ANEXĂ din 30 iunie 2008

ANEXĂ din 30 iunie 2008 privind aprobarea programelor şcolare revizuite pentru disciplinele de studiu din aria curriculară Limbă şi Comunicare - Limbi materne, clasele a V-a - a VIII-a*) Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 709 bis din 20 octombrie 2008 ------------- *) Aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 4.643/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 709 din 20 octombrie 2008. MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI PROGRAME ŞCOLARE REVIZUITE LIMBA ŞI LITERATURA BULGARĂ CLASELE A V-A - A VIII-A Bucureşti 2008 NOTĂ DE PREZENTARE Scopul studierii limbii bulgare (ca limba materna) în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om. În acest sens, curriculumul de limba şi literatura bulgară pentru clasele V-VIII propune o schimbare fundamentală la nivelul studierii limbii şi literaturii bulgare. În locul compartimentării artificiale a disciplinei în "limbă" şi "literatură", se propune modelul comunicativ-funcţional, adecvat nu numai specificului acestui obiect de studiu, ci şi modalităţilor propriu-zise de structurare a competenţei de comunicare a elevilor. În mod concret, acest model presupune dezvoltarea integrată a capacităţilor de receptare şi de exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului scris şi de exprimare scrisă. De altfel, comunicarea se constituie prin fuziunea celor patru capacităţi menţionate anterior. În mod concret, dezvoltarea competenţelor de comunicare menţionate se realizează prin familiarizarea elevilor cu situaţii diverse de comunicare orală şi scrisă, cu texte literare şi nonliterare adecvate vârstei şcolare. În sensul celor arătate mai sus, dominantele curriculumului de limba şi literatura bulgară pentru gimnaziu sunt: ● definirea domeniilor disciplinei exclusiv în termeni de capacităţi: receptarea mesajului oral, receptarea mesajului scris, exprimarea orală şi exprimarea scrisă; ● prezentarea comunicării în calitatea sa de competenţă umană fundamentală, acoperind deprinderi de receptare şi de exprimare orală şi scrisă; ● reechilibrarea ponderii acordate exprimării orale faţă de cea scrisă, precum şi mutarea accentului pe producerea unor mesaje proprii; ● centrarea obiectivelor pe formarea de capacităţi proprii folosirii limbii în contexte concrete de comunicare; ● adaptarea conţinuturilor la nivelul de vârstă şi la interesele copiilor. OBIECTIVE CADRU CLASA A V-A OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE CONŢINUTURI 1. Lectura 1.1. Cartea - obiect cultural. Titlul. Autorul. Tabla de materii. Aşezarea în pagină. Volumul. Biblioteca. 1.2. Teoria literară 1.2.1. Raportul dintre realitate şi literatură. 1.2.2. Textul şi opera. Opera literară. 1.2.3. Structura operei literare. Textul în proză. Naraţiunea (ce se povesteşte; cine povesteşte: naratorul), Descrierea. Dialogul. Personajul: portretul fizic şi portretul moral. 1.2.4. Figurile de stil. Personificarea. Comparaţia. Enumeraţia. Repetiţia. Epitetul. 1.2.5. Textul în versuri. Versificaţia. Strofa şi versul. Rima. 1.3. Textul 1.3.1. Texte literare în proză şi în versuri - populare şi culte - aparţinând diverselor genuri şi specii. Specii obligatorii: schiţa şi basmul. 1.3.2. Texte nonliterare: articolul de dicţionar, reclama. Texte recomandate: 2. Practica raţională şi funcţională a limbii 2.1. Comunicarea orală 2.1.1. Situaţia de comunicare. Aplicaţii pentru înţelegerea noţiunilor de: emiţător, receptor, mesaj, context, cod, canal. Situaţia de comunicare dialogată. 2.1.2. Structurarea textului oral Ideea principală, ideea secundară. Planul simplu şi planul dezvoltat de idei. Rezumatul oral. * Constituenţii textului oral. *Selectarea cuvintelor. *Organizarea propoziţiei şi a frazei. * Dispunerea şi funcţionarea simultană a elementelor verbale şi nonverbale (aplicativ). Organizarea dialogului simplu. Formule elementare de menţinere a dialogului. * Se recomandă ca elevii, folosindu-şi deprinderile de exprimare orală, să poată realiza următoarele acte de vorbire: - identificarea unei persoane, a unui obiect, a unui grup de persoane sau de obiecte; - adresarea către o persoană, salutarea; - formularea de întrebări; - iniţierea sau încheierea unui schimb verbal; - susţinerea unei discuţii directe sau telefonice; - cererea sau oferirea unei informaţii despre: identitatea, starea, ocupaţia, calitatea socială a unei persoane; forma, calitatea, utilitatea unor obiecte; mediul familial, mediul social al unei persoane; un orar, un itinerar, desfăşurarea unei acţiuni; - exprimarea acordului sau a dezacordului, a gusturilor, a punctelor de vedere în legătură cu un fapt sau o persoană; - descrierea unui obiect sau a unui ansamblu de obiecte; - prezentarea unei acţiuni sau a unei înlănţuiri de acţiuni. 2.2. Comunicarea scrisă 2.2.1. Procesul scrierii Părţile componente ale unei compuneri (actualizare). Aşezarea corectă a textului în pagină. Elemente auxiliare în scriere (sublinieri, paranteze etc.). Semnele de punctuaţie: punctul, virgula, două puncte, ghilimelele. 2.2.2. Contexte de realizare Povestirea unor întâmplări reale sau imaginare. Transformarea textului dialogat în text narativ. Aprecieri personale referitoare la textele literare studiate (referitoare la personaje, figuri de stil, moduri de expunere etc.). Notiţele. Lucrarea semestrială. 3. Elemente de construcţie a comunicării 3.1. Lexicul Vocabularul limbii bulgare. Cuvântul - unitate de bază a vocabularului. Forma şi conţinutul. Cuvântul de bază. Cuvântul derivat. Rădăcina. Sufixele. Prefixele. Sinonimele. Antonimele. 3.2. Noţiuni de fonetică. Sunetul şi litera: corespondenţa dintre ele. Vocalele. Consoanele. Semivocalele. Grupurile de sunete (diftongul, triftongul). Silaba. 3.3. Noţiuni elementare de sintaxă (actualizarea cunoştinţelor din ciclul primar). * Părţile gramaticii (morfologia şi sintaxa). Propoziţia şi părţile de propoziţie. Propoziţia simplă şi propoziţia dezvoltată. Dezvoltarea unei propoziţii simple. Propoziţia afirmativă şi propoziţia negativă. Propoziţia enunţiativă şi propoziţia interogativă. Fraza. 3.4. Morfosintaxa 3.4.1. Verbul. Timpul, persoana, numărul (actualizare). Modurile personale şi modurile nepersonale (recunoaştere). Timpurile modului indicativ: prezent, imperfect, perfect compus, perfect simplu, mai-mult-ca-perfectul, viitorul I. Verbele auxiliare: a fi, a avea, a vrea. Funcţia sintactică - predicatul verbal; predicatul nominal (verbul copulativ a fi şi numele predicativ). 3.4.2. Substantivul. Substantivele comune şi substantivele proprii. Genul. Numărul. (actualizare) Articolul. Cazurile substantivului Nominativul. Funcţii sintactice: subiect şi nume predicativ. Acuzativul. Prepoziţia. Prepoziţia simplă şi compusă. Funcţii sintactice: complement şi atribut. Dativul. Funcţii sintactice: complement (fără precizarea felului). Genitivul. Articolul genitival (posesiv). Acordul în gen şi în număr al articolului genitival cu substantivul determinat. Utilizarea corectă a substantivelor proprii în dativ-genitiv. Funcţii sintactice: atribut. Vocativul. 3.4.3. Substituţi ai substantivului 3.4.3.1. Pronumele Pronumele personal: persoana, numărul, genul. (actualizare) Formele accentuate şi neaccentuate ale pronumelui personal. Funcţiile sintactice: subiect, atribut, complement. Pronumele personal de politeţe. ┘:Formule reverenţioase de adresare. 3.4.3.2. Numeralul Numeralul cardinal. Numeralul ordinal. Funcţii sintactice: subiect, atribut, complement. 3.4.4. Determinanţii substantivului Adjectivul Adjectivele variabile şi invariabile. Acordul cu substantivul în gen, număr şi caz. Funcţii sintactice: atribut şi nume predicativ. Topica adjectivului. 3.4.5. Părţile de vorbire neflexibile 3.4.5.1. Adverbul Adverbele de loc, de timp, de mod. Adverbele provenite din adjective. Funcţia sintactică: complement. 3.4.5.2. Interjecţia. 3.5. Sintaxa propoziţiei 3.5.1. Predicatul. Predicatul verbal (exprimat numai prin verb la moduri personale) Predicatul nominal (numai verbul a fi). Numele predicativ simplu şi multiplu. Valorile sintactice şi semantice ale verbului a fi. 3.5.2. Subiectul Subiectul exprimat (simplu şi multiplu) şi subiectul neexprimat (subînţeles şi inclus). Părţile de vorbire prin care se exprimă subiectul (substantiv, pronume, numeral). Acordul predicatului cu subiectul în persoană şi număr (actualizare). 3.5.3. Atributul Elementele regente ale atributului. 3.5.4. Complementul Elementele regente ale complementului (numai verbul). 3.6. Sintaxa frazei. Propoziţia principală. Propoziţia secundară. Fraza formată din propoziţii principale şi propoziţii secundare. Elementele de relaţie în frază: conjuncţiile (simple şi compuse). Coordonarea. Subordonarea. CLASA A VI-A OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE CONŢINUTURI 1. Lectura 1.1. Cartea - obiect cultural. * Structura chărţii: cuprins, prefaţă, postfaţă, note. 1.2. Teoria literară 1.2.1. Structura operei literare. Modurile de expunere. Naraţiunea (autor, narator, personaj; naraţiunea la persoana a III-a şi naraţiunea la persoana I; subiectul operei literare, momentele subiectului; timpul şi spaţiul în naraţiune). Descrierea (portretul literar, tabloul). Dialogul (mijloc de caracterizare a personajelor). 1.2.2. Figurile de stil (actualizare). Antiteza. 1.2.3. Versificaţia (actualizare). Tipuri de rime (monorima, rima împerecheată, rima încrucişată, rima îmbrăţişată). Măsura. 1.3. Textul 1.3.1. Texte literare - populare şi culte - aparţinând diverselor genuri şi specii. Opera epică. Opera lirică. Specii literare obligatorii: pastelul, fabula, doina populară. 1.3.2. Texte nonliterare: anunţul, ştirea. Texte recomandate 2. Practica raţională şi funcţională a limbii. Comunicarea orală şi comunicarea scrisă 2.1. Comunicarea orală 2.1.1. Structurarea textului oral Ordonarea ideilor în comunicare (actualizare). 2.1.2. Textul dialogat şi cel monologat. Organizarea replicilor într-un dialog complex. Adaptarea la interlocutor. * Modalităţi de conectare a elementelor nonverbale la cele verbale. Monologul: text narativ, text descriptiv, text informativ. Rezumatul oral (actualizare). * Se recomandă ca elevii să poată realiza următoarele acte de vorbire: - identificarea sau diferenţierea unui obiect de altul ori a unei persoane de alta; - susţinerea unui schimb verbal într-o conversaţie de grup; - exprimarea gusturilor, expunerea unor opinii despre ceva sau cineva, stabilirea unei analogii, a unei comparaţii, exprimarea unei impresii personale; - formularea unei propuneri, acceptarea ori refuzul unei propuneri; - descrierea unui obiect sau a unei persoane (a unui loc); - prezentarea unei acţiuni complexe. 2.2. Comunicarea scrisă 2.2.1. Procesul scrierii Organizarea unui text în funcţie de destinaţie (scrisoarea, anunţul). Semnele de punctuaţie: punctul şi virgula, linia de dialog şi linia de pauză. Semnele ortografice: cratima, punctul ca semn ortografic. 2.2.2. Contextele de realizare Relatarea. * Oferirea de informaţii privind diverse aspecte ale realităţii înconjurătoare. Motivarea unei opinii privitoare la textele studiate sau la fapte/persoane din realitate. Descrierea de tip tablou, de tip portret. Povestirea. Rezumatul. Aprecieri personale referitoare la textele epice şi lirice studiate. 3. Elemente de construcţie a comunicării 3.1. Lexicul (actualizare) Noţiunea de vocabular. Mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului. a. Derivarea (actualizare). Sufixarea. Prefixarea. b. Compunerea. Compunerea prin alăturare, subordonare*1) şi abreviere. c. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Adverbe provenite din adjective şi din substantive; adjective provenite din verbe la participiu; substantive provenite alte părţi de vorbire. Familia lexicală (derivate, compuse, cuvinte obţinute prin schimbarea valorii gramaticale). Câmpurile lexico-semantice (aplicativ). Sinonimele (actualizare). Antonimele (actualizare). Arhaismele şi regionalismele. -------------- *1) Prin compunere prin subordonare se înţelege: 1. Subordonarea atributivă:

1. a)substantiv + adjectiv; botgros, coate-goale, vorbă-lungă, ş.a.
2. b)adjectiv + substantiv (în unele formaţii mai vechi): bună-credinţă, bună-cuviinţă, bună-voinţă, rea-credinţă, rea-voinţă etc.;
3. c)substantiv + substantiv în genitiv: Calea Laptelui , gura-leului, floarea-soarelui, Delta Dunării ş.a.;
4. d)substantiv + substantiv cu prepoziţie: apă de plumb, floare-de-colţ, etc.; 2. Subordonare completivă (rezultatul unor izolări): fluieră-vânt, încurcă-lume, pierde-vară, zgârie-brânză, ducă-se pe pustii; 3. Subordonare faţă de un adjectiv, având ca rezultat un alt adjectiv:
5. a)adjectiv nume de culoare combinat cu determinanţii deschis, închis: roşu închis/deschis; două adjective nume de culoare: galben-portocaliu, galben-verzui;
6. c)adjectiv verbal precedat de un circumstanţial: bine-credincios, bine-venit, clar-văzător; 4. Subordonarea eterogenă prin care se formează numeralele:
7. a)subordonarea circumstanţială de la 11 la 19: doisprezece (doi "peste" zece); subordonarea atributivă de la 20 la 90, unde numerele ca 2, 3, 4 sunt atributele lui zece (22, 23, 24 etc.) 3.2. Noţiuni de fonetică (actualizare). Regulile de despărţire a cuvintelor în silabe. Ortografia pentru despărţirea în silabe. 3.3. Noţiuni de sintaxă (actualizare). Felul propoziţiilor. Fraza. Propoziţia regentă. Elementul regent. Coordonarea şi subordonarea. 3.4. Morfosintaxa. 3.4.1. Verbul - (actualizare). Verbele predicative şi verbele nepredicative: copulative (numai a fi, a deveni) şi auxiliare. Modurile personale: indicativ, imperativ, conjunctiv, condiţional-optativ. Timpuri. Modurile nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu. 3.4.2. Substantivul (actualizare). Substantivele defective de singular sau de plural. Substantivele colective. Cazurile şi funcţiile sintactice ale substantivului. 3.4.3. Substituţi ai substantivului 3.4.3.1. Pronumele Pronumele personal. Pronumele posesiv şi adjectivul pronominal posesiv. Forme şi cazuri Pronumele demonstrativ şi adjectivul pronominal demonstrativ. Forme şi cazuri Numeralul (actualizare). Valoarea substantivală şi adjectivală a numeralului. Numeralul cardinal şi numeralul ordinal. Funcţii sintactice. 3.4.4. Determinanţii substantivului Adjectivul (actualizare). Formele flexionare. Articolul demonstrativ (adjectival). Gradele de comparaţie. Funcţii sintactice. 3.4.5. Părţile de vorbire neflexionare 3.4.5.1. Adverbul (actualizare). Gradele de comparaţie. Funcţiile sintactice: complement circumstanţial de loc, de timp, de mod. 3.4.5.2. Prepoziţia (actualizare). 3.4.5.3. Conjuncţia (actualizare). Exerciţii de folosire corectă a adverbului, a prepoziţiei şi a conjuncţiei. 3.4.5.4. Interjecţia (actualizare). Interjecţii predicative. 3.5. Sintaxa propoziţiei (actualizare). 3.5.1. Predicatul. Predicatul verbal şi predicatul nominal. 3.5.2. Subiectul Subiectul exprimat şi subiectul neexprimat (subînţeles şi inclus). Acordul predicatului cu subiectul. 3.5.3. Atributul (actualizare). Atributul adjectival. Atributul substantival. 3.5.4. Complementul (actualizare). Complementele circumstanţiale. Complementele circumstanţiale de loc, de timp, de mod. Complementul direct. Complementul indirect. CLASA A VII-A OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE CONŢINUTURI 1. Lectura 1.1. Cartea obiect cultural. Editura*. Colecţia*. Asteriscul*. Subsolul de pagină*. 1.2. Teoria literară 1.2.1. Structura operei literare. Structuri în textele epice timp, spaţiu, modalităţi de caracterizare a personajelor) şi lirice (concordanţa dintre forma grafică a poeziei şi ideea transmisă de aceasta). 1.2.2. Figurile de stil. Repetiţia fonetică (aliteraţia). Metafora. Hiperbola. 1.2.3. Versificaţia. Tipuri de rimă. Piciorul metric (bisilabic). Tipuri de ritmuri. 1.2.4. Genuri şi specii. Genurile epic şi liric. Specie literară obligatorie: nuvela, imnul. 1.3. Textul 1.3.1. Texte literare populare şi culte aparţinând diverselor genuri şi specii. 1.3.2. Texte nonliterare: mersul trenurilor, *programul de spectacol. Texte recomandate: 2. Practica raţională şi funcţională a limbii: tipuri de comunicare 2.1. Comunicarea orală 2.1.1. Structurarea textului oral. Textul dialogat şi cel monologat. Adecvarea elementelor nonverbale la mesaj. Modalităţi de exprimare a preferinţelor şi a opiniilor. 2.1.2. Situaţia de comunicare. Situaţia de comunicare dialogată şi monologată (actualizare). Rezumatul oral (actualizare). * Dialogul formal şi dialogul informal. * Se recomandă ca elevii să poată realiza următoarele acte de vorbire: - susţinerea unei conversaţii (direct sau telefonic); - prezentarea unor lucrări/materiale/activităţi realizate individual sau în echipă; - formularea de argumente sau contraargumente într-o discuţie; - stabilirea de comparaţii sau de analogii; - formularea unei opinii. 2.2. Scrierea 2.2.1. Procesul scrierii. Alcătuirea planului unei lucrări pe o temă dată. Organizarea şi reorganizarea unui text propriu. Cererea. 2.2.2. Contexte şi forme de realizare Fişa de lectură. *Prezentarea unui eveniment cultural (lansare de carte, vernisaj al unei expoziţii, premiera unui spectacol de teatru, festivităţi de premiere etc.). Descrierea unor personaje sau persoane considerate drept modele şi motivarea opţiunilor. Compuneri narative, descriptive şi informative; inserarea dialogului în compuneri. Comentarea unor secvenţe din textele studiate; comentarea semnificaţiilor titlului; rezumatul scris (actualizare), caracterizare de personaj. 3. Elemente de construcţie a comunicării 3.1. Noţiuni de sintaxă Raporturile de coordonare şi de subordonare în propoziţie şi în frază. 3.2. Lexicul Sensul cuvintelor în context. Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului.(actualizare) Derivarea (actualizare). Serii derivative (aplicativ). Compunerea (actualizare). Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea (actualizare). Împrumuturile. Pleonasmul. Paronimele. Categorii semantice (actualizare). Sinonime. Antonime. Omonime. Cuvintele polisemantice. Polisemia şi omonimia: asemănări şi deosebiri. 3.3. Noţiuni de fonetică (actualizare). Folosirea corectă a accentului în limba română. *Nume proprii greşit accentuate. 3.4. Morfosintaxa 3.4.1. Verbul (actualizare). Alte verbe copulative: a ajunge, a ieşi, a se face, a rămâne, a însemna, a părea. Diatezele: activă, pasivă (complementul de agent), reflexivă (pronumele reflexiv - marcă a diatezei). Modurile. Timpurile. Persoana. Numărul (actualizare). Valori expresive ale verbului în diferite contexte (aplicativ). Verbele personale şi verbele impersonale. Propoziţia fără subiect. Locuţiunea verbală. Funcţiile sintactice ale verbului şi ale locuţiunii verbale la moduri personale (predicat verbal, predicat nominal), la moduri nepersonale (subiect, nume predicativ, complement direct, complement indirect, atribut verbal). 3.4.2. Substantivul (actualizare). Locuţiunea substantivală. Funcţiile sintactice ale substantivului şi ale locuţiunii substantivale (subiect, complement direct, complement indirect, complemente circumstanţiale de de loc, de timp, de mod, atribut substantival genitival, prepoziţional, apoziţional) 3.4.3. Substituţi ai substantivului. 3.4.3.1. Pronumele (actualizare) Pronumele personal, posesiv, demonstrativ. Forme şi cazuri. Pronumele şi adjectivul pronominal nehotărât. Forme şi cazuri. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ. Forme şi cazuri. Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ. Forme şi cazuri. Pronumele şi adjectivul pronominal relativ. Forme şi cazuri. Adjectivul pronominal de întărire (exerciţii de acord). Funcţii sintactice ale pronumelor (subiect, nume predicativ, complement direct, complement indirect, complement circumstanţial de loc, de timp şi de mod, atribut. 3.4.3.2. Numeralul (actualizare). *Alte tipuri de numerale. Funcţiile sintactice ale numeralului. 3.4.4. Determinanţii substantivului Adjectivul (actualizare). *Mijloacele expresive de redare a superlativului absolut în limba bulgara actuală. Locuţiunea adjectivală. Funcţiile sintactice ale adjectivului şi ale locuţiunii adjectivale (atribut adjectival, nume predicativ). 3.4.5. Părţile de vorbire neflexibile. 3.4.5.1. Adverbul (actualizare). Adverbele interogative şi relative. Locuţiunea adverbială. Adverbele predicative şi locuţiunile adverbiale predicative. Funcţiile sintactice ale adverbului şi ale locuţiunii adverbiale (complement circumstanţial de mod, de timp, de loc, nume predicativ. Adverbe fără funcţie sintactică. 3.4.5.2. Prepoziţia (actualizare). Locuţiunea prepoziţională. 3.4.5.3. Conjuncţia (actualizare). Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale coordonatoare şi subordonatoare. 3.4.5.4. Interjecţia (actualizare) CLASA A VIII-A OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE CONŢINUTURI 1. Lectura 1.1. Cartea - obiect cultural (actualizare). 1.2. Teoria literară 1.2.1. Structurarea operei literare. Actualizarea - prin investigarea unor texte literare - a cunoştinţelor referitoare la structura textelor narative (logica acţiunii, timpul, spaţiul naraţiunii). 1.2.2. Relaţiile dintre personaje. Caracterizarea personajelor. Actualizarea, prin investigarea unor texte literare, a structurii textelor lirice. Eul liric. 1.2.3. Figurile de stil (actualizare). Alegoria. 1.2.4. Versificaţia. Măsura, rima, piciorul metric, ritmul, versul, strofa (actualizare). * Versul liber. 1.2.5. Genuri şi specii. Genurile epic, liric şi dramatic. Opera dramatică: trăsături generale; lectură de text şi vizionare de spectacol). Specii literare: Balada populară. Romanul (fragment). * Scrieri SF. 1.3. Textul 1.3.1. Texte literare - populare şi culte - aparţinând diverselor genuri şi specii. 1.3.2. Texte nonliterare: texte publicitare, *ziarul/ revista, anecdota, gluma. Texte recomandate: 2. Practicarea raţională a limbii: tipuri de comunicare. 2.1. Comunicarea orală. Situaţia de comunicare monologată şi dialogată (actualizare). Monologul: text narativ, text descriptiv, text informativ, text argumentativ (argumentarea / susţinerea opiniilor şi a preferinţelor). Rezumatul oral (actualizare). * Se recomandă ca elevii, folosindu-şi deprinderile de exprimare orală, să poată realiza următoarele acte de vorbire: - susţinerea argumentată a unui schimb verbal direct; - exprimarea sau acceptarea de opinii diferite; - exprimarea şi motivarea unei atitudini/reacţii; - prezentarea unor produse realizate individual sau în echipă. 2.2. Scrierea (actualizare) Comentarea unor secvenţe din operele studiate sau din texte la prima vedere, pe baza unor cerinţe date. *Conspectul. Textul argumentativ (susţinerea preferinţelor şi a opiniilor). 3. Elemente de construcţie a comunicării 3.1. Noţiuni de sintaxă. Enunţul. Discursul. Fraza. Relaţiile sintactice în propoziţie şi frază (actualizare). Cuvintele şi construcţiile incidente. Punctuaţia lor. 3.2. Lexicul (actualizare) Vocabularul fundamental şi masa vocabularului. Dinamica vocabularului. Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului (actualizare). Familia de cuvinte (actualizare). Mijloacele externe de îmbogăţire a vocabularului. Împrumuturile lexicale. Neologismele. Evitarea greşelilor în utilizarea neologismelor. Cuvântul şi contextul. Sensul propriu (de bază şi secundar) şi sensul figurat. Categoriile semantice. Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Cuvintele polisemantice (actualizare). Paronimele. Pleonasmul. *Unităţi frazeologice. 3.3. Noţiuni de fonetică (actualizare). *Valorile stilistice ale nivelului fonetic într-un text literar. 3.4. Sintaxa propoziţiei şi a frazei. 3.4.1. Predicatul şi propoziţia subordonată predicativă. Predicatul verbal şi predicatul nominal (actualizare). Predicatul nominal incomplet. Probleme ale acordului (acordul după înţeles, acordul prin atracţie). Propoziţia subordonată predicativă. 3.4.2. Subiectul şi propoziţia subordonată subiectivă. Subiectul (actualizare). 3.4.3. Atributul şi propoziţia subordonată atributivă. Atributul (actualizare). Propoziţia subordonată atributivă. Pronumele relativ compus ceea ce. Acordul pronumelui relativ care în genitiv precedat de articol genitival. Exerciţii de utilizare corectă a pronumelui relativ care introduce atributiva. 3.4.4. Complementul direct şi propoziţia subordonată completivă directă. Complementul direct (actualizare). Propoziţia subordonată completivă directă. 3.4.5. Complementul indirect şi propoziţia subordonată completivă indirectă. Complementul indirect (actualizare). Propoziţia subordonată completivă indirectă. 3.4.6. Complementele circumstanţiale şi propoziţiile subordonate circumstanţiale. 3.4.6.1. Complementele circumstanţiale de loc, de timp, de mod (actualizare), de cauză, de scop. Propoziţiile circumstanţiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop. 3.4.6.2. Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională. 3.4.6.3. Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă. 3.4.6.4. Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI PROGRAME ŞCOLARE REVIZUITE LIMBA ŞI LITERATURA CEHĂ CLASELE A V-A - A VIII-A Bucureşti 2008 NOTĂ DE PREZENTARE Scopul studierii limbii materne în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om. În acest sens, curriculumul de limba şi literatura cehă pentru clasele V-VIII propune o mutaţie fundamentală la nivelul studierii limbii şi literaturii cehe. În locul compartimentării artificiale a disciplinei în "limbă" şi "literatură", se propune modelul comunicativ-funcţional, adecvat nu numai specificului acestui obiect de studiu, ci şi modalităţilor propriu-zise de structurare a competenţei de comunicare a elevilor. În mod concret, acest model presupune dezvoltarea integrată a capacităţilor de receptare şi de exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului scris şi de exprimare scrisă. De altfel, comunicarea se constituie prin fuziunea celor patru capacităţi menţionate anterior. În mod concret, dezvoltarea competenţelor de comunicare menţionate se realizează prin familiarizarea elevilor cu situaţii diverse de comunicare orală şi scrisă, cu texte literare şi nonliterare adecvate vârstei şcolare. În sensul celor arătate mai sus, dominantele curriculumului de limba şi literatura cehă pentru gimnaziu sunt: ● definirea domeniilor disciplinei exclusiv în termeni de capacităţi: receptarea mesajului oral, receptarea mesajului scris, exprimarea orală şi exprimarea scrisă; ● prezentarea comunicării în calitatea sa de competenţă umană fundamentală, acoperind deprinderi de receptare şi de exprimare orală şi scrisă; ● reechilibrarea ponderii acordate exprimării orale faţă de cea scrisă, precum şi mutarea accentului pe producerea unor mesaje proprii; ● centrarea obiectivelor pe formarea de capacităţi proprii folosirii limbii în contexte concrete de comunicare; ● adaptarea conţinuturilor la nivelul de vârstă şi la interesele copiilor. OBIECTIVE CADRU CLASA A V-A OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE CONŢINUTURI 1. Lectura 1.1. Cartea - obiect cultural. Titlul. Autorul. Tabla de materii. Aşezarea în pagină. Volumul. Biblioteca. 1.2. Teoria literară 1.2.1. Raportul dintre realitate şi literatură. 1.2.2. Textul şi opera. Opera literară. 1.2.3. Structura operei literare. Textul în proză. Naraţiunea (ce se povesteşte; cine povesteşte: naratorul), Descrierea. Dialogul. Personajul: portretul fizic şi portretul moral. 1.2.4. Figurile de stil. Personificarea. Comparaţia. Enumeraţia. Repetiţia. Epitetul. 1.2.5. Textul în versuri. Versificaţia. Strofa şi versul. Rima. Opere recomandate: Babicka, Narodni bachorky a povesti - Bozena Nemcova; Alois Jirasek: Stare povesti ceske; Karel Capek: Nuse pohadek, Devatero pohadek, Dasenka, Josef Vaclav Sladek: Skrivanci pisne; Karel Vaclav Rais - verse pro deti v ruznych vyborech; Frantisek Ladislav Celakovsky, Jan Neruda, 1.3. Textul 1.3.1. Texte literare în proză şi în versuri - populare şi culte - aparţinând diverselor genuri şi specii. Specii obligatorii: schiţa şi basmul. 1.3.2. Texte nonliterare: articolul de dicţionar, reclama. 2. Practica raţională şi funcţională a limbii 2.1. Comunicarea orală 2.1.1. Situaţia de comunicare. Aplicaţii pentru înţelegerea noţiunilor de: emiţător, receptor, mesaj, context, cod, canal. Situaţia de comunicare dialogată. 2.1.2. Structurarea textului oral Ideea principală, ideea secundară. Planul simplu şi planul dezvoltat de idei. Rezumatul oral. * Constituenţii textului oral. * Selectarea cuvintelor. * Organizarea propoziţiei şi a frazei. * Dispunerea şi funcţionarea simultană a elementelor verbale şi nonverbale (aplicativ). Organizarea dialogului simplu. Formule elementare de menţinere a dialogului. * Se recomandă ca elevii, folosindu-şi deprinderile de exprimare orală, să poată realiza următoarele acte de vorbire: - identificarea unei persoane, a unui obiect, a unui grup de persoane sau de obiecte; - adresarea către o persoană, salutarea; - formularea de întrebări; - iniţierea sau încheierea unui schimb verbal; - susţinerea unei discuţii directe sau telefonice; - cererea sau oferirea unei informaţii despre: identitatea, starea, ocupaţia, calitatea socială a unei persoane; forma, calitatea, utilitatea unor obiecte; mediul familial, mediul social al unei persoane; un orar, un itinerar, desfăşurarea unei acţiuni; - exprimarea acordului sau a dezacordului, a gusturilor, a punctelor de vedere în legătură cu un fapt sau o persoană; - descrierea unui obiect sau a unui ansamblu de obiecte; - prezentarea unei acţiuni sau a unei înlănţuiri de acţiuni. 2.2. Comunicarea scrisă 2.2.1. Procesul scrierii Părţile componente ale unei compuneri (actualizare). Aşezarea corectă a textului în pagină. Elemente auxiliare în scriere (sublinieri, paranteze etc.). Semnele de punctuaţie: punctul, virgula, două puncte, scrierea dialogului între ghilimele. 2.2.2. Contexte de realizare Povestirea unor întâmplări reale sau imaginare. Transformarea textului dialogat în text narativ. Aprecieri personale referitoare la textele literare studiate (referitoare la personaje, figuri de stil, moduri de expunere etc.). Notiţele. Lucrarea semestrială. 3. Elemente de construcţie a comunicării 3.1. Lexicul Vocabularul limbii cehe. Cuvântul - unitate de bază a vocabularului. Forma şi conţinutul. Cuvântul de bază. Cuvântul derivat. Rădăcina. Sufixele. Prefixele. Sinonimele. Antonimele. Câmpuri lexico-semantice (aplicativ). 3.2. Noţiuni de fonetică. Sunetul şi litera: corespondenţa dintre ele. Vocalele scurte şi lungi. Regulile de scriere: i, i, y, y Consoanele. Cele trei categorii de consoane. Silabele be, pe, ve, de, te, ne, me, mne. Cuvinte alese şi scrierea lor. Grupurile de sunete (diftongul, triftongul). Hiatul. Silaba. 3.3. Noţiuni elementare de sintaxă (actualizarea cunoştinţelor din ciclul primar). * Părţile gramaticii (morfologia şi sintaxa). Propoziţia şi părţile de propoziţie. Propoziţia simplă şi propoziţia dezvoltată. Dezvoltarea unei propoziţii simple. Propoziţia afirmativă şi propoziţia negativă. Propoziţia enunţiativă şi propoziţia interogativă. Fraza. 3.4. Morfosintaxa 3.4.1. Verbul. Timpul, persoana, numărul (actualizare). Modurile personale şi modurile nepersonale (recunoaştere). Modul indicativ: prezent, Verbele auxiliare: a fi, a avea, a vrea. Funcţia sintactică - predicatul verbal; predicatul nominal (verbul copulativ a fi şi numele predicativ). 3.4.2. Substantivul. Substantivele comune şi substantivele proprii. Genul. Paradigma. Numărul. (actualizare) Cazurile substantivului Nominativul. Funcţii sintactice: subiect şi nume predicativ. Acuzativul. Prepoziţia. Prepoziţia simplă şi compusă. Funcţii sintactice: complement şi atribut. Dativul. Funcţii sintactice: complement (fără precizarea felului). Genitivul. Articolul genitival (posesiv). Acordul în gen şi în număr al articolului genitival cu substantivul determinat. Utilizarea corectă a substantivelor proprii în dativ-genitiv. Funcţii sintactice: atribut. Localul şi instrumentalul Vocativul. 3.4.3. Substituţi ai substantivului 3.4.3.1. Pronumele Pronumele personal: persoana, numărul, genul. (actualizare) Formele pronumelui personal. Funcţiile sintactice: subiect, atribut, complement. Pronumele personal de politeţe. 3.4.3.2. Numeralul Numeralul cardinal. Numeralul ordinal. Funcţii sintactice: subiect, atribut, complement. 3.4.4. Determinanţii substantivului Adjectivul Adjectivele variabile şi invariabile. Paradigma mlady, jarni, otcuv, matcin; Acordul cu substantivul în gen, număr şi caz. Funcţii sintactice: atribut şi nume predicativ. Topica adjectivului. 3.4.5. Părţile de vorbire neflexibile 3.4.5.1. Adverbul Adverbele de loc, de timp, de mod. Adverbele provenite din adjective. Funcţia sintactică: complement. 3.4.5.2. Prepoziţia 3.4.5.3. Conjuncţia 3.4.5.4. Interjecţia. 3.5. Sintaxa propoziţiei 3.5.1. Predicatul. Predicatul verbal (exprimat numai prin verb la moduri personale) Predicatul nominal (numai verbul a fi). Numele predicativ simplu şi multiplu. Valorile sintactice şi semantice ale verbului a fi. 3.5.2. Subiectul Subiectul exprimat (simplu şi multiplu) şi subiectul neexprimat (subînţeles şi inclus). Părţile de vorbire prin care se exprimă subiectul (substantiv, pronume, numeral). Acordul predicatului cu subiectul în persoană şi număr (actualizare). 3.5.3. Atributul Elementele regente ale atributului. 3.5.4. Complementul Elementele regente ale complementului (numai verbul). 3.6. Sintaxa frazei. Propoziţia principală. Propoziţia secundară. Fraza formată din propoziţii principale şi propoziţii secundare. Elementele de relaţie în frază: conjuncţiile (simple şi compuse). Coordonarea copulativă şi prin juxtapunere. Subordonarea. CLASA A VI-A OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE CONŢINUTURI 1. Lectura 1.1. Cartea - obiect cultural. *Structura chărţii: cuprins, prefaţă, postfaţă, note. 1.2. Teoria literară 1.2.1. Structura operei literare. Modurile de expunere. Naraţiunea (autor, narator, personaj; naraţiunea la persoana a III-a şi naraţiunea la persoana I; subiectul operei literare, momentele subiectului; timpul şi spaţiul în naraţiune). Descrierea (portretul literar, tabloul). Dialogul (mijloc de caracterizare a personajelor). 1.2.2. Figurile de stil (actualizare). Antiteza. 1.2.3. Versificaţia (actualizare). Tipuri de rime (monorima, rima împerecheată, rima încrucişată, rima îmbrăţişată). Măsura. Opere recomandate: K.J. Erben: Ceske pohadky, Prostonarodni ceske pisne a rikadla; 1.3. Textul 1.3.1. Texte literare - populare şi culte - aparţinând diverselor genuri şi specii. Opera epică. Opera lirică. Specii literare obligatorii: pastelul, fabula, doina populară. Opere recomandate: Josef Triska: Predhusitske bajky; Beskydske povesti a baje; Eduard Petiska: Stare recke baje a povesti; Pohadky a baje Ceskeho raje, Karel Vaclav Rais - verse pro deti v ruznych vyborech, Pohadky a povesti naseho lidu 1.3.2. Texte nonliterare: anunţul, ştirea. 2. Practica raţională şi funcţională a limbii. Comunicarea orală şi comunicarea scrisă 2.1. Comunicarea orală 2.1.1. Structurarea textului oral Ordonarea ideilor în comunicare (actualizare). 2.1.2. Textul dialogat şi cel monologat. Organizarea replicilor într-un dialog complex. Adaptarea la interlocutor. * Modalităţi de conectare a elementelor nonverbale la cele verbale. Monologul: text narativ, text descriptiv, text informativ. Rezumatul oral (actualizare). * Se recomandă ca elevii să poată realiza următoarele acte de vorbire: - identificarea sau diferenţierea unui obiect de altul ori a unei persoane de alta; - susţinerea unui schimb verbal într-o conversaţie de grup; - exprimarea gusturilor, expunerea unor opinii despre ceva sau cineva, stabilirea unei analogii, a unei comparaţii, exprimarea unei impresii personale; - formularea unei propuneri, acceptarea ori refuzul unei propuneri; - descrierea unui obiect sau a unei persoane (a unui loc); - prezentarea unei acţiuni complexe. 2.2. Comunicarea scrisă 2.2.1. Procesul scrierii Organizarea unui text în funcţie de destinaţie (scrisoarea, anunţul). Semnele de punctuaţie: punctul şi virgula, linia de dialog şi linia de pauză. Semnele ortografice: cratima, punctul ca semn ortografic, scrierea dialogului cu ghilimele. 2.2.2. Contextele de realizare Relatarea. * Oferirea de informaţii privind diverse aspecte ale realităţii înconjurătoare. Motivarea unei opinii privitoare la textele studiate sau la fapte/persoane din realitate. Descrierea de tip tablou, de tip portret. Povestirea. Rezumatul. Aprecieri personale referitoare la textele epice şi lirice studiate. 3. Elemente de construcţie a comunicării 3.1. Lexicul (actualizare) Noţiunea de vocabular. Mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului. a. Derivarea (actualizare). Sufixarea. Sufixele diminutivale şi sufixele augmentative. b. Compunerea. Compunerea prin alăturare, subordonare şi abreviere. c. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Adverbe provenite din adjective şi din substantive; adjective provenite din verbe la participiu; substantive provenite din adjective alte părţi de vorbire. Familia lexicală (derivate, compuse, cuvinte obţinute prin schimbarea valorii gramaticale). Câmpurile lexico-semantice (aplicativ). Sinonimele (actualizare). Antonimele (actualizare). Omonimele Arhaismele şi regionalismele. 3.2. Noţiuni de fonetică (actualizare). Regulile de despărţire a cuvintelor în silabe. Ortografia pentru despărţirea în silabe, silabele be, pe, ve, me, mne; scrierea vocalelor lungi a, e, y, i o, u, u. 3.3. Noţiuni de sintaxă (actualizare). Felul propoziţiilor. Fraza. Propoziţia regentă. Elementul regent. Coordonarea şi subordonarea. 3.4. Morfosintaxa. 3.4.1. Verbul - (actualizare). Verbele predicative şi verbele nepredicative: copulative (numai a fi, a deveni) şi auxiliare, clasele verbului, paradigma. Modurile personale: indicativ, imperativ, conjunctiv, condiţional-optativ. Timpuri. Modurile nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu, supin. 3.4.2. Substantivul (actualizare). Substantivele defective de singular sau de plural. Substantivele colective. Cele şapte cazuri ale substantivului şi funcţiile sintactice, paradigmele substantivelor de genul masculin: pan, muz, hrad, stroj, predseda a soudce, genul feminin: zena, ruze, pisen, kost, genul neutru: mesto, more, kure, staveni 3.4.3. Substituţi ai substantivului 3.4.3.1. Pronumele Pronumele personal. Pronumele posesiv şi adjectivul pronominal posesiv. Forme, cazuri şi funcţii sintactice. Pronumele demonstrativ şi adjectivul pronominal demonstrativ. Forme, cazuri şi funcţii sintactice. Numeralul (actualizare). Valoarea substantivală şi adjectivală a numeralului. Numeralul cardinal şi numeralul ordinal. Funcţii sintactice. 3.4.4. Determinanţii substantivului Adjectivul (actualizare). Paradigmele jarni, mlady; otcuv, matcin; Formele flexionare. Gradele de comparaţie. Funcţii sintactice. 3.4.5. Părţile de vorbire neflexionare 3.4.5.1. Adverbul (actualizare). Gradele de comparaţie. Funcţiile sintactice: complement circumstanţial de loc, de timp, de mod, atribut adverbial. 3.4.5.2. Prepoziţia (actualizare). Regimul cazual. 3.4.5.3. Conjuncţia (actualizare). Exerciţii de folosire corectă a adverbului, a prepoziţiei şi a conjuncţiei. 3.4.5.4. Interjecţia (actualizare). Interjecţii predicative. 3.4.5.5. Particula (kez, az, bohudik, nejspis, etc.) 3.5. Sintaxa propoziţiei (actualizare). 3.5.1. Predicatul. Predicatul verbal şi predicatul nominal. 3.5.2. Subiectul Subiectul exprimat şi subiectul neexprimat (subînţeles şi inclus). Acordul predicatului cu subiectul. Ortografia. Scrierea corectă a terminaţiilor 3.5.3. Atributul (actualizare). Atributul adjectival. Atributul substantival. 3.5.4. Complementul (actualizare). Complementele circumstanţiale. Complementele circumstanţiale de loc, de timp, de mod. Complementele necircumstanţiale. Complementul direct. Complementul indirect. CLASA A VII-A OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE CONŢINUTURI 1. Lectura 1.1. Cartea obiect cultural. Editura*. Colecţia*. Asteriscul*. Subsolul de pagină*. 1.2. Teoria literară 1.2.1. Structura operei literare. Structuri în textele epice, timp, spaţiu, modalităţi de caracterizare a personajelor) şi lirice (concordanţa dintre forma grafică a poeziei şi ideea transmisă de aceasta). 1.2.2. Figurile de stil. Repetiţia fonetică (aliteraţia). Metafora. Hiperbola. 1.2.3. Versificaţia. Tipuri de rimă. Piciorul metric (bisilabic). Tipuri de ritm (iambic şi trohaic). 1.2.4. Genuri şi specii. Genurile epic şi liric. Specie literară obligatorie: nuvela, imnul. Opere recomandate: Stare povesti ceske - Alois Jirasek; Josef Jungman -Zapisky, Jan Neruda - Balada ceska, Jaroslav Vrchlicky - Etruska balada ----------- * Conţinuturile marcate cu asterisc sunt facultative. 1.3. Textul 1.3.1. Texte literare populare şi culte aparţinând diverselor genuri şi specii. Opere recomandate: Narodni bachorky a povesti - Bozena Nemcova, Jan Neruda - Balada ceska, Jaroslav Vrchlicky - Etruska balada 1.3.2. Texte nonliterare: mersul trenurilor, * programul de spectacol. 2. Practica raţională şi funcţională a limbii: tipuri de comunicare 2.1. Comunicarea orală 2.1.1. Structurarea textului oral. Textul dialogat şi cel monologat. Adecvarea elementelor nonverbale la mesaj. Modalităţi de exprimare a preferinţelor şi a opiniilor. 2.1.2. Situaţia de comunicare. Situaţia de comunicare dialogată şi monologată (actualizare). Rezumatul oral (actualizare). * Dialogul formal şi dialogul informal. * Se recomandă ca elevii să poată realiza următoarele acte de vorbire: - susţinerea unei conversaţii (direct sau telefonic); - prezentarea unor lucrări/materiale/activităţi realizate individual sau în echipă; - formularea de argumente sau contraargumente într-o discuţie; - stabilirea de comparaţii sau de analogii; - formularea unei opinii. 2.2. Scrierea 2.2.1. Procesul scrierii. Alcătuirea planului unei lucrări pe o temă dată. Organizarea şi reorganizarea unui text propriu. Cererea. 2.2.2. Contexte şi forme de realizare Fişa de lectură. * Prezentarea unui eveniment cultural (lansare de carte, vernisaj al unei expoziţii, premiera unui spectacol de teatru, festivităţi de premiere etc.). Descrierea unor personaje sau persoane considerate drept modele şi motivarea opţiunilor. Compuneri narative, descriptive şi informative; inserarea dialogului în compuneri. Comentarea unor secvenţe din textele studiate; comentarea semnificaţiilor titlului; rezumatul scris (actualizare), caracterizare de personaj. 3. Elemente de construcţie a comunicării 3.1. Noţiuni de sintaxă Raporturile de coordonare şi de subordonare în propoziţie şi în frază. 3.2. Lexicul Sensul cuvintelor în context. Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului.(actualizare) Derivarea (actualizare). Serii derivative (aplicativ). Compunerea (actualizare). Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea (actualizare). Împrumuturile. Pleonasmul. Paronimele. Categorii semantice (actualizare). Sinonime. Antonime. Omonime. Cuvintele polisemantice. Polisemia şi omonimia: asemănări şi deosebiri. 3.3. Noţiuni de fonetică (actualizare). Folosirea corectă a accentului în limba cehă (vocale lungi) * Nume proprii greşit accentuate. 3.4. Morfosintaxa 3.4.1. Verbul (actualizare). Alte verbe copulative: a ajunge, a ieşi, a se face, a rămâne, a însemna, a părea. Diatezele: activă, pasivă (complementul de agent), reflexivă (pronumele reflexiv - marcă a diatezei). Modurile. Timpurile. Persoana. Numărul (actualizare). Valori expresive ale verbului în diferite contexte (aplicativ). Verbele personale şi verbele impersonale. Propoziţia fără subiect. Locuţiunea verbală. Funcţiile sintactice ale verbului şi ale locuţiunii verbale la moduri personale (predicat verbal, predicat nominal), la moduri nepersonale (subiect, nume predicativ, complement direct, complement indirect, atribut verbal). 3.4.2. Substantivul (actualizare). Locuţiunea substantivală. Funcţiile sintactice ale substantivului şi ale locuţiunii substantivale (subiect, complement direct, complement indirect, complemente circumstanţiale de de loc, de timp, de mod, atribut substantival genitival, prepoziţional, apoziţional) 3.4.3. Substituţi ai substantivului. 3.4.3.1. Pronumele (actualizare) Pronumele personal, posesiv, demonstrativ. Forme şi cazuri. Pronumele şi adjectivul pronominal nehotărât (nekdo, neco, nektery, kazdy, vsechen). Forme, cazuri şi funcţii sintactice. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ. Forme (nikdo, nic, zadny), cazuri şi funcţii sintactice. Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ. Forme, cazuri şi funcţii sintactice. Pronumele şi adjectivul pronominal relativ. Forme, cazuri şi funcţii sintactice. Adjectivul pronominal de întărire (exerciţii de acord). Funcţii sintactice ale pronumelor (subiect, nume predicativ, complement direct, complement indirect, complement circumstanţial de loc, de timp şi de mod, Atributul pronominal. Atributul adverbial, atribut pronominal genitival şi atribut pronominal prepoziţional). 3.4.3.2. Numeralul (actualizare). * Alte tipuri de numerale (kolikery, kolikanasobny). Funcţiile sintactice ale numeralului. 3.4.4. Determinanţii substantivului Adjectivul (actualizare). * Mijloacele expresive de redare a superlativului absolut în limba cehă actuală (nej-). Locuţiunea adjectivală. Funcţiile sintactice ale adjectivului şi ale locuţiunii adjectivale (atribut adjectival, nume predicativ). 3.4.5. Părţile de vorbire neflexibile. 3.4.5.1. Adverbul (actualizare). Adverbele interogative şi relative. Locuţiunea adverbială. Adverbele predicative şi locuţiunile adverbiale predicative. Funcţiile sintactice ale adverbului şi ale locuţiunii adverbiale (complement circumstanţial de mod, de timp, de loc, nume predicativ. Adverbe fără funcţie sintactică. 3.4.5.2. Prepoziţia (actualizare). Locuţiunea prepoziţională. 3.4.5.3. Conjuncţia (actualizare). Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale coordonatoare şi subordonatoare. 3.4.5.4. Interjecţia (actualizare) 3.4.5.4. Particula (actualizare) CLASA A VIII-A OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE CONŢINUTURI 1. Lectura 1.1. Cartea - obiect cultural (actualizare). 1.2. Teoria literară 1.2.1. Structurarea operei literare. Actualizarea - prin investigarea unor texte literare - a cunoştinţelor referitoare la structura textelor narative (logica acţiunii, timpul, spaţiul naraţiunii). Relaţiile dintre personaje. Caracterizarea personajelor. Actualizarea, prin investigarea unor texte literare, a structurii textelor lirice. Eul liric. 1.2.3. Figurile de stil (actualizare). Alegoria. 1.2.4. Versificaţia. Măsura, rima, piciorul metric, ritmul, versul, strofa (actualizare). * Versul liber. 1.2.5. Genuri şi specii. Genurile epic, liric şi dramatic. Opera dramatică: trăsături generale; lectură de text şi vizionare de spectacol). Specii literare: Balada populară. Romanul (fragment). * Scrieri SF. Oldrich a Bozena - Josef Jungman Toman a lesni panna - Fr. Ladislav Celakovsky Maj - Karel Hynek Macha Vodnik, Zlaty kolovrat, Svatebni kosile - Karel Jaromir Erben Nasi psi - Jan Werich Ruze pro slecnu ucitelku; Housle - Jaroslav Seifert Broucci - Jan Karafiat: Svehlavicka, Pohadky nasi babicky - Eliska Krasnohorska: Knizka pohadek - Vaclav Riha Proti vsem - Alois Jirasek Zapadli vlastenci - Karel V. Rais Za trochu lasky, Jarni romance, Selsky otcenasek - Jaroslav Vrchlicky Epigramy - Karel Havlicek Borovsky Cerny Petricek - Karolina Svetla V zamku a podzamci - Bozena Nemcova Carovny svet, Robinsonka - Marie Majerova Lovci mamutu a dalsi dobrodruzne historicke povidky a romany - Eduard Storch Strakonicky dudak - J. Kajetan Tyl 1.3. Textul 1.3.1. Texte literare - populare şi culte - aparţinând diverselor genuri şi specii. 1.3.2. Texte nonliterare: texte publicitare, * ziarul/revista, anecdota, gluma. 2. Practicarea raţională a limbii: tipuri de comunicare. 2.1. Comunicarea orală. Situaţia de comunicare monologată şi dialogată (actualizare). Monologul: text narativ, text descriptiv, text informativ, text argumentativ (argumentarea/ susţinerea opiniilor şi a preferinţelor). Rezumatul oral (actualizare). * Se recomandă ca elevii, folosindu-şi deprinderile de exprimare orală, să poată realiza următoarele acte de vorbire: - susţinerea argumentată a unui schimb verbal direct; - exprimarea sau acceptarea de opinii diferite; - exprimarea şi motivarea unei atitudini/reacţii; - prezentarea unor produse realizate individual sau în echipă. 2.2. Scrierea (actualizare) Comentarea unor secvenţe din operele studiate sau din texte la prima vedere, pe baza unor cerinţe date. * Conspectul. Textul argumentativ (susţinerea preferinţelor şi a opiniilor). 3. Elemente de construcţie a comunicării 3.1. Noţiuni de sintaxă. Enunţul. Discursul. Fraza. Relaţiile sintactice în propoziţie şi frază (actualizare). Cuvintele şi construcţiile incidente. Punctuaţia lor. 3.2. Lexicul (actualizare) Vocabularul fundamental şi masa vocabularului. Dinamica vocabularului. Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului (actualizare). Familia de cuvinte (actualizare). Mijloacele externe de îmbogăţire a vocabularului. Împrumuturile lexicale. Neologismele. Evitarea greşelilor în utilizarea neologismelor. Cuvântul şi contextul. Sensul propriu (de bază şi secundar) şi sensul figurat. Categoriile semantice. Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Cuvintele polisemantice (actualizare). Paronimele. Pleonasmul. * Unităţi frazeologice. Noţiuni de fonetică (actualizare). * Valorile stilistice ale nivelului fonetic într-un text literar. 3.4. Sintaxa propoziţiei şi a frazei. 3.4.1. Predicatul şi propoziţia subordonată predicativă. Predicatul verbal şi predicatul nominal (actualizare). Predicatul nominal incomplet. Probleme ale acordului (acordul după înţeles, acordul prin atracţie). Propoziţia subordonată predicativă. 3.4.2. Subiectul şi propoziţia subordonată subiectivă. Subiectul (actualizare). Propoziţia subordonată subiectivă. Natura elementului regent al propoziţiei subiective. 3.4.3. Atributul şi propoziţia subordonată atributivă. Atributul (actualizare). Propoziţia subordonată atributivă. Pronumele relativ compus ceea ce. Acordul pronumelui relativ care în genitiv precedat de articol genitival. Exerciţii de utilizare corectă a pronumelui relativ care introduce atributiva. 3.4.4. Complementul direct şi propoziţia subordonată completivă directă. Complementul direct (actualizare). Propoziţia subordonată completivă directă. 3.4.5. Complementul indirect şi propoziţia subordonată completivă indirectă. Complementul indirect (actualizare). Propoziţia subordonată completivă indirectă. 3.4.6. Complementele circumstanţiale şi propoziţiile subordonate circumstanţiale. 3.4.6.1. Complementele circumstanţiale de loc, de timp, de mod (actualizare), de cauză, de scop. Propoziţiile circumstanţiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop. 3.4.6.2. Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională. 3.4.6.3. Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă. 3.4.6.4. Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI PROGRAME ŞCOLARE REVIZUITE LIMBA ŞI LITERATURA CROATĂ CLASELE A V-A - A VIII-A Bucureşti 2008 NOTĂ DE PREZENTARE Faţă de programele anterioare de limba şi literatura croată bazate pe o viziune curriculară diferită ca structură de noile cerinţe ale Reformei în învăţământul românesc, programa de faţă este elaborată în concordanţă cu noile planuri-cadru de învăţământ şi este rezultatul unui exerciţiu colectiv, desfăşurat însă sub semnul unui profesionalism specific. Scopul studierii limbii croate în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om. În acest sens, curriculum-ul de limba şi literatura croată pentru clasele V-VIII propune o mutaţie fundamentală la nivelul studierii limbii şi literaturii croate. în locul compartimentării artificiale a disciplinei în "limbă" şi "literatură", se propune un nou model, cel comunicativ-funcţional, adecvat nu numai specificului acestui obiect de studiu, ci şi modalităţilor propriu-zise de structurare a competenţei de comunicare a elevilor. În mod concret, acest model presupune dezvoltarea integrată a capacităţilor de receptare şi exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului scris şi de exprimare scrisă. De altfel, comunicarea se constituie prin fuziunea celor patru capacităţi menţionate anterior. În mod concret, dezvoltarea competenţelor de comunicare menţionate se realizează prin familiarizarea elevilor cu situaţii diverse de comunicare orală şi scrisă, cu texte literare şi non-literare adecvate vârstei şcolare. OBIECTIVE CADRU CLASA A V-A OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE CONŢINUTURI 1. Lectura. 1.1. Teoria literară 1.1.1. Textul şi opera. Opera literară. 1.1.2. Structura operei literare. Structura textului narativ. Naraţiunea (ce şi cum se povesteşte, autorul, naratorul). Descrierea. Dialogul. Personajul: caracterizarea sumară - portretul fizic şi portretul moral. Figurile de stil. Personificarea. Comparaţia. Enumeraţia. Repetiţia. Epitetul. 1.1.3. Versificaţia. Strofa şi versul. Rima şi ritmul. 1.2. Textul 1.2.1. Textele literare - populare şi culte - aparţinând diverselor genuri şi specii. 1.2.2. Textele nonliterare "utilitare" (articolul de dicţionar, reclama etc.) Texte sugerate I. Brlic-Mazuranic: Suma Striborova K. Zimunic: Suma Striborova (strip) D. Cesaric: Jesen P. Kanizaj: Moj hrvatski I. G. Kovacic: Pada snijeg, pada snijeg S. S. Kranjcevic: Velebitska baka A. G. Matos: Iz Samobora V. Nazor: Pepeljuga (Igrokaz) B. Prosenjak: Otac D. Pavlicevic: Ante Starcevic - Otac Domovine L. Paljetak: Stonoga u trgovini S. Radic: Prvi put u Zagrebu D. Simunovic: Duga N. Sop: Smrt moje bake J. Truhelka: Autobiografija (ulomci) D. Tadijanovic: Nosim sve torbe a nisam magarac G. Vitez: Pticja pjevanka Usmena knjizevnost: Ero s onoga svijeta Ive vara dva duzdeva sina Ostala narodna bastina. 2. Practica raţională şi funcţională a limbii: tipuri de comunicare 2.1. Comunicarea orală 2.1.1. Situaţia de comunicare. Emiţător. Receptor. Mesaj. Context. Situaţia de comunicare dialogată şi monologată. Acomodarea limbajului la scopul comunicării. 2.1.2. Structurarea textului oral (
8. a)Organizarea logico - semantică a mesajului. Ideea principală, ideea secundară. Planul simplu şi planul dezvoltat de idei, rezumatul oral. (
9. b)Organizarea formală a mesajului. Constituenţii textului oral. Selectarea cuvintelor. Organizarea propoziţiei şi a frazei. Dispunerea şi funcţionarea simultană a elementelor verbale şi nonverbale (gesturi, mimică etc.); expresivitatea în vorbire a registrelor limbii (standard, familiar etc.). (
10. c)Textul dialogat şi cel monologat. Organizarea monologului informativ. Organizarea dialogului simplu. Semnalele verbale şi nonverbale de iniţiere a unui dialog. Formule elementare de menţinere şi de încheiere a dialogului. Formule de salut, de prezentare, de identificare, de permisiune, de solicitare. Se recomandă ca elevii, folosindu-şi deprinderile de exprimare orală, să poată realiza următoarele acte de vorbire: cererea sau oferirea unei informaţii despre: identitatea, starea, ocupaţia, calitatea socială a unei persoane; forma, calitatea, utilitatea unor obiecte; mediul familial, mediul social al unei persoane; situarea unui loc în raport cu altul; localizarea unei regiuni sau a unei zone geografice; stabilirea unui parcurs; exprimarea acordului sau a dezacordului, a gusturilor, a punctelor de vedere în legătură cu un fapt sau o persoană; descrierea unui obiect sau a unui ansamblu de obiecte; prezentarea unei acţiuni sau a unei înlănţuiri de acţiuni; compararea a două sau a mai multor obiecte, persoane, idei. 2.2. Comunicarea scrisă 2.2.1. Procesul scrierii (
11. a)Organizarea textului scris. Scopul redactării. Documentarea în vederea realizării unei lucrări. Părţile componente ale unei compuneri (introducerea, cuprinsul, încheierea). (
12. b)Scrierea de mână şi prezentarea textului. Scrierea caligrafică. Aşezarea corectă în pagina de caiet. Elemente auxiliare în scriere (sublinieri, paranteze etc.). (
13. c)Punctuaţia. Semnele de punctuaţie: punctul, virgula, două puncte, semnul întrebării, semnul exclamării, ghilimelele. 2.2.2. Contextele de realizare (
14. a)Scrierea funcţională. Notiţele. Temele. Extemporalul. Lucrarea semestrială. (
15. b)Scrierea reflexivă. Relatarea unor fapte şi relatări personale. Scrisoarea familială. Scrisoarea de felicitare. (
16. c)Scrierea imaginativă (compuneri libere). Povestirea. Descrierea. Portretul. (
17. d)Scrierea despre textul literar sau nonliterar. Transformarea textului dialogat în text narativ. Rezumatul. Povestirea. Aprecieri sumare referitoare la textele lirice şi epice. 3. Elemente de construcţie a comunicării. 3.1. Lexicul. Vocabularul limbii croate. Dinamica vocabularului (apariţii de cuvinte noi, dispariţii de cuvinte, modificări de sens). Cuvântul - unitate de bază a vocabularului. Forma şi conţinutul. Cuvântul de bază. Cuvântul derivat. Rădăcina. Sufixele. Prefixele. Familia lexicală. Câmpurile lexicale (nume de rudenie, nume de culori, nume de animale domestice şi sălbatice etc.). Sinonimele. Antonimele. Regionalismele lexicale. Arhaismele lexicale. Utilizarea unor neologisme din domeniul tehnic şi ştiinţific. Utilizarea corectă a cuvântului; variantele lexicale. 3.2. Noţiuni de fonetică. Sunetul şi litera: corespondenţa dintre ele. Vocalele. Consoanele. Semivocalele. Grupurile de sunete (je - ije). Pronunţarea şi scrierea corectă a sunetelor "c, c, dz, d". Scrierea cu majusculă a adjectivelor provenite din substantive proprii. Scrierea şi pronunţarea corectă a cuvintelor declinate. 3.3. Noţiuni elementare de sintaxă (actualizarea cunoştinţelor din ciclul primar). Părţile gramaticii. Propoziţia şi părţile de propoziţie. Propoziţie simplă şi propoziţie dezvoltată. Dezvoltarea unei propoziţii simple. Propoziţie afirmativă şi negativă. Propoziţie enunţiativă, interogativă şi exclamativă. Fraza. 3.4. Morfosintaxa. 3.4.1. Verbul- nucleul comunicării. Timpul, persoana, numărul (actualizare). Timpurile verbului în limba croată. Verbe auxiliare: a fi, a vrea. Funcţia sintactică - predicat verbal, predicat nominal. 3.4.2. Substantivul (actualizare). Substantivele comune şi substantivele proprii. Genul. Numărul. Cazurile substantivului. Nominativul. Genitivul. Dativul. Acuzativul. Vocativul. Locativul. Instrumentalul. Funcţiile sintactice ale cazurilor. Declinarea substantivelor. 3.4.3. Substituţi ai substantivului. 3.4.3.1. Pronumele. Pronumele personal: persoana, numărul, genul. Formele accentuate şi neaccentuate ale pronumelui personal. Declinarea pronumelui personal. Formule reverenţioase de adresare. 3.4.3.2. Numeralul numeralul cardinal. Numeralul ordinal 3.4.4. Determinanţii substantivului. 3.4.4.1. Adjectivul. Tipurile. Adjectivele articulate şi nearticulate. Topica adjectivului. 3.4.5. Părţile de vorbire neflexibile. 3.4.5.1. Adverbul. Adverbele de mod, de timp, de loc. Adverbe provenite din adjective. Funcţie sintactică: complement. 3.4.5.2. Interjecţia. Tipuri de interjecţii. Rolul interjecţiei în comunicare. 3.5. Sintaxa propoziţiei. 3.5.1. Predicatul. Predicatul verbal. Predicatul nominal. Numele predicativ simplu şi multiplu. 3.5.2. Subiectul. Subiectul exprimat (simplu şi multiplu). Subiectul neexprimat. Părţile de vorbire prin care se exprimă subiectul (substantiv, pronume, numeral). Acordul predicatului cu subiectul. 3.5.3. Atributul. Elemente regente ale atributului. Atributul adjectival. Atributul substantival. 3.5.4. Complementul. Elementele regente ale complementului (numai verbul). Complementele circumstanţiale de loc, de timp, de mod. Părţile de vorbire prin care se exprimă. Complementul direct şi indirect. 3.6. Sintaxa frazei. Fraza. Propoziţia principală. Propoziţia secundară. Fraza formulată din propoziţii principale şi propoziţii secundare. Elemente de relaţie în frază: conjuncţiile şi alte părţi de vorbire cu acest rol. Coordonarea copulativă şi prin juxtapunere. Subordonarea. CLASA A VI-A OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE CONŢINUTURI 1. Lectura 1.1. Teoria literară 1.1.1. Autorul: eul liric şi naratorul 1.1.2. Structura operei literare. Modurile de expunere. Naraţiunea (subiectul operei literare, momentele subiectului, timpul şi spaţiul în naraţiune). Descrierea (portretul literar, tabloul). Dialogul (mijloc de caracterizare a personajelor). 1.1.3. Figuri de stil. Epitetul. Tipuri de epitete. Hiperbola. Antiteza. Metafora. 1.1.4. Versificaţia (actualizare). Tipuri de rime. Măsura. Ritmul. 1.2. Textul 1.2.1. Texte literare - populare şi culte - aparţinând diverselor genuri şi specii. Caracteristicile operei folclorice. Opera epică. Opera lirică. 1.2.2. Specii literare: schiţa, nuvela, fabula, pastelul, balada. 1.2.3. Texte nonliterare "utilitare" (anunţul, ştirea, afişul, etc.) distractive, ele. Texte sugerate D. Cesaric: Vocka poslije kise D. Horvatic: Hrvatine stoljecima I. Kusan: Koko i duhovi M. S. Mader: Vrati se grade F. Sehovic: Prica kapetana Frana Porporelosa A. Senoa: Biljeznik Misoci A. B. Simic: Ah, evo opet M. Peic: Nije sva Slavonija ravna Z. Balog: Krk J. Kozarac: Moj djed F. Mazuranic: Majka I. B. Mazuranic: Autobiografija L. Paljetak: Jedna je macka mnogo jela Z. Balog: Karneval M. Gavazzi: Oko poklada A. Kovacic: Skolovanje Ivice Kicmanovica P. Kanizaj: Zirafa Narodna liriska pjesma: Kosuta i djevojka Narodna bajka: Mala vila 2. Practica raţională şi funcţională a limbii. Comunicarea orală şi comunicarea scrisă 2.1. Comunicarea orală 2.1.1. Situaţia de comunicare. Dialogul. Adaptarea la interlocutor şi la particularităţile emiterii (directe sau mediate). 2.1.2. Structurarea textului oral
18. a)Organizarea logico-semantică a mesajului. Ordonarea ideilor (actualizare). ...
19. b)Organizarea formală a mesajului. Progresia secvenţelor în textul oral descriptiv ...
20. c)Textul dialogat şi cel monologat. Organizarea monologului informativ (relatarea unor întâmplări). Organizarea replicilor într-un dialog complex. Formule de iniţiere, de încheiere şi de menţinere a dialogului (actualizare). Structurarea secvenţelor de tipul "întrebare-răspuns". Modalităţi de conectare a elementelor nonverbale la cele verbale. ... Se recomandă ca elevii să poată realiza următoarele acte de vorbire: identificarea sau diferenţierea a unui obiect de altul ori a unei persoane de alta; susţinerea unui schimb verbal într-o conversaţie de grup; exprimarea gusturilor, expunerea unor opinii despre ceva sau cineva, stabilirea unei analogii, a unei comparaţii, exprimarea unei impresii personale, solicitarea acordului sau a permisiunii cuiva; formularea unei propuneri, acceptarea ori refuzul unei propuneri; descrierea unui obiect sau a unei persoane (a unui loc); prezentarea unei acţiuni complexe. 2.2. Comunicarea scrisă 2.2.1. Procesul scrierii
21. a)Organizarea textului scris. Organizarea unui text în funcţie de destinaţie (scrisoarea, cererea, telegrama, cartea poştală). ...
22. b)Scrierea de mână şi prezentarea textului. Aşezarea în pagină. Rolul simbolurilor şi al imaginilor în pagină. ...
23. c)Punctuaţia. Semnele de punctuaţie: punctul, virgula, punctul şi virgula, linia de dialog şi linia de pauză. Semnele ortografice: apostroful, semi apostroful, punctul ca semn ortografic. ... 2.2.2. Contextele de realizare
24. a)Scrierea funcţională. Textul de tip informativ (oferire de informaţii privind diverse aspecte ale realităţii înconjurătoare). ...
25. b)Scrierea reflexivă (inspirată din experienţa personală). Relatarea. Argumentarea unui punct de vedere. ...
26. c)Scrierea imaginativă (compuneri libere). Descrierea. Povestirea. Portretul ...
27. d)Scrierea despre textul literar sau nonliterar. Rezumatul. Conspectul unui text de informare ştiinţifică. Aprecieri simple referitoare la organizarea textelor epice şi lirice studiate. ... 3. Elemente de construcţie a comunicării 3.1. Lexicul (actualizare) Noţiunea de vocabular Vocabularul fundamental. Masa vocabularului. Mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului. Derivarea (actualizare). Sufixarea. Sufixele diminutivale şi sufixele augmentative. Prefixarea. Utilizarea corectă a cuvintelor formate cu prefixe neologice. Compunerea. Compunerea prin sudare, alăturare şi abreviere. Formarea cuvintelor prin abreviere. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Adverbe provenite din alte părţi de vorbire. Adjective provenite din alte părţi de vorbire. Substantive provenite din alte părţi de vorbire. Familia lexicală. Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Arhaismele, istorismele şi regionalismele, Pleonasmul. Paronimele Câmpurile lexicale (actualizare). 3.2. Noţiuni de fonetică (actualizare). Folosirea corectă a accentului. Neologismele (aspecte ortoepice). Silaba (actualizare). 3.3. Noţiunea de sintaxă. Felul propoziţiilor. Fraza. Propoziţia regentă. Elementul regent. Coordonarea şi subordonarea. 3.4. . Morfosintaxa 3.4.1. Verbul - actualizare. Verbele predicative şi verbele nepredicative Modurile personale şi nepersonale ale verbelor. Timpuri. Funcţii sintactice. 3.4.2. Substantivul (actualizare). Substantivele defective de singular sau plural. Substantive colective. Cazurile şi funcţiile sintactice ale substantivului. 3.4.3. Substituţi ai substantivului 3.4.3.1. Pronumele Pronumele personal. Pronumele reflexiv. Formele accentuate şi neaccentuate. Funcţii sintactice. Pronumele posesiv. Forme, cazuri şi funcţii sintactice. Pronumele demonstrativ. Forme, cazuri şi funcţii sintactice Pronumele reflexiv-posesiv. Forme cazuri şi funcţii sintactice. 3.4.3.2. Numeralul (actualizare). Valoarea substantivală şi adjectivală a numeralului. Numeralul cardinal şi numeralul ordinal. Funcţii sintactice. 3.4.4. Determinanţii substantivului Adjectivul (actualizare). Formele. Gradele de comparaţie. Funcţii sintactice. 3.4.5. .Părţile de vorbire neflexionare 3.4.5.1. Adverbul (actualizare). Funcţiile sintactice. 3.4.5.2. Prepoziţia (actualizare). 3.4.5.3. Conjuncţia (actualizare). Exerciţii de folosire corectă a adverbului, a prepoziţiei şi a conjuncţiei. 3.4.5.4. Interjecţia (actualizare). 3.5. Sintaxa propoziţiei (actualizare). 3.5.1. Predicatul. Predicatul verbal şi predicatul nominal. 3.5.2. Subiectul Subiectul exprimat şi subiectul neexprimat Propoziţii fără subiect. Acordul predicatului cu subiectul. 3.5.3. Atributul (actualizare). Atributul adjectival. Atributul substantival. Atributul apoziţional. 3.5.4. Complementul (actualizare). Complementele circumstanţiale de loc, de timp, de mod. Complementul direct. Complementul indirect. CLASA A VII-A OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE CONŢINUTURI 1. Lectura 1.1. Teoria literară 1.1.1. Cui îi este adresat mesajul? 1.1.2. Structura operei literare. Structuri în textele epice şi lirice 1.1.3. Figurile de stil. Repetiţia. Antiteza. Metafora. 1.1.4. Versificaţia. Tipuri de rimă. Tipuri de ritm. Versul liber. 1.2. Textul 1.2.1. Texte literare - populare şi culte - aparţinând diverselor genuri şi specii. 1.2.2. Texte nonliterare "utilitare" (mersul trenurilor, cartea de telefon, formularele poştale, programul de spectacol) Texte sugerate H. Hitrec: Sve za ljubav I. Andric: Aska i vuk V. Nazor: Pozar V. Majer: Iz dnevnika malog Perice V. Novak: U glib I. Aralica: Susret s pjesnikom Z. Balog: Prvi dan u novoj skoli A. Senoa: Zlatarovo zlato R. Kunic: Pohvala Dubrovniku P. Preradovic: Dvije ptice 2. Practica raţională şi funcţională a limbii: tipuri de comunicare 2.1. Comunicarea orală 2.1.1. Situaţia de comunicare. Situaţia de comunicare dialogată şi monologată (actualizare). Dialogul formal şi informal. (Adaptarea la vârsta şi la statutul interlocutorilor). 2.1.2. Structurarea textului oral (
28. a)Organizarea logico-semantică a mesajului. Raportul dintre ideea principală şi detaliile aferente. Modalităţi textuale argumentative. (
29. b)Organizarea formală a mesajului. Modalităţile de asigurare a progresiei în textul oral, monologat şi dialogat. Înlănţuirea elementelor verbale şi nonverbale în context. Se recomandă ca elevii să poată realiza următoarele acte de vorbire: - identificarea sau diferenţierea unui obiect ori a unei persoane de alta; - susţinerea unei conversaţii (direct sau telefonic); - prezentarea unor proiecte, punerea în relaţie a două evenimente sau a două acţiuni viitoare; - stabilirea de relaţii temporale în comunicarea de tip descriptiv, narativ, dialogat; - interpretarea sau reproducerea spuselor cuiva; - formularea de argumente sau contraargumente într-o discuţie; - stabilirea de comparaţii sau de analogii; - caracterizarea unui personaj; - formularea unei judecăţi de valoare; - prezentarea unei acţiuni complexe (narative, cotidiene). 2.2. Scrierea 2.2.1. Procesul scrierii (
30. a)Organizarea textului scris. Exerciţii de alcătuire a planului unei lucrări pe o temă dată. Reorganizarea unui text propriu. Exerciţii de construire a unui text narativ prin expansiune sau restrângere. (
31. b)Scrierea de mână şi prezentarea textului. Aşezarea în pagină. Structura grafică specifică unor texte (versul liber, diverse fragmente de poezie şi proză). (
32. c)Punctuaţia. Valoarea funcţională şi expresivă a semnelor de punctuaţie. 2.2.2. Contextele de realizare (
33. a)Scrierea funcţională (pentru un scop practic, informativ). Textul documentar. Fişa de bibliotecă şi fişa de lectură. Prezentarea unui eveniment cultural. (
34. b)Scrierea reflexivă (inspirată din experienţa personală). Exprimarea în scris a unui punct de vedere personal. (
35. c)Scrierea imaginativă (compuneri libere). Dinamica structurării unei descrieri. Compoziţii personale realizate prin structura variată a unui text narativ propriu. (
36. d)Scrierea despre textul literar sau nonliterar. Completarea unei secvenţe din operele studiate. Semnificaţia titlului. Personajul literar (caracterizare). Rezumatul unui text ştiinţific. 3. Elemente de construcţie a comunicării 3.1. Noţiuni de sintaxă Discursul. Relaţia text, frază, propoziţie, cuvânt. Tipuri de propoziţii (actualizare). Propoziţia principală şi propoziţia secundară. Propoziţia regentă şi propoziţia subordonată. Raporturile de coordonare şi subordonare în propoziţie şi în frază. 3.2. Lexicul Vocabularul fundamental şi masa vocabularului (actualizare). Sensul cuvintelor în context. Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului (actualizare) Derivarea (actualizare). Rolul sufixelor în realizarea sensului cuvintelor. Compunerea (actualizare). Schimbarea valorii gramaticale (actualizare). Împrumuturile. Neologismele. Evitarea greşelilor în întrebuinţarea neologismelor. Pleonasmul (actualizare). Paronimele (actualizare). Categorii semantice (actualizare). Sinonime. Antonime. Omonime (actualizare). 3.3. Noţiuni de fonetică (actualizare) Evitarea greşelilor de pronunţare provocate de tendinţele fonetice manifestate în limba croată contemporană. 3.4. Morfosintaxa 3.4.1. Verbul (actualizare). Diatezele: activă şi pasivă Modurile. Timpurile. Persoana. Numărul (actualizare) Verbele personale şi verbele impersonale. Funcţiile sintactice ale verbului. 3.4.2. Substantivul (actualizare) Funcţiile sintactice ale substantivului 3.4.3. Substituţi ai substantivului 3.4.3.1. Pronumele (actualizare) Pronumele personal, posesiv, reflexiv, demonstrativ, reflexiv-posesiv. Forme, cazuri şi funcţii sintactice Pronumele nehotărât. Forme, cazuri şi funcţii sintactice. Numeralul (actualizare) Funcţiile sintactice ale numeralului. Specificul numeralului în limba croată. 3.4.4. Determinanţii substantivului Adjectivul (actualizare) Funcţiile sintactice ale adjectivului. 3.4.5. Părţile de vorbire neflexibile 3.4.5.1. Adverbul (actualizare) Tipurile de adverbe în limba croată. Funcţiile sintactice ale adverbului. 3.4.5.2. Prepoziţia (actualizare) 3.4.5.3. .Conjuncţia (actualizare).Conjuncţiile. 3.4.5.4. Interjecţia (actualizare). CLASA A VIII-A OBIECTIVE DE REFERINŢA ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE CONŢINUTURI 1. Lectura 1.1. Teoria literară 1.1.1. Cum este structurat mesajul operei literare? 1.1.2. Structurarea operei literare. Actualizarea - prin analiza unor texte literare - a cunoştinţelor referitoare la structura textelor narative (logica acţiunii, timpul, spaţiul naraţiunii). Actualizarea, prin analiza unor texte literare, a structurii textelor lirice Figurile de stil (actualizare) Alegoria. Inversiunea. Procedee de expresivitate artistică: invocaţia, interogaţia şi exclamaţia retorică 1.1.3. Versificaţia. Măsura, rima, piciorul metric, ritmul, versul, strofa, (actualizare). 1.1.4. Genuri şi specii. Genurile epic, liric şi dramatic, ritmul, versul, strofa Poemul eroic, oda, proverbele, zicătorile, balada, etc. Opera dramatică: Comedia. Balada populară. Schiţa. Nuvela. Romanul (fragmentul). Scrieri SF. 1.2. Textul 1.2.1. Texte literare - populare şi culte - aparţinând diverselor genuri şi specii (aprofundarea unor tipuri de texte învăţate anterior). 1.2.2. Texte nonliterare: "utilitare" (ziarul, catalogul de expoziţie, textele publicitare etc.), distractive (anecdota, gluma). Texte sugerate M. Drzic: Novela od Stanca K. S. Gjalski: Na badnjak I. Gundulic: Dubravka S. Kolar: Breza A. G. Matos: Notturno J. Pupacic: More A. B. Simic: Opomena T. Ujevic: Kolajna (izbor) J. Kastelan: Volio bih da me volis A. G. Matos: Srodnost V. Kovacic: Hvaljen Isus, moja stara baka D. Cesaric: Balada iz predgrada F. Hadzic: Gospoda i drugovi Hrvatske narodne lirske pjesme: Lipa divojka Djevojka karamfilu P. Zoranic: Pianine V. Stahuljak: Pasje duznosti A. Senoa: Seljacka buna D. Sudeta: Mor 2. Practicarea raţională a limbii: tipuri de comunicare 2.1. Comunicarea orală. Convergenţa ideilor în jurul unei teme. Alocuţiunea. Organizarea formală a mesajului dialogat: elemente verbale şi nonverbale, regulile dialogului. Organizarea logico-semantică a mesajului. Modalităţi textuale argumentative. Textul dialogat şi cel monologat. Organizarea monologului expozitiv şi demonstrativ. Organizarea dialogului informai şi formal. Adecvarea elementelor nonverbale la mesaj. Modalităţile de exprimare a gusturilor şi a opiniilor. Invocaţia, exclamaţia şi interogaţia retorică. Se recomandă ca elevii, folosindu-şi deprinderile de exprimare orală, să poată realiza următoarele acte de vorbire: - susţinerea argumentată a unui schimb verbal direct; - exprimarea sau acceptarea de opinii diferite; - exprimarea unei atitudini; formularea unei judecăţi critice 2.2. Scrierea Structurarea analizei de text literar (integral sau fragmentar). Aşezarea în pagină a textului. Valoarea expresivă a semnelor grafice şi de punctuaţie (actualizare). Scrierea despre textul literar sau nonliterar. Analiza de text literar. Citirea şi completarea unor formulare tipizate (extras de cont, foaie de depunere etc.). Redactarea unei invitaţii (aniversări, evenimente familiale etc.). Curriculum-ul vitae. Procesul verbal. Conspectul. 3. Elemente de construcţie a comunicării 3.1. Noţiuni de sintaxă. Discursul (actualizare). Fraza. Relaţiile sintactice în propoziţie şi în frază (interdependenţă, coordonare şi subordonare). Mijloacele de realizare a relaţiilor sintactice în propoziţie şi în frază. Cuvintele şi construcţiile incidente. Punctuaţia lor. 3.2. Lexicul (actualizare) Cuvintele moştenite şi cuvintele împrumutate. Limba literară, limba populară, limba vorbită, limba scrisă. Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului (actualizare). Familia de cuvinte (actualizare). Prefixoidele. Sufixoidele. Mijloacele externe de îmbogăţire a vocabularului. împrumuturile lexicale (vechi şi noi). Cuvintele polisemantice. Polisemia în raporturile ei cu omonimia. Rolul neologismelor în dezvoltarea sinonimiei. Argoul şi jargonul. 3.3. Noţiuni de fonetică (actualizare). Limba croată contemporană. Pronunţarea numelor proprii străine. 3.4. Morfosintaxa 3.4.1. Verbul (actualizare). Verbele personale şi verbele impersonale. 3.4.2. Pronumele (actualizare). Pronumele interogativ şi relativ. Forme, cazuri şi funcţii sintactice Locuţiunea adverbială. 3.4.3. Prepoziţia (actualizare). Locuţiunea prepoziţională. 3.4.4. Conjuncţia (actualizare). Locuţiunile conjuncţionale. 3.5. Sintaxa propoziţiei (actualizare) 3.5.1. Predicatul (actualizare) Predicatul verbal şi cel nominal Propoziţia subordonată predicativă. 3.5.2. Subiectul (actualizare) Subiectul exprimat şi cel neexprimat. Subiectul nedeterminat (aplicativ). Subiectul unor verbe personale folosite ca impersonale. Propoziţia subordonată subiectivă. Propoziţia principală insuficientă. 3.5.3. Atributul (actualizare). Propoziţia subordonată atributivă. Tipurile de atribute în limba croată. Propoziţia subordonată completivă. 3.5.4. Complementul (actualizare) Tipurile de complemente circumstanţiale în limba croată. Complementul direct. Complementul indirect. Propoziţiile circumstanţiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop. Tipurile de propoziţii circumstanţiale specifice gramaticii limbii croate. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI TINERETULUI CURRICULUM ŞCOLAR pentru LIMBA ŞI LITERATURA GERMANĂ MATERNĂ CLASELE V-VIII LEHRPLAN KLASSEN V-VIII Bucureşti 2008 CURRICULARER LEHRPLAN DES FACHES DEUTSCH ALS MUTTERSPRACHE - KLASSE 5-8 Vorbemerkungen. Aufgaben des Deutschunterrichts Der Deutschunterricht hat die Aufgabe der sprachlichen und literarischen Bildung junger Menschen. Er erweitert ihren asthetischen, historischen und gesellschaftlichen Erfahrungs- und Wissenshorizont. Dadurch leistet er einen wesentlichen Beitrag zu ihrer Erziehung. Grundlagen fur den gelungenen Deutschunterricht sind das Interesse und die Freude an Sprache und Literatur; sie mussen bei den Schulern geweckt und standig gefordert werden. Die menschliche Personlichkeit findet ihren Ausdruck vorrangig în der Sprache. Sie în allen ihren Moglichkeiten zu erfassen und gebrauchen zu konnen, ist fur den Schuler unbedingt notwendig. Sprache fungiert als Ausdrucksmittel der Emotionen, Uberzeugungen, Phantasien, Analysen von Problemen und Wunschen. Gleichzeitig dient sie dem Zusammenleben der Menschen în ihren jeweiligen Gemeinschaften. Kommunikative Techniken aller Art sind also wesentliche Elemente des Deutschunterrichts, în der praktischen Gesprachsfuhrung ebenso wie în der theoretischen Auseinandersetzung mit Sachverhalten. Sprache vermittelt uber die Literatur einen Zugang zur Welt. Hier findet der Schuler verschiedene zeit- und gesellschaftsbedingte Ausdrucksformen der eigenen Kultur und fremder Kulturen, setzt sich mit ihren asthetischen, philosophischen und sozialen Inhalten auseinander. Er hat die Moglichkeit, das traditionelle und eigene Lebensmodell mit alternativen Denkweisen în Verbindung zu bringen. Die Erkenntnis der historischen Bedingtheit aller Lebens- und Weltdeutungen schutzt davor, Sichtweisen ideologisch zu verengen oder absolut zu setzen. Aus dem bisher Gesagten ergeben sich die Bildung- und Erziehungsziele des Deutschunterrichts: - Forderung der Ausdrucksfahigkeit în der Standardsprache, - Vermittlung von Einsichten în die Vielfalt sprachlicher Ausdrucksformen, - Forderung der Lese- und Schreibfertigkeit, - Ubung und Sicherung des normgerechten Schreibens, - Einfuhrung und Ubung mundlicher und schriftlicher Ausserungs- und Verstandigungsformen, - Entwicklung von Fahigkeiten, Wirklichkeit ordnend zu erfassen, zu beschreiben und zu bewerten, - Entwicklung und Forderung kreativen Gestaltens, - Wecken der Freude am entdeckenden Lesen, auch im Hinblick auf sinnvolle Freizeitgestaltung, - Einfuhrung în die Literatur, Befahigung zum Verstehen literarischer Kunstwerke und Vermittlung literarischer Bildung, dabei angemessene Berucksichtigung heimatlicher Dichtung, - Auswendiglernen und Vortragen von Gedichten, - Erziehung zu Werthaltungen sowie zu der Fahigkeit, die eigenen Vorstellungen - unter Achtung anderer Standpunkte - zu vertreten, - Entwicklung des Verstandnisses fur die Funktion und das System der Sprache auf der Grundlage der Terminologie der traditionellen Schulgrammatik. Um die Ziele des Deutschunterrichts zu erreichen, mussen Unterrichtsverfahren angewendet werden, die geeignet sind, die Eigentatigkeit des Schulers, seine Fahigkeit zu partnerschaftlichem Verhalten und zur Teamarbeit zu fordern, zum Beispiel Gesprach, Diskussion, Partner- und Gruppenarbeit, Spiel. Wichtig sind auch gemeinsame Veranstaltungen von Schulern, Eltern und Lehrern ausserhalb des Unterrichtsrahmens (Schulfeiern, Theaterbesuch usw.). Bei der Behandlung bestimmter Unterrichtsthemen ist die Zusammenarbeit mit anderen Fachern anzustreben. Dies gilt fur alle Facher, mogen sich auch besonders Geschichte, Erdkunde, Gemeinschaftskunde, bildende Kunst und Musik dafur eignen. Diesen facherubergreifenden Unterricht sind die Schuler aus der Primarstufe als implizites Verfahren gewohnt; es erscheint sinnvoll, dessen Elemente ab der 5. Klasse auch explizit zu entfalten. Andererseits sei gesagt, dass mit der 5. Klasse bewusst das Einzelfachprinzip mit seiner fachspezifischen Didaktik und Methodik dem Schuler altersgerecht zu vermitteln ist. Der Lehrplan der Gymnasialstufe muss einerseits fur die Absolventen der 8. Klasse, die eine Berufsausbildung anschliessen, die Voraussetzung fur eine în sich geschlossene sprachliche und literarische Grundbildung gewahrleisten, andererseits aber auch als Bindeglied zwischen Grundund Lyzealstufe verstanden werden. Deshalb ist es fur den Deutschlehrer unerlasslich, sich mit dem Lehrplan der vorangegangenen Stufe auseinanderzusetzen, damit er weiss, welche Voraussetzungen în der Grundstufe geschaffen wurden, worauf er aufbauen kann. În den Ausfuhrungen von Gudula Gnann zum Lehrplan der Grundstufe, vorgetragen am 18.4.1997 în Hermannstadt, heisst es: Darauf kann nach der 4. Jahrgangsstufe aufgebaut werden: - grundlegende Gesprachstechniken - Partner- und Gruppenarbeit - Lesen: Epische Kleinformen: Erzahlung, Marchen, Fabel, Schwank, Legende, Sage, Dialogstucke, Gedichte, Alltags- und Gebrauchstexte; Kinder- und Jugendliteratur; - Mundlicher Sprachgebrauch: Situaţionsbezogen sprechen, z. B. beim Kontaktaufnehmen; ermuntern, trosten, einladen, wunschen, fordern, anteilnehmen, richtigstellen, sich beschweren, seine Meinung vertreten, nachgeben, zustimmen, anerkennen; einfache Vorgange und Zusammenhange folgerichtig und klar beschreiben; - Schriftlicher Sprachgebrauch: Erlebnisse în kurzen Satzen aufschreiben; einfache Bilder în Schriftsprache umsetzen; Texte abwechslungsreich gestalten; einfache Sachverhalte niederschreiben; Geschichten lebendig und folgerichtig aufschreiben; Geschichten nacherzahlen; Sachtexte verfassen; einige sprachliche Mittel kennen lernen und zunehmend bewusst beim Schreiben einsetzen wie z. B.: Einleitung, Hauptteil (Hohepunkt), Schluss; direkte Rede, Wiederholungen vermeiden, abwechslungsreiche Satzanfange; Reizwortgeschichte, Beschreibung, Sachtexte verfassen, Karten/Briefe schreiben (auch aussere Form) - Sprachbetrachtung: Wortableitungen, Wortpaare, Wortfamilien, Wortfelder Wortarten: Substantiv, Artikel, Verb, Adjektiv, Furwort (Pronomen) Satzglieder: Subjekt, Pradikat, Orts- und Zeitangabe Falle: Werfall, Wessenfall, Wemfall, Wenfall Vergleichsformen: Grundstufe, Hoherstufe, Hochststufe (mit Vergleichswortern "wie" und "als") Bindeworter "und/aber" - Rechtschreiben (neue Rechtschreibung) Worter aus dem Grundwortschatz richtig schreiben (insgesamt 880 Worter + Ableitungen) einige Besonderheiten der Rechtschreibung, Mitlautverdopplung, Dehnungen, doppelte Selbstlaute, Worter mit tz, ck, s, ss, ss, chs, x bekannte Begriffe: Selbstlaut, Mitlaut, Umlaut, Zwielaut, Vorsilbe, Nachsilbe Umfang von Nachschriften und Diktaten: zwischen 50 und 70 Wortern Folgende Konsequenzen ergeben sich - nach G. Gnann - aus der Konzeption eines explizit zielorientierten Unterrichts und behalten u. E. ihre Gultigkeit fur den Unterricht und den Unterrichtenden im Gymnasium: "- Mut, sich auf Neuerungen einzulassen - neue Schulbucher, Schulerarbeitshefte - Lehrerhandbucher, Handreichungen - viel Anschauungsmaterial (Bilder, Spiele, ...) - veranderte Unterrichtsmethoden und -formen - mehr Schuleraktivitat, handlungsorientierter Unterricht - Information von Eltern uber Neuerungen (rechtzeitig!) - Zusammenarbeit im Kollegium und mit weiterfuhrenden Schulen - weiterfuhrende Schulen: Berucksichtigung der Veranderungen - Bereicherung des Schullebens" Arbeitsbereich: Sprechen und Schreiben Im Deutschunterricht stehen mundlicher und schriftlicher Sprachgebrauch gleichberechtigt nebeneinander, wobei im mundlichen Sprachgebrauch dem kommunikativen Sprechen deutlich mehr Raum zu geben ist als dem Lesen. Die Erziehung zum Horen (etwa bei Schulerreferaten oder Diskussionen) ist ebenso wichtig wie die Erziehung zum Sprechen. Situaţionsbezogenes, partnergerechtes Verhalten wird dadurch gefordert. Fundierte Kenntnisse în Rechtschreibung und Zeichensetzung sind notwendig, deshalb ist die Erziehung zum normgerechten Schreiben fur alle Schuljahre Unterrichtsprinzip. (Dies gilt nicht nur fur das Fach Deutsch, sondern fur alle Facher.) Die Rechtschreibreform der deutschen Sprache ist zu beachten. Auf eine den Textsorten (Brief, Protokoll, Aufsatz, Erzahlung usw.) angemessene aussere Form ist zu achten. Zum Arbeitsbereich: Literatur, Sachtexte und Medien În diesem Arbeitbereich ist dichterischen Texten vor Sachtexten (Zeitungsbericht, Feuilleton usw.) ein Ubergewicht zu geben. Dabei muss der Schuler den Inhalt, Aufbau und Form, Sinn und Absicht erfassen lernen, sich mit den Texten zunehmend selbstandig auseinandersetzen sowie seine Erkenntnisse formulieren konnen. Um Einseitigkeit der Deutung zu vermeiden und um die Freude des Schulers am Kunstwerk zu wecken, zu erhalten und zu fordern, sind unterschiedliche methodische Zugange erforderlich. Dem leseorientierten Ansatz kommt im Lehrplan besondere Bedeutung zu. Dem Jugendbuch sollte wegen seiner altersgerechten Thematik und Darstellungsweise zunehmend Raum im Deutschunterricht gegeben werden. Bei der Auswahl der Texte ist darauf zu achten, dass jede einseitige weltanschauliche und parteipolitische Beeinflussung des Schulers unterbleibt. Da în der Lebenswelt der heutigen Schuler Bild-, Ton- und elektronische Medien eine herausgehobene Rolle spielen, ist es wichtig, die Schuler mit der Fahigkeit auszustatten, sich kritisch mit deren Formen und Inhalten auseinanderzusetzen. În diesen Bereich fallen Analysen von Spielfilmen, Videoclips, Werbesendungen, Horfunksendungen usw. Zum Arbeitsbereich: Sprachbetrachtung und Grammatik Sprachbetrachtung und Grammatik stehen în engem, unlosbarem Zusammenhang mit mundlichem und schriftlichem Sprachgebrauch und dem Umgang mit Literatur. Sie gehen în der Regel von Unterrichtstexten aus, fuhren zum Erkennen von sprachlichen Formen, von deren Gesetzmassigkeiten und Funktionen. Auf Systematik kann dabei nicht verzichtet werden, dennoch steht die Betrachtung der Funktion grammatikalischer Erscheinungen im Vordergrund. Dies ist eine Voraussetzung fur einen bewussten Sprachgebrauch. Aufbau des Lehrplans. Hinweise zur Arbeit mit dem Lehrplan Der vorliegende Lehrplan ist în drei Abschnitte gegliedert: 1. Verwendung der Sprache im mundlichen und schriftlichen Ausdruck; 2. Umgang mit Texten. Textsorten; 3. Ubersicht uber die zu vermittelnden Kenntnisse în den Bereichen Sprachbetrachtung, Rechtschreibung und Interpunktion. Teil 1 enthalt den eigentlichen Lehrplan und ist în die Rubriken Lernziele, Lerninhalte, Vorschlage zur Unterrichtsgestaltung und Vorschlage zur Lernzielkontrolle unterteilt. Ein Vergleich der Lernziele în den verschiedenen Jahrgangsstufen zeigt, dass diese sich im allgemeinen wiederholen, ab und zu Schwerpunkte verschoben werden. Die Lerninhalte werden von einer Jahrgangsstufe zur anderen durch neue Textsorten und Begriffe (auch aus dem Bereich Sprachbetrachtung) erweitert, nach dem Prinzip des wachsenden Schwierigkeitsgrades. Als verbindlich gelten Lernziele und Lerninhalte; zur Unterrichtsgestaltung werden Vorschlage gemacht, die durch den Lehrer erganzt, variiert und auf die konkreten Bedurfnisse einer Schulklasse abgestimmt werden konnen. Die Grammatiksequenzen sind dem jeweiligen Lernziel untergeordnet; dem Lehrer steht es frei, Verschiebungen vorzunehmen, wenn es ihm angemessen erscheint. Es ist Aufgabe des Lehrers im Sinne eines verbundenen Deutschunterrichts thematische Einheiten zu erstellen, în denen în der Regel Ziele und Inhalte aus den verschiedenen Arbeitsbereichen mit unterschiedlicher Schwerpunktsetzung enthalten sind. (Es sei angemerkt, dass der Lehrplan keine verbindliche Textsammlung bietet, also ganz bewusst dem Lehrer die Auswahl der Unterrichtstexte aus den verfugbaren Lesebuchern uberlasst. Dieses Prinzip wird von der 5. - 8. Klasse durchgehalten; în Zukunft wird die Aufnahmeprufung zur 9. Klasse dies în Rechnung stellen.) Teil 2 enthalt eine Ubersicht uber die schwerpunktmassig zu behandelnden Textsorten und Einzelschritte zur ganzheitlichen Texterfassung. Text und Intention des Lehrers entscheiden daruber, welche Vorgangsweisen în welcher Reihenfolge angewendet werden. Allerdings sollte dafur gesorgt werden, dass im Laufe eines Schuljahres alle Anweisungen abgedeckt sind. Teil 3 bietet eine Ubersicht fur den Lehrer, welche Begriffe und Strukturen aus den oben angefuhrten Bereichen der Sprache schwerpunktmassig zu vermitteln sind. Sprachliche Erscheinungen sind în ihrer Regelhaftigkeit bewusst zu machen, die entsprechenden Strukturen einzuuben und în den Dienst einer inhaltsbezogenen Kommunikation zu stellen. Anmerkungen: Die Bereiche Rechtschreibung und Zeichensetzung nach den neuen Regelungen sind noch auszuarbeiten und werden nachgeliefert, ebenso der Bereich "Jugendbuch" mit einer Liste vorgeschlagener Titel. Der Lehrer wird sich da an Bestanden, die în Klassensatzen vorhanden sind, orientieren mussen. Der experimentelle Einsatz des neuen Lehrplans, în einer Ubergangsphase unter Verwendung der alten Lehrbucher, erganzt durch vom Lehrer erstellte Zusatzmaterialien, erscheint sinnvoll, da der Lehrplan auf diese Weise durch Erfahrungen der Unterrichtspraxis korrigiert werden kann. Kompromisslosungen zwischen altem und neuem Lehrplan sind dabei wahrscheinlich unvermeidlich, sollten aber moglichst eingeschrankt werden. 5. Klasse Lernziele und Beispiele fur Lerntatigkeiten Lerninhalte 1. Sprachliche Umgangsformen: 1.1. Sich und andere vorstellen 1.2. Begrussung und Verabschiedung 1.3. Entschuldigung 1.4. Sprechen uber sich selbst 2. Lekture: 2.1. Das Buch - ein Kulturtrager. Titel, Autor, Inhaltsverzeichnis, Einordnung în die Seite, Buchumschlag, der Band, die Bibliothek 2.2. Belletristische Literatur; die Beziehung zwischen Literatur und Wirklichkeit. Das literarische Werk und der Text 2.3. Das literarische Werk: der Erzahler, die Gestalt; die Beziehung Autor - Erzahler; kurze Charakteristik der Gestalt 2.4. Erzahlweisen: Erzahlung, Beschreibung, Dialog. Direkte Rede und indirekte Rede 2.5. Stilfiguren: Wiederholung, Epitheton, Vergleich, Personifizierung und Stilfiguren, die typisch fur die Volksdichtung sind (feste Formeln, Steigerung, Wiederholung) 2.6. Literarische Gattungen aus der Volks- und Kunstdichtung: Marchen, Sagen, Lugengeschichten, Erzahlungen, Fabeln, Schwanke, Kinder- und Jugendbucher (Auszuge), Sprichworter, Redewendungen, Redensarten. 2.7. Merkmale der Lyrik: Versform, Strophenbau, Reim 2.8. Sachtexte: erzieherische, informative, unterhaltsame 2.9. Kurzformen 3. Vorgeschlagene Texte 3.1. Volksmarchen: Die Konigstochter în der Flammenburg 3.2. Kunstmarchen: L. Bechstein, Siebenschon; H. Ch. Andersen, Das kleine Madchen mit den Schwefelholzchen 3.3. Sagen: Die Abenteuer des Herakles; Bruder Grimm, Die Kinder zu Hameln, C. Stephani, Ruthraut 3.4. Lugengeschichten: Munchhausen; E. Stubert, Eine Lugengeschichte 3.5. Erzahlungen: - Schule und Familie: A. Norden, Uwe schwanzt die Schule; H. Weggerl, Der Schulinspektor kommt - Mensch und Tier: Hebbel, Aus der Kindheit; Th. Storm, Von Katzen; H. Bender, Ein Bar wachst bis zum Dach 3.6. Fabeln: Asop, Lessing 3.7. Schwanke: Till Eulenspiegel; J. P. Hebel, Das wohlfeile Mittagessen 3.8. Kinder- und Jugendbucher (Auszuge): M. Ende, Momo; L. Carroll, Alice im Wunderland 3.9. Lyrik: R. Auslander, April; P. Hacks, Der Herbst steht auf der Leiter; H. Seidel, Der erste Schnee 3.10. Sachtexte: Arbeit mit dem Worterbuch; Der Star; Sitten und Brauche: Weihnachts- und Ostergeschichten 3.11. Kurzformen: Briefe, Post- und Ansichtskarten 3.12. Sprichworter und Redensarten * Die Auswahl und Anzahl der im Unterricht zu verwendenden Texte bleibt, unter Berucksichtigung der angefuhrten Textsorten, dem Deutschlehrer uberlassen. Die mit * bezeichneten Textsorten und Begriffe sind nicht verbindlich. Sie konnen, nach Gutdunken des Lehrers, auch durch andere ersetzt werden. Das Lehrbuch sollte eine Textsammlung mit einem breit gefacherten Angebot enthalten. Es sind în angemessenem Verhaltnis, (etwa 30%) Texte aus der rumaniendeutschen Literatur sowie aus der Weltliteratur zu gleichen Teilen einzuschliessen. Bei der Auswahl rumaniendeutscher Texte sollten die lokalen Besonderheiten beachtet werden. 4. Sprachbetrachtung/Grammatik, Rechtschreibung, Zeichensetzung 4.1. Wortschatz/Bedeutungslehre Wortbildung Wortfamilien Wortfelder Ober- und Unterbegriffe Redewendungen und Wortfugungen 4.2. Satzgrammatik/Syntax - Satzarten nach Redeabsicht (Wiederholung) - Satzglieder: Subjekt und Pradikat (Wiederholung) - Stellung im Satz - Fallerganzungen: Dativ- und Akkusativobjekt - Umstandserganzungen der Zeit, des Ortes und der Art ausgedruckt durch Einzelworter und Wortgruppen - Attribut als Satzgliedteil 4.3. Wortgrammatik/Morphologie - Verb: Nennform, Zeitstufen und Zeitformen: Prasens - Perfekt - Imperfekt - Plusquamperfekt - Futur - Substantiv und Artikel: Numerus, Genus (Wdh.), Deklination mit Schwerpunkt Dativ und Akkusativ - Adjektiv: attributiver und pradikativer Gebrauch - Pronomen: Personal-, Possessiv- und Interrogativpronomen - Adverb: în Orts-, Zeit- und Artbestimmungen - Partikeln: Satzverknupfung mit Konjunktionen und Gebrauch der Prapositionen mit dem richtigen Fall 4.4. Rechtschreibung - Dehnung der Vokale (Dehnungs-h, Verdoppelung, -ie-, -ih-, -ieh-) - Verdoppelung der Mitlaute, -ck-, -tz- - Schreibung des s-Lautes (s, ss,
37. ss)- Schreibung gleich klingender Konsonanten (f-v; d-t; b-p; g-
38. k)- Schreibung der Vorsilben ver- und vor- - "das - dass" - Verdoppelung der Konsonanten bei Pluralbildung: -nis/se, -în/nen - Schreibung einiger gebrauchlicher Fremdworter - Silbentrennung 4.5. Satzzeichen - Punkt, Ausrufezeichen, Fragezeichen am Satzende - Doppelpunkt vor angekundigter direkter Rede und bei Aufzahlungen - Anfuhrungszeichen bei direkter Rede - Beistrich bei Aufzahlungen und vor den meisten Konjunktionen Anmerkung Grammatik und Aufsatz werden în den gesamten Deutschunterricht integriert. Erscheinungen aus verschiedenen Teilen der Sprachbetrachtung sind so zu gruppieren, dass sie den thematischen Unterrichtseinheiten zugeordnet werden konnen und den dazugehorigen Lernzielen dienen. Stundenweise kann der Schwerpunkt abwechselnd auf sprachliche oder inhaltliche Bereiche gelegt werden, ohne dass daraus eine Regelmassigkeit entstehen muss. Ubungen zum Wortschatz und zur Wortbedeutung sowie zur Rechtschreibung und Zeichensetzung sollten aus keiner Unterrichtseinheit fehlen. 6. Klasse Lernziele und Beispiele fur Lerntatigkeiten Lerninhalte 1. Lekture Das Buch als Kulturtrager. Aufbau des Buches; Inhalt (Aktualisierung), Vorwort, Nachwort, Fussnote, Wortschatz usw. 2. Textsorten* 2.1. Literarische Texte 2.1.1. Epische Texte: - Kunstmarchen: W. Biermann, Das Marchen vom kleinen Herrn Moritz; Ch. Wolf, Dornroschen und der Kuchenjunge u. a. - Sage und Legende: Dadalus und Ikarus, Wie Thor seinen Hammer heimholte, Die heilige Elisabeth von Thuringen u. a. - Erzahlungen: A. Schaftel, Der Geldbeutel; V. Sajkuva, Die Hausaufgabe; G. Ruck-Pauquet, Mutter sagt immer Nein - Fabel: Asop, Lessing, J. Thurber - Schwank: Schildburgergeschichten - Anekdoten uber: Goethe, Einstein, Koch u. a. - eine Ganzschrift aus der Kinder- und Jugendliteratur zur freien Wahl 2.1.2. Lyrische Texte: - Erzahlgedichte: J. Kruss, Die Ballade von Heinrich Haltau, M. Kumpe, Schneewittchen, A. Kopisch, Wie Rolf dem Riesen half - beschreibende Naturgedichte: D. v. Liliencron, Marztag, E. Moser, Gewitter, E. Morike, Er istâ0*s - Bildgedichte (konkrete Poesie): E. Jandl, die tassen, ottos mops, H. Manz, Bildgedicht 2.1.3. Szenische Texte: - V. Haucke, Papa, Charly hat gesagt - dialogische Szenen aus dem Alltag: A. Wosnitza, Der neue Klassensprecher 2.2. Gebrauchs- und Sachtexte 2.2.1. Informative Texte zu einzelnen Sachbereichen H. Manz, Die alten Griechen Dachshund Auto und Umwelt u. a. 2.2.2. Beschreibende Texte: Gebrauchsanweisung, Bastelanleitung*, Bildbeschreibung*, Beschreibung, Erklarung von Bildzeichen von Arbeitsvorgangen 3. Begriffe zur Texterschliessung - gattungsspezifische Merkmale, Realitat und Fiktion, Erzahlsituation und Erzahlperspektive (Ich-Erzahler, aussenstehender Erzahler), Spannungsbogen, Handlungsmomente (Einleitung, steigende Handlung, Hohepunkt, fallende Handlung, Schluss), Erzahlkern; - lyrischer Sprecher, Grundstimmung, Vergleich, Metapher, Personifikation, Strophe, Vers, Rhythmus, Versfuss, End- Binnen- und Kehrreim; - Monolog, Dialog, Regieanweisung, Buhnenbild, Kulissen* * Die Auswahl und Anzahl der im Unterricht zu verwendenden Texte bleibt, unter Berucksichtigung der angefuhrten Textsorten, dem Deutschlehrer uberlassen. Die mit * bezeichneten Textsorten und Begriffe sind nicht verbindlich. Sie konnen, nach Gutdunken des Lehrers auch durch andere ersetzt werden. Das Lehrbuch sollte eine Textsammlung mit einem breitgefacherten Angebot enthalten. Es sind în angemessenem Verhaltnis (etwa 30%) Texte aus der rumaniendeutschen Literatur sowie aus der Weltliteratur zu gleichen Teilen einzuschliessen. Bei der Auswahl rumaniendeutscher Texte sollten die lokalen Besonderheiten beachtet werden. 4. Sprachbetrachtung/Grammatik, Rechtschreibung, Zeichensetzung 4.1. Wortschatz/Bedeutungslehre - Wortbildung, Wortfamilien, Wortfelder, Synonyme, Antonyme, Homonyme, kontextbedingte Bedeutung, Redewendungen und Wortfugungen 4.2. Satzgrammatik/Syntax - Satzarten nach Stellung des Pradikates unterscheiden - Satzglieder erkennen und voneinander abgrenzen (Umstellprobe) - Subjekt und Pradikat, Beziehung erfassen, Pradikatsklammer - Erganzungen: Pradikativerganzungen (Pradikatsnomen/Gleichsetzungsnominativ, Pradikatsadjektiv) - Objekte: Dativ-, Akkusativ-, Prapositionalobjekt - Umstandserganzungen: des Ortes, der Zeit, der Art und Weise, des Grundes - Attribut als Satzgliedteil: adjektivische und substantivische Attribute - Mittel der Satzverknupfung: Konjunktion, Pronomen, hinweisende Adverbien 4.3. Wortgrammatik/Morphologie - Verb: finite und infinite Formen, Zeitstufen und Verwendung der Zeitformen, Modalverben: sollen-mussen, durfen-mogen, konnen-wollen - Substantiv und Artikel als Begleiter, Geschlecht, Zahl, Deklination, (prapositionale Wortgruppen), Begleiter und Vertreter von Substantiven - Adjektiv: attributiver und pradikativer Gebrauch; Steigerungsstufen (Formen des Vergleichs); Substantivierung - Pronomen: Personal-, Reflexiv-, Possessiv-, Relativ-, Demonstrativ-, Interrogativpronomen - Numerale: Kardinal- und Ordinalzahlworter - Adverb - Partikeln: Praposition, Konjunktion 4.4. Rechtschreibung - gleich- und ahnlich klingende Vokale - gleich- und ahnlich klingende Konsonanten - stimmhaftes und stimmloses "s" (ss,
39. ss)- Grossschreibung substantivierter Verben und Adjektiven - Silbentrennung 4.5. Zeichensetzung - Punkt am Satzende und bei den gebrauchlichsten Abkurzungen - Doppelpunkt vor Zusammenfassungen und Schlussfolgerungen - Anfuhrungszeichen bei Titeln und Zitaten - Komma vor den meisten Konjunktionen Anmerkung Grammatik und Aufsatz werden în den gesamten Deutschunterricht integriert. Erscheinungen aus verschiedenen Teilen der Sprachbetrachtung sind so zu gruppieren, dass sie den thematischen Unterrichtseinheiten zugeordnet werden konnen und den dazugehorigen Lernzielen dienen. Stundenweise kann der Schwerpunkt abwechselnd auf sprachliche oder inhaltliche Bereiche gelegt werden, ohne dass daraus eine Regelmassigkeit entstehen muss. Ubungen zum Wortschatz und zur Wortbedeutung sowie zur Rechtschreibung und Zeichensetzung sollten aus keiner Unterrichtseinheit fehlen. 7. Klasse Lernziele und Beispiele fur Lerntatigkeiten Lerninhalte 1. Sprachliche Ausserungsformen als Verstandigungsmittel 1.1. Diskussion, Debatte 1.2. Wortmeldung 1.3. Argumentieren 1.4. Umfrage 1.5. Interview 2. Textsorten 2.1. Literarische Texte 2.1.1. Epische Texte Kunstmarchen: B. Brecht, Marchen, P. Bichsel, Amerika gibt es nicht, H. Ch. Andersen, Der Silberschilling, O. von Horvath, Legende vom Fussballplatz Erzahlung: S. de Beauvoir, Simone und Zaza, Th. Mann, Tonio und Hans Kurzgeschichte: W. Schnurre, Jeno war mein Freund Humoreske, Witze Eine Ganzschrift aus der Kinder- und Jugendliteratur: E. Kastner, Das doppelte Lottchen, Das fliegende Klassenzimmer 2.1.2. Lyrische Texte Natur- und Stimmungsgedichte Erzahlgedichte/Balladen und Lieder: - J. W. Goethe, Der Zauberlehrling - Th. Fontane, Herr von Ribbeck auf Ribbeck în Havelland - R. Kunze, Der kleine Gauner - H. Heine, Der tugendhafte Hund - Ch. Morgenstern, Der Werwolf Komische und satirische Gedichte - Erich Kastner, Kurzgefasster Lebenslauf, J. Kolar, Suppe fur Hungrige, Ch. Morgenstern, Der Lattenzaun - Anekdoten uber Hektor Berlioz, Sarah Bernhardt, Richard Strauss Experimentelle Gedichte Parodie 2.1.3. Dramatische Texte Ein Drama aus der zeitgenossischen Literatur (20. Jh.) în Auszugen Dialogische Texte aus dem Alltag - K. Valentin, Episode, Im Hutladen, H. Muller, Herzstuck 2.2. Gebrauchs- und Sachtexte 2.2.1. Informative Texte zu einem Sachbereich Die lebendige Biologiestunde 2.2.2. Journalistische Texte Interview und Umfrage, Wir machen ein Interview, Was meint ihr dazu? 2.2.3. Berichtende Texte Erlebnisbericht Reisebericht 3. Begriffe zur Texterschliessung - gattungsspezifische Merkmale, Erzahlsituation und Erzahlperspektive, Erzahlart, Handlungsmomente, Struktur, steigende Handlung und Hohepunkt, Personenbeschreibung, innere und aussere Handlung, Bemerkungen des Erzahlers; - lyrischer Sprecher, Vergleich, Metapher, Personifikation, Hyperbel, Strophe, Vers, Rhythmus, Versfuss, Reim, Alliteration*; - Monolog, Dialog, Regieanweisung, Requisiten*, Kulissen*, Akt, Szene * Die Auswahl und Anzahl der im Unterricht zu verwendenden Texte bleibt, unter Berucksichtigung der angefuhrten Textsorten, dem Deutschlehrer uberlassen. Die mit * bezeichneten Textsorten und Begriffe sind nicht verbindlich. Sie konnen, nach Gutdunken des Lehrers auch durch andere ersetzt werden. Das Lehrbuch sollte eine Textsammlung mit einem breitgefacherten Angebot enthalten. Es sind în angemessenem Verhaltnis (etwa 30%) Texte aus der rumaniendeutschen Literatur sowie aus der Weltliteratur zu gleichen Teilen einzuschliessen. Bei der Auswahl rumaniendeutscher Texte sollten die lokalen Besonderheiten beachtet werden. 4. Sprachbetrachtung/Grammatik, Rechtschreibung, Zeichensetzung 4.1. Wortschatz/Bedeutungslehre - Wortbildung, Wortfamilien, Wortfelder, allgemeine und spezifische Begriffe, kontextbedingte Bedeutung, Verwendung als andere Wortart, Redewendungen und Wortfugungen, Wortherkunft, Fremdworter; 4.2. Satzgrammatik/Syntax - Satzglieder und Attribut - Wiederholung - Subjekt und Pradikat - Objekte: Dativ-, Akkusativ-, Prapositionalobjekt - Umstandserganzungen: des Ortes, der Zeit, der Art und Weise, des Grundes - Satzgliedstellung, Verneinung mit "nicht" und "kein" - Satzglieder und Nebensatze: Subjektsatz, Pradikatsatz, Objektsatz, Infinitivsatz, Partizipsatz - Form der Nebensatze 4.3. Wortgrammatik/Morphologie - Substantiv und Begleiter/Pronomen (Attribut, Adjektiv, Pronomen, Zahlwort) - Wiederholung - Verb und Konjugation, Adverb, Konjunktion und Praposition 4.4. Rechtschreibung - Grossschreibung, Zusammen- und Getrenntschreibung, das-dass, Ubungen und Diktate 4.5. Zeichensetzung - Kommas în Satzgefugen, Ubungen 8. Klasse Lernziele und Beispiele fur Lerntatigkeiten Lerninhalte 1. Sprachliche Ausserungsformen als Verstandigungsmittel Diskussion und Debatte Wortmeldung Argumentieren Selbstevaluation în Gesprachen 2. Textsorten 2.1. Literarische Texte 2.1.1. Epische Texte Erzahlung (Kriminalgeschichte*, Western*, Abenteuergeschichte*): U. Wolfel, Die Zwillingshexen, J. Gotthelf, Das Testament Kurzgeschichte: R. Kunze, Funfzehn Novelle: E. Schlattner, Der gekopfte Hahn Romanauszug*: E. A. Poe, Der Mord în der Rue Morgue Fabel und Parabel* 2.1.2. Lyrische Texte Natur- und Stimmungsgedichte: J. v. Eichendorff, Nachts, J. Reding, Meine Stadt, G. Britting, Feuerwoge jeder Hugel, Th. Storm, Meeresstrand Ballade: A. v. Droste-Hulshoff, Der Knabe im Moor, J. W. Goethe, Der Fischer, Erlkonig Parodie: Erlkonig, Der fischende Penner, Der Flegel auf dem Heimweg Experimentelle Lyrik Satirische Gedichte 2.1.3. Dramatische Texte Ein Drama aus der zeitgenossischen Literatur (20. Jh.) în Auszugen oder ein Einakter: E. Ionesco, Die Nashorner 2.2. Gebrauchs- und Sachtexte 2.2.1. Beschreibende Texte: Landschaft, Raum; Reisebericht 2.2.2. Journalistische Texte: - Anzeige: Heirats- und Kontaktanzeigen, Nachricht - Bericht: Eine Radfahrerin berichtet - Traume auf dem Rad - Reportage: E. E. Kisch, Bei den Heizern des Riesendampfes - Interview und Umfrage: Interview mit den Seniorensprecher von Vetulonia - Kommentar* - Autobiographie: Anne Frank, Tagebuch - Antrag, Bewerbungsschreiben 3. Begriffe zur Texterschliessung - Gattungsspezifische Merkmale, Erzahlsituation, Erzahlperspektive, Erzahlhaltung, Handlungsverlauf, Ablauf/Struktur, Konflikt, Personengestaltung, ausseres und inneres Geschehen, Erzahlkommentar, geschlossener und offener Text, Leerstellen; - lyrischer Sprecher/lyrisches Ich, objektive und subjektive Darstellung, Gedichtablauf, Grundstimmung/Befindlichkeit, Vergleich, Metapher, Personifizierung, Hyperbel, Wiederholungen, Synasthesie, Strophe, Vers, Metrum (zweisilbige und dreisilbige, steigende und fallende Rhythmen), End-, Binnen- und Kehrreim, Alliteration, klingende und stumpfe Reime*, freie Rhythmen; - Monolog, Dialog, Regieanweisung, Buhnenbild, Kulisse, Requisiten, Kostum*, Maske*, Akt/Aufzug, Szene/Auftritt; * Die Auswahl und Anzahl der im Unterricht zu verwendenden Texte bleibt, unter Berucksichtigung der angefuhrten Textsorten, dem Deutschlehrer uberlassen. Die mit * bezeichneten Textsorten und Begriffe sind nicht verbindlich. Sie konnen, nach Gutdunken des Lehrers auch durch andere ersetzt werden. Das Lehrbuch sollte eine Textsammlung mit einem breitgefacherten Angebot enthalten. Es sind în angemessenem Verhaltnis (etwa 30 %) Texte aus der rumaniendeutschen Literatur sowie aus der Weltliteratur zu gleichen Teilen einzuschliessen. Bei der Auswahl rumaniendeutscher Texte sollten die lokalen Besonderheiten beachtet werden. 4. Sprachbetrachtung/Grammatik, Stilistik, Rechtschreibung, Zeichensetzung 4.1. Sprachgeschichte - Entwicklung der Sprache: Lautverschiebungen und Bedeutungsanderung der Worter; Herkunft der Sprichworter; Standardsprache, Umgangssprache, Jargon, Mundart 4.2. Wortschatz/Bedeutungslehre - Fremdworter und ihre Herkunft, Internationalismen, Wortfeld, Wortfamilie, allgemeine und spezifische Begriffe, Sprichworter 4.3. Satzgrammatik/Syntax - Satzglieder und Nebensatze: Verbindung zwischen Satzgliedern, Wortkombinationen; Satzgefuge und Satzverbindungen; Satzgefuge: Relativsatze, Adverbialsatze, Bestimmung der Nebensatze nach Inhalt und Form 4.4. Wortgrammatik/Morphologie - Bestimmung der Satzglieder 4.5. Ausdrucksformen - Zeitformen des Verbs, Modalverben, Konjunktiv und Passiv, Adverbien, Verneinung, Formen des Attributs 4.6. Rechtschreibung - Wiederholung der wichtigsten Regeln durch Ubungen 4.7. Zeichensetzung - Wiederholung der wichtigsten Regeln durch Ubungen (Schwerpunkt: Kommasetzung) LEISTUNGSKRITERIEN MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI PROGRAME ŞCOLARE REVIZUITE LIMBA ŞI LITERATURA MAGHIARĂ CLASELE A V-A - A VIII-A MAGYAR NYELV ES IRODALOM TANTERV AZ V-VIII. OSZTALY SZAMARA BUCUREŞTI, 2008 NOTĂ DE PREZENTARE Scopul studierii limbii materne în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma o personalitate cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabilă să comunice cu semenii, să înţeleagă lumea, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile, să fie sensibil la frumosul creat de natură şi la cel creat de om. Astfel, programele de Limba şi literatura maghiară pentru învăţământul primar şi gimnazial propun un model comunicativ-funcţional, la nivelul studierii limbii şi literaturii materne. Acest model presupune dezvoltarea integrală a capacităţilor de receptare şi de exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului scris şi de exprimare scrisă. În mod concret, dezvoltarea competenţelor de comunicare se realizează prin familiarizarea elevilor cu situaţii diverse de comunicare orală şi scrisă, cu texte literare şi non-literare adecvate vârstei. În sensul celor arătate mai sus, principiile de bază ale prezentei programe şcolare sunt: ● relevarea obiectivelor ţinând cont de capacităţile pe care le pot dobândi elevii (receptarea mesajului oral, exprimare orală, receptarea mesajului scris şi exprimare scrisă); ● formarea de capacităţi proprii pentru folosirea limbii materne în contexte concrete de comunicare; ● prezentarea comunicării în calitatea sa de competenţă umană fundamentală; ● reechilibrarea ponderii acordate exprimării orale faţă de cea scrisă; ● propunerea unor conţinuturi care ţin seama de particularităţile de vârstă ale elevilor. Obiectivele proiectate pentru învăţământul gimnazial urmăresc formarea unui sistem de valori coerent, în vederea orientării comportamentului şi carierei viitorului absolvent. Recomandări privind aplicarea programei şi evaluarea elevilor > În proiectarea didactică (realizarea planificărilor calendaristice, selectarea şi detalierea unităţilor de învăţare, elaborarea probelor de evaluare formativă şi sumativă) cadrele didactice vor avea drept reper principal prevederile programei şcolare, atât în ceea ce priveşte obiectivele de referinţă, cât şi conţinuturile învăţării. > Planificările calendaristice vor fi structurate pe unităţi de învăţare şi vor fi elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculumului pe întreg anul. > Stabilirea obiectivelor de referinţă care vor fi vizate şi a conţinuturilor care vor fi parcurse în fiecare semestru este la latitudinea profesorului, care va urmări constant atingerea de către elevi, până la finele anului şcolar, a tuturor obiectivelor de referinţă prevăzute de programă, la un nivel satisfăcător. > Corelarea obiectivelor de referinţă cu conţinuturile învăţării recomandate în programa şcolară va fi realizată de către profesor, în procesul de proiectare didactică. > Pentru organizarea eficientă a timpului alocat învăţării în clasă şi pentru evitarea suprasolicitării elevilor: - în activitatea de învăţare-predare vor fi folosite metode comunicative, tehnici interactive şi activităţi centrate pe elev; - temele pentru acasă vor fi stabilite astfel încât timpul necesar elevului pentru rezolvarea lor să nu depăşească timpul de lucru efectiv consumat de elevi pe parcursul orei de curs (se va avea în vedere timpul cât elevii lucrează efectiv la rezolvarea a diverse sarcini de învăţare/de lucru pe parcursul orei). > Instrumentele şi probele de evaluare vor fi elaborate în strictă corelare cu obiectivele de referinţă şi conţinuturile din programa şcolară. MODSZERTANI ALAPVETES Az anyanyelv tanitasanak a celja a kotelezo oktatasban a szemelyisegformalas, egy olyan szemelyiseg alakitasa, amely rendelkezik az irodalmi es kommunikacios muveltseg alapjaival, amely kepes anyanyelven kommunikalni, megerti a vilagot, hatekonyan es kreativan alkalmazza kepessegeit, erzekeny a termeszeti es tarsadalmi szep irant, kepes befogadni az esztetikai hatasokat. Ennek megfeleloen az I-IV. osztalyos es gimnaziumi Magyar nyelv es irodalom tantervek a funkcionalis nyelvszemleletet ervenyesitik. A funkcionalitas szukebb ertelemben nyelvhasznalat-kozpontusagot jelent, azt, hogy az iskolaban a nyelvi eszkozok beszedben, irasos kozlesben betoltott szerepet tanuljak a gyermekek. A funkcionalitas tagabb ertelemben a nyelvi eszkozok beepitettseget, egymastol valo fuggeset jelenti. Mindezek mellett a funkcionalis szemleletmod abban is kifejezodik, hogy az anyanyelvi neveles elsodleges feladata a kommunikacios kepessegek fejlesztese. Tehat minden nyelvi megnyilatkozassal arra szoktatjuk a tanulokat, hogy a rendelkezesukre allo nyelvi eszkozokbol a kifejezendo gondolattartalmakhoz, a kozleshelyzethez es a kommunikacios partnerhez alkalmazkodva valogassanak. Ezen kivul a tanterv az anyanyelvi neveles egysegessegenek az elvet is ervenyesiti. Az anyanyelvi neveles egysege azt jelenti, hogy a felfogo, befogado es a kozlo, kifejezo kepessegeket egyutt fejlesztjuk. Az anyanyelvi neveles integraltsaga a tantargyi agazatok egysegben szemleleset is jelenti. Mindezt a tanterv ugy ervenyesiti, hogy a kommunikacios kepessegek fejlesztese soran a tanulokat valtozatos szobeli es irasbeli kommunikacios helyzetekhez, irodalmi es nem irodalmi szovegek ertelmezesehez szoktatjuk. Mindezek ertelmeben a Magyar nyelv es irodalom korrigalt tantervenek az alapelvei a kovetkezok: ● Kovetelmenykozpontusag ervenyesitese a kepessegfejlesztes figyelembe vetelevel (beszedertes, beszed, olvasas, iras kepessege) ● Az anyanyelvhasznalat kepessegenek fejlesztese konkret kommunikacios helyzetekben ● A kommunikacionak emberi alapkepessegkent valo ertelmezese ● A szobeli es irasbeli kifejezokepesseg megfelelo aranyu fejlesztese ● Az eletkori sajatossagoknak megfelelo tartalmak valasztasa A gimnaziumi szakasz kovetelmenyei altalaban egy koherens ertekrendszer, a tanulok magatartasanak alakitasat es palyajanak iranyitasat celozzak. Mindezt figyelembe veszi a. Magyar nyelv es irodalom korrigalt tanterve. A tanterv alkalmazasara es a tanulok ertekelesere vonatkozo ajanlasok > Az egyeni tervezes soran (kalendarisztikus tervek, tanulasi egysegek tervezese, folyamatos es szummativ ertekelesi kerdesek es feladatok) a pedagogusoknak a tanterv eloirasait kell figyelembe venniuk mind a reszletes kovetelmenyekre, mind pedig a tartalmakra vonatkozoan > A kalendarisztikus terveknek az egesz tanevet at kell fogniuk, hogy a tanar tanterv megvalositasitasara vonatkozoan atfogo kepet kapjon > A felevenkenti reszletes kovetelmenyeket es tartalmakat, azok sorrendjet a tanar szabadon valaszthatja meg, de folyamatosan kovetnie kell, hogy a tanev vegeig minden reszletes kovetelmenyt kielegito szinten elerjen > A reszletes kovetelmenyek es a tartalmak osszehangolasat a tanar valositja meg az egyeni tervezes soran > A tanulok tulterhelesenek elkerulese es a tanitasi ora minel hatekonyabb kihasznalasa erdekeben a tanarok vegyek figyelembe a kovetkezoket: ● A tanitas-tanulas soran alkalmazzanak a kommunikacios modszerek mellett interaktiv es mas tanulokozpontu modszereket ● A hazi feladatot ugy valasszak meg, hogy az elvegzesere forditott ido ne haladja meg az orai feladatvegzes idejet (az oran konkretan feladatok elvegzesere forditott idot kell figyelembe venni) > Az ertekeles/felmeres eszkozeit, kerdeseit es feladatait (itemeket) a reszletes kovetelmenyek es tartalmak szigoru betartasaval kell elkesziteni Fejlesztesi kovetelmenyek V. osztaly TARTALMAK A tartalmi elemek didaktikai elrendezese, rendszerezese tekinteteben a tankonyvszerzonek es a tanarnak teljes szabadsaga van. A tanterv belso logikai rendjet szerkesztesmodja is tukrozi: a tankonyvszerzonek, illetve a tanarnak a kepessegekre vonatkozo, egymassal osszefuggo reszletes kovetelmenyekbol kiindulva kell rendszereznie a megfelelo tantervi tartalmakat. Az iskolaban az anyanyelv tanitasaban es tanulasaban a nyelv funkcionalis es tarsas szemleletenek kell ervenyesulnie: a figyelem a nyelv valtozatossagara es valtozataira iranyul, nem az elszigetelt nyelvi elemekre es az elvont nyelvi rendszerre. Ennek az elvnek a szellemeben es az eletkori sajatossagoknak megfeleloen a tanulasban es az ertekelesben a szoveggel vegzett gyakorlatok, muveletek dominalnak, nem a meghatarozasok, oncelu osztalyozasok. A szovegertesi es szovegalkotasi kompetenciateruletre vonatkozo fogalmak, eljarasok, muveletek mindeniket eloszor nem irodalmi, hanem igenyes koznyelvi szovegeken keresztul ajanlott bevezetni es gyakoroltatni. A szobelisegben el kell fogadni, sot batoritani kell a tanulok sajat nyelvi valtozatanak hasznalatat, figyelembe kell venni a kisebbsegi nyelvhasznalat sajatos helyzetet es igenyeit. A koz- es irodalmi nyelvet az irasbeliseggel ajanlatos osszekapcsolni. A nyelvi tartalmak, a nyelvtani ismeretek nem onceluak, hanem funkcionalis es gyakorlati szerepuk van abban, hogy a helyzetnek megfelelo, hatekony nyelvi kozles valosuljon meg. A helyesiras, az ertheto beszed es a normativ nyelvhasznalat kerdeskore allando didaktikai feladat. Az irodalomolvasas tartalmai beepulnek a kepessegekre vonatkozo kovetelmenyrendszer belso logikai rendjebe, tehat a nem irodalmi es irodalmi beszedhelyzetben torteno szovegertes es ertelmezes nem valaszthato el a beszednek, a beszedertesnek, illetve a szovegalkotasnak a kovetelmenyrendszer belso osszefuggeseit szem elott tarto tartalmi egysegeitol. A tartalmak sorrendje, elrendezese, egymasra epitese maganak a szovegolvasas folyamatanak rendelodik ala. Ennek a folyamatnak a belso logikajat a tartalmak es a valasztott szovegek rendezesevel a tankonyvszerzo, illetve a tanar hatarozza meg. A tartalmak a tantervben nem linearis sorrendisegben, hanem temakorok szerint rendezodnek; figyelembe veszik az elozo evfolyamokhoz viszonyitott bovitest, ujrarendszerezest, az uj alapfogalmaknak, ismereteknek a mar mukodo ismeretrendszerbe valo tapasztalati uton torteno beepiteset. Az uj fogalmak, ismeretek felkover szedessel jelennek meg, a normal szedessel irt fogalmak, ismeretek uj megertesi szituacioban torteno mukodtetesenek modjaira pedig a kovetelmenyleirasok, illetve a tanulasi tevekenysegek adnak peldat. Az Irodalomolvasas tartalmi egysegben azok a fogalmak, amelyek felkover, dolt szedessel jelennek meg, nem kotelezoek. A tanar donti el a konkret tanulasi helyzet alapjan, hogy ezeknek a fogalmaknak a mukodtetese indokolt-e vagy sem. 1. Irodalomolvasas 1.1. Irodalmi es nem irodalmi kommunikacio. Olvasasi modok: betu szerinti, beleelo, ertelmezo. A kepzelet szerepe, a muveszi szoveg erzekletessege. 1.2. Irodalmi formak es kodok (reszben ismetles) 1.2.1. A szo szerinti es atvitt jelentes. Tobbletjelentes. Hasonlat. Szokepek: metafora, megszemelyesites. Retorikai alakzatok: felsorolas, ismetles, ellentet 1.2.2. Verstani alapfogalmak: ritmus, hangsulyos ritmus, rim, rimfajtak: paros rim, keresztrim, olelkezo rim, felrim, bokorrim. 1.2.3. Epikai mufajok: nepmese, mukolteszeti mese, mesetipusok (varazsmese, trefas mese, allatmese); mondatipusok (torteneti monda, foldrajzi monda); elbeszeles/novella; meseregeny 1.2.4. Cselekmenyszerkezet (elokeszites, bonyodalom, a bonyodalom kifejtese, teto