Surse oficialelegislatie.just.ro · EUR-Lex
Europaius
Română
ČeštinaDeutschFrançaisEspañolPolskiItalianoNederlandsÖsterreichBelgiquePortuguêsSvenskaDanskSuomiSlovenčinaIrelandMagyarEestiLietuviųLatviešuSlovenščinaHrvatskiΚύπροςMaltiΕλληνικάLuxembourgБългарски
Română

GHID din 2 august 2011

Pe scurt

Acest ghid de practică medicală standardizează metodele și procedurile pentru echilibrarea și transportul nou-născuților cu diverse patologii, asigurând o îngrijire optimă indiferent de locul nașterii.

Ce reglementează

  • Metodele și procedurile pentru un transport neonatal optim.
  • Standardele, principiile și aspectele fundamentale ale managementului cazurilor clinice concrete în neonatologie.
  • Identificarea grupelor de nou-născuți care necesită transfer.
  • Sistematizarea documentației medicale necesare transportului.

Cui se adresează

  • Personalului de specialitate: medici neonatologi, medici de medicină de urgență, pediatri, obstetricieni, cardiologi și chirurgi pediatri.
  • Instituțiilor medicale de diferite niveluri (0, I, II și III) implicate în îngrijirea și transportul nou-născuților.

Puncte cheie

  • Ghidul urmărește să asigure o mai bună echilibrare cardio-respiratorie, termică și metabolică a nou-născutului înainte de transport.
  • În cazul anticipării nașterii unui copil cu risc, idealul este transportul gravidei la un centru de nivel III (transport în utero).
  • Ghidurile clinice de neonatologie sunt mai rigide decât protocoalele clinice, fiind realizate pe baza dovezilor științifice.
  • Abaterile semnificative de la recomandările ghidului trebuie documentate și justificate detaliat în protocoale și documente medicale.
Textul legii
Textul legii

GHID din 2 august 2011 de practică medicală pentru specialitatea neonatologie - Echilibrarea nou-născutului pentru transport şi transportul neonatal - (Anexa nr. 6)*) Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 586 bis din 18 august 2011 ---------- Notă ... *) Aprobat de Ordinul nr. 1.232 din 2 august 2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 18 august 2011. Ministerul Sănătăţii Publice Colegiul Medicilor Asociaţia de Comisia Consultativă de din România Neonatologie din România Pediatrie şi Neonatologie COLECŢIA GHIDURI CLINICE PENTRU NEONATOLOGIE Ghidul 06/Revizia 1 6-7.03.2010 Publicat de Asociaţia de Neonatologie din România Editor: Maria Livia Ognean (

  1. c)Asociaţia de Neonatologie din România, 2011 Grupul de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor încurajează schimbul liber şi punerea la dispoziţie în comun a informaţiilor şi dovezilor cuprinse în acest ghid, precum şi adaptarea lor la condiţiile locale. Orice parte din acest ghid poate fi copiată, reprodusă sau distribuită, fără permisiunea autorilor sau editorilor, cu respectarea următoarelor condiţii: (
  2. a)ghidul sau fragmentul să nu fie copiat, reprodus, distribuit sau adaptat în scopuri comerciale, (
  3. b)persoanele sau instituţiile care doresc să copieze, reproducă sau distribuie ghidul sau fragmente din acestea, să informeze Asociaţia de Neonatologie din România şi (
  4. c)Asociaţia de Neonatologie din România să fie menţionată ca sursă a acestor informaţii în toate copiile, reproducerile sau distribuţiile materialului. Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul nr. ...... din ....... şi de Colegiul Medicilor prin documentul nr. ..... din ........ şi de Asociaţia de Neonatologie din România în data de ....... Precizări Ghidurile clinice pentru Neonatologie sunt elaborate cu scopul de a ajuta personalul medical să ia decizii privind îngrijirea nou-născuţilor. Acestea prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate (literatura de specialitate) recomandate a fi luate în considerare de către medicii neonatologi şi pediatri şi de alte specialităţi, precum şi de celelalte cadre medicale implicate în îngrijirea tuturor nou-născuţilor. Deşi ghidurile reprezintă o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţionează să înlocuiască raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicală este un proces integrativ care trebuie să ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientului sau, în cazul nou-născutului, a părinţilor, precum şi resursele, caracteristicile specifice şi limitările instituţiilor medicale. Se aşteaptă ca fiecare practician care aplică recomandările în scop diagnostic, terapeutic sau pentru urmărire, sau în scopul efectuării unei proceduri clinice particulare să utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al nou-născutului în funcţie de particularităţile acestuia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţiile conţinute în ghid să fie corecte, redate cu acurateţe şi susţinute de dovezi. Date fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, autorii nu pot şi nu garantează că informaţia conţinută în ghid este în totalitate corectă şi completă. Recomandările din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la tema propusă şi abordările terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, recomandările se bazează pe consensul experţilor din cadrul specialităţii. Totuşi, acestea nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflectă în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator. Ghidurile clinice, spre deosebire de protocoale, nu sunt gândite ca directive pentru o singură modalitate de diagnostic, management, tratament sau urmărire a unui caz sau ca o modalitate definitivă de îngrijire a nou-născutului. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare în funcţie de circumstanţele individuale şi opţiunea părinţilor nou-născutului, precum şi de resursele şi limitările specifice ale instituţiei sau tipului de practică medicală. Acolo unde recomandările acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificărilor trebuie justificate detaliat. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declină responsabilitatea legală pentru orice inacurateţe, informaţie percepută eronat, pentru eficacitatea clinică sau succesul oricărui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate ca urmare a utilizării sau aplicării lor. De asemenea, ele nu îşi asumă responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie să verifice literatura de specialitate prin intermediul surselor independente şi să confirme că informaţia conţinută în recomandări, în special dozele medicamentelor, este corectă. Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mărcii sau al producătorului, nu constituie sau implică o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţă de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizată în scop publicitar sau în scopul promovării unui produs. Opiniile susţinute în această publicaţie sunt ale autorilor şi nu reprezintă în mod necesar opiniile Fondului ONU pentru Populaţie sau ale Fundaţiei Cred. Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuă. Cea mai recentă versiune a acestui ghid poate fi accesată prin internet la adresa ........... Tipărit la ........... ISSN ................ Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor Comisia Consultativă de Pediatrie şi Neonatologie a Ministerului Sănătăţii Publice Prof. Dumitru Orăşeanu Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România Prof. Dr. Vlad I. Tica Asociaţia de Neonatologie din România Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu Preşedinte - Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu Co-preşedinte - Prof. Univ. Dr. Maria Stamatin Secretar - Conf. Univ. Dr. Manuela Cucerea Coordonatori: Prof. Univ. Dr. Maria Stamatin Prof. Univ. Dr. Silvia Maria Stoicescu Scriitori: Dr. Anca Bivoleanu Prep. Univ. Dr. Andreea Avasiloaiei Dr. Carmen Voicilă Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului: Dr. Simona Ghironte Dr. Carmen Grecu Dr. Catrinel Iftime Dr. Doina Broscăuncianu Dr. Mihaela Demetrian Dr. Roxana Iliescu Mulţumiri Mulţumiri experţilor care au evaluat ghidul: Prof. Univ. Dr. Gabriela Zaharie Conf. Univ. Dr. Manuela Cucerea Conf. Univ. Dr. Valeria Filip Sef. lucr. Dr. Ligia Blaga Mulţumim Dr. Maria Livia Ognean pentru coordonarea şi integrarea activităţilor de dezvoltare a Ghidurilor Clinice pentru Neonatologie. Multumim Fundaţiei Cred pentru suportul tehnic acordat pentru buna desfăşurare a activităţilor de dezvoltare a Ghidurilor Clinice pentru Neonatologie şi organizarea întâlnirilor de consens. Abrevieri MS - Ministerul Sănătăţii UTN - Unitate de Transport Neonatal VG - vârstă de gestaţie FC - frecvenţa cardiacă TA - tensiune arterială GN - greutate la naştere FR - frecvenţa respiratorie VPP - ventilaţie cu presiune pozitivă CPAP - continuous positive airway pressure (presiune continuă pozitivă la nivelul căilor aeriene) AGS - analiza gazelor sangvine pCO

(2)- presiune parţială a dioxidului de carbon pO
(2)- presiune parţială a oxigenului TRC - timp de recolorare capilară EKG - electrocardiogramă MCC - malformaţie cardiacă congenitală PGE - prostaglandina E cc - centimetrii cubi SDR - sindrom de detresă respiratorie TORCH - infecţii congenitale cronice, acronim dat de toxoplasmoză, rubeolă, infecţie cu citomegalvirus, infecţie cu herpes virus şi alte infecţii congenitale cronice HIV- virusul imunodeficienţei umane ORL - otorinolaringologie CT - computer tomografie SNC - sistem nervos central RMI - imagistică prin rezonanţă nucleară PIP - (peak inspiratory pressure) presiune maximă de inspir PEEP - (positive end expiratory pressure) presiune pozitivă la sfârşitul expirului TI - timp de inspir TE - timp de expir FiO
(2)- fracţia (concentraţia) inspirată de oxigen 1. Introducere Regionalizarea în domeniul neonatologiei are ca scop asigurarea aceluiaşi tip de îngrijire pentru toţi nou-născuţii indiferent de locul naşterii lor, prevedere conformă cu declaraţia universală a drepturilor copilului, la care România este parte semnatară. În acest context, prevederile cuprinse în ghidul de faţă au drept obiectiv asigurarea în bune condiţii a transportului nou-născuţilor cu diferite patologii de la centre de nivel 0, I şi II la cele de nivel III şi către secţiile de chirurgie [1,2]. În prima săptămână de viaţă unul din zece copii necesită internare într-o secţie de terapie intensivă neonatală [3], motiv pentru care, o dată cu modernizarea neonatologiei, transportul neonatal a devenit o necesitate [4,5]. Există un număr mic de trialuri randomizate referitoare la transportul neonatal, majoritatea recomandărilor fiind stabilite pe baza unor studii nerandomizate şi ghiduri practice elaborate în conformitate cu experienţa şi necesităţile regionale ale fiecărui centru care efectuează transport neonatal [4-6]. Este de aşteptat ca, prin aplicarea prevederilor ghidului de faţă, să se realizeze o mai bună echilibrare din punct de vedere cardio-respirator, termic şi metabolic şi apoi să se efectueze, în bune condiţii, transportul copilului. Idealul este, în cazul anticipării naşterii unui copil cu risc, transportul gravidei la centrul de nivel III (transport în utero) [7]. Doar în cazul în care acest lucru nu este posibil, naşterea va decurge la centrul de nivel inferior, fiind urmată de transferul ulterior al nou-născutului. În România, transportul neonatal specializat se practică din 2004 [8]. Ghidul de echilibrare a nou-născutului pentru transport şi transport neonatale este conceput la nivel naţional. Acesta precizează standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale managementului particularizat unui caz clinic concret care trebuie respectate de practicieni indiferent de nivelul unităţii sanitare în care activează. Ghidurile clinice de neonatologie sunt mai rigide decât protocoalele clinice, fiind realizate de grupuri tehnice de elaborare respectând nivelul dovezilor ştiinţifice şi gradele de recomandare. Protocoalele clinice au un grad mai mare de flexibilitate, adaptat nivelului fiecărei unităţi sanitare. 2. Scop Scopul acestui ghid este de a standardiza metodele şi procedurile utilizate pentru un transport optim neonatal [9-19]. Acest ghid de transport şi stabilizare neonatală se adresează personalului de specialitate - medici neonatologi şi medici de medicină de urgenţă - dar şi medicilor pediatri, obstetricieni, cardiologi şi chirurgi pediatri care se confruntă cu problema transferului şi transportul nou-născuţilor cu diverse patologii perinatale. Prezentul ghid este elaborat pentru îndeplinirea următoarelor deziderate: - creşterea calităţii asistenţei medicale (acte şi proceduri medicale profilactice şi terapeutice) - aducerea în actualitate a unor probleme cu impact asupra sănătăţii nou-născuţilor - stabilirea metodologiei de identificare a grupelor de nou-născuţi care necesită transfer - reducerea diferenţelor în practica medicală, astfel încât transportul să devină mai eficient, sigur şi standardizat - ghidul constituie un instrument de consens între clinicienii de diferite specialităţi şi maternităţi de diferite niveluri - ghidul protejează clinicianul din punctul de vedere a malpraxisului - ghidul permite sistematizarea documentaţiei medicale necesare transportului - ghidul permite oferirea unei baze de informaţie pentru analize şi comparaţii - permite acordul practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţionale. Se prevede că acest ghid să fie adoptat pe plan local, regional şi naţional. 3. Metodologie de lucru 3.1. Etapele procesului de elaborare Ca urmare a solicitării Ministerului Sănătăţii Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru neonatologie, Asociaţia de Neonatologie din România a organizat în 28 martie 2009 la Bucureşti o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru neonatologie. A fost prezentat contextul general în care se desfăşoară procesul de redactare a ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor. A fost, de asemenea, prezentată metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, un plan de lucru şi au fost agreate responsabilităţile pentru fiecare instituţie implicată. A fost aprobată lista de subiecte a ghidurilor clinice pentru neonatologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnice de Elaborare (GTE). În data de 26 septembrie 2009, în cadrul Conferinţei Naţionale de Neonatologie din România a avut loc o sesiune în cadrul căreia au fost prezentate, discutate în plen şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatul ghidurilor. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând scriitorul/scriitorii şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi evaluatori externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost ales un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese. Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi privind metodologia redactării ghidurilor, după care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului. Pe parcursul citirii ghidului, prin termenul de medic(
  1. ul)se va înţelege medicul de specialitate neonatologie, căruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţată în clar pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilităţii actului medical. După verificarea din punctul de vedere al principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatare a rezultat versiunea a 2-a a ghidului, versiune care a fost trimisă pentru evaluarea externă la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat, după caz, comentariile şi propunerile de modificare făcute de evaluatorii externi şi au redactat versiunea a 3-a a ghidului. Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei detaliate, punct cu punct, în cadrul unor Întâlniri de Consens care au avut loc la Iaşi în 22 octombrie 2009 şi la Bucureşti în perioada 7-8 decembrie 2009, cu sprijinul Fundaţiei Cred şi cu consultanţă din partea Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA). Participanţii la Întâlnirile de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1. Ghidurile au fost dezbătute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării. Evaluarea finală a ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul Agree elaborat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia Consultativă de Pediatrie şi Neonatologie a Ministerului Sănătăţii Publice, Comisia de Pediatrie şi Neonatologie a Colegiului Medicilor din România şi Asociaţia de Neonatologie din România. Ghidul a fost aprobat de către Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul nr. ........ 3.2. Principii Ghidul clinic "Echilibrarea nou-născutului pentru transport şi transportul neonatal" a fost conceput cu respectarea principilor de elaborare a Ghidurilor clinice pentru neonatologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor clinice pentru Neonatologie şi de Asociaţia de Neonatologie din România. Grupul tehnic de elaborare a ghidurilor a căutat şi selecţionat, în scopul elaborării recomandărilor şi argumentărilor aferente, cele mai importante şi mai actuale dovezi ştiinţifice (meta-analize, revizii sistematice, studii controlate randomizate, studii controlate, studii de cohortă, studii retrospective şi analitice, cărţi, monografii). În acest scop au fost folosite pentru căutarea informaţiilor următoarele surse de date: Cochrane Library, Medline, OldMedline, Embase utilizând cuvintele cheie semnificative pentru subiectul ghidului. Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazată pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizată o explicaţie bazată pe nivelul dovezilor şi a fost precizată puterea ştiinţifică (acolo unde există date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizată alăturat tăria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 2. 3.3. Data reviziei Acest ghid clinic va fi revizuit în 2013 sau în momentul în care apar dovezi ştiinţifice noi care modifică recomandările făcute. 4. Structură Acest ghid de neonatologie este structurat în subcapitole: - definiţii şi evaluare pretransport - conduită profilactică (pre-transport) - conduită terapeutică - aspecte administrative - bibliografie - anexe. 5. Definiţii şi evaluare pretransport 5.1. Definiţii Standard Transportul optim neonatal reprezintă transportul în E timp util al nou-născutului bolnav de la un spital de rang inferior la unul de rang superior, cu facilităţi medicale necesare îngrijirii acestuia. Standard Nou-născutul bolnav critic este acel nou-născut care C prezintă patologie ameninţătoare de viaţă, patologie ce necesită instituirea constantă, intensivă şi multidis- ciplinară a măsurilor de evaluare şi tratament în vederea stabilizării, tratării şi prevenirii complicaţiilor [20-23]. Standard Reţeaua regională reprezintă structura teritorială C organizată pe trei niveluri de competenţă a unităţilor de specialitate care acordă cea mai potrivită îngrijire nou-născutului [24]. Standard Reţeaua cuprinde un Centru Regional de nivel III care C acordă îngrijiri cazurilor celor mai dificile, precum şi mai multe unităţi de nivel II, I şi 0 (anexa 3) [2,24-27]. Standard Reţeaua regională reprezintă acea reţea de transport, C organizată într-o zonă geografică definită, în care se înregistrează anual un număr de aproximativ 15.000 - 20.000 de naşteri (câteva judeţe în jurul unui Centru regional de nivel III) şi în care se poate organiza un sistem de transport al nou-născutului cu durata transportului de aproximativ 2 ore (de la unitatea din care se preia până la Centrul regional) [1,24-26]. Standard Hipoglicemia neonatală este scăderea nivelului glicemiei C sub 40 mg/dl (sub 2,5 mmol/
  2. l)[28-38]. Standard Hiperglicemia neonatală este creşterea nivelului C glicemiei peste 150 mg/dl (8,3 mmol/
  3. l)[38-40]. Standard Echilibrul acido-bazic înseamnă starea de neutralitate C a unui ţesut sau organ şi este caracterizat de pH [41-54]. Standard Analiza gazelor sangvine este o metodă de evaluare a E echilibrului acido-bazic care permite aprecierea funcţionalităţii sistemelor tampon respiratorii şi renale (anexa 4) [51-54]. Standard Acidoza metabolică se defineşte prin scăderea pH-ului C sub 7,3 şi a deficitului de baze sub - 5 mEq/l şi se însoţeşte de acumularea de acizi secundară metaboli- zării anaerobe a glucozei [51-55]. Standard Alcaloza metabolică se defineşte prin creşterea pH-ului C peste 7,40 şi a excesului de baze peste + 5 mEq/l [51-55]. Standard Acidoza respiratorie se defineşte prin creşterea C anormală a pCO
(2)peste 55 mmHg (în funcţie de vârsta de gestaţie - VG) şi scăderea pH-ului sub 7,30 [51-55] Standard Alcaloza respiratorie se defineşte prin scăderea C anormală a pCO
(2)sub 25 mmHg şi creşterea pH-ului peste 7,40 [51-55]. Standard Termoreglarea este procesul prin care se menţine o C temperatură constantă a organismului [56,57]. Standard Echilibrul termic reprezintă starea de egalitate dintre C producţia şi pierderea de căldură [58,59]. Standard Mediul termic neutru este mediul în care se menţine C temperatura normală a corpului cu un consum minim de oxigen [60-62]. Standard Hipotermia uşoară este definită de o temperatură C centrală cuprinsă între 36-36,4°C [59,61]. Standard Hipotermia moderată este definită de o temperatură C centrală cuprinsă între 34-36,3°C [59,61]. Standard Hipotermia severă este definită de o temperatură C centrală scăzută sub 33,9°C [59,61]. Standard Detresa respiratorie neonatală reprezintă orice dificul- C tate respiratorie întâlnită sub vârsta de 28 zile postnatal şi care se exprimă clinic prin asocierea tahipnee, cianoză şi semne de efort respirator (anexa 5) [63]. Standard Bradipneea este frecvenţa respiratorie sub 30 respi- C raţii/minut [63]. Standard Tahipneea este frecvenţa respiratorie mai mare de 60 C respiraţii/minut [63]. Standard Geamătul este respiraţie cu glota parţial închisă [63]. C Standard Bătăile aripioarelor nazale sunt un mecanism de C compensare respiratorie a rezistenţei crescute a căilor aeriene superioare [63]. Standard Stridorul este un sunet caracteristic, audibil în C inspir, determinat de diminuarea lumenului căilor aeriene superioare [64]. Standard Hipoxia este scăderea concentraţiei tisulare de oxigen C [65-68]. Standard Hipoxemia este scăderea concentraţiei sangvine arteriale C de oxigen [65-68]. Standard Insuficienţa respiratorie rapid progresivă este C creşterea rapidă a necesarului de oxigen asociată cu accentuarea detresei respiratorii şi deteriorarea gazelor sangvine [69]. Standard Bradicardia este scăderea frecvenţei cardiace (FC) < C 100 bătăi/minut [63]. Standard Tahicardia este creşterea FC > 180 bătăi/minut în repaus C [63]. Standard Şocul neonatal este o stare de disfuncţie circulatorie C complexă secundară perfuziei şi oxigenării inadecvate, cu aport tisular insuficient de oxigen şi substanţe nutritive [70]. Standard Şocul hipovolemic este disfuncţia circulatorie acută C secundară scăderii volumului circulator [70]. Standard Şocul cardiogen este insuficienţa cardiocirculatorie C acută secundară disfuncţiei severe a miocardului [70]. Standard Şocul septic sau distributiv este disfuncţia circula- C torie acută secundară unei infecţii severe [70]. Standard Nou-născutul stabil respirator şi hemodinamic este acel C nou-născut care are ventilaţie eficientă (spontană sau protezată), FC şi tensiune arterială (TA) în limite normale (fiziologic sau sub tratament) [64]. Standard Nou-născutul cu prognostic vital depăşit este nou- E născutul care prezintă stare generală extrem de gravă (comă grad III sau IV), insuficienţă cardiocirculatorie şi respiratorie severe (anexa 5). Standard Coma este o stare de inconştienţă profundă caracterizată C de reacţii motorii diminuate sau absente la stimulare, stare aparentă de somn şi imposibilitatea trezirii [71] (anexa 6). Standard Securizarea transportului reprezintă totalitatea măsu- C rilor luate pentru ca transportul neonatal să decurgă în bune condiţii (anexa 7) [26]. Standard Spital (unitate sanitară) solicitant (trimiţător) este C oricare unitate sanitară cu paturi al cărei personal medical decide transferul unui pacient spre o altă unitate sanitară în vederea asigurării unor îngrijiri medicale cu grad mai înalt de complexitate decât cele care sunt asigurate în acea unitate din cauza lipsei de competenţe şi/sau dotare necesare [72]. Standard Spital (unitate sanitară) solicitat (primitor) este C orice spital regional, judeţean sau clinică universitară care poate asigura îngrijirile complexe şi competente unui pacient transferat pentru o anumită patologie [72]. 5.
  1. Evaluare pre-transport Recomandare Se recomandă ca medicul care solicită transportul să B încadreze solicitarea pe grade de urgenţă (în funcţie de priorităţi) [73-83]. Argumentare Încadrarea corectă a urgenţei medicale duce la reducerea IIa morbidităţii şi mortalităţii neonatale [84]. Standard Medicul solicitant trebuie să includă în evaluarea C pre-transport a nou-născutului: - istoricul perinatal şi al naşterii - examenul clinic la naştere - metodele de resuscitare folosite - rezultatul explorărilor paraclinice efectuate de spitalul solicitant [1,26]. Argumentare Evaluarea completă pre-transport economiseşte timpul Iv echipei de transport [85-88]. Standard Medicul solicitant trebuie să evalueze starea nou- C născutului permanent până la sosirea echipei de transport [89-90]. Argumentare Practic, niciodată în timpul transportului starea IV pacienţilor nu se ameliorează [91-94]. Standard La sosirea la spitalul solicitant, echipa de transport C trebuie să evalueze starea clinică, investigaţiile anamnestice, paraclinice, tratamentele şi informaţiile oferite de monitorizarea nou-născutului bolnav [26]. Argumentare Evaluarea stării nou-născutului la sosirea echipei de IV transport poate oferi informaţii în plus, necesare îngrijirilor acordate pe durata transportului [93-94]. Standard Echipa de transport trebuie să evalueze la sosirea la C spitalul solicitant semnele vitale ale nou-născutului care trebuie transferat şi să le consemneze în fişa de transport [93-94]. Argumentare Fişa de transport este un document medico-legal IV [1,72,93,94]. 5.
  2. Decizia de transport 5.3.
  3. Categorii de nou-născuţi care necesită transport Standard Medicul curant trebuie să decidă transferul neonatal C conform principiilor regionalizării şi ierarhizării unităţilor sanitare (anexa 3) [1,72]. Argumentare Eficienţa deciziei de transfer creşte calitatea actului IV medical [72,91-94]. Standard În conformitate cu ierarhizarea unităţilor sanitare, B pe baza competenţelor de îngrijire a nou-născutului, după evaluarea clinică, medicul solicitant trebuie să indice transferul spre unităţi de rang superior pentru categoriile de nou-născuţi enumerate în anexa 3 [72,92]. Argumentare Unităţile de nivel III au competenţe, personal calificat III şi pot asigura diagnosticul şi tratamentul acestor nou-născuţi [95-102]. Standard Medicul trebuie să nu solicite transportul neonatal B pentru următoarele categoriile de nou-născuţi [103-111]: - malformaţii congenitale evident incompatibile cu viaţa - trisomie 13 confirmată antenatal - trisomie 18 confirmată antenatal - malformaţii congenitale multiple şi complexe fără soluţie terapeutică - vârstă de gestaţie extrem de mică (vezi ghidul Reanimarea neonatală) - nou-născutul care după 10 de minute de resuscitare completă şi corectă prezintă asistolie şi absenţa mişcărilor respiratorii (vezi ghidul Reanimarea neonatală). Argumentare Categoriile de nou-născuţi menţionate anterior au şanse III, foarte reduse de supravieţuire, chiar în condiţiile unei IV asistenţe medicale intensive [112-130]. 5.3.
  4. Luarea deciziei privind transportul Standard Comisia de Specialitate a Ministerului Sănătăţii stabi- E leşte categoriile de nou-născuţi care pot necesita transfer de la unităţi de rang inferior spre centre specializate (anexa 3). Argumentare Solicitarea transferului neonatal este justificată doar E în situaţia în care necesităţile nou-născuţilor depăşesc competenţele spitalului solicitant. Standard Transferul nou-născutului cu risc trebuie efectuat B întotdeauna în funcţie de gravitatea cazului către unitatea de nivel superior cea mai apropiată sau cea mai accesibilă în condiţiile meteorologice date, indiferent de apartenenţa acestor unităţi la o regiune sau alta [1,131-135]. Argumentare Morbiditatea şi mortalitatea neonatală diminuă semnifi- III cativ în condiţiile unei asistenţe tehnico-medicale de performanţă [136-139].
  5. Conduita profilactică (pre-transport) 6.
  6. Stabilizarea pre-transport - consideraţii generale Standard Până la sosirea echipei de transport, medicul solicitant C trebuie să completeze foaia de observaţie şi biletul de trimitere cu datele anamnestice (anamneza maternă, a sarcinii şi a naşterii), manevrele de resuscitare efectuate, terapia iniţiată şi datele obţinute din monitorizarea parametrilor vitali ai nou-născutului [1,2]. Argumentare Evaluarea corectă şi completă a cazului necesită IV cunoaşterea istoricului medical al pacientului [1,2,26]. Standard Medicul solicitant trebuie să iniţieze stabilizarea B nou-născutului până la venirea echipei de transport [1,2,5,26,89,140]. Argumentare Iniţierea precoce a măsurilor de echilibrare pre- III, transport diminuă semnificativ mortalitatea şi IV morbiditatea nou-născuţilor transferaţi [51,68,87-88,97, 140-143]. Recomandare Se recomandă ca medicul de la spitalul solicitant să ia C măsurile adecvate pentru păstrarea integrităţii bontului ombilical în cazul în care nu a efectuat cateterizarea venei ombilicale [26,89]. Argumentare Abordul vascular ombilical poate fi util în primele ore IV şi zile de viaţă pentru administrarea de urgenţă a medicaţiei şi prelevarea de sânge pentru investigaţii [15,44,140]. Argumentare Cateterizarea ombilicală prezervă tegumentele [144]. IV Standard Medicul de la spitalul solicitant trebuie să asigure C nou-născutului pregătit pentru transport o linie venoasă (venă periferică sau vena ombilicală) [26,89,140,106, 145,146]. Argumentare Pe durata transportului nou-născutul poate necesita IV administrarea de medicaţie şi echilibrare hidroelectro- litică şi metabolică [147]. Recomandare Se recomandă ca medicul solicitant să asigure plasarea C a cel puţin două căi venoase nou-născuţilor care vor fi transportaţi [146]. Argumentare Unele medicamente infuzate intravenos necesită cale IV separată de administrare. Condiţiile speciale de transport pot compromite abordul venos, ceea ce impune existenta unei linii venoase de rezervă [93,147,148]. Standard Medicul solicitant trebuie să efectueze stabilizarea B pre-transport a nou-născutului astfel încât să fie asigurate şi menţinute următoarele: - echilibrul termic - echilibrul respirator - echilibrul cardio-vascular - echilibrul metabolic şi - echilibrul hidroelectrolitic [21,23,72,140]. Argumentare Transportul unui nou-născut instabil poate înrăutăţi III, prognosticul vital al acestuia [5,9,74,82,88,94,149-151]. IV 6.
  7. Stabilizarea volemică Recomandare În primele 24 de ore de viaţă se recomandă ca medicul A solicitant să prescrie perfuzie cu soluţie de glucoză 10% cu un volum de 60-80 ml/kgc/24 ore [29,152-155]. Argumentare Necesarul de lichide al unui nou-născut în primele 24 Ia, de ore este de 60-80 ml/kg [156-158]. III Recomandare Se recomandă ca în cazul prematurilor, medicul A solicitant să stabilească volumul şi concentraţia soluţiei glucozate de perfuzat în funcţie de VG, vârsta postnatală, greutatea la naştere (GN) şi patologie [157,159,160]. Argumentare Nou-născutul prematur este predispus la dezechilibre Ib, metabolice; de asemenea, necesarul de lichide creşte IV odată cu scăderea VG [157,161-163]. 6.
  8. Stabilizarea glicemică Recomandare Se recomandă ca medicul solicitant să monitorizeze A pre-transport glicemia nou-născutului [20,26,41,72,74, 89,140]. Argumentare Hipoglicemia neonatală poate afecta funcţia cerebrală Ib, şi miocardică (anexa 8) [166-169]. III Standard În cazul depistării hipoglicemiei, medicul solicitant B trebuie să adopte următoarea conduită: - administrează un bolus de 2 ml/kgc glucoză 10% intravenos - continuă perfuzia cu 80 ml/kgc/zi [20,26,89,140,153, 154]. Argumentare Bolusul de 2 ml/kgc glucoză 10% este echivalent cu III, 200 mg/kgc sau 3,3 mg/kgc/minut iar perfuzia de IV 80 ml/kgc/zi furnizează glucoză cu un ritm de 5,5 mg/kgc/minut, similar cu ritmul de producţie hepatică a glucozei la nou-născuţii la termen [168-170]. Recomandare După iniţierea manevrelor de corectare a hipoglicemiei B se recomandă ca medicul solicitant să monitorizeze glicemia la 30 de minute până la obţinerea valorilor normale [39,40,93]. Argumentare La nou-născutul transportat poate apărea frecvent III, hiperglicemie sau hipoglicemie [9,37,171]. IV Recomandare Se recomandă ca medicul solicitant să indice continuarea C perfuziei chiar şi în cazul în care glicemia este normală [21,26,30]. Argumentare În lipsa alimentaţiei enterale, nou-născutul necesită IV un aport glucidic permanent pentru menţinerea glicemiei normale [37,172]. Recomandare În cazul în care glicemia este scăzută se recomandă ca B medicul solicitant să repete bolusul de glucoză [153,173]. Argumentare La nou-născutul cu risc aflat în suferinţă de lungă IIa, durată valorile glicemiei se corectează într-o perioadă IV mai lungă de timp [174-176]. Opţiune În cazul în care este necesară repetarea bolusului de A glucoză medicul solicitant poate creşte concentraţia glucozei la 12,5% la un volum maxim perfuzat de 100 ml/kgc/24h [30,153]. Argumentare Volumul de lichide care poate fi administrat unui Ia, nou-născut este limitat de VG şi patologie [157,161-163]. IV Recomandare Dacă hipoglicemia persistă în ciuda urmării măsurilor C indicate mai sus se recomandă ca medicul solicitant să instaleze un cateter venos ombilical (în cazul în care acesta nu a fost instalat deja) [15,21,26,140]. Argumentare Linia venoasă periferică nu permite infuzarea de glucoză IV cu concentraţii mai mari de 12,5% [30,32,42,177]. Recomandare În cazul în care, după aplicarea măsurilor descrise mai C sus, glicemia este normală se recomandă ca medicul solicitant să efectueze determinări repetate ale glicemiei, la 2 ore, până la transfer [20,21,26]. Argumentare Administrarea bolus-urilor de glucoză neurmate de infuzia IV de glucoză şi/sau oprirea infuziei de glucoză pot genera hipoglicemie de rebound [30,173,176]. Recomandare Se recomandă ca în cazul în care, după aplicarea măsurilor C descrise mai sus, glicemia este scăzută medicul solicitant să aplice protocolul de tratament al hipoglicemiei refractare [2,15,21,26,178]. Argumentare Terapia hipoglicemiei refractare impune o strategie IV terapeutică standardizată (anexa 9) [178-180]. Standard Medicul solicitant trebuie să indice suspendarea C alimentaţiei enterale anterior transportului, plasarea şi fixarea unei sonde orogastrice pentru evacuarea conţinutului gastric [21,23,26,140]. Argumentare Condiţiile ambientale asociate transportului (zgomot, IV vibraţii, diferenţe de altitudine şi presiune atmosferică, viteza deplasării) pot stimula refluxul gastroesofagian cu risc de vărsătură şi aspiraţie pulmonară consecutive [6,181]. 6.
  9. Stabilizarea acido-bazică Recomandare Se recomandă ca medicul solicitant să evalueze gazele C sangvine la toţi nou-născuţii care vor fi transportaţi [21,26,44,182]. Argumentare Evaluarea funcţiilor vitale implică şi evaluarea gazelor III sangvine [44,49,51]. Standard În cazul depistării acidozei medicul solicitant trebuie A să identifice tipul acesteia [2,20,21,26]. Argumentare Conduita terapeutică diferă în funcţie de tipul de Ib acidoză [184-187]. Recomandare În cazul acidozei metabolice se recomandă ca medicul C solicitant să indice administrarea lentă de soluţie de bicarbonat de sodiu semimolar (4,2%) în doză calculată după formula [29,46,60,183]: (greutatea în kg) X (deficitul de baze) X (0,3) = mEq bicarbonat de sodiu. Argumentare Bicarbonatul de sodiu corectează acidoza metabolică IV [51,53,182]. Argumentare Administrarea rapidă de bicarbonat de sodiu (sub 5 III minute) poate avea drept consecinţă apariţia hemoragiei intraventriculare [51,189]. Standard Medicul solicitant trebuie să administreze bicarbonat C de sodiu doar în situaţiile în care s-a asigurat o ventilaţie pulmonară eficientă [63,65,66,70,72]. Argumentare Bioxidul de carbon rezultat din metabolizarea bicarbo- III natului de sodiu se elimină pe cale respiratorie [188]. Recomandare Se recomandă ca medicul solicitant să re-evalueze gazele C sangvine după administrarea de bicarbonat de sodiu [29,42,63,65,66,66]. Argumentare Evaluarea gazelor sangvine este necesară pentru III stabilirea gradului de corecţie al acidozei metabolice [188,189]. 6.
  10. Stabilizarea termică Standard Medicul solicitant trebuie să monitorizeze temperatura A corporală a nou-născutului pentru care solicită transfer [58,60-62,72]. Argumentare Nou-născutul cu patologie poate fi instabil termic, cu Ia risc de hipotermie/hipertermie [190]. Standard Medicul solicitant trebuie să asigure nou-născutului C condiţii de confort termic (anexa 10) [58,60-62,72]. Argumentare Punctul de echilibru termic este diferit în funcţie de IV VG şi GN (anexa 10) [61,154,191]. Argumentare Hipotermia creşte consumul de oxigen şi glicogen prin IV metabolizarea grăsimii brune ceea ce determină acidoză lactică şi hipoxie [26,58-61,192]. Argumentare Hipertermia amplifică rata metabolică şi consumul de IV oxigen şi glucoză [26,58-61,192]. Recomandare Se recomandă ca medicul solicitant să asigure echilibrul C termic al nou-născutului prin plasarea acestuia pe o masă radiantă (incubator deschis) cu servocontrol astfel încât să fie menţinută o temperatură cutanată de 36,5-37°C [154,192-194]. Argumentare Temperatura cutanată normală a nou-născutului este de IV 36,5-37°C [154,195]. Recomandare Pentru unităţile în care îngrijirea nou-născutului pe A radiant termic cu servocontrol nu este posibilă se recomandă ca medicul solicitant să plaseze nou-născutul sub o sursă radiantă [26,59,61,72]. Argumentare Radiantul termic neadecvat sau fără servocontrol pot Ib, determina hipotermie sau hipertermie [193,194,196]. IV Opţiune Medicul solicitant poate plasa nou-născutul care urmează C a fi transferat într-un incubator cu servocontrol [58-60]. Argumentare Dacă nou-născutul care urmează a fi transferat nu IV necesită manevre complexe de stabilizare care impun plasarea pe o masa radiantă, echilibrul termic este mai facil de menţinut dacă se utilizează un echipament cu servocontrol [197]. Opţiune Medicul solicitant poate indica plasarea nou-născutului C care va fi transferat într-un incubator fără servocontrol, setând temperatura aerului în funcţie de GN, VG şi vârsta postnatală [197]. Argumentare Punctul de echilibru termic este diferit în funcţie de IV VG, GN şi vârsta postnatală [61,154,191]. Standard Medicul solicitant trebuie să indice monitorizarea C temperaturii corporale a nou-născutului indiferent de modul de menţinere a acesteia la nou-născutul care urmează a fi transferat [21,22,26,59,72,85]. Argumentare Nou-născutul cu patologie poate fi instabil termic, cu IV risc de hipotermie/hipertermie [190,192]. Argumentare În situaţii de dezechilibru termic temperatura cutanată Ia nu se corelează cu temperatura centrală a nou- născutului [198]. Recomandare În cazul detectării hipotermiei se recomandă ca medicul B solicitant să procedeze astfel: - să plaseze nou-născutul în incubator - să seteze temperatura incubatorului cu 1,5°C peste temperatura copilului - să crească în trepte temperatura incubatorului pe măsură ce temperatura centrală a copilului creşte, astfel încât să se menţină o diferenţă de 1-1,5°C între temperatura nou-născutului şi cea setată [20,21,26,59,72]. Argumentare Încălzirea rapidă a nou-născutului hipotermic cu mai III mult de 1,5°C/oră poate produce vasodilataţie bruscă cu hipotensiune consecutivă [198-200]. Opţiune Medicul solicitant poate plasa nou-născutul cu B hipotermie şi pe o masă radiantă (incubator deschis) cu servocontrol, urmând aceeaşi secvenţă de încălzire în trepte [198,199]. Argumentare Încălzirea rapidă a nou-născutului hipotermic cu mai III mult de 1,5°C/oră poate produce vasodilataţie bruscă cu hipotensiune consecutivă [200]. Recomandare În timpul încălzirii nou-născutului hipotermic se C recomandă ca medicul şi asistenţa de la spitalul solicitant să monitorizeze permanent: temperatura centrală, FC, frecvenţa respiraţiei (FR) şi saturaţia în oxigen a hemoglobinei [21,26,72]. Argumentare Hipotermia se însoţeşte de modificări ale parametrilor IV vitali (anexa 11) [58,59]. Standard 3 Medicul şi asistenţa de la spitalul solicitant trebuie C să ia măsuri suplimentare pentru limitarea pierderilor de căldură ca parte din pregătirea nou-născutului pentru transport [21,26,140]. Argumentare Extremităţile nou născutului şi în special cea cefalică IV reprezintă căile principale de pierdere a căldurii, mai ales la prematur [140]. Recomandare Pentru limitarea pierderilor de căldură la nou-născut C se recomandă ca medicul şi asistenţa să utilizeze: căciuliţă, botoşei, scutece calde, folie de plastic, pături [140]. Argumentare Extremităţile nou-născutului şi în special cea cefalică IV reprezintă căile principale de pierdere a căldurii, mai ales la prematur [140]. Opţiune Medicul sau asistenţa din echipa de transport pot utiliza, B pentru menţinerea echilibrului termic, o folie specială termoizolantă [190]. Argumentare Nou-născuţii cu greutate foarte mică prezintă pierderi IIa, masive de căldură care necesită măsuri suplimentare de III menţinere a unei temperaturi normale [205,206]. 6.
  11. Stabilizarea respiratorie Standard Medicul solicitant trebuie să evalueze şi să monito- C rizeze statusul respirator al nou-născutului care urmează a fi transferat [21,26,64,72,86,89]. Argumentare Funcţia respiratorie este o funcţie vitală [63,65]. IV Standard În cazul prezenţei detresei respiratorii medicul B solicitant trebuie să administreze oxigen suplimentar. Argumentare Creşterea concentraţiei de oxigen poate îmbunătăţi IIa oxigenarea tisulară [203,204]. Recomandare În situaţia în care este necesară administrarea de B oxigen se recomandă ca medicul şi asistenţa de la spitalul solicitant să monitorizeze: FR, FC, coloraţia, saturaţia în oxigen a hemoglobinei, presiunea parţială arterială a oxigenului (analiza gazelor sangvine) şi concentraţia de oxigen administrată [20,21,26,87]. Argumentare Evaluarea acestor parametri este necesară pentru IIa, stabilirea conduitei terapeutice ulterioare [203-205]. IIb Recomandare În cazul nou-născutului cu detresă respiratorie se C recomandă ca medicul solicitant de la unităţile de nivel 0 şi Ia să asigure următoarele: - administrarea de oxigen (flux liber, sub cort cefalic, ventilaţie cu presiune pozitivă - VPP - pe mască) - să solicite transferul de urgenţă spre nivelul superior conform competenţelor stabilite de MS [72]. Argumentare Unităţile de nivel 0 şi Ia nu au competenţe privind IV asistenţa nou-născutului cu detresă respiratorie (anexa 3) [206]. Recomandare Se recomandă ca medicul solicitant de la unităţile de A nivel Ib şi II să ventileze nou-născutul cu detresă respiratorie în sistem CPAP sau ventilaţie asistată imediat după naştere până la sosirea echipei de transport [72]. Argumentare Suportul ventilator CPAP aplicat imediat după naştere Ib, îmbunătăţeşte complianţa pulmonară şi reduce efortul III respirator [207-210]. Argumentare Unităţile de nivel II au competenţa de a asigura III, ventilaţie de scurtă durată (anexa 3) [72,206]. IV Standard Medicul din echipa de transport neonatal specializat B (UTN) sau medicul solicitant de la unităţile de nivel Ib şi II trebuie să intubeze nou-născutul în una din următoarele situaţii: - cianoză generalizată care nu se corectează la creşterea concentraţiei de oxigen - sindrom funcţional respirator sever - apnee - bradicardie - status convulsiv [63-65]. Argumentare În aceste situaţii alte măsuri de stabilizare IIb respiratorii sunt ineficiente şi pot agrava starea nou-născutului [205]. Recomandare Se recomandă ca medicul din echipa de transport neonatal C specializat sau cel din spitalul solicitant de nivel Ib şi II să intubeze nou-născuţii cu VG sub 30 de săptămâni cu patologie respiratorie [206,211]. Argumentare Condiţiile specifice transportului asociate imaturităţii IV funcţiei respiratorii unui nou-născut cu VG sub 30 de săptămâni pot agrava prognosticul acestuia [212]. Recomandare Se recomandă ca medicul care a efectuat intubaţia să B indice sedarea nou-născuţilor intubaţi şi ventilaţi (anexa 22) [213]. Argumentare Nou-născuţii sedaţi prezintă un risc mai mic de IV barotraumă [66-68]. Argumentare Riscul de detubare accidentală în timpul transportului III, este mult mai mic dacă nou-născutul este sedat IV [21,26,89,93]. Standard Medicul care a efectuat intubaţia trebuie să stabilească B parametrii iniţiali de ventilaţie în funcţie de starea clinică, patologie şi investigaţiile paraclinice (anexa 12) [29,63,65-67,140]. Argumentare Stabilirea parametrilor de ventilaţie are rolul de a IIb asigura ventilaţie şi oxigenare adecvate, cu traumă pulmonară minimă [214]. Recomandare Se recomandă ca medicul solicitant să monitorizeze B oxigenarea pe toată perioada administrării de oxigen [19-21,26,29,63,65-67,74,89,140,206]. Argumentare Oxigenul este un medicament ce poate avea şi efecte IIb adverse asupra nou-născutului [215-217]. Standard Medicul care asigură ventilaţia asistată trebuie să C evalueze şi să monitorizeze pe durata ventilaţiei mecanice următorii parametrii clinici: - coloraţia tegumentelor - expansiunea toracică - zgomotele respiratorii [29,63,65-67,140,218]. Argumentare Coloraţia tegumentelor este un indicator al oxigenării III tisulare [214]. Argumentare Expansiunea toracică şi auscultaţia pulmonară sunt III, indicatori ai eficienţei ventilaţiei [63,65,153,219]. IV Recomandare Se recomandă ca medicul care asigură ventilaţia să B monitorizeze permanent saturaţia hemoglobinei în oxigen (prin pulsoximetrie), FC şi TA [19-21,26,29,63,65-67, 74,89,140,206]. Argumentare Saturaţia hemoglobinei în oxigen, FC şi TA reprezintă III parametrii esenţiali de evaluare cardio-respiratorie [220-222]. Recomandare Se recomandă ca medicul care asigură ventilaţia B mecanică să ajusteze parametrii ventilatorului astfel încât să asigure o saturaţie a hemoglobinei în oxigen peste 90% la nou-născutul la termen [19,20,21,26,29,63, 65-67,74,89,140,206]. Argumentare O saturaţie a hemoglobinei peste 90% se corelează cu III o oxigenare tisulară satisfăcătoare [223]. Recomandare Se recomandă ca medicul care asigură ventilaţia mecanică B să ajusteze parametrii ventilatorului astfel încât să asigure o saturaţie a hemoglobinei în oxigen între 85 şi 92% la prematur [214-215]. Argumentare Menţinerea saturaţiei hemoglobinei în oxigen între IIb limitele recomandate permite minimalizarea toxicităţii oxigenoterapiei [215-217]. Recomandare Se recomandă ca medicul care asigură ventilaţia mecanică C să evalueze gazele sangvine arteriale pentru stabilirea şi ajustarea parametrilor de ventilaţie [19-21,26,29,63, 65-67,74,89,140,206]. Argumentare Analiza gazelor sangvine (AGS) arteriale este cea mai IV fidelă metodă de evaluare a oxigenării [51,63,65,153]. Opţiune Dacă nu este posibilă obţinerea unei probe de sânge B arterial pentru AGS, medicul care asigură ventilaţia mecanică poate utiliza sânge capilar arterializat (prin puncţionarea călcâiului încălzit 5 minute la 40°C) [26,140]. Argumentare PH-ul şi pCO
(2)din sângele capilar se corelează bine cu III valorile arteriale [223]. Recomandare Se recomandă ca medicul care asigură ventilaţia mecanică B să utilizeze pe perioade scurte analiza gazelor sangvine capilare [63,65]. Argumentare PO
(2)din sângele capilar se corelează slab cu pO
(2)III din sângele arterial [223]. Opţiune Opţional, pe perioadă scurtă de timp, medicul care B asigură ventilaţia mecanică poate să evalueze oxigenarea prin măsurarea transcutanată a pO
(2). Argumentare Există o corelare slabă a valorilor pO
(2)măsurate III transcutanat cu cele obţinute din sângele arterial. În plus, analiza transcutanată a gazelor sangvine implică un risc de arsură tegumentară [205,223,224]. Recomandare În cazul deteriorării bruşte a pacientului ventilat, se C recomandă ca medicul care asigură ventilaţia mecanică să parcurgă următorii paşi: - verifică integritatea sistemului de tuburi şi conexi- unile la sursa de gaze şi la sonda de intubaţie şi remediază eventualele defecte - verifică funcţionalitatea ventilatorului - auscultă toracele pentru identificarea unor posibile deplasări sau obstrucţii ale sondei de intubaţie [19-21,26,29,63,65-67,78,89,140,206]. Argumentare În cazul deteriorării bruşte a stării generale a unui IV nou-născut ventilat mecanic trebuie excluse întâi cauzele legate de eventualele defecţiuni tehnice ale sistemului de ventilaţie [21,24,206]. Argumentare Obstrucţia sondei endotraheale este o cauză frecventă de IV deteriorare bruscă a stării generale a nou-născutului intubat [140]. Argument Sonda endotraheală poate fi uneori dificil de fixat şi IV se poate deplasa, cu intubarea selectivă a unei bronhii sau extubare [26,63,65,153,225]. Standard În cazul în care toate cele de mai sus sunt normale, B medicul care asigură ventilaţia mecanică trebuie să evalueze nou-născutul pentru suspiciunea de pneumotorax [19-21,26,29,63,65-67,74,89,140,206]. Argumentare Ventilaţia mecanică este un factor de risc important III pentru apariţia pneumotoracelui [226]. Recomandare Se recomandă ca medicul care asigură ventilaţia mecanică C să evalueze suspiciunea de pneumotorax prin una din următoarele metode: - auscultaţie: murmurul vezicular scăzut sau absent pe partea afectată - transiluminare toracică pozitivă pentru pneumotorax - radiografie toracică [19-21,26,29,63,65-67,74,89, 140,306]. Argumentare Diagnosticul de pneumotorax se stabileşte clinic şi IV se confirmă radiologic [227]. Opţiune În cazul deteriorării severe a stării generale a nou- C născutului şi suspiciune de pneumotorax, medicul care asigură ventilaţia mecanică poate opta pentru evacuarea în regim de urgenţă a epanşamentului pleural fără confirmare radiologică [227]. Argumentare Evacuarea de urgenţă a unui pneumotorax poate fi o IV manevră salvatoare de viaţă [227]. Standard Medicul care asigură ventilaţia mecanică trebuie să C evacueze pneumotoraxul înainte de a pleca în transport [19-21,26,29,63,65-67,74,89,140,206]. Argumentare Din cauza mişcărilor ambulanţei şi din cauza creşterii IV presiunii atmosferice la altitudine mare, pneumotoraxul se poate extinde [225]. Standard Medicul şi asistenţa care asigură ventilaţia trebuie B să procedeze la evacuarea pneumotoracelui folosind procedura descrisă în anexa 13 [19-21,26,29,63,65- 67,74,89,140,206]. Argumentare Respectarea unei proceduri standard reduce riscul III eşecului terapeutic şi de apariţie a complicaţiilor [228-229]. 6.
  1. Stabilizarea cardio-circulatorie Standard Medicul solicitant trebuie să evalueze nou-născutul C pentru a determina prezenţa semnelor de şoc [19-21,26,29,74,89,140,206]. Argumentare Starea de şoc circulator scade aportul de oxigen IV şi substanţe nutritive către ţesuturi [29,46,140,154]. Standard Medicul solicitant trebuie să urmărească datele C anamnestice care pot orienta diagnosticul spre şoc [19-21,26,29,74,89,140,206]. Argumentare Starea de şoc circulator scade aportul de oxigen şi IV substanţe nutritive către ţesuturi [29,46,140,154]. Standard Medicul solicitant trebuie să evalueze pulsurile C periferice la toate cele patru extremităţi [19-21,26,29,74,89,140,206]. Argumentare Modificările pulsului pot oferi informaţii importante IV pentru diagnosticul clinic de şoc [46,140]. Standard Medicul solicitant trebuie să evalueze perfuzia C periferică urmărind: - coloraţia tegumentelor - timpul de recolorare capilară (TRC) - temperatura cutanată [19-21,26,29,74,89,140,206]. Argumentare În cazul şocului tegumentele pot fi palide, cianotice, IV reci, marmorate şi TRC este prelungit [46,154,230]. Standard Medicul solicitant trebuie să evalueze stetacustic cordul C nou-născutului [19-21,26,29,74,89,140,206]. Argumentare Hipoxia, hipoxemia şi acidoza prezente în şoc sunt IV factori care pot deprima funcţia cardiacă [46,154,230]. Argumentare Bradicardia asociată cu şocul sever reprezintă un semn IV prevestitor pentru instalarea stopului cardiorespirator [46,154,230]. Argumentare Tahicardia poate fi un semn de debit cardiac scăzut IV şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă [230]. Argumentare Tulburările de ritm pot determina scăderea debitului IV cardiac [46,154,230]. Argumentare Prezenţa unor sufluri cardiace poate fi sugestivă pentru IV unele malformaţii cardiace [231]. Recomandare Se recomandă ca medicul solicitant să evalueze TA C a nou-născutului pentru care solicită transfer neonatal [19-21,26,29,74,89,140,206]. Argumentare Hipotensiunea arterială este un semn tardiv al alterării IV statusului cardio-circulator [153]. Recomandare În cazul suspiciunii de şoc se recomandă ca medicul C solicitant să indice monitorizarea electrocardiografică (EKG) [19-21,26,29,74,89,140,206]. Argumentare Traseul EKG poate identifica tulburări de ritm şi IV conducere asociate şocului [230]. Recomandare Se recomandă ca medicul solicitant să efectueze AGS C la nou-născutul cu suspiciune de şoc. Argumentare Dezechilibrele gazelor sangvine pot orienta medicul IV pentru terapia şocului [19-21,26,29,74,89,140,206]. Opţional Medicul solicitant poate efectua teste de laborator C pentru identificarea eventualelor dezechilibre metabolice, electrolitice, de coagulare, teste funcţionale hepatice şi renale, hemoleucograma şi culturi centrale la nou- născutul cu suspiciune de şoc [19-21,26,29,74,89,140,206]. Argumentare Etiologia şocului este complexă şi tratamentul include IV corecţia tuturor dezechilibrelor existente (anexa 14) [230]. Standard În cazul diagnosticării şocului circulator medicul C solicitant trebuie să instituie tratament de urgenţă pentru corectarea acestuia (anexa 14) [19-21,26,29,74, 89,140,206]. Argumentare Şocul circulator neonatal este o situaţie ameninţătoare IV de viaţă. Întârzierea manevrelor terapeutice poate duce la deteriorarea stării generale a nou-născutului, chiar deces [46,153,154]. Recomandare În cazul în care şocul cardiogen este determinat de C o malformaţie cardiacă congenitală (MCC) cu flux pulmonar sau sistemic dependent de canalul arterial patent, se recomandă ca medicul din echipa UTN sau medicul solicitant de la unităţile de nivel III să prescrie administrarea de prostaglandină E (PGE) [19-21,26,29,74, 89,140,206]. Argumentare Administrarea de PGE menţine canalul arterial deschis. IV Doar medicii din unităţile de nivel III şi din echipele UTN au competenţa de a prescrie şi administra PGE (anexa 15) [232]. Standard Medicul solicitant şi/sau din echipa de transport trebuie C să monitorizeze efectele tratamentului şocului pe baza următorilor parametri: - coloraţia tegumentelor - TRC - pulsul - FC - FR - temperatura [232]. Argumentare Corectarea parametrilor menţionaţi indică eficienţa IV terapiei [19-21,26,29,74,89,140,206]. Standard Medicul şi asistenţa din echipa UTN trebuie să monito- C rizeze TA a nou-născutului şocat pe durata terapiei şi transportului [231]. Argumentare Măsurarea TA este cea mai rapidă metodă de evaluare IV obiectivă a status-ului hemodinamic [19-21,26,29,74,89, 140,206]. Recomandare Se recomandă ca medicul solicitant să iniţieze A administrarea a două antibiotice (Ampicilină sau Penicilină şi Gentamicină) intravenos înaintea transportului unui nou-născut [19-21,26,29,74,89,140,206]. Argumentare Incidenţa septicemiei neonatale este ridicată în rândul III nou-născuţilor transportaţi [233]. Argumentare Asupra pacienţilor care necesită transfer se efectuează III multiple manevre cu potenţial septic [234,235]. Argumentare Asocierea Penicilină şi Gentamicină este la fel de Ia eficientă ca şi asocierea Ampicilină şi Gentamicină pentru profilaxia şi terapia empirică a majorităţii infecţiilor materno-fetale [236]. Recomandare Se recomandă ca medicul solicitant să indice recoltarea C unei hemoleucograme cu formulă leucocitară şi a unei hemoculturi la toţi nou-născuţii transportaţi [19-21,26, 29,74,89,140,206]. Argumentare Nou-născutul cu sepsis prezintă semne şi simptome IV nespecifice, fiind necesară confirmarea paraclinică (anexa 16) [231].
  2. Conduită terapeutică 7.
  3. Monitorizare în timpul transportului Standard Pe parcursul transportului echipa de transport trebuie să monitorizeze continuu temperatura nou-născutului [21,26,89,140,154]. B Argumentare Hipotermia şi hipertermia cresc morbiditatea şi III, mortalitatea neonatală [26,58-61,192]. IV Standard Pe parcursul transportului echipa de transport trebuie să monitorizeze continuu saturaţia hemoglobinei în oxigen şi coloraţia tegumentelor [21,26,89,140,154]. B Argumentare Saturaţia hemoglobinei în oxigen şi coloraţia tegu- mentelor sunt parametrii esenţiali în aprecierea stării clinice şi a eficienţei respiraţiei [220,222]. III Standard Echipa de transport trebuie să documenteze toate episoadele de degradare clinică apărute în cursul transportului precum şi metodele de intervenţie folosite [237]. C Argumentare Fişa de transport este un document medico-legal [93,94]. IV Recomandare La nou-născutul intubat se recomandă ca echipa de transport să ia în considerare cele 3 cauze majore de degradare clinică ce pot apărea în cursul transportului: - detubarea accidentală - obstrucţia sondei endotraheale - apariţia unui pneumotorax [63,65,153]. C Argumentare În cursul transportului, din cauza condiţiilor speciale, starea nou-născutului intubat se poate deteriora brusc, cele trei cauze menţionate mai sus fiind cele mai frecvente [21,26,89]. IV Recomandare Se recomandă ca pentru evaluarea nou-născutului în cursul transportului echipa de transport să nu se bazeze exclusiv pe dispozitivele de monitorizare [97,237]. C Argumentare În cursul transportului, din cauza condiţiilor speciale, dispozitivele medicale se pot deregla [93,94]. IV Recomandare Se recomandă ca în cazul apariţiei unor dificultăţi tehnice echipa de transport să monitorizeze clinic pacientul [21,26,89,91,92]. A Argumentare Monitorizarea clinică este o metodă eficientă de evaluare a stării nou-născutului [238,239]. Ib Standard Pe parcursul transportului echipa de transport trebuie să monitorizeze nou-născutul cu risc de hipoglicemie (anexa 8) [20,26,41,72,74,89,140]. B Argumentare Hipoglicemia neonatală poate afecta funcţia cerebrală şi miocardică [167-169]. III 7.
  4. Conduită în timpul transportului Standard Spitalul solicitant trebuie să decidă, în urma consultării cu spitalul solicitat, tipul de transport neonatal în funcţie de patologia nou-născutului care urmează să fie transferat [1,72]. C Argumentare Nou-născuţii care trebuie transportaţi pot necesita dispozitive medicale speciale pentru susţinerea funcţiilor vitale [237]. IV Recomandare Se recomandă ca spitalul solicitant să transfere nou-născutul în incubator funcţional, dotat cu sisteme corespunzătoare de fixare sigură a nou-născutului în incubator [89]. C Argumentare Nou-născuţii care trebuie transportaţi necesită dispo- zitive medicale speciale şi sigure pentru susţinerea funcţiilor vitale şi menţinerea neutralităţii termice [240,241]. IV Recomandare După ce nou-născutul a fost stabilizat, se recomandă ca echipa de transport să efectueze transferul în incubatorul de transport în următoarele condiţii: - parametrii fiziologici sunt satisfăcători - toate liniile de acces şi tuburile sunt securizate - aparatele de monitorizare sunt securizate [74,76,240]. B Argumentare Echipamentele nesecurizate pot constitui un pericol pentru siguranţa nou-născutului [241]. III Recomandare Se recomandă echipa de transport să deconecteze toate dispozitivele de monitorizare, cu excepţia pulsoximetrului înainte de a muta nou-născutul în incubatorul de transport [21,26,89]. B Argumentare În cursul manevrei de mutare starea nou-născutului se poate deteriora. Pulsoximetria permite monitorizarea continuă a nou-născutului în timpul mutării [85,93]. III Recomandare Se recomandă ca echipa de transport să se asigure că seringa/seringile cu perfuzia/perfuziile nou-născutului sunt montate şi asigurate înainte de a transfera copilul în incubatorul de transport [242]. C Argumentare Echipa de transport trebuie să lucreze cât mai eficient şi să asigure continuitatea terapiei [242,243]. IV Standard Echipa de transport trebuie să efectueze mutarea nou-născutului în incubatorul de transport [89,243]. C Argumentare Mutarea nou-născutului trebuie să fie o manevră sigură şi rapidă [26,89]. IV Standard După mutarea nou-născutului intubat în incubatorul de transport echipa de transport va efectua în următoarea succesiune de manevre: - conectarea la aparatul de ventilaţie - conectarea la pulsoximetrul unităţii de transport - verificarea concordanţei ventilaţie-saturaţie - poziţionarea nou-născutului astfel încât să existe o bună vizualizare şi acces la toracele, ventilaţia, liniile de abord şi nou-născut - securizarea copilul cu ajutorul centurilor din dotare - iniţierea foii de monitorizare [89]. C Argumentare Se asigură astfel funcţiile vitale şi monitorizarea acestora şi ulterior securizarea nou-născutului [89]. IV Standard Pentru menţinerea echilibrului termic, echipa de transport va asigura limitarea pierderilor de căldură folosind măsuri suplimentare la nevoie [58,59,61,62,72]. C Argumentare Hipotermia şi hipertermia cresc morbiditatea şi mortalitatea neonatală [58,59]. IV Recomandare Se recomandă ca pentru menţinerea echilibrului termic, pentru prematurii foarte mici, echipa de transport să utilizeze şi folie protectoare [190]. C Argumentare Hipotermia creşte morbiditatea şi mortalitatea neonatală [58,59]. IV Opţiune În funcţie de condiţiile meteorologice echipa de transport poate folosi pături suplimentare [140,244]. C Argumentare Menţinerea temperaturii normale trebuie să fie o prioritate indiferent dacă nou-născutul este sănătos sau bolnav [72,140]. IV Recomandare Se recomandă ca în caz de hipotermie echipa de transport să crească temperatura incubatorului pe măsură ce temperatura corporală a copilului creşte, cu menţinerea unei diferenţe de 1-1,5°C între temperatura corporală şi cea a incubatorului [20,21,26,59,72]. B Argumentare Încălzirea rapidă a nou-născutului hipotermic cu mai mult de 1,5°C/oră poate produce vasodilataţie bruscă cu hipotensiune consecutivă [199-200]. IIa Standard Pe durata transferului, echipa de transport trebuie să nu alimenteze per os nou-născutul [21,26,89,140]. C Argumentare Nou-născutul transportat prezintă risc de aspiraţie a conţinutului gastric [21,26,89,140]. IV Standard Echipa de transport trebuie să se asigure că linia/ liniile de abord venos sunt funcţionale pe tot parcursul transportului [21,26,89,140]. C Argumentare Accidental, pe durata transportului liniile venoase se pot compromite, cu complicaţii secundare [94]. IV Standard Echipa de transport trebuie să oprească ambulanţa ori de câte ori trebuie efectuată o manevră terapeutică urgentă [21,26,72,89,140]. C Argumentare Vibraţiile din timpul mersului ambulanţei afectează precizia manevrelor terapeutice [148,151]. IV Standard În momentul apariţiei unei situaţii de urgenţă, o persoană din echipa de transport trebuie să informeze telefonic spitalul solicitat despre aceasta [72]. B Argumentare Echipa de transport se poate consulta cu medicul de la spitalul solicitat asupra atitudinii terapeutice de urmat când apar incidente pe parcursul transportului [243]. IV Argumentare Prin anunţarea spitalului solicitat se reduce timpul de intervenţie prin pregătirea echipamentelor necesare la nivelul spitalului solicitat [243]. IV 7.
  5. Categorii speciale de nou-născuţi care necesită transport - nou-născuţi cu patologie chirurgicală Standard În cazul nou-născuţilor cu atrezie esofagiană şi/sau fistulă esotraheală, suspicionată sau diagnosticată echipa de transport trebuie să urmeze următorii paşi: - inserţia orală a unei sonde de 10 Fr cu capătul liber ataşat unei seringi de 20 cc - aspiraţie intermitentă pe sondă la cel puţin 10 minute, chiar dacă aparent copilul nu prezintă secreţii [245]. C Argumentare Acumularea în exces a fluidelor poate conduce la aspirarea pulmonară a secreţiilor [65]. IV Recomandare În cazul nou-născuţilor cu atrezie esofagiană şi/sau fistulă esotraheală suspicionată sau diagnosticată se recomandă medicul solicitant să urgenteze transferul [245]. C Argumentare Transferul acestor nou-născuţi trebuie efectuat de urgenţă în vederea stabilirii diagnosticului şi efectuării intervenţiei chirurgicale [89]. IV Standard În cazul nou-născuţilor cu atrezie esofagiană şi/sau fistulă esotraheală suspicionată sau diagnosticată echipa de transport trebuie să poziţioneze copilului în decubit lateral, cu capul ridicat la aproximativ 15 grade [245]. A Argumentare Poziţionarea în decubit lateral şi cu capul ridicat la 15 grade scade riscul de pneumonie de aspiraţie [89]. IV Standard În cazul nou-născuţilor cu defecte de perete abdominal (omfalocel, gastroschizis, extrofie vezicală, etc.) echipa de transport trebuie să: - plaseze o sondă oro-gastrică 10 Fr conectată la o seringă de 20 cc - aspire intermitent la fiecare 10 minute conţinutul gastric - acopere defectul abdominal cu comprese moi, sterile, calde, îmbibate în ser fiziologic (NaCl 0,9%) - poziţioneze nou-născutul în decubit lateral [245]. C Argumentare Aspirarea intermitentă a conţinutului gastric evită apariţia distensiei anselor intestinale. Compresele umede, sterile şi calde evită deshidratarea şi conta- minarea organelor eviscerate. Poziţionarea în decubit lateral previne întinderea sau torsionarea mezenterului [152,153,154]. IV Opţiune Echipa de transport poate folosi pentru protejarea organelor eviscerate o învelitoare de plastic specială. C Argumentare Folosirea învelitorii speciale de plastic previne contaminarea organelor eviscerate [89]. IV Standard În cazul nou-născuţilor cu hernie diafragmatică, suspicionată sau diagnosticată, medicul din echipa de transport trebuie să plaseze o sondă orogastrică, să intubeze şi să ventileze nou-născutul (dacă nu a fost intubat în prealabil) [245]. C Argumentare Aspirarea intermitentă a conţinutului gastric evită apariţia distensiei anselor intestinale [152,153,154]. Hernia diafragmatică suspicionată sau confirmată este o indicaţie de intubaţie [63,65]. IV Recomandare Se recomandă ca echipa de transport să poziţioneze nou-născutul cu hernie diafragmatică, suspicionată sau diagnosticată, în decubit lateral de partea afectată [21,26,89]. C Argumentare Această manevră favorizează expansiunea toracică de partea neafectată [63,153]. IV Recomandare În cazul nou-născuţilor cu mielomeningocel, se recomandă ca medicul să: - acopere defectul cu comprese moi, sterile, îmbibate în ser fiziologic (NaCl 0,9%) - poziţioneze nou-născutul în decubit lateral [245]. C Argumentare Aceste manevre permit protejarea defectului împotriva contaminării şi lezării [245]. IV 7.
  6. Modalităţi de transport 7.4.
  7. Consideraţii generale Standard În funcţie de distanţa dintre spitalul solicitat şi cel solicitant şi în funcţie de patologia nou-născutului medicul solicitant împreună cu echipa de transport trebuie să decidă modalitatea de transport - terestru sau aerian [72]. C Argumentare Severitatea patologiei neonatale şi distanţa la care trebuie transportat nou-născutul sunt decisive pentru alegerea celei mai eficiente modalităţi de transport [94]. IV 7.4.
  8. Transportul terestru Recomandare Se recomandă ca în cazul în care drumul până la spitalul solicitant este mai mic sau egal cu două ore sau 150 km medicul solicitant şi echipa de transport să opteze pentru transportul cu ambulanţa pe şosea [72]. C Argumentare Transportul terestru implică cost şi riscuri mai reduse [4-6]. IV Recomandare Se recomandă echipa de transport să se asigure că ambulanţa adaptează viteza de deplasare în funcţie de calitatea şoselei, menţinând viteza la limita evitării oricărui pericol [72]. B Argumentare Viteza mare poate pune în pericol atât starea nou- născutului cât şi viaţa acestuia şi a echipei de transport [246-248]. IIb 7.4.
  9. Transportul aerian Recomandare Se recomandă ca medicul solicitant şi echipa de transport să opteze pentru transportul aerian: - în cazul în care este necesar transportul nou- născutului pe o distanţă mai mare de 150 km - dacă se estimează o durată de transport mai mare de 2 ore - dacă starea nou-născutului este critică şi nu permite transportul terestru - în situaţii extrem în care nu este posibil transportul terestru (calamităţi naturale, incendii, etc.) [72,249]. C Argumentare Prelungirea timpului de transfer duce la agravarea stării nou-născutului sau la apariţia de complicaţii [94,249]. IV Standard Echipa de transport trebuie să nu efectueze transportul aerian dacă nou-născutul: - este în stop cardiac - se află în stare terminală - este stabil şi poate fi transportat cu alt mijloc medicalizat, factorul timp nefiind de importanţă majoră [72]. C Argumentare Situaţiile menţionate nu justifică transportul aerian [94]. IV
  10. Aspecte administrative 8.
  11. Aspecte administrative generale Recomandare Se recomandă ca fiecare unitate spitalicească în care au loc naşteri să aibă un protocol de transport neonatal elaborat pe baza prezentului ghid. E Argumentare Protocoalele medicale cresc calitatea actului medical. E Standard Echipa de transport şi medicul-şef al secţiei primitoare din spitalului solicitat (sau medicul de gardă din secţia primitoare) trebuie să decidă oportunitatea transferului cazurilor de nou-născuţi cu prognostic vital depăşit. E Argumentare Nou-născutul cu prognostic vital depăşit are risc crescut de deces pe parcursul transportului. E Standard Medicul care efectuează transportul neonatal trebuie să înregistreze decesul survenit pe durata transferului, decesul urmând a fi declarat de către unitatea de transport (ambulanţă, SMURD, UTN) sau spitalul solicitat. E Standard Echipa de transport trebuie să direcţioneze la Serviciul de Medicină Legală nou-născutul care a decedat subit în timpul transferului. E 8.1.
  12. Consimţământul informat Standard Medicul solicitant trebuie să efectueze demersuri pentru transfer numai după obţinerea acordului prealabil al familiei nou-născutului [72,89]. C Argumentare Familia are dreptul să refuze transferul copilului lor şi răspunde juridic şi legal de starea de sănătate a nou-născutului [72]. IV Standard Medicul solicitant trebuie să informeze familia despre starea copilului, riscurile şi beneficiile transferului şi riscurile ce decurg din transport [72,89]. C Argumentare Familia are dreptul să fie informată în privinţa stării de sănătate a nou-născutului şi să accepte/refuze transferul în cunoştinţă de cauză [72]. IV Standard Medicul solicitant trebuie să permită familiei să viziteze copilul în perioada prealabilă transferului [21,26,94,140]. C Argumentare Familia are dreptul să vadă nou-născutul înainte de transport [140]. IV Standard La sosirea echipei de transport, un reprezentant al acesteia trebuie să informeze familia privind modali- tatea de transport şi de contact cu spitalul solicitat şi trebuie să răspundă la întrebările părinţilor [21,26,94]. C Argumentare Familia are dreptul la informaţii complete privind modul de îngrijire, transport şi tratament al nou-născutului [21,26,94]. IV Standard Pentru transport la spitalul solicitat şi procedurile efectuate pe timpul transportului medicul din echipa de transport trebuie să solicite consimţământul informat [72]. C Argumentare Este necesară obţinerea consimţământului informat pentru transport şi procedurile efectuate în timpul transportului [21,26,94]. IV 8.1.
  13. Echipa de transport Standard Echipa de transport UTN trebuie să fie formată dintr-un medic specialist în neonatologie/medicină de urgenţă şi o asistentă instruită în reanimarea şi stabilizarea neonatală [250,251]. C Argument Transportul nou-născutului necesită competenţă şi experienţă [252]. IV Standard Echipa de transport UTN trebuie să comunice permanent cu spitalul solicitat [252]. C Argumentare Este necesar ca echipa să informeze centrul cu privire la momentul probabil al sosirii şi la îngrijirile necesare după sosire [252,253]. IV Recomandare Se recomandă ca echipa de transport să pornească în cursă la maxim 30 de minute de la solicitare [253,254]. B Argumentare Transportul neonatal este o urgenţă [255,256]. III Standard La intrarea în tură, echipa de transport trebuie să: - pregătească întregul echipament, medicaţia şi mate- rialele necesare pentru stabilizarea şi transferul nou-născuţilor - verifice starea de funcţionare a unităţii de transport neonatal - se asigure că există suficient oxigen pentru o durată dublă a transportului faţă de cea estimată - verifice sistemele de siguranţă ale unităţii de transport neonatal [21,26,94]. C Argumentare Echipa de transport trebuie să limiteze întârzierile previzibile la solicitare [94]. IV Standard Echipa de transport trebuie să înlocuiască, după fiecare transport, materialele consumate, inclusiv gazele medicale când se golesc buteliile [21,26,89]. C Argumentare Echipamentul complet este necesar pentru siguranţa actului medical [21,26,89]. IV Recomandare Se recomandă ca în timpul transportului echipa de transport să folosească, ori de câte ori este posibil, surse externe de curent pentru a păstra bateriile echipamentului [94]. C Argumentare Pe drum pot interveni evenimente neprevăzute care pot prelungi durata transportului [21,26,89]. IV Standard Echipa de transport trebuie să se asigure că trusa de medicamente pentru transport conţine medicamentele şi soluţiile necesare reanimării şi stabilizării neonatale (anexa 17) [258]. C Argumentare Medicamentele şi soluţiile enumerate mai sus sunt necesare echilibrării nou-născutului pentru transport [258]. IV Standard Echipa de transport trebuie să efectueze decontaminarea primară şi secundară a unităţii de transport şi a echi- pamentului după fiecare transport neonatal. B Argumentare Nou-născutul transportat este supus oricum, prin natura invazivă a îngrijilor acordate, unui risc crescut de infecţie [234,235]. III 8.1.
  14. Avizul de transport Standard În lipsa familiei transportul şi procedurile se vor efectua şi fără acordul părinţilor dar cu avizul medicului din spitalul în care se află pacientul [72]. C Argumentare Nu sunt justificate întârzieri care pot pune în pericol viaţa nou-născutului [5]. IV 8.1.
  15. Documentele necesare transportului Standard Spitalul solicitant trebuie să pună la dispoziţia echipei de transport următoarele documente medicale: - foaia de observaţie a bolnavului în original (în funcţie de condiţiile locale, se poate face o copie care să fie anexată la biletul de transfer) - bilet de transfer cât mai detaliat care să conţină: date despre părinţi, antecedente materne, evoluţia sarcinii actuale, evoluţia travaliului şi naşterii, starea copilului la naştere, măsurile de reanimare şi reechilibrare, totalitatea investigaţiilor şi terapiilor efectuate [72]. C Argumentare Foaia de observaţie şi biletul de transfer completat corect şi complet sunt necesare echipei de transport şi unităţii solicitate pentru instituirea tratamentului corect [140]. IV Recomandare În cazul în care anumite investigaţii se află în lucru la momentul efectuării transferului se recomandă ca medicul solicitant să le comunice spitalului solicitat pe măsură ce acestea devin disponibile. E Standard Medicul din echipa de transport trebuie să completeze fişa transportului a pacientului critic şi fişa de transport neonatal (anexa 18 şi 19) [72]. C Argumentare Fişele de transport sunt documente medico-legale [72]. Nou-născutul prezintă particularităţi fiziologice şi patologice care impun monitorizarea specifică a acestuia utilizând fişa specială de transport neonatal. IV Standard Medicul din echipa de transport care preia nou-născutul trebuie să verifice corespondenţa dintre numele nou- născutului din foaia de observaţie şi cel de pe brăţara de identificare plasată la naştere [21]. C Argumentare Identificarea nou-născutului prin codul numeric personal se poate efectua doar după întocmirea certificatului de naştere [21]. IV 8.
  16. Aspecte administrative instituţionale 8.2.
  17. Spitalul solicitant Standard În cazul unui diagnostic care necesită un potenţial transfer, spitalul solicitant trebuie să anunţe echipa de transport şi spitalul solicitat în cel mai scurt timp posibil [72]. B Argumentare Intervenţia promptă şi corectă poate reduce morbiditatea şi mortalitatea neonatală [254,259]. III Standard Medicul solicitant trebuie să ia legătura cu spitalul solicitat şi echipa de transport în vederea transferului după obţinerea consimţământului părinţilor nou-născutului pentru transfer [89]. C Argumentare Părinţii sunt reprezentanţi legali ai copilului [72]. IV Recomandare Se recomandă ca fiecare centru de nivel 0, I şi II să-şi stabilească propriul protocol de comunicare şi colaborare cu centrul de nivel III la care este arondat [72]. C Argumentare Protocoalele medicale şi administrative cresc calitatea actului medical [260]. IV Recomandare Se recomandă ca în momentul naşterii unui copil care va necesita transport, medicul solicitant să obţină acordul de transfer la spitalul solicitat telefonic de la medicul şef al secţiei respective. C Argumentare Medicul şef al secţiei solicitate este cel mai în măsură să ia decizii privind transferul neonatal [72]. IV Standard Spitalul solicitant trebuie să trimită pe fax sau pe e-mail spitalului solicitat fişa medicală a pacientului critic concomitent cu solicitarea telefonică de transfer [72]. C Argumentare Foaia de observaţie şi biletul de transfer completat corect şi complet sunt necesare unităţii solicitate pentru instituirea tratamentului corect [140]. IV Recomandare Se recomandă ca medicul din spitalul solicitant să facă demersuri pentru a afla grupa sangvină a mamei şi să o consemneze în foaia de observaţie a nou-născutului [21,26,89]. C Argumentare Anumite patologii neonatale necesită cunoaşterea grupului şi Rh-ului sangvin al mamei [154]. IV Standard Medicul solicitant trebuie să informeze telefonic spitalul solicitat ori de câte ori se constată modi- ficări în evoluţia nou-născutului [89]. C Argumentare Spitalul solicitat trebuie să fie pregătit pentru asigurarea intervenţiei terapeutice prompte [21,26,89]. IV Recomandare Se recomandă ca spitalul solicitant să solicite transferul nou-născuţilor cu maladii congenitale cardiace sau cu altă patologie chirurgicală în unităţile specializate în diagnosticul şi tratamentul acestor afecţiuni [72]. C Argumentare Îngrijirile speciale necesită personal şi echipament special [10]. IV Recomandare Se recomandă ca spitalul solicitant să efectueze demersurile pentru transferul nou-născuţilor cu probleme prin intermediul serviciului de ambulanţă judeţean sau al altor servicii de ambulanţă autorizate în acest sens dacă nu există UTN la nivelul III solicitat [72]. C Argumentare Serviciile judeţene de ambulanţă au competenţele necesare transportului neonatal [72]. IV Standard Medicul solicitant trebuie să solicite transportul prin intermediul serviciului de ambulanţă judeţean sau cu ajutorul altor servicii de ambulanţă autorizate în acest sens în cazul transferurilor intrajudeţene dacă nu există UTN local [72]. C Argumentare Solicitarea altor tipuri de transport neonatal în aceste situaţii duce la întârzieri nejustificate [10,18]. IV Standard Spitalele solicitante trebuie să se adreseze pentru transfer cu prioritate spitalelor de nivel superior la care sunt arondate [72]. C Argumentare Regionalizarea serviciilor medicale neonatale permite şi evitarea supraaglomerării centrelor de nivel III [72]. IV 8.2.
  18. Spitalul solicitat Standard Spitalul solicitat care poate asigura nivelul de îngrijire medicală necesar trebuie să nu refuze nejustificat transferul neonatal [72]. C Argumentare Îngrijirile speciale necesită personal şi echipament special [261]. IV Standard În cazul în care spitalul solicitat refuză transferul din lipsă de locuri, acesta trebuie să găsească un alt spital de acelaşi nivel în care să fie transferat nou-născutul [72]. C Argumentare Nou-născutul are dreptul la asistenţă medicală corespunzătoare [262]. IV Recomandare Se recomandă ca spitalul solicitat să refuze transferul în următoarele situaţii: - nou-născut cu prognostic vital rezervat - solicitare de transfer tardivă (după 12-24 de ore de la diagnosticul pentru care este necesar transferul) - serviciu supraaglomerat cu imposibilitatea asigurării unei terapii adecvate - cazuri de nou-născuţi proveniţi din secţii de pediatrie şi chirurgie pediatrică. C Argumentare Nou-născutul cu afecţiuni severe, care necesită reanimare peste 10 minute, fără respiraţii spontane, cu bradicardie extremă, cu risc de deces iminent are prognostic vital rezervat şi transferul acestor cazuri nu este justificat din punct de vedere terapeutic, etic şi al resurselor III, materiale şi umane consumate [112-130]. IV Argumentare În condiţiile unei terapii intensive neonatale supraaglomerate nu poate fi asigurată calitatea şi siguranţa actului medical, atât viaţa pacientului transferat cât şi a pacienţilor internaţi putând fi periclitată [261]. IV Argumentare Internarea în terapia intensivă neonatală a nou- născuţilor proveniţi din secţiile de pediatrie şi chirurgie pediatrică reprezintă un pericol epidemio- logic major pentru pacienţii din terapia intensivă neonatală şi este neconformă legislaţiei în vigoare [1]. IV Standard Unitatea spitalicească de care aparţine UTN trebuie să se asigure că ambulanţa de transport neonatal este de tip C (anexa 20) [1,72]. C Argumentare O ambulanţă cu alte caracteristici decât cele menţionate în anexa 19 nu este conformă cu transportul nou- născutului [281]. IV Standard Unitatea spitalicească de care aparţine UTN trebuie să se asigure că unitatea de transport neonatală îndeplineşte criteriile necesare transportului neonatal (anexa 21) [1]. C Argumentare Dotarea corespunzătoare asigură eficienţa manevrelor terapeutice [258,281]. IV
  19. Bibliografie
  20. Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr. 910 privind criteriile de ierarhizare a secţiilor de spital de specialitate obstetrică, ginecologie şi neonatologie, Monitorul Oficial, 18.11.2002
  21. American Academy of Pediatrics, The American College of Obstetricians and Gynecologists: Guidelines for Perinatal Care, 6th Ed Library of Congress 2004; 2-19
  22. MacFaul R, Werneke U: Recent trends în hospital use by children în England. Arch Dis Child 2001; 85: 203-207
  23. Fenton A, Leslie A, Skeoch CH: Optimising neonatal transfer. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2004; 89: F215-F219
  24. Leslie AJ, Stephenson TJ: Audit of neonatal intensive care transport - Closing the loop. Acta Paediatrica 1997; 86: 1253-1256
  25. Moss SJ, Embleton N, Fenton AC: Towards safer neonatal transfer: The importance of critical incident review. Arch Dis Child 2005; 90
(7): 729-732
  1. Yankowitz J: Maternal Transport în Protocols for High-Risk Pregnancies, 4th Ed 2009; http://online library.wiley.com/doi/10.1002/9781444312904.ch79/summary; accesat februarie 2010
  2. Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 417 privind "Înfiinţarea Unităţii de transport neonatal specializat", Monitorul Oficial nr. 349; 21.04.2004
  3. Cornette L: Contemporary neonatal transport problems and solutions. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2004; 89: F212-F214
  4. Cornette L, Miall L, on behalf of the Transport Guideline Group Development of regional guidelines: The way forward for neonatal networks? Regional guidelines. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2006; 91: F318-F319
  5. Department of Health. Getting The Right Start: Naţional Service Framework for Children, Young People and Maternity Services. Part 1: The NSF emerging findings consultation document. London: Department of Health, 2003, 13-20
  6. Department of Health. Report of Expert working group on neonatal intensive care services. London: Department of Health,
  7. În: Eccles M, Clapp Z, GrimshawJ et al: Developing valid guidelines: methodological and procedural issues from the North of England evidence based guideline development project. Qual Health Care 1996; 5: 44-50
  8. Mowatt G, Foy R, Grimshaw JM et al: Local consensus processes: effects on professional practice and health care outcomes. Cochrane Database Syst Rev 2004; 1:CD003165
  9. Raine R, Sanderson C, Black N: Developing clinical guidelines: a challenge to current. BMJ 2005; 331: 631-633
  10. Biarent D, Bingham R, Richmond S et al: European Resuscitation Guidelines for Resuscitation
  11. Section
  12. Paediatric life support. Resuscitation 2005; 67S1: S97-S133
  13. McNicol M, Layton A, Morgan G: Team working: the key to implementing guidelines? Qual Health Care 1993; 2: 215-216
  14. Penney GC: Adopting and adapting clinical guidelines for local use. The Obstetrician and Gynaecologist 2007;9: 48-52
  15. Gabbay J, Layton AJ: Evaluation of audit of medical în patient records în a district general hospital Qual Health Care 1992; 1: 43-47
  16. Hammond J: Protocols and guidelines în critical care: development and implementation. Curr Opin Crit Care 2001; 7: 464-468
  17. Fortune PM, Lawn C, Wieteska S: The structured approach to transfer. În: S Byrne, S Fisher: Paediatric and Neonatal Safe Transfer and Retrieval: The Practical Approach Blackwell Publishing Ltd 2008; 7-15
  18. Hawkins HS. Transport management considerations. În Jaimovich DJ, Vidyasagar D: Handbook of pediatric and neonatal transport medicine, Hanley &amp; Belfus Philadelphia 2002; 15-26
  19. Gebremichael M, Borg U, Habashi NM et al: Interhospital transport of the extremely ill patient: the mobile intensive care unit. Crit Care Med 2000; 28: 79-85
  20. American Academy of Pediatrics, Committee on Fetus and Newborn - Policy Statement: Levels of Neonatal Care. Pediatrics 2004; 114
(5): 1341-1347
  1. Antsaklis AR, Breart G et al (EUROPET expert group): New decision rules: regionalisation în perinatal care and indications for perinatal transfer. Prenat Neonatal Med 1999; 4: 104-107
  2. British Association of Perinatal Medicine: Standards for hospitals providing neonatal intensive and high dependency care, 2nd Ed, www.bapm.org/media/documents/publications/hosp_standards.pdf 2001; 2-7
  3. Barry P, Leslie A: Paediatric and Neonatal Critical Care Transport. BMJ Books 2003; 3-12
  4. Lee SK, McMillan DD, Ohlsson A et al: The benefit of preterm birth at Tertiary care centers is related to gestational age. Am J Obstet Gynecol 2003; 188: 617-622
  5. Parmanum J, Field D, Rennie J et al: Naţional census of availability of neonatal intensive care. BMJ 2000; 321: 727-729
  6. Widness JA. Metabolic. În Bell EF: Iowa Neonatology Handbook, University of Iowa, 1995; www.uihealthcare.com/ depts/med/pediatrics/iowaneonatologyhandbook/metabolic/index.html; accesat februarie 2010
  7. Ogata ES: Carbohydrate Homeostasis. În: Avery GB, Fletcher MA, MacDonald MG: Neonatology: Patophysiology and Management of the Newborn. 5th Ed Lippincott Williams &amp; Wilkins Philadelphia 1999; 699-714
  8. Cornblath M, Hawdon JM, Williams AF et al: Controversies regarding definition of neonatal hypo-glycemia: Suggested operational thresholds. Pediatrics 2000; 105: 1141-1145
  9. Cowett RM, Farraq HM: Selected principles of perinatal-neonatal glucose metabolism. Semin Fetal Neonatol Med 2004; 9: 37-47
  10. Cornblath M, Hawdon JM: Controversies regarding definition of neonatal hypoglycemia. Paediatr 2000, 105
(5): 1141-1145
  1. Nicholl R: What is the normal range of blood glucose concentrations în healthy term newborns? Arch Dis Child 2003; 88: 238-239
  2. Kalhan S, Peter-Wohl S: Hypoglycemia: What is it for the neonate? Am J Perinatol 2000; 17: 11-18
  3. Sinclair JC: Approaches to the definition of neonatal hypoglycemia. Acta Paediatr Jpn 1997; 39: S17-S20
  4. Alkalay AL, Sarnat HB, Flores-Sarnat L et al: Population meta-analysis of low plasma glucose thresholds în full-term normal newborns. Am J Perinatol 2006; 23: 115-119
  5. Collins JW, Hoppe M, Brown K, Edidin DV, Padbury J, Ogata ES: A controlled trial of insulin infusion and parenteral nutrition în extremely low birth weight infants with glucose intolerance. J Pediatr 1991; 118: 921
  6. Hemachandra AH, Cowett RM: Neonatal Hyperglycemia. Pediatrics în Review 1999; 20: 16-24
  7. Faustino EV, Apkon M: Persistent hyperglycemia în critically ill neonate. J Pediatr 2005; 14: 30-34
  8. Parvin J, Shanta N, Dharmapuri V: Biochemical Monitoring blood gases. Neonatology on the web, http://www.neonatology. org; accesat ianuarie 2010
  9. Bell EF, Oh W: Fluid and electrolyte management. În: Avery GB, Fletcher MA, MacDonald MG: Neonatology: Pathophysiology and Management of the Newborn, 6th Ed Lippincott Williams &amp; Wilkins Philadelphia 2005; 372-373
  10. Levene MI, Tudehope D, Thearle MJ: Neonatal Transport and Organisation of Perinatal Services. În Essentials of Neonatal Medicine 3rd Ed, Blakewell Scientific Publications Oxford 2000; 283-289
  11. Armstrong L, Stenson BJ: Use of umbilical cord blood gas analysis în the assement of the newborn. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2007; 92: 430-434
  12. Low JA, Lindsay BG, Derrick EJ: Threshold of metabolic acidosis associated with newborn complications. Am J Obstet Gynecol 1997; 177: 1391-1394
  13. Bell EF, Oh W. Fluid and electrolyte management. În: MacDonald MG, Mullett MD, Seshia MM.: Avery's Neonatology, Patophysiology and Management of the Newborn 6th Ed LWW Philadelphia 2005; 363-379
  14. Ganong WF: Review of Medical Physiology. 19th Ed Appleton &amp; Lange Stanford Connecticut 1999; 697-704
  15. DuBose TD, Jr.: Acidosis and Alkalosis. În: Kasper DL, Braunwald E, Fauci AS, Hauser SL, Longo DL, Jameson JL: Harrison's Principles of Internal Medicine. 16th Ed New York McGraw-Hill; 2005: 270-271
  16. Fall PJ: A stepwise approach to acid-base disorders. Practical patient evaluation for metabolic acidosis and other condiţions. Postgrad Med 2000; 107
(3): 249-250, 253-254, 257-258 50. Kellum JA: Determinants of plasma acid-base balance. Crit Care Clin Apr 2005; 21
(2): 329-346
  1. Kecskes Z, Davies MW: Rapid correction of early metabolic acidaemia în comparison with placebo, no intervention or slow correction în LBW infants. Cochrane Database of Systematic Reviews 2002, Issue
  2. Art. No.: CD
  3. DOI: 10.1002/14651858.CD002976
  4. Fox G, Hoque N, Watts T: Fluid and electrolyte. În Oxford Handbook of Neonatology, Oxford University Press 2009; 67-
  6. Walter JH: Metabolic acidosis în newborn infants. Arch Dis Child 1992; 67(7 Spec No): 767-769
  7. Epstein SK, Singh N: Respiratory acidosis. Respir Care 2001; 46
(4): 366-383 55. Kassirer JP, Madias NE: Respiratory acid-base disorders. Hosp Pract 1980; 15
(12): 57-59, 65-71
  1. Merriam - Webster Medical Dictionary on MedlinePlus; http://medlineplus.gov; 2004; accesat ianuarie 2010
  2. Mosby's Medical Dictionary Elsevier 2009; www.elsevier.com/wps/fiind/products_in_subject_and.../16563;medical; dictionary.thefreedictionary.com/neonatal+thermoregulation; accesat ianuarie 2010
  3. Baumgart S, Harrsch SC, Touch SM: Thermal Regulation. În: Avery GB, Fletcher MA, MacDonald MG: Neonatology: Patophysiology and Management of the Newborn, 5th Ed Lippincott Williams &amp; Wilkins Philadelphia 1999, 699-714
  4. Karlsen KA, Tani LY: Programul S.T.A.B.L.E. Modul temperatura. Îngrijirea pretransport/ posresuscitare a nou-născuţilor bolnavi. Ed Virecson Bucureşti 2007; 43-61
  5. Eyal FG: Temperature regulation. În: Gomella TL: Neonatology: Management, Procedures, On-call problems, 6th Ed McGraw Hill 2009; 43-48
  6. World Health Organizaţion: Thermal protection of the newborn: A practical guide. Geneva, Switzerland: WHO; 2006; 5-37
  7. World Health Organizaţion: Managing newborns problems: A guide for doctors, nurses and midwifes; WHO, Geneva, Switzerland 2006; C1-C66
  8. Stamatin M, Păduraru L, Avasiloaiei AL: Afecţiuni respiratorii neonatale. În Stamatin M: Neonatologie, Ed Gr T Popa, 2009, 123-163
  9. Karlsen KA, Tani LY: Programul S.T.A.B.L.E. Modul cale aeriană. Îngrijirea pretransport/ postresuscitare a nou-născuţilor bolnavi. Ed Virecson Bucureşti 2007; 63-128
  10. Stoicescu S: Boli pulmonare neonatale. Ed Univ Carol Davila Bucureşti 2009;
  11. Moss T: Definitions and clinical risk factors. În Choi AMK: Acute Respiratory Distress Syndrome. 2nd Ed Informa Healthcare NewYork 2009; 9-201
  12. Flidel-Rimon, Shinwell ES: Respiratory Distress în the Term and Near-term Infant. Neo Reviews 2005; 6
(6): e289-e297
  1. Tan A, Schulze AA, O'Donnell CPF, Davis PG: Air versus oxygen for resuscitation of infants at birth. Cochrane Database of Systematic Reviews 2005, Issue
  2. Art. No.: CD
  3. DOI: 10.1002/14651858.CD002273.pub3
  4. Greenough A: Respiratory physiology. În: Rennie JM, Roberton NRC: Textbook of Neonatology, 3rd Ed Churchill Livingstone Edinburgh 1999; 455-481
  5. Greenough A, Roberton NRC, Milner AD: Neonatal Respiratory Disorders. Edward Arnold London 1996; 245-528
  6. Volpe JJ: Neurological examination: Normal and Abnormal Features. În Volpe JJ: Neurology of the Newborn. 4th ed, Philadelphia WB Saunders 2001; 103-117
  7. Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1091, privind aprobarea protocoalelor de transfer interclinic al pacientului critic, Monitorul Oficial nr. 775; 13.09.2006
  8. Grol R: Implementing guidelines în general practice care. Qual Health Care 1992; 1: 184-191
  9. Aoki BY, McCloskey K: Evaluation, Stabilization, and Transport of the Critically Ill Child. Elsevier-Mosby 1992; 495-518
  10. D'Harlingue AE, Durand DJ: Recognition, stabilization and transport of the high risk newborn. În: Care of the High Risk Neonate, 5th Ed Elsevier-Saunders 2001; 65-99
  11. NETS NSW: Newborn and Pediatric Emergency Transport Service. Sidney; www.nets.org.au 2005; 125
  12. Ozminkowski RJ, Wortman PM, Dietrich W: Role of inborn/outborn status and neonatal survival: A meta-analysis of non-randomized studies. Statistics în Medicine 2006; 7
(12): 1207-1221 78. Moroni M, Agostini E, Lega L, Paparo M, Donzelli G: Evaluation of an 'on-call' neonatal emergency transport service: data regarding newborns weighing less than 1500 g at birth. Prenatal and neonatal medicine 2000; 5
(4): 248-254 79. McIntire DD, Leveno KJ: MD Neonatal Mortality and Morbidity Rates în Late Preterm Births Compared With Births at Term. Obstetrics &amp; Gynecology 2008; 111
(1): 35-41 80. Broughton SJ: An illness severity score and neonatal mortality în retrieved neonates. Eur J of Pediatr 2004; 163
(7)
  1. Kei L, Abdel-Latif ME, Allgood CL et al: Improved Outcomes of Extremely Premature Outborn Infants: Effects of Strategic Changes în Perinatal and Retrieval Services. Pediatrics 2006; 118: 276-283
  2. Butterfield LJ: Historical perspectives of neonatal transport. Pediatr Clin N Am 1993; 40
(2): 221-223
  1. Goodman DG, Fisher ES, Little GA, Stukel TA, Chang CH, Schoendorf KS: The relation between the availability of neonatal intensive care and Neonatal mortality. N Engl J Med 2002; 346: 1538-1544
  2. Rintaro M, Masanori F, Jun S, Evans B, Corket M, Hirokuni N, Doyle O: Duration of inter-facility neonatal transport and neonatal mortality: Systematic review and cohort study. Pediatrics International 2007; 49
(4): 452-458
  1. Pollack MM, Koch M: The NIH-DC Neonatal Network. Good management improves outcomes: the association of organizaţional characteristics and neonatal outcomes. Pediatr Res 2001; 49: 316A
  2. Puri P, Rolle U. Transport of the surgical neonate. În Pediatric Surgery. Springer Berlin 2009; 19-25
  3. Chance GW, Matthew JD, Gash J et al: Neonatal transport: a controlled study of skilled assistance. Mortality and morbidity of neonates less than 1.5 kg birth weight. J Pediatr 1978; 93: 662-666
  4. Simpson JM, Evans N, Gibbard RW, Heuchan AM, Henderson Smart DJ: Analysing differences în clinical outcomes between hospitals. Qual Saf Health Care 2003; 12: 257-262
  5. Byrne S, Fisher S, Fortune PM, Lawn C, Wieteska S: Managing the transfer. În: Paediatric and Neonatal Safe Transfer and Retrieval. The Practical Approach. First Ed Blackwell Publishing Ltd 2008; 29-34
  6. Lawler PG: Transfer of critically ill patients: Part 2 - preparation for transfer. Care Crit Ill 2000; 16: 94-97
  7. Gill AB, Bottomley L, Chatfield S, Wood C: Perinatal transport: problems în neonatal intensive care. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2004; 89: F220-F223
  8. Woodward GA, Insoft RM, Pearson-Shaver AL et al: The state of pediatric interfacility transport: consensus of the second naţional pediatric and neonatal interfacility transport medicine leadership conference. Pediatr Emerg Care 2002; 18: 38-43
  9. Barry PW, Ralston C: Adverse events occurring during interhospital transfer of the critically ill. Arch Dis Child 1994; 71: 8-11
  10. Moss SJ, Embleton ND, Fenton AC: Towards safer neonatal transfer: the importance of critical incident review. Arch Dis Child 2005; 90: 729-732
  11. Truffert P, Goujard J, Dehan M, Vodovar M, Breart G: Outborn status with a medical neonatal transport service and survival without disability at two years: a population-based cohort survey of newborns of less than 33 weeks of gestation. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 1998; 79: 13-18
  12. Rashid A, Bhuta T, Berry A: A regionalised transport service, the way ahead? Arch Dis Child 1999; 80: 488-492
  13. Yeager SB, Jeffrey D: Pretransport and Posttransport Characteristics and Outcomes of Neonates Who Were Admitted to a Cardiac Intensive Care Unit. Pediatrics 2006; 118
(3): 1070-1077
  1. Abdel-Latif M: Mortality and Morbidities Among Very Premature Infants Admitted After Hours în an Australian Neonatal Intensive Care Unit Network. Pediatrics 2006; 117: 1632-1639
  2. Abdel-Latif M et al: Does Rural or Urban Residence Make a Difference to Neonatal Outcome în Premature Birth? A Regional Study în Australia. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2006; 91: F251-F256
  3. Bremberg S: Evidence-based health promotion for children and adolescents în Stockholm county.
  4. http://www.cbu.dataphone.se/EngBarnrapp/neonatal.html; accesat ianuarie 2010
  5. Canadian Pediatric Society: Levels of Neonatal Care: Position Statement. Paediatric Child Health 2006, 11
(5): 303-306
  1. Dobrez D, Gerber S, Budetti P: Trends în Perinatal Regionalisation and the Role of Managed Care 2006; Obstet &amp; Gynecol 2006; 108: 839-845
  2. World Health Organizaţion: Basic Newborn Resuscitation: a practical guide. Geneva WHO; 1997; http://www. who.int/reproductivehealth/publications/maternal_perinatal_health/MSM_98_1/en/index.html;accesat decembrie 2009
  3. Airede KI: Should we resuscitate? Ethical dilemmas. Ann Trop Paediatr 1991; 11
  4. Hofmeyr J, Haws RA, Bergstrom S, Lee AC, Okong P, Oarmstadt GL: Obstetric care în low-resource settings: what, who, how, and overcoming challenges to scale up. Int J Gynecol Obstet 2009; 107: S21-S45
  5. Lee AC, Wall S, Cousens S, Carlo W, Niermeyer S, Keenan W et al: Neonatal resuscitation and simple immediate newborn care for the prevention of neonatal deaths. Int J Epidemiol (în press)
  6. Lawn JE, Kinney M, Lee AC, Chopra M, Donnay F, Paul K et al: Reducing intrapartum-related deaths and disability: Can the health system deliver? Int J Gynecol Obstet. 2009; 107: S123-S142
  7. Tholpadi SR, Sudhindra BK, Bhutani VK: Neonatal Resuscitation Program în Rural Kerela (India) To Reduce Infant Mortality Attributed to Perinatal Asphyxia. J Perinatol 2000; 20: 460-488
  8. Kumar R: Effectiveness of training traditional birth attendants for management of asphyxia neonatorum using resuscitation equipment. Prenat Neonatal Med 1998; 3
(2): 225-260
  1. American Academy of Pediatrics: Neonatal Resuscitation Program 2009; www.aap.org/nrp/ nrpmain.html; accesat decembrie 2009
  2. Phillips B, Zideman D, Garcia-Castrillo L, Felix M, Schwartz U: European Resuscitation Council Guidelines 2000 for basic Paediatric Life Support. Resuscitation 2001; 48: 223-229
  3. Towers CV, Bonebrake R, Padilla G, Rumney P: The effect of transport on the rate of severe intraventricular haemorrhage în very low birth weight infants. Obstet Gynecol 2000; 95: 291-295
  4. Broughton SJ, Berry A, Jacobe S et al: An illness severity score and neonatal mortality în retrieved neonates. Eur J Pediatr 2004; 163: 385-389
  5. Furman B, Yfat L, Maymore E: Congenital anomalies are an independent risk factor for neonatal morbidity and perinatal mortality în preterm birth. Eur J Obstet Gynecol 2000; 90
(1): 43-49
  1. Naţional Neonatology Forum: Norms for Accreditation. http://www.nnfi.org/accreditation.htm; accesat decembrie 2009
  2. Jain L, Ferre C, Vidyasagar D, Nath S, Sheftel D: Cardiopulmonary resuscitation of apparently still born infants survival and long-termoutcome. J Pediatr 1991; 118: 778-782
  3. Haddad B, Mercer BM, Livingston JC, Talati A, Sibai BM: Outcome after successful resuscitation of babies born with Apgar scores of 0 at both 1 and 5 minutes. Am J Obstet 2000; 182: 1210-1214
  4. Sanders MR, Donohue PK, Oberdorf MA, Rosenkrantz TS, Allen MC: Perceptions of the limit of viability: neonatologists' attitudes toward extremely preterminfants. J Perinatol 1995; 15: 494-502
  5. Herlitz J, Engdahl J, Svensson L, Young M, Angquist KA Holmberg S: Characteristics and out come among children suffering from out of hospital cardiac arrest în Sweden. Resuscitation 2005; 64: 37-40
  6. Rios A, Furdon SA, Adams D, Clark DA: Recognizing the clinical features of Trisomy 13 syndrome. Adv Neonatal Care 2004; 4
(6): 332-343 121. Benacerraf BR, Miller WA, Frigoletto FD Jr: Sonographic detection of fetuses with trisomies 13 and 18: accuracy and limitations. Am J Obstet Gynecol 1988; 158
(2): 404-409
  1. Jones KL: Trisomy 13 syndrome. În: Smith's Recognizable Patterns of Human Malformation. 5th Ed Philadelphia WB Saunders 1997; 18-23
  2. Cassidy, Suzanne B; Allanson, Judith E: Management of genetic syndromes. Wiley &amp; Sons New York 2001; 417-436
  3. Goldstein H, Nielsen KG: Rates and survival of individuals with trisomy 13 and
  4. Data from a 10-year period în Denmark. Clin Genet 1988; 34
(6): 366-372 125. Parker MJ, Budd JL, Draper ES, Young ID: Trisomy 13 and trisomy 18 în a defined population: epidemiological, genetic and prenatal observations. Prenat Diagn 2003; 23
(10): 856-860
  1. Rasmussen SA, Wong LY, Yang Q, May KM, Friedman JM: Population-based analyses of mortality în trisomy 13 and trisomy
  2. Pediatrics 2003; 111(4 Pt 1): 777-784
  3. Barnes AM, Carey JC: Care of the infant and child with trisomy 18 or 13: Medical problems, reported treatments, and milestones. Munroes-Meyer Institute for Genetics and Rehabilitation Omaha NE 2000; 60
  4. Baty BJ, Blackburn BL, Carey JC: Natural history of trisomy 18 and trisomy 13: I. Growth, physical assessment, medical histories, survival, and recurrence risk. Am J Med Genet 1994; 49
(2): 175-188 129. Baty BJ, Jorde LB, Blackburn BL: Natural history of trisomy 18 and trisomy 13: II. Psychomotor development. Am J Med Genet 1994; 49
(2): 189-194 130. Cheng N et al: A base-line survey on birth defects în Gansu province, West China. Annals of Tropical Paediatrics 2003; 23
(1): 25-29 131. Lui K, Abdel-Latif M, Allgood, CL, Bajuk B, Oei J, Berry A et al: Improved outcome of extremely premature outborn infants: effects of strategic changes în perinatal and retrieval services. Pediatrics 2006; 118
(5): 2076-2083 132. Hein HA: Regionalized perinatal care în North America. Semin Fetal Neonatal Med 2004; 9
(2): 111-116
  1. Howell EM, Richardson D, Ginsburg P, Foot B: Deregionalization of neonatal intensive care în urban areas. Am J Public Health 2002; 92: 119-124
  2. Phibbs CS, Baker LC, Caughey AB, Danielsen B, Schmitt SK, Phibbs RH: Level and Volume of Neonatal Intensive Care and Mortality în Very-Low-Birth-Weight Infants. N Engl J Med 2007; 356
(21): 2156-2175
  1. Gortmaker S, Sobol A, Clark C et al: The survival of very low-birth-weight infants by level of hospital of birth: a population study of perinatal systems în four states. Am J Obstet Gynecol 1985; 152: 517-524
  2. Phibbs CS, Bronstein JM, Buxton E, Phibbs RH: The Effects of Patient Volume and Level of Care at the Hospital of Birth on Neonatal Mortality JAMA. 1996; 276
(13): 1054-1059 137. Mori R, Fujimura M, Shiraishi J, Evans B, Corkett M, Negishi H, Doyle P: Duration of inter-facility neonatal transport and neonatal mortality: systematic review and cohort study. Ped Int 2007; 49
(4): 452-458
  1. Cusack JM, Field DJ, Manktelow BN: Impact of service changes on neonatal transfer patterns over 10 years. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2007; 92: F181-F184
  2. Bode MM, D'Eugenio DB, Forsyth N, Coleman J, Gross CR, Gross SJ: Outcome of Extreme Prematurity: A Prospective Comparison of 2 Regional Cohorts Born 20 years apart. Pediatrics 2009; 124
(3): 866-874
  1. Karlsen KA: Transporting newborns în the S.T.A.B.L.E. way. A manual for community hospital caregivers: pre-transport stabilization of the sick newborns, S.T.A.B.L.E. Program. Park City Utah 2001; 63-128
  2. Shah P, Riphagen S, Beyene J, Perlman M: Multiorgan dysfunction în infants with post-asphyxial hypo-xicischaemic encephalopathy. Arch Dis Child Fetal Neonatal Ed 2004; 89: F152-F155
  3. Graham EM, Ruis KA, Hartman AL, Northington FJ, Fox HE: A systematic review of the role of intrapartum hypoxia-ischemia în the causation of neonatal encephalopathy. Am J Obstet Gynecol 2008; 199
(6): 587-595
  1. Kanter RK, Boeing NM, Hannah WP, Kanter DL: Excess morbidity associated with interhospital transport. Pediatrics 1992; 90: 893-898
  2. Loisel DB, Smith MM, MacDonald MG, Martin GR: Intravenous access în newborn infants: impact of extended umbilical venous catheter use on requirement for peripheral venous lines. J Perinatol 1996; 16
(6): 461-466 145. Butler-O'Hara M, Buzzar CJ, Reubens L, McDermott MP, DiGrazio W, D'Angio CT: A Randomized Trial Comparing Long-term and Short-term Use of Umbilical Venous Catheters în Premature Infants With Birth Weights of Less Than 1251 Grams. Pediatrics 2006; 118
(1): e25-e35
  1. Wright JD: Before the transport team arrives: neonatal stabilization. J Perinatal Neonatal Nurs 2000; 13: 87-107
  2. Cornette L: Transporting the sick neonate. Curr Paediatr 2004; 14: 20-25
  3. Ohning BL, Driggers KP: Transport of the Critically Ill Newborn. eMedicine 2008, updated Oct 2008, www.emedicine.com; accesat ianuarie 2010
  4. Whitfield JM, Buser MK: Transport stabilization times for neonatal and pediatric patient prior to interfacility transfer. Pediatr Emerg Care 1993; 9
(2): 69-71 150. Hall RT, Santos S, Teasley S, Brown MJ: Neonatal Outcomes and Quality of Care în Level II Perinatal Centers Supported by a Children's Hospital-Medical School Lev

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.