnice ale pamantului.
  131. Proiectul trebuie să conţină modul şi metodele de testare a capacităţii de transport a lucrărilor precum şi instrucţiuni de exploatare a obiectului tehnologic şi a ansamblului lucrărilor. Anexa 1a REGULI GENERALE DE PROIECTARE A RETELELOR DE DISTRIBUTIE
  132. Reteaua se dimensioneaza la debitul maxim orar la care se adauga debitul de incendiu pentru toate incendiile interioare teoretic simultane. Reteaua se verifica la functionarea în caz de incendiu stins cu hidrantii exteriori la presiunea de minimum 7 mCA, pentru o retea de joasa presiune. În cazul retelelor mari se face o verificare şi pentru estimarea implicatiilor pe care le poate avea o avarie pe una dintre conductele importante. La retelele foarte dezvoltate, oraşe cu mai mult de 0,5 mil. locuitori, se va face o verificare a stabilitatii biologice a apei.
  133. Presiunea maxima în retea este de 6 bari; presiunea minima este presiunea necesară la bransament pentru cei mai inalti sau mai departati consumatori, în toate ipotezele de functionare.
  134. Viteza apei în conducte poate rezultă din condiţia de folosire la maximum a energiei disponibile la retele functionand gravitational şi din condiţia de cost total minim la retelele cu functionare prin pompare; viteza minima va fi cel puţin 0,3 m/s iar viteza maxima cel mult 3 m/s.
  135. Reteaua noua este de regula o retea plana; prin retehnologizare poate deveni retea spatiala.
  136. Reteaua se considera inelara dacă în fiecare inel raportul diametrelor barelor componente este maximum
  137. Diametrul minim al barelor trebuie să permită amplasarea şi functionarea hidrantilor. Amplasarea hidrantilor pe artere trebuie facuta prin bransament prevăzut cu vana de izolare. Pentru siguranţa vana va fi montata direct în pamant.
  138. Pozitia conductelor în trama stradala este în concordanta cu prezenta celorlalte retele: reteaua de apa va fi totdeauna deasupra retelei de canalizare, sub reteaua de gaz, sub reteaua electrica şi sub reteaua de cabluri telefonice; totdeauna conductele vor fi amplasate sub adancimea de inghet etc.; în cazuri speciale (străzi cu trafic important, teren loessoid etc.) se poate lua în calcul şi pozarea în galerie edilitara comuna pentru mai multe sau pentru toate conductele din subteran.
  139. Forma retelei depinde de reteaua stradala, relieful terenului, pozitia consumatorilor importanti, pozitia consumatorilor vitali şi de o distribuţie rationala a apei. Se va evita amplasarea de conducte mari pe trasee importante de circulatie. O avarie poate avea consecinte apreciabile.
  140. În cazul terenului foarte denivelat a localităţii reteaua se imparte în zone de presiune. În fiecare zona (în care presiunea nu depăşeşte 6 bari) reteaua va functiona practic independent. Calculele hidraulice vor fi facute în consecinţa, pentru functionare normala şi functionare în caz de incendiu.
  141. Reteaua se prevede cu hidranti de incendiu, bransamente (contorizate), cismele (dacă sunt cerute), vane de golire totala, vane de aerisire, vane de reglare a presiunii pentru unele zone.
  142. Aducerea apei în zona de folosire se va face prin artere. Este rational să se proiecteze o retea buna de artere, de regula retea inelara.
  143. Atunci când din calcule rezultă tronsoane cu viteza mica de curgere a apei vor fi prevăzute sisteme speciale de spalare. Regula este "pe durata spalarii numărul de consumatori afectati să fie minim", la fel ca şi numărul de hidranti.
  144. Reteua se doteaza cu sistem de măsurare a debitelor şi presiunilor, contoare la toţi consumatorii, contoare de district/zona, debitmetru cu echipament de cumulare a valorilor debitelor la intrarea în reteta, manometre sau traductoare de presiune în toate punctele caracteristice. Contorizarea totala a retelei asigura posibilitatea verificării periodice a pierderii de apa deci a eficientei retelei.
  145. Reteaua noua va fi astfel alcatuita încât apa sa ajunga la consumator pe drumul cel mai scurt şi va fi prevăzută cu amenajari speciale pentru prelevarea de probe pentru verificarea calităţii apei.
  146. Dacă este cazul, reteaua va fi prevăzută cu amenajari speciale pentru introducerea fractionata de reactivi de dezinfectare, când se demonstreaza ca acest lucru este necesar.
  147. La alegerea tipului de material se va tine cont şi de densitatea pieselor auxiliare necesare pentru realizarea bransamentelor şi hidrantilor precum şi de postutilizarea materialului ramas la terminarea perioadei de functionare.
  148. Dimensionarea retelei se va face pentru o dezvoltare etapizata într-un orizont de 25 de ani. 1

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.