STRATEGIA NAŢIONALA din 3 iunie 2004

(2), dioxid de sulf SO

(2), oxizi de azot NO(x), pulberi şi alte substanţe poluante care afectează echilibrul mediului ambiant. Asigurarea necesarului propriu de energie termica şi a resurselor primare de energie termica a fost, din cele mai vechi timpuri, o preocupare a indivizilor şi a comunităţilor locale. Multă vreme producerea energiei termice a fost o problemă a fiecăruia şi a avut în vedere numai satisfacerea propriilor nevoi, obţinerea energie termice făcându-se prin utilizarea unor soluţii / sisteme individuale. Soluţiile / sistemele individuale - traditionale - pentru încălzire şi pentru prepararea apei calde menajere au fost supuse permanent unui proces de perfecţionare şi reevaluare, rezultatele obţinute fiind spectaculoase sub aspectul performantelor tehnico-economice atinse. Explozia demografică şi dezvoltarea economică au determinat însă, la nivel planetar, un consum de energie termica mereu în creştere, ceea ce a generat şi a agravat continuu poluarea mediului, în special prin acumularea în atmosfera a dioxidului de carbon şi a altor gaze de ardere care provoacă efectul de sera şi încălzirea globală. În prezent, protecţia şi conservarea mediului a devenit, prin implicatiile ei ce depăşesc frontierele unui stat, o problemă planetara şi o potenţiala sursa de conflicte interstatale, impunând cu necesitate găsirea unor soluţii. Conceptul dezvoltării durabile în domeniul alimentarii cu energie termica a localităţilor presupune aplicarea unor soluţii tehnice performanţe capabile să asigure, pe de o parte, condiţii normale de viaţa şi de muncă comunităţilor locale şi satisfacerea nevoilor sociale ale acestora în condiţii de rentabilitate economică şi eficienta energetica şi, pe de altă parte, conservarea resurselor primare, protecţia şi conservarea mediului, fără a afecta echilibrul ecosferei şi accesul generaţiilor viitoare la resursele energetice primare. Evoluţia demografică, dezvoltarea economică, tehnologică şi socială, urbanizarea şi constrangerile generate de modul de viaţa modern în mari aglomerari urbane, au condus la apariţia şi generalizarea unor sisteme de alimentare cu energie termica din ce în ce mai complexe şi mai eficiente. S-a ajuns, astfel, la actualele sisteme publice centralizate de alimentare cu energie termica a localităţilor, pe scurt sisteme centralizate de încălzire urbana - SCIU. Sistemele / soluţiile individuale de producere a energiei termice pentru încălzirea locuinţelor şi pentru prepararea apei calde de consum (încălzire cu sobe, încălzire electrica, centrale de bloc, centrale de apartament), din ce în ce mai performanţe, vor continua să fie utilizate pentru a răspunde necesităţilor de energie termica ale locuinţelor / clădirilor izolate sau situate în zone cu densitate redusă a populaţiei. Pentru zonele urbane aglomerate, cu densitate mare de locuire, toate studii realizate la nivel naţional şi internaţional au condus la concluzia ca, din punct de vedere al eficientei energetice şi al protecţiei mediului, sistemele centralizate de alimentare cu energie termica sunt mai avantajoase. Din punct de vedere funcţional, componentele acestor sisteme, legate prin procesul tehnologic comun, sunt: sursa de producere a energiei termice (CT, CTZ, CET), reţeaua de transport a agentului termic primar, staţii intermediare de transformare (PT), reţeaua de distribuţie a agentului termic secundar pentru încălzire şi a apei calde pentru consum şi bransamentele către utilizatori. Trebuie menţionat faptul ca, pe lângă utilizarea eficienta a combustibililor, producerea combinata a energiei termice şi electrice - cogenerarea - are şi alte consecinţe foarte importante, cum ar fi: reducerea substantiala a emisiilor de gaze cu efect de sera, posibilitatea controlului strict al emisiilor poluante, reducerea poluarii directe a oraşelor prin faptul ca aceste instalaţii sunt situate de obicei la marginea oraşelor. Analiza situaţiei existente la nivel european scoate în evidenta următoarele: ● sectorul serviciilor publice de alimentare cu energie termica în sistem centralizat trece printr-o perioadă de schimbări majore în întreaga Europa; ● deschiderea pieţei serviciilor şi globalizarea sunt doua provocari de mare actualitate, la care fiecare ţara membra, sau în curs de aderare, trebuie să dea un răspuns; ● serviciile publice de alimentare cu energie termica produsă centralizat au o importanţa dimensiune socială şi un impact major asupra menţinerii coeziunii sociale; ● necesitatea infiintarii, acolo unde piaţa concurentiala a fost deschisă şi unde procesul de privatizare s-a finalizat, a unor autorităţi de reglementare la nivel central care să elaboreze norme şi reglementări specifice şi care să organizeze monitorizarea şi controlul implementarii acestora; ● menţinerea caracterului de piaţa locală sau regionala la serviciile publice de alimentare cu energie termica în sistem centralizat; ● funcţionarea eficienta a sectorului de alimentare centralizata cu energie termica a localităţilor este singura în măsura sa stopeze continuarea debransarilor de la sistemele existente şi utilizarea unor soluţii individuale de încălzire. Concluzii: În contextul actual, alimentarea cu energie termica în sistem centralizat a localităţii a devenit una din preocuparile majore ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale întrucât aceasta activitate are o importanţa dimensiune socială şi un rol esenţial în menţinerea coeziunii sociale, în îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa şi în lupta pentru evitarea excluderii şi marginalizarii sociale. În abordarea acestei strategii s-a ţinut seama de faptul ca responsabilitatea asigurării resurselor energetice primare necesare la nivelul întregii tari, atât pentru sectorul rezidential - prepararea hranei, încălzire şi prepararea apei calde de consum - cat şi pentru celelalte sectoare ale economiei naţionale revine Ministerului Economiei şi Comerţului. De asemenea, la elaborarea strategiei s-a ţinut seama de prevederile legale în vigoare potrivit cărora sistemele centralizate de încălzire urbana sunt proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale şi sunt administrate şi gestionate de autorităţilor administraţiei publice locale cărora le revine responsabilitatea asigurării cu energie termica a localităţilor şi care, în funcţie de mărimea localităţilor, de particularităţile acestora şi accesul la resursele energetice primare, trebuie să adopte acel set de măsuri capabile să asigure liberul acces al oricărui membru al comunităţii la o formă de energie. În acest context, Ministerul Administraţiei şi Internelor, în calitatea sa de coordonator al administraţiei publice locale, şi-a asumat sarcina de a elabora Strategia naţionala privind alimentarea cu energie termica a localităţilor prin sisteme de producere şi distribuţie centralizate. Scopul acestei strategii consta în: ● stabilirea, la nivel naţional, a politicilor şi orientarilor generale cu privire la organizarea, funcţionarea şi reglementarea serviciilor publice de alimentare cu energie termica produsă centralizat a localităţilor, ● trasarea obiectivelor şi direcţiilor de acţiune pentru elaborarea programelor de dezvoltare şi modernizare a sistemelor centralizate de încălzire urbana (infrastructura aferentă acestor servicii); ● identificarea căilor, mijloacelor şi modalităţilor de implementare a programelor de investiţii şi a posibilelor surse de finanţare a acestora. În ceea ce priveşte asigurarea resurselor energetice primare necesare alimentarii cu energie termica în sistem individual - sobe cu lemn sau gaze naturale, încălzire electrica, centrale termice de imobil sau de apartament s.a. - s-a considerat ca aceasta constituie o problemă ce tine de politica energetica generală a tarii şi care revine Ministerului Economiei şi Comerţului. În ceea ce priveşte alegerea soluţiei efective de încălzire şi prepare a apei calde de consum în sistem individual, aceasta revine fiecărui utilizator în parte, funcţie de resursele energetice primare disponibile pe plan local la care aceasta are acces. Capitolul 2 Situaţia actuala a alimentarii cu energie termica produsă centralizat în localităţile din România 2.1. Aspecte generale. Prezentarea sumară a climei din România România este situata în emisfera nordica - paralela 45° latitudine nordica strabate teritoriul tarii prin nordul Olteniei, pe lângă Ploiesti şi pe la Gurile Dunării - în plină zona temperata, având un climat temperat - continental, pe alocuri excesiv - continental. Analiza sumară a unei harti arata o mare varietate a formelor de relief, de la înălţimi care depăşesc 2000 m, până la campii cu înălţimi de 100-200 m şi 10 - 20 m în Delta Dunării. La nivelul întregii tari clima depinde de două categorii de factori: generali şi locali, ceea ce face ca, în detaliu, climatul României să fie de o mare varietate de nuante. În ceea ce priveşte durata iernii se constata, de asemenea, o mare variatie a acesteia de la o zona la alta şi chiar pentru aceiaşi zona într-un interval de timp multianual. Putem defini pentru România următoarele nuante de clima legate de regiuni: ● clima de campie; ● clima de dealuri; ● etaj de climat subalpin; ● etaj de climat alpin; ● regiuni sub influenţa maselor de aer mediteranean; ● clima de depresiune; ● clima de litoral marin. Temperatura medie anuală pe ţara este în jur de + 10° C, având variatii mari funcţie de altitudine şi anotimp (- 38° C iarna şi + 44,5° C vara). Lantul Carpatilor desparte România în doua regiuni diferite sub aspect eolian. Viteza vantului predominant este mai mare decât viteza medie a vanturilor locale. Numărul anual al zilelor cu vant este mai mare decât acela al zilelor de calm eolian. Vanturile cu viteze mari (depasind 11 m/

1. s)apar în medie 70-80 zile / an în zonele de campie şi 25 - 45 zile / an în Ardeal. Precipitatiile primite pe timp de un an sunt în medie de 640 mm (640 l/mp). Repartiţia nu este uniforma nici în timp nici în suprafaţa (800 - 1400 mm în zone de munte şi sub 400 mm în zona Dobrogei). Durata perioadei de încălzire (sezonul de iarna) pe an variaza de la 160 zile/an (Giurgiu) până la 222 - 232 zile (Gheorghieni respectiv Vatra Dornei) ceea ce reprezintă în medie 43,8 % până la 63,5 % dintr-un an. Numărul mediu anual cel mai mic al zilelor de inghet este în regiunea Arad (115 zile). La munte, acest număr depăşeşte 200 de zile, iar în regiunea Campiei Dunarene el este de 145 zile (Turnu Severin şi Turnu Magurele). În nordul Moldovei sunt în medie 180-190 de zile inghet, iar în podisul Ardealului 205 - 210 zile (Cluj, Sibiu, Miercurea Ciuc). Rezultă de aici ca durata medie a iernii este de 5-7 luni/an. 2.2. Evaluarea resurselor energetice disponibile ale României Situaţia energetica din punctul de vedere al combustibililor clasici utilizaţi pentru producerea energiei termice (cărbune, pacura, gaze), precum şi din perspectiva utilizării energiilor neconventionale este următoarea: 2.2.1. Utilizarea combustibililor clasici (cărbune, petrol, gaze) România dispune de unele rezerve de cărbune, petrol şi gaze, dar în cantităţi limitate:
2. a)Huila - rezerva probabila este evaluată la cca. 925 mil. tone, din care rezerva sigura este estimată la 390 mil. tone; concentrarea acesteia în campurile miniere Valea Jiului şi Banat constituie însă un dezavantaj; producţia interna de huila este insuficienta şi are puterea calorifica de cca. 3.500-4.500 kcal/kg, ceea ce obliga unele centralele electrice de termoficare (CTE) din administrarea autorităţilor administraţiei publice locale sa apeleze la huila energetica din import cu putere calorifica de 5.500-6000 kcal/kg; ...
3. b)Lignitul şi carbunele brun - reprezintă rezerva sigura a României; însă, cea mai mare parte (88%) a rezervelor confirmate de lignit (2.800 mii. tone) şi cărbune brun (20 mii. tone) sunt situate în Oltenia; ...
4. c)Petrolul (ţiţeiul) - ultima valoare estimată a rezervelor de ţiţei recuperabile este de cca. 90 mii. tone; termocentralele utilizează pentru acoperirea cererii de energie electrica şi termica 65-70% din producţia de pacura al tarii; deoarece pacura rezultată din rafinarea ţiţeiului din producţia interna este insuficienta, pentru acoperirea necesarului de pacura CET - urile din administrarea consiliilor locale sau judeţene apelează la importuri; ...
5. d)Gazele naturale - rezerva de gaze naturale a fost estimată la cca. 407 miliarde mc; în prezent se face import masiv de gaze din CSI (cca. 30%); capacitatea de depozitare este de 4,2% din consum faţă de un necesar de cca. 25% dimensionat pentru a preintampina scăderea presiunii şi respectiv a debitului la consumatori pe timp friguros. ... Elementul determinant pentru analiza programelor de reabilitare şi dezvoltare cu costuri minime ale capacităţilor de producere a energiei electrice şi termice este evoluţia preţurilor combustibililor. Pe de altă parte, se constată că preţul mediu (fără transport) al combustibililor clasici este supus unor oscilatii imprevizibile funcţie de calităţile acestora, de conjunctura pieţei şi de factori politici. 2.2.2. Utilizarea energiilor neconventionale - energia nucleara În viitorul nu prea îndepărtat (cca. 3 ani), pe lângă grupul nr. 1 de 700 MW, la CNE Cernavoda va intră în exploatare încă un grup similar, cu reactor canadian tip CANDU. Valorificarea energiei termice reziduale s-a limitat deocamdată la oraşul Cernavoda. Consideram ca se impune un studiu de fezabilitate care să analizeze oportunitatea extinderii acestei soluţii pentru alimentarea cu energie termica a municipiilor Fetesti şi Medgidia ca şi a altor localităţi limitrofe. 2.2.3. Utilizarea energiilor regenerabile - geotermala, solara, gaz de fermentaţie Resurselor energetice regenerabile sunt puţin utilizate, existând puţine aplicaţii bazate pe aceste tehnologii, cu excepţia preparării apei calde de consum din energie solara sau din energie geotermala. Energia geotermala este disponibilă în special în vestul tarii unde exista rezerve însemnate de apa geotermala. Spre exemplu, oraşul Beius utilizează în prezent accasta resursa energetica, iar în municipiul Oradea exista o instalatie de captare. - preparare care deserveşte un întreg cartier de locuinţe. De asemenea, în localităţile Jimbolia şi Nadlac, pentru prepararea apei calde menajere, şi parţial pentru încălzire, se foloseşte energia geotermala. Exista un potenţial însemnat de energie geotermala, şi chiar instalaţii în funcţiune, în zona de nord a municipiului Bucureşti (cartier Baneasa, Otopeni, Balotesti). O problema importanţa, care ingreuneaza utilizarea pe scara mai larga a acestei energii, o constituie duritatea şi mineralizarea foarte mare a apei geotermale. În ceea ce priveşte gazul de fermentaţie rezultat de la tratarea namolurilor în staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti şi de la depozitelor de deşeuri menajere şi orăşeneşti se constată că acesta nu au încă o pondere semnificativă în aplicatiile existente din cauze tehnice şi economice. Recuperarea gazului de fermentaţie şi utilizarea lui în instalaţii de cogenerare ar contribui, în plus, la reducerea poluarii atmosferei cu gaze cu efect sera, cunoscut fiind faptul ca metanul din componenta gazului de fermentaţie este de 21 de ori mai poluant din acest punct de vedere comparativ cu bioxidul de carbon. Utilizarea tehnologiilor de gazeificare şi de producere a gazelor combustibile din deşeurile biodegradabile este o soluţie mai puţin folosită în prezent dar reprezintă o alta direcţie de acţiune în viitor. Energia solara este disponibilă mai ales în sudul tarii unde gradul de insolatie este maxim. Menţionăm ca în municipiul Giurgiu a fost realizată şi pusă în funcţiune, cu consultanţa daneza, o instalatie de furnizare a apei calde menajere şi parţial a încălzirii pentru un cvartal de locuinţe care utilizează energia solara. Este important de menţionat interesul actual pentru sursele regenerabile de energie. Încă din decembrie 1997, Cartea Alba pentru o Strategie Comunitara şi un Plan de Acţiune "Energie pentru viitor: sursele regenerabile" a definit strategia în domeniu şi a lansat "Campania de demarare" a investiţiilor. Obiectivul strategic propus de Cartea Alba este dublarea până în 2010 a contribuţiei surselor regenerabile la totalul consumului de energie din ţările Uniunii Europene, şi anume de la 6% la 12%. 2.2.4. Folosirea deşeurilor menajere, a deşeurilor agricole şi a lemnului combustibil Arderea directa (incinerarea) a deşeurilor menajere, a deşeurilor de lemn (rumegus) şi a deşeurilor vegetale (coji de seminţe etc.) reprezintă o alta soluţie care în viitorul apropiat va fi utilizata şi la noi întrucât asigura rezolvarea simultană atât a problemelor de mediu generate de depozitarea deşeurilor, cît şi valorificarea potenţialului energetic al acestora pentru producerea de energie termica. În ţara funcţionează deja, sau sunt în curs de realizare, centrale termice care folosesc deşeuri de lemn şi rumegusul drept combustibil la Baia-Mare şi Bicaz, respectiv la Gheorghieni, Vlahita, Huedin, intorsura Buzaului, Vatra Dornei. Concluzii > carbunele inferior (lignit, cărbune brun) existent în ţara noastră este utilizabil cu bune rezultate tehnico-economice de marile centrale termoelectrice (CTE) ale sistemului energetic naţional, dotate cu instalaţii performanţe pentru producerea de energie electrica; > gazele naturale din ţara şi din import, adică combustibilul de baza avut în vedere pentru asigurarea energiei primare pe termen scurt şi mediu în România, presupun extinderea şi dezvoltarea reţelelor de transport şi distribuţie, a spaţiilor de depozitare subterana; > importul de pacura este o problemă de conjunctura grevata de oscilatia costului acestui tip de combustibil pe o piaţa destul de agitata şi imprevizibila. > energiile neconventionale şi/sau regenerabile constituie o alternativa viabila din punct de vedere tehnico-economic care trebuie incurajata şi aplicată local în măsura în care asigura economii reale de energie. 2.3. Alimentarea cu energie termica produsă centralizat. Situaţia SCIU în Europa Actualele sisteme centralizate de alimentare cu energie termica a localităţilor, bazate în special pe producerea combinata a energiei electrice şi termice (cogenerare), s-au dezvoltat în România, în principal, din următoarele ratiuni: ● construirea unor mari platforme industriale şi a unor mari ansambluri de locuinţe care au avantajat, în mod evident, alimentarea centralizata cu energie termica; ● cogenerarea, ca tehnologie de producere combinata a energiei electrice şi termice, are cele mai bune randamente energetice globale; ● centralele mari de cogenerare, amplasate în general la marginea oraşelor, pe marile platforme industriale, pot utiliza combustibili inferiori (lignit, pacura) disponibili pe plan naţional; ● în centralele mari de cogenerare se pot utiliza cel puţin două combinatii de tipuri de combustibil (pacura cu gaze naturale, lignit cu pacura), reducand pericolul major al dependentei faţă de un anumit tip de combustibil; ● instalaţiile mari de ardere permit adoptarea unor măsuri mai eficiente din punct de vedere tehnico-economic pentru reducerea emisiilor de gaze de ardere şi de pulberi în atmosfera. În timp, însă, efectul acestor elemente favorizante s-a redus treptat, în principal datorită neglijarii investiţiilor şi sumelor mici alocate lucrărilor de mentenanţă şi modernizare. Acest lucru a condus la uzura fizica şi morala treptata a instalaţiilor şi a echipamentelor, la reducerea continua a performantelor şi randamentelor acestora, la creşterea permanenta a pierderilor de energie termica pe lantul producere - transport - distribuţie şi, implicit, la creşterea facturii plătite de consumatori. În cazul consumatorilor casnici, fenomenul s-a suprapus cu scăderea capacităţii de plată a acestora şi a condus la introducerea preţului naţional de referinţa, a subvenţiilor şi a ajutoarelor sociale pentru încălzire, acordate de stat producătorilor şi distribuitorilor de energie termica, respectiv familiilor cu venituri reduse. Distribuitorul / furnizorul de energie termica se găseşte într-o relaţie comercială contractuală cu consumatorii individuali sau cu asociaţiile acestora. Livrarea energiei termice, fie sub forma de agent termic pentru încălzire, fie inglobata în apa calda de consum, se face pe bază de contract de furnizare. În principiu, stabilirea cantităţilor efectiv livrate se face prin măsurare directa cu ajutorul contoarelor de energie termica, respectiv a contoarelor de apa calda, iar contravaloarea acestora se plăteşte prin factura. Montarea echipamentelor de măsurare - înregistrare a cantităţilor consumate se face, de regula, la limita de proprietate a consumatorului sau în alt punct convenit de părţi prin contractul de furnizare (în punctul de delimitare /separare a instalaţiilor din punct de vedere al proprietăţii sau la intrarea în subsolul tehnic al clădirii). Toate aceste activităţi comerciale sunt reglementate de către doua autorităţi de reglementare naţionale: Autoritatea Naţionala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală - ANRSC pentru energia termica produsă prin centrale de termoficare sau centrale termice de cvartal şi Autoritatea Naţionala de Reglementare în domeniul Energiei - ANRE pentru energia termica produsă în cogenerare. În prezent în sfera serviciilor publice de alimentare cu energie termica în sistem centralizat din România îşi desfăşoară activitatea un număr de 184 operatori, din care 159 operatori furnizează energie termica produsă în centrale de termoficare (CT, CTZ) iar 25 operatori furnizează energie termica produsă în centrale electrice de termoficare (CET). Aceşti operatori sunt organizaţi sub forma de regii autonome, societăţi comerciale sau servicii publice cu personalitate juridică în structura consiliilor locale. Ca forma juridică de organizare deosebim: ● regiile autonome şi servicii publice - definite ca persoane juridice ce funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, înfiinţate prin hotărâre a autorităţilor administraţiei publice locale. Ele dobândesc calitatea de persoane juridice de drept public, actionand în numele unităţii administrativ-teritoriale, sub autoritatea şi controlul autorităţilor administraţiei publice locale. ● societăţile comerciale pe acţiuni - cu capital public, privat sau mixt. Potrivit Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, consiliul local / judeţean poate înfiinţa societăţi comerciale în scopul executării unor lucrări şi servicii de interes local, cu capital social integral al consiliului local sau cu capital social provenit prin aportul consiliului local şi al altor persoane juridice şi fizice. În ceea ce priveşte formele de gestiune a serviciilor publice de încălzire urbana, acestea sunt: ● gestiunea directa - realizată de structuri înfiinţate de autorităţile administraţiei publice locale şi subordonate direct acestora; ● gestiunea indirecta sau delegată - realizată de societăţi comerciale în baza unui contract de delegare a gestiunii care poate fi contract de concesionare sau contract de parteneriat public - privat. Activitatea specifică a operatorilor - regii autonome de interes local şi societăţi comerciale subordonate direct sau indirect autorităţilor administraţiei publice locale - este reglementată, în principal, prin: Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, Ordonanţa Guvernului nr. 73/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu energie termica produsă centralizat, Legea energiei electrice nr. 318/2003 şi Legea nr. 199/2000 privind utilizarea eficienta a energiei. Raportate la situaţia din ţările Uniunii Europene, serviciile publice de alimentare cu energie termica în sistem centralizat a localităţilor din România marcheaza o ramanere în urma deosebit de accentuata atât sub aspectul performantelor tehnice, al calităţii, al continuităţii cat şi sub aspectul costurilor şi consumurilor de materii prime, materiale şi energie. Încălzirea prin SCIU a devenit o problemă critica în România. Uzura fizica şi morala a construcţiilor, instalaţiilor şi echipamentelor, lipsa de management, lipsa resurselor financiare pentru întreţinere, reabilitare şi modernizare, pierderile mari în transport şi distribuţie, izolare termica necorespunzătoare a fondului locativ existent, lipsa contorizarii sunt cativa factori care au condus la aceasta situaţie caracterizată prin costuri mari de producţie şi distribuţie, continua scădere a calităţii serviciilor şi creşterea valorii facturii energetice şi, în final, la sporirea neincrederii populaţiei în SCIU şi la debransarea de la acestea a cca. 21% din numărul de apartamente iniţial racordate. Politica statului în domeniu, determinata de prăbuşirea economică şi a nivelului de trai după 1989, a urmărit aspectul suportabilitatii costurilor încălzirii pentru populaţie, asigurându-se subvenţionarea producţiei şi distribuţiei energiei termice livrata populaţiei şi, pentru cazurile sociale, ajutoare pentru încălzire. Situaţia SCIU în Europa Practica ţărilor dezvoltate a demonstrat ca sistemele centralizate de încălzire urbana, bine concepute, realizate şi exploatate asigura necesarul de energie termica pentru încălzire şi apa calda de consum la preţuri mai mici sau cel mult egale cu cele oferite de soluţiile alternative individuale. Pentru ariile cu densitate de locuire ridicată, asa cum sunt localităţile urbane cu clădiri de locuinţe multietajate, producerea şi distribuţia energiei termice prin sistemele publice de încălzire urbana are avantaje multiple şi evidente: ● asigurarea unui climat sanatos, nepoluat, în ariile locuite, prin reducerea, gurilor de emisie, amplasarea centralelor la marginea oraşelor şi dispersia emisiilor poluante asigurata de coşuri de fum suficient de înalte; ● evitarea depozitarii şi manipulării combustibililor şi a produselor de ardere în zone intens populate; ● posibilitatea utilizării tehnologiilor cu eficienta energetica ridicată; ● posibilitatea folosirii combustibililor inferiori, inclusiv a deşeurilor cu potenţial energetic; ● posibilitatea utilizării resurselor energetice alternative la combustibili fosili; Toate acestea fac din sistemele centralizate de încălzire urbana un factor important în implementarea politicilor energetice naţionale şi locale, prin care se asigura: ● siguranţa alimentarii cu energie; ● utilizarea pe scara larga a resurselor locale; ● accesul populaţiei la energie în condiţii acceptabile de preţ; ● reducerea impactului asupra mediului generat de activitatea de producere a energiei; ● asocierea cogenerarii cu conceptul de "producere distribuita" a energiei electrice. Producerea energiei termice în cogenerare asociata cu SCIU este recunoscută de asemenea ca un factor de creştere a eficientei energetice, de economisire a resurselor energetice şi de reducere a emisiilor de C(O)2. În comparatie cu 1999, producţia de energie în SCIU bazată pe cogenerare a crescut anual în majoritatea statelor europene (Italia 7,4%, Austria 7,4%). 2.4. Analiza soluţiilor utilizate în România pentru alimentarea cu energie termica produsă centralizat a localităţilor Prezentul subcapitol constituie o prezentare foarte succintă a situaţiei actuale şi a soluţiilor utilizate în prezent în ţara noastră pentru alimentarea cu energie termica în sistem centralizat a localităţilor, prezentare în care se incearca sublinierea atât a avantajelor cat şi a dezavantajelor legate de aceste soluţii. 2.4.1. Producerea energiei termice în centrale electrice de termoficare (cogenerare). Situaţia cogenerarii în Europa. În prezent, în Bucureşti şi în principalele oraşe din ţara, energia termica este produsă în centrale electrice de termoficare (CET - uri) ce utilizează grupuri de cogenerare cu cazane şi turbine cu abur, în contrapresiune sau în condensatie. Actualul sistem de producţie în cogenerare are la baza producţia simultană a energiei electrice şi a energiei termice într-o instalatie tehnologică special proiectata în acest scop. Centralele electrice de termoficare (CET), dotate cu instalaţii energetice clasice (cazane energetice pe cărbune, gaze naturale sau pacura), sunt situate de obicei în afară localităţilor şi necesita un sistem de transport în circuit închis - bifilar - a agentului termic de înaltă temperatura - apa fierbinte - de la sursa la staţiile de transformare şi distribuţie (punctele termice) situate în cvartalele de locuinţe. În aceste puncte termice (PT) se transfera căldură de la agentul termic primar către agentul termic secundar de încălzire care la rândul lui cedează căldură inmagazinata instalaţiilor de utilizare din locuinţe (corpuri de încălzire). De asemenea, prin intermediul schimbatoarelor de căldură, agentul termic primar asigura prepararea apei calde menajere. Producerea combinata a energiei termice şi electrice (cogenerarea) are următoarele avantaje: ● economie de combustibil primar faţă de producerea aceloraşi cantităţi de energie electrica şi căldură separat în centrale electrice (CTE) şi centrale termice clasice(CT, CTZ); ● poluare redusă, cu posibilitatea de control şi reducere a noxelor; ● posibilitatea planificarii achiziţiilor de combustibili şi a stocării combustibilului, rezolvandu-se astfel vârfurile de consum; ● simplificarea achiziţiei şi plăţii combustibililor primari necesari; ● programarea şi urmărirea uşoară a reparaţiilor ce se executa la cazane şi turbine; ● cogenerarea asigura implementarea conceptului de "producere distribuita a energiei electrice"; ● micşorarea pericolelor de accidente prin concentrarea echipamentelor cu grad ridicat de periculozitate în câteva puncte precum şi prin aplicarea unor regulamente de exploatare specifice; ● costul redus al energiei, comparativ cu alte sisteme de producţie a energiei termice (fără cogenerare); ● creşterea lenta a costului energiei termice în viitor, chiar în cazul în care costul gazului natural va fi adus la nivelul impus de Uniunea Europeană. Este important de observat ca, pentru marile centrale electrice de termoficare, renunţarea la cogenerare şi funcţionarea în condensatie atrage după sine următoarele probleme: ● creşterea costului energiei electrice produse; ● apariţia unui cost tehnologic suplimentar datorat necesităţii racirii agentului energetic ce iese din turbina; ● necesitatea unor investiţii în echipamente suplimentare pentru racirea agentului energetic; Actualele instalaţii de producere în cogenerare prezintă următoarele probleme: ● performanţe scăzute datorită funcţionarii cu sarcina parţială; ● necorelare cu sarcina termica urbana şi supradimensionarea necesarului de energie termica; ● costurile mari de reabilitare a componentelor sistemelor (surse, reţele de transport primare şi secundare, puncte termice); Pentru creşterea randamentelor centralelor sunt necesare următoarele acţiuni: ● redimensionarea acestora în funcţie de necesarul termic urban actual; ● modernizare şi retehnologizarea centralelor; ● echiparea acestora cu dispozitive de reglare, măsurare şi control performanţe, inclusiv la interfata dintre CET-uri şi magistralele primare de transport. Situaţia cogenerarii în Europa Principalul argument în favoarea cogenerarii este reducerea consumului de combustibil primar şi, implicit, a emisiilor de gaze cu efect de sera. Promovarea cogenerarii este una din căile prin care ţările din UE cauta sa îndeplinească obiectivele pe care şi le-au asumat prin semnarea Protocolului de la Kyoto privind schimbările climatice la care şi România este parte. În acest context au fost adoptate Directiva 93/76/CE privind limitarea emisiilor poluante prin îmbunătăţirea randamentului energetic, Directiva 2003/87/CE referitoare la stabilirea unei scheme de schimburi admisibile de emisii de gaze cu efect de sera în cadrul Comunităţii şi Directiva 2000/80/CE privind reducerea emisiilor la cos. Pe ansamblul Uniunii Europene, ponderea instalaţiilor de cogenerare în producţia totală de energie electrica era, în anul 2000, de 7%. Directiva Comisiei Europene din 2002 fixează pentru 2010 un obiectiv de 20%. Redam în continuare situaţia cogenerarii în câteva tari europene: ● Danemarca. În anul 1999 ponderea instalaţiilor de cogenerare în producţia totală de energie electrica a fost 54%. Aceasta pondere va ajunge, în 2006, la 60%. Capacitatile instalate în unităţile de cogenerare au crescut, între 1995 şi 2000, cu peste 700 MW. Se asteapta pentru 2005 o putere instalata, pentru toate tipurile de unităţi în cogenerare, de peste 2300 MW; ● Olanda. Capacitatea instalaţiilor de cogenerare a crescut de la 2000 MWe, în 1980, la 9600 MWe în 2000, adică la peste 47% din capacitatea totală; ● Spania. Capacitatea instalaţiilor de cogenerare a crescut de la 374 MWe în 1990, la 4256 MWe în 1999, adică la o pondere de 12% din producţia energiei electrice a tarii; ● Italia. În 1998 instalaţiile de cogenerare produceau 18% din totalul energiei electrice. Puterea lor instalata era de 10.000 MWe. Creşterea a fost, în perioada 1993-1998, de 3938 MWe, majoritatea în ciclu combinat; ● Germania. Instalaţiile de cogenerare au o pondere de 18% în producţia tarii de energie electrica; ● Marea Britanie. Între anii 1996 şi 2000, capacitatea instalaţiilor de cogenerare a crescut cu 40,3%, atingand circa 8% din totalul energiei electrice produse; ● Polonia. Ponderea instalaţiilor de cogenerare a crescut în totalul producţiei de energie electrica de la 11% la 16% între anii 1988 şi 1999. Se prevede, pentru 2010, o valoare de 20% şi o creştere a consumului de gaz metan cu 30%; ● Ungaria. Ponderea instalaţiilor de cogenerare în producţia totală de energie electrica este de 13%. Peste 74% din energia lor termica este utilizata în sistemele de încălzire centralizata; ● Japonia. În 1995 capacitatile instalate în instalaţiile de cogenerare erau de 3400 MWe. Obiectiv pentru anul 2010 este o valoare de 19.000 MWe. Obiectivele majore ale politicii Uniunii Europene în domeniul energiei sunt: ● siguranţa alimentarii cu energie, cu utilizarea pe scara din ce în ce nai larga a resurselor alternative de energie; ● eficientizarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termica; ● accesul consumatorilor la energie în condiţii acceptabile de preţ; ● utilizarea eficienta a energiei şi conservarea resurselor; ● reducerea impactului asupra mediului generat de activitatea de producere a energiei şi reducerea emisiilor poluante. Din cele prezentate mai sus rezultă ca, în Europa, tendinta pentru alimentarea cu energie termica a localităţilor este:
6. a)în marile oraşe, de regula alimentate prin CET- uri, soluţia alimentarii centralizate conduce la economii de combustibili; ...
7. b)la exploatarea CET- urilor se pot utiliza şi combustibili inferiori (cărbune), reziduuri de combustibili lichizi (pacura); ...
8. c)prin utilizarea în CET- uri a mai multor tipuri de combustibil (cărbune, pacura, gaze) se măreşte gradul de elasticitate şi posibilitatea de a asigura o siguranţa a alimentarii consumatorului final (populaţia); ...
9. d)retehnologizarea blocurilor existente (cazan-turbina) din CET- uri şi modernizarea acestora utilizând cogenerarea în ciclul mixt abur-gaze, ceea ce conduce obţinerea unor randamente de peste 80%; ...
10. e)folosirea unor instalaţii din CET- urile existente (cazanele de apa fierbinte care pot fi utilizate drept cazane recuperatoare ale caldurii evacuate din instalaţii cu turbine cu gaze - ITG), duce la obţinerea simultană a energiei electrice şi a energiei termice (cogenerare) cu randamente ridicate; ...
11. f)realizarea contorizarii energiei termice pe întregul lant al sistemelor centralizate de încălzire urbana: contoare la interfata dintre CET- uri şi magistralele de transport, în punctele critice ale reţelei primare de transport, la intrarea şi ieşirea în / din punctele termice, pe reţeaua secundară de transport (distribuţie), pe bransamente la limita de proprietate, respectiv contoare de energie termica sau repartitoare de costuri la nivelul consumatorilor; ...
12. g)pentru economisirea resurselor de energie primara din combustibili fosili se apelează la energia neconventionala şi la resursele energetice regenerabile; ...
13. h)nu trebuie eliminata nici o soluţie posibila, opţiunea între acestea făcându-se pe baza indicatorilor tehnico-economici stabiliţi prin studii de fezabilitate care trebuie să conducă la alegerea soluţiilor optime pentru fiecare caz în parte în funcţie de caracteristicile fiecărei localităţi sau zone, pentru perioade de timp determinate; ...
14. i)evoluţia unor tehnologii avansate poate modifica actualele puncte de vedere având la baza sursele şi resursele de combustibil precum şi preţul tehnologiilor folosite pentru utilizarea energiei. ... 2.4.2. Producerea energiei termice în centrale de termoficare În cazul centralelor termice (CT şi CTZ) echipate cu cazane de apa calda şi cazane de abur se produce numai abur tehnologic, agent termic pentru încălzire şi apa calda de consum. De regula aceste centrale sunt amplasate în centrul de greutate al cvartalului de blocuri de locuinţe deservit sau pe platforme industriale. Legătură cu consumatorii se face fie prin intermediul unui sistem de transport a agentului termic primar şi staţii de transformare locale situate în cvartalele de locuinţe, fie direct prin reţeaua termica secundară de distribuţie agent termic pentru încălzire şi apa calda de consum. Avantaje: ● reglarea automată a procesului termic în funcţie de temperatura exterioară şi în funcţie de consum; ● posibilitatea utilizării structurilor de PT - urile existente; ● personal de urmărire / supraveghere existent. Dezavantaje: ● investiţie mare pentru realizarea unei asemenea centrale termice, inclusiv a instalaţiilor de automatizare şi a reţelelor de transport şi distribuţie; ● costuri mari de producţie datorită combustibililor folosiţi (gaze naturale, CLU); ● probleme de urbanism legate de amplasament şi de poluare; ● probleme referitoare la construcţiile anexe ce trebuiesc realizate (inclusiv cosul de fum); ● construcţia unei gospodării de pacura (în cazul în care centrala nu va funcţiona cu gaz natural); ● în cazul în care centrala funcţionează cu gaz natural - consum relativ mare de gaz natural şi posibila incapacitate a reţelelor actuale de distribuţie gaz natural de a suporta consumul total al unei asemenea configuratii (trebuie realizat un studiu pentru fiecare caz în parte); ● necesitatea construirii unei staţii de reglare-măsurare (SRM) gaz natural; ● necesitatea redimensionarii şi reabilitării reţelelor de distribuţie gaz natural existente; ● în cazul unei presiuni reduse a gazului nu exista sursa alternativa de combustibil, centrala intrand în regim de avarie, asigurarea cu energie termica fiind oprită. 2.4.3. Transportul energiei termice Transportul agentului termic primar între sursa de energie termica (CET, CT, CTZ) şi staţiile de transformare (punctele termice - PT) dispersate pe teritoriul unui oraş este asigurat prin intermediul unui sistem de conducte tur-retur în circuit închis denumit reţelele termice primare. Acest sistem trebuie reglat astfel încât să se obţină un optim din punctul de vedere al randamentului energetic. Factorii care determina acest optim sunt viteza de curgere în conducte şi calitatea izolatiei termice a conductelor. Pierderile de energie din sistemul de transport sunt: ● pierderi de presiune locale şi liniare proporţionale cu viteza de curgere, tipul şi vechimea conductelor; ● pierderi de volum (şi implicit de energie) datorate sparturilor în conducte sau în schimbatoarele de căldură din punctele termice; ● pierderi de energie termica datorate radiatiei termice; factorii ce determina mărimea pierderilor de energie sunt calitatea izolatiei conductelor şi viteza de curgere a agentului termic în conducte. În concluzie, pentru creşterea randamentelor sistemului de transport sunt necesare următoarele acţiuni: ● măsurarea integrală a consumurilor; ● reabilitarea reţelelor termice primare (conducte, elemente de secţionare; ● conducerea automată a procesului. 2.4.4. Transformarea energiei termice Aducerea energiei termice la parametri de debit, temperatura şi presiune necesari la punctele de utilizare se realizează în staţiile de transformare a energiei termice (punctele termice). Din punctul de vedere al principalelor echipamente ce intră în compunerea acestora, situaţia actuala a punctelor termice este următoarea: a. Contorizare: ■ parţial, pe primar; ■ parţial pe apa rece; ■ lipsa pe secundar (apa calda menajera şi încălzire); b. Schimbatoare de căldură: ■ parţial schimbatoare de căldură în plăci; ■ parţial schimbatoare de căldură tubulare în contracurent; c. Reglaje de pompe în frecventa, automatizări - practic inexistente. În aceste condiţii, randamentele energetice ale punctelor termice au de suferit datorită: ● pierderilor masice şi de energie în schimbatoarele de căldură tubulare în contracurent (sparturi); ● randament energetic scăzut al schimbatoarelor de căldură tubulare în contracurent şi pierderi de sarcina mare; ● lipsa reglajelor corespunzătoare pe magistralele de transport astfel încât transferul termic în schimbatoare nu se face în punctul de randament maxim al acestora şi nu este corelat cu temperatura exterioară; ● pierderi de energie datorate pomparii unor debite pe circuitul secundar necorelate cu caracteristicile reţelei secundare. Soluţiile ce se impun pentru creşterea randamentelor punctelor termice sunt următoarele:
15. a)montarea de schimbatoare de căldură în plăci; ...
16. b)montarea de pompe cu turatie variabila comandate în frecventa; ...
17. c)automatizarea propriu-zisa a punctelor termice; ...
18. d)contorizarea la intrarea şi ieşirea din PT. ... 2.4.5. Distribuţia energiei termice Distribuţia energiei termice sub forma de agent secundar pentru încălzire şi apa calda de consum este asigurata prin intermediul unui sistem de conducte tur-retur între punctele termice şi consumatori denumit reţelele termice secundare. Şi acest sistem trebuie reglat astfel încât să se obţină un optim din punctul de vedere al randamentului energetic. Factorii care determina acest optim sunt viteza de curgere în conducte şi calitatea izolatiei termice a conductelor. Pierderile de energie din sistemul de distribuţie secundar sunt: ● pierderi de presiune locale şi liniare proporţionale cu viteza de curgere, tipul şi vechimea conductelor; ● pierderi de volum (masice) (şi implicit de energie) datorate sparturilor în conducte; ● pierderi de energie termica datorate radiatiei termice; factorii ce determina mărimea pierderilor de energie sunt calitatea izolatiei conductelor şi viteza de curgere a agentului termic în conducte. În concluzie, pentru creşterea randamentelor sunt necesare următoarele acţiuni: ● măsurarea integrală a consumurilor; ● reabilitarea reţelelor termice secundare (conducte preizolate cu fir de control, elemente de secţionare, conducere automată de proces); ● montarea robinetilor de echilibrare pe instalatia interioară de utilizare (coloanele) aparţinând consumatorilor. 2.4.6. Furnizarea şi facturarea energiei termice Potrivit legislaţiei în vigoare, furnizarea energiei termice sub forma de agent termic pentru încălzire şi apa calda de consum se face pe bază de contract-abonament de furnizare. În cazul imobilelor de locuit cu mai multe apartamente, datorită sistemului în care acestea au fost proiectate şi realizate (având bransamente şi instalaţii interioare de utilizare comune), calitatea de abonat revine asociaţiei de proprietari / locatari. Deşi legislaţia specifică în vigoare prevede obligativitatea contorizarii la nivelul bransamentului consumatorului, determinarea cantităţilor de energie termica furnizate în vederea facturarii şi repartizarea pe consumatorii individuali a cheltuielilor aferente se face, în majoritatea localităţilor, încă prin metode indirecte bazate pe măsurători şi calcule. Gradul de contorizare la bransament de imobil sau scara este de numai 55% la nivelul întregii tari, iar pe judeţe este conform situaţiei prezentate în anexa 1. Măsurarea consumurilor de energie termica (contorizarea) la nivelul de bransament este primul pas spre reducerea consumurilor şi deci a facturii energetice întrucât fiecare consumator (asociaţie de proprietari / locatari) se va gospodari şi va consuma în conformitate cu nevoile şi cu puterea financiară a membrilor săi. La celălalt pol, lipsa contorizarii şi "plata în pausal" determina creşterea consumurilor şi, automat, creşterea presiunilor asupra bugetelor datorită creşterii sumelor pe care autorităţile trebuie să le asigure sub forma de subvenţie. Este de preferat ca o parte din subvenţie să fie investită în montarea de contoare la nivel de bransament întrucât aceasta investiţie va determina imediat o micşorare a consumurilor şi deci implicit o diminuare a sumei necesare ca subventiei. Practica a demonstrat ca montarea sistemelor de măsurare, reglare şi control, inclusiv a contoarelor de energie termica pe bransamentul consumatorului, este singura modalitate eficienta de imbunatatire a randamentului unui sistem de termoficare prin intervenţii la consumator Repartizarea consumurilor totale înregistrate la nivel de bransament între membrii asociaţiei prin intermediul contoarelor individuale sau al repartitoarelor de energie termica montate pe corpurile de încălzire este al doilea pas spre reducerea consumurilor şi deci a facturilor şi înseamnă de fapt a constientiza în rândul membrilor asociaţiei nevoia de a economisi. În concluzie, la nivelul consumatorului sunt necesare măsuri urgente pentru introducerea contractelor individuale, pentru generalizarea contorizarii la nivel de bransament şi pentru stimularea contorizarii la nivel de apartament, întrucât prin efectul de reducere a facturii energetice individuale, acestea sunt singurele acţiuni capabile sa genereze o schimbare comportamentala a consumatorului vis-a-vis de utilizarea eficienta a energie termice şi de nevoia economisirii resurselor, precum şi responsabilizarea acestuia cu privire la achitarea facturii energetice. Capitolul 3 Analiza serviciilor publice de alimentare cu energie termica produsă centralizat 3.1. Aspecte generale La nivelul anului 2001 cantitatea de energie primara consumată în CET-uri a fost de 8.857 mii tep, iar cantitatea de energie transformata (energia utila) a fost de 5.174 mii tep. Diferenţa dintre cantitatea de energie primara consumată şi cantitatea de energie transformata - 3.683 mii tep, reprezentând 41,6% - reflecta gradul de imperfectiune al conversiei resurselor primare în energie electrica şi termica şi scoate în evidenta importanţa cogenerarii în valorificarea parţială a disponibilului de resurse energetice primare (respectiv de 58,4% în 2001). Dacă se ia în considerare faptul ca, raportat la anul 1999, consumul total a scăzut cu 2,9% iar producţia totală cu 6,1%, se constată că o scădere a producţiei nu atrage după sine o scădere la fel de mare a consumului de resurse primare. Acest fapt este datorat scaderii randamentelor prin utilizarea capacităţilor de producţie la sarcini parţiale. În mod similar, la nivelul anului 2001, cantitatea de energie primara consumată în CT - uri a fost de 1.739 mii tep, iar cantitatea de energie transformata în energie utila a fost de 1.486 mii tep (respectiv 85,4%). Situaţia din sectorul de producere a energiei în centralele termice arata ca aceste diferenţe, exprimate procentual din consumurile totale, au fost, în anul în anul 2001 de 254 mii tep (14,5% din total). Raportat la 1999, consumul total a scăzut cu 11,6% iar producţia totală, cu 12,9%. Diferenţa dintre consum şi producţie este mai mica decât în cazul cogenerarii ceea ce scoate în evidenta şi faptul ca sistemele de cogenerare au funcţionat în afară regimului optim (număr redus de ore de funcţionare, încărcare sub sarcina optima). Pe ansamblul clădirilor de locuit, eficienta utilizării energiei termice pentru încălzire, apa calda şi prepararea hranei, este de 43% din cantitatea de energie termica furnizată de surse; pentru municipiul Bucureşti, aceasta este de 63%. Valorile indicilor de consum pentru asigurarea confortului termic în spaţiile locuite, atesta caracterul puternic disipativ al clădirilor existente dar şi potenţialul ridicat al soluţiilor de modernizare energetica a clădirilor. Datorită problemelor legate de starea precara a unor sisteme de alimentare centralizata cu energie termica şi a lipsei contorizarii la nivel de scara / bloc şi individual, în ultimul timp s-a înregistrat o creştere a numărului de consumatori care renunţa la serviciile sistemelor centralizate în favoarea sistemelor individuale de încălzire. Astfel, sunt oraşe în care mai mult de 50% din consumatori s-au deconectat, aceştia utilizând alte forme de încălzire. În unele cazuri, numărul consumatorilor deconectati depăşeşte 90%. 3.2. Starea actuala a serviciilor publice de alimentare cu energie termica produsă centralizat 3.2.1. Accesul consumatorilor la serviciile publice de alimentare cu energie termica produsă centralizat În România exista cca. 250 de localităţi care au dispus, până în anii '90, de sisteme de alimentare centralizata cu energie termica - denumite şi sisteme centralizate de încălzire urbana sau sisteme centralizate de producere şi distribuţie a energiei termice - aflate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale. Marea parte a acestor sisteme sunt sisteme complete care dispun de infrastructura necesară întregului lant tehnologic, de la producţie până la furnizare, iar altele asigura numai distribuţia energiei termice preluată de la terţi, în special de la S.C. Termoelectrica SA. Conform datelor obţinute în urma recensamantului populaţiei şi locuinţelor din data de 18 martie 2002, sectorul rezidential cuprinde 8.110.407 locuinţe situate în 4.846.572 clădiri, din care 4.260.752 locuinţe în mediul urban situate în 1.141.687 clădiri şi 3.849.655 locuinţe în mediul rural situate în 3.704.885 clădiri. Dintre acestea, 53% sunt mai vechi de 40 ani, 37% au o vechime cuprinsă între 20 şi 40 ani, iar 10% sunt sub 20 ani vechime. Locuintele individuale reprezintă în mod preponderent soluţia locativă pentru familiile din zonele rurale (91,5%), iar apartamentele în blocuri, pentru cele din zonele urbane (81,5%). Clădirile cu destinaţie birouri sunt incluse în sectorul tertiar. Populaţia care beneficia de încălzire şi apa calda menajera prin intermediul sistemelor publice centralizate de alimentare cu energie termica era, la recensământul din martie 2002, de 6.229.793 locuitori reprezentând 28,7% din populaţia tarii, din care 6.175.634 locuitori în mediul urban reprezentând 54% din populaţia urbana şi 54.150 locuitori în mediul rural reprezentând 0,53% din populaţia rurală. Conform aceleiaşi surse, numărul locuinţelor racordate la sistemele centralizate de termoficare era, în iarna 2001-2002, de 2.485.295 din care 2.464.898 locuinţe în mediul urban şi 20.397 locuinţe în mediul rural, iar numărul localităţilor în care aceste sisteme erau în funcţiune era de 214, din care 185 municipii şi oraşe. În iarna 2002-2003, numărul locuinţelor racordate la sistemele centralizate de producere şi distribuţie a energiei termice era de 2.353.506, din care 2.330.012 locuinţe în mediul urban - ceea ce reprezintă 54,7% din totalul locuinţelor din mediul urban şi 28,7% din totalul locuinţelor recenzate la recensământul populaţiei şi locuinţelor din martie 2002. Numărul de familii care primeau energie termica prin sistemele centralizate de producere şi distribuţie, la data de 01 septembrie 2003, era de cca. 1.950.000 familii, reprezentând cca. 5,5 milioane de locuitori. Sectorul rezidential este al doilea mare sector din punct de vedere al consumului energetic (cca. 7200 mii tep la nivelul anului 2001, reprezentând 32,1% din consumul total) cu un consum lunar - mediu anual - de energie termica pe familie: 1,03 Gcal, structura acestuia în funcţie de destinaţie fiind: ● 57% pentru încălzire.; ● 25% pentru apa calda menajera; ● 11 % pentru electricitate; ● 7% pentru prepararea hranei. Din punctul de vedere al sistemelor de încălzire, ponderea diverselor modalităţi de încălzire raportată la numărul de locuinţe este de: ● 57% sobe cu combustibil solid; ● 29% SCIU; ● 12% CT de bloc sau individuale; ● 2% încălzire electrica şi altele. Cu privire la situaţia debransarilor de la sistemele centralizate de alimentare cu energie termica, potrivit unei analize efectuate la data de 01.09.2003 de Ministerul Administraţiei şi Internelor împreună cu consiliile judeţene, au rezultat următoarele: ● numărul de unităţi locative (apartamente) racordate din construcţie la sistemele centralizate de alimentare centralizata cu energie termica este de 2.696.360; ● număr de unităţi locative rămase în sistem: 2.115.186; ● număr de apartamente debransate: 581.174. În ultimii 4 ani aproximativ 21% din apartamente s-au debransat de la sistemele centralizate de încălzire urbana. Fenomenul debransarilor este în curs de stabilizare datorită unui complex de factori obiectivi şi subiectivi, printre care: creşterea preţului gazelor naturale, măsurile luate la nivel central şi local care au asigurat funcţionarea în condiţii mult mai bune a sistemelor centralizate de producere şi distribuţie a energie termice şi creşterea calitativă şi cantitativă a serviciilor de încălzire şi, nu în ultimul rând, a măsurilor adoptate pe plan social pentru acordarea unor ajutoare de încălzire familiilor cu venituri reduse. 3.2.2. Starea actuala a infrastructurii serviciilor publice de alimentare cu energie termica produsă centralizat 3.2.2.1. Piaţa de energie termica şi rolul sistemelor de termoficare România are un sector de termoficare bine dezvoltat. Aproximativ 29% din fondul total de locuinţe al României, primeşte căldură şi apa calda de la sistemele de termoficare, o cifra care se ridica la 55% din zonele urbane. Sistemele de termoficare furnizează aproximativ 60% din necesarul total de căldură şi apa calda al tarii. În 2003, piaţa finala de energie termica era aprovizionata de către 179 de operatori de termoficare, din care 7 companii doar achizitionau energia termica de la alţi producători şi o distribuiau la consumatorii finali. Pe lângă companiile specificate mai sus exista 5 companii producătoare de energie termica care nu au relaţii directe cu beneficiarii de căldură. Îndeosebi în oraşele mai mici, termoficarea face parte dintr-un serviciu public municipal integrat care furnizează de asemenea apa potabilă, administrează sistemele de canalizare, fondul de locuinţe, transportul public, etc. Energia termica totală produsă şi achizitionata în 2003 de către aceste companii este arătată în următorul tabel: Toate cele 184 de companii de energie termica reprezentante în prezent ale sectorului, operează sub îndrumarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, a autorităţilor administraţiei publice locale şi a autorităţilor de reglementare A.N.R.E. şi A.N.R.S.C. (vezi mai jos în acest raport). Trebuie să fie luată în considerare o particularitate a pieţei de termoficare din România. Cel mai mare producător de energie termica din România, este încă furnizorul principal de energie electrica: S.C. Termoelectrica SA în anul 2003 energia termica produsă de către Termoelectrica a fost de 8.662.636 Gcal, care echivaleaza cu 32,2% din totalul producţiei de energie termica din România. Curba de saturatie de mai jos oferă o idee a pieţei de energie termica în care RADET Bucureşti deţine o cota - parte de 33,4%, în timp de 38 de operatori de energie termica din principalele oraşe şi municipii acoperă diferenţa până la 90,36% din piaţa. Figura 1. Piaţa de energie termica în România 2003 Piaţa de energie termica din România se concentreaza asupra termoficarii prin centrale electrice de termoficare (CET), centralele termice (CT) care furnizează energie termica fie pentru o zona a oraşului, fie pentru un cartier (grup de locuinţe). 3.2.2.2. Necesarul de energie termica, consumul şi evoluţia pieţei de energie termica În medie, doar 15% din totalul de energie termica facturată de către cele 179 de companii de termoficare, este folosit de consumatorii necasnici cum ar fi întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-urile), clădirile deţinute de autorităţile locale şi instituţiile publice. Caracteristicile consumului de energie termica sunt arătate în tabelul de mai jos: ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │ Caracteristicile consumului de energie termica │ ├──────────────────────────┬────────────────┬───────┬──────────────────────────┤ │Total energie termica │ 26.785.293 Gcal│100,00%│Numărul de apartamente │ │înaintea distribuţiei │ │ │ incalzite │ ├──────────────────────────┼────────────────┼───────┼────────────┬─────────────┤ │Total distribuţie şi │ 5.144.082 Gcal│ 19,20%│ │ │ │pierderi la facturare │ │ │La începutul│La sfârşitul │ ├──────────────────────────┼────────────────┼───────┤ anului │ anului │ │Total energie termica │ 21.641.210 Gcal│100,00%│(31.12.2002)│(31.12.2003) │ │facturată │ │ │ │ │ ├──────────────────────────┼────────────────┼───────┤ │ │ │Din aceasta către alţi │ 3.219.137 Gcal│ 14,88%│ │ │ │beneficiari ai │ │ │ │ │ │termoficarii │ │ │ │ │ ├──────────────────────────┼────────────────┼───────┼────────────┼─────────────┤ │Din aceasta la consumatori│ 18.422.073 Gcal│ 85,12%│ 2.090.799│ 1.918.222│ │casnici │ │ │ │ │ ├──────────────────────────┴────────────────┴───────┼────────────┴─────────────┤ │Debransari în timpul │ │ │anului 2003 │ 172.577 apartamente│ ├───────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤ │Procent debransare │ 8,25% │ ├───────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤ │Consumul de căldură specific bazat pe energia │ │ │termica distribuita │ 10,96 Gcal /apartament │ └───────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────┘ Sectorul de termoficare din România trebuie să ia în considerare o descrestere continua a consumului de căldură utilizat de populaţie. În iarna 2001-2002, 2.485.295 de apartamente erau înregistrate ca fiind conectate la sistemele de termoficare, reprezentând 6.900.000 de locuitori. Aceasta cifra s-a diminuat la 2.115.186 de apartamente racordate cu 6.000.000 de locuitori, la 01.09.2003. La 31.03.2004 cifrele s-au diminuat la cca. 1.920.000 apartamente racordate cu 5.500.000 locuitori. Tabelul următor prezintă procentajul de debransare pentru anii 2002 şi 2003 şi descresterea consumului de căldură de către populaţie în aceşti ani. Procentul total de debransare de 21.5% este foarte ridicat şi dovedeşte ca populaţia este nemultumita de acest serviciu şi cauta soluţii alternative. Datele prezentate includ pierderile pe reţele şi pot conţine de asemenea posibile greşeli de facturare: Consumul mediu de căldură Tabelul de mai sus arata consumul de căldură specific bazat pe energia termica distribuita de către 179 de companii de termoficare în 2003. Datele pentru ţările Europei Centrale arata ca aproximativ 81% din totalul necesarului de căldură casnic este folosit în sezonul de iarna din noiembrie până în martie, în timp ce 19% se foloseşte în sezonul de vara din aprilie până în octombrie, îndeosebi pentru furnizarea apei calde. Figura de mai jos arata necesarul de căldură repartizat lunar în sistemul de termoficare exemplificat în oraşul Ramnicu Valcea pentru anul 2003. Acest procent de 19% poate fi acceptat şi generalizat în condiţiile climatice din România, la nivelul întregii tari: Figura 2. Necesarul de căldură lunar în municipiul Ramnicu Valcea Tendinte Cantităţile de energie termica livrata beneficiarilor variaza între 224 Gcal/an facturată beneficiarilor sistemului de termoficare de la Primăria Faget până la 6.835.420 Gcal/an de către RADET Bucureşti. Figura de mai jos oferă o idee despre gama cantităţilor de energie termica facturate între 2000 şi 2002 de către un număr de 15 companii de termoficare selecţionate pentru analiza. Se poate observa ca mărimea necesarului de căldură, foarte diferit de la oraş la oraş, conduce la concluzia ca exista situaţii specifice diferite din punctul de vedere al cererii. Figura 3. Volumul facturarilor companiilor de termoficare selectate 3.2.2.3. Preţurile combustibililor Evoluţia preţurilor combustibililor este elementul hotarator în determinarea costurilor pentru CET-uri şi CT, ce alimentează cu căldură sistemele de termoficare. Costul mediu pentru combustibilii clasici va fluctua în funcţie de caracteristicile combustibililor şi situaţia pieţei. Structura producţiei de căldură pentru termoficare este arătată în următorul tabel. Se poate observa ca energia primara dominantă pentru alimentarea cu căldură în sectorul de termoficare este carbunele (huila, lignitul) reprezentând 46%, urmat de gazele naturale cu o cota parte de aproximativ 39%. În timp ce preţul pentru carbunele din producţia interna folosit pentru scopuri de termoficare este presupus a fi relativ constant în următorii ani, preţul pentru gazele naturale (în prezent fixat la 99 USD/1000
19. mc)se preconizeaza a se ridica la nivelul de pe piaţa internationala. Chiar în prezent, costurile de producţie ale caldurii ce se bazează pe gazele naturale, sunt mai mari decât cele ce au la baza carbunele din producţia interna, după cum se poate observa din următorul tabel. Implicatia principala pentru piaţa de energie prin sisteme de termoficare va fi creşterea costurilor de căldură în viitor datorată creşterii preţurilor combustibililor. 3.2.3. Structuri de piaţa, cadru instituţional şi participarea sectorului particular Participanţi importanti pe piaţa Grupurile importante participante pe piaţa de căldură din România sunt companiile de termoficare, asociaţiile de proprietari de locuinţe, consumatorii de energie, promotorii de sisteme de termoficare şi mass-media. Companii de exploatare a sistemelor de termoficare: - 5 companii de termoficare sunt producători de căldură dar ei doar livreaza energia termica la o companie de servicii de termoficare; - 7 companii de termoficare sunt doar distribuitori de energie termica şi achiziţionează energia termica de la alţi producători; - 172 companii de termoficare care au propria lor producţie de energie termica dar şi achiziţionează energie termica de la alţi producători. Principalii producători de energie termica de pe piaţa FIG. 4. PRINCIPALII PRODUCĂTORI DE CALDURA ŞI SEGMENTELE DE PIATA Principalii furnizori de energie termica FIG. 5. PRINCIPALII FURNIZORI DE CALDURA ŞI SEGMENTELE DE PIATA Companiile de termoficare trebuie să facă faţa puternicelor activităţi de marketing ale concurenţilor lor care sunt furnizori de echipamente individuale de încălzire. Creşterea preconizata a preţului la gazele naturale trebuie să fie luată în considerare când se discuta despre oportunitatea menţinerii în funcţiune a sistemelor de termoficare. Deoarece România a semnat Protocolul de la Kyoto, va trebui să prezinte public prognoza creşterii în continuare a preţului gazelor naturale. În prezent costurile competitive pentru încălzirea în sistem individual şi cea prin termoficare se prezintă astfel: 3.3 Costuri şi tarife. Cadru de reglementare 3.3.1. Reglementarea preţului energiei termice În prezent preţurile şi tarifele pentru producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei termice sunt diferenţiate, fiecare operator având stabilit un preţ final cu avizul ANRSC sau al ANRE. Diferenţa dintre preţurile locale ale energiei termice şi preţul naţional de referinţa aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 686/2002 se suporta de la bugetul de stat şi de la bugetele locale. Aceasta înseamnă ca populaţia plăteşte acelaşi preţ indiferent de venit, preţurile mai mari decât preţul de referinţa fiind subvenţionate. Totodată, pentru sprijinirea familiilor şi persoanelor singure cu venituri mici, prin Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 5/2003, modificată prin Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 81/2003, s-a stabilit acordarea unor ajutoare pentru încălzirea locuinţelor indiferent de combustibilul utilizat, cuantumul acestor ajutoare variind în funcţie de venitul net pe membru de familie. Preţul naţional de referinţa (PNR) pentru energia termica este stabilit (Hotărârea Guvernului nr. 686/2002) pe baza supozitiei ca energia termica este produsă într-o centrala termica cu performanţe tehnice medii care utilizează drept combustibil gazele naturale, iar transportul şi distribuţia sunt asigurate prin reţele corespunzătoare. Indicii tehnico-economici ai centralei termice şi pierderile de transport şi distribuţie sunt stabilite ca valori medii pentru dotările existente la nivelul tarii. Începând cu 2001, dar în special în 2002, preţul pentru energia termica livrata populaţiei a crescut treptat, în prezent atingand un PNR de 21,3 USD/Gcal inclusiv TVA, plătit de consumatori. Evoluţia preţului energiei termice plătit de către populaţie este arătat în tabelul de mai jos. Figura 6. Evoluţia preţului de referinţa pentru energia termica, inclusiv TVA Se preconizeaza o creştere de 12% a PNR în cursul acestui an, respectiv începând cu 01 august 2004. Tabelul următor prezintă preţurile medii de vânzări ale energiei termice (cost, inclusiv ajutorul financiar de la stat) în funcţie de combustibili: 3.3.2. Subvenţiile de stat pentru energia termica furnizată prin SCIU Preţul naţional de referinţa net pentru energia termica (PNR) pentru populaţie a atins în prezent valoarea de 21,30 USD/Gcal. Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice în colaborare cu autorităţile de reglementare (ANRE, ANRSC) fixează volumul subvenţiilor pentru diferenţa între PNR şi costurile locale de termoficare. Preţul de vânzare pentru energia termica este stabilit de către ANRE şi ANRSC pe bază de preţ de cost plus o cota marginala fixa. Diferenţa faţă de PNR se suporta de către stat şi autorităţile locale asa cum s-a specificat mai sus. Pentru anul 2003 subvenţiile necesare au atins un volum de 180,3 mil. USD. Luând în considerare plăţile TVA către stat, ajutorul financiar total acordat către sectorul de termoficare se ridica la 100,6 mil. USD în anul acesta (vezi tabelul de mai jos). Prezentam mai jos o analiza a efectelor economice a subventiei acordate pentru încălzire în anul 2003: 3.3.3. Performanta financiară Sistemele de termoficare nu recuperează în întregime costurile, din cauza sistemului existent de stabilire a tarifelor. Exista problema unei rate slabe a încasării veniturilor, a plăţilor fără numerar şi necorelarea obligaţiilor fiscale (ex. impozitul pe profit) cu caracterul ciclic al activităţii de termoficare care inregistraza profit iarna şi pierderi vara. Drept rezultat al facturarii sub valoare şi a neplatii de către consumatori, în multe oraşe serviciile publice de termoficare produc flux monetar insuficient pentru a plati investiţiile extrem de necesare în reabilitarea sistemului şi pentru îmbunătăţirea randamentului energetic. Performanta financiară a companiilor de termoficare poate fi analizata pe baza datoriilor neachitate, singurele raportate, şi "creditele" furnizorului la sfârşitul anului "trecut (vezi tabelul de mai jos). Observaţii: datele raportate de către 129 operatori de termoficare inclusiv toţi operatorii principali Datoriile neachitate în 2003 insumeaza mai mult de 411 milioane EURO din care aproape 55% (224 milioane EURO) erau din cauza neplatii subvenţiilor operationale. Figura 7. Structura datoriilor neachitate Comparata cu anul 2001, când datoriile neachitate de la populaţie erau de aproximativ 105 milioane EUR (4.300 miliarde ROL), aceasta cifra prezintă o creştere peste dublu. Aceasta arata ca respectivele companii de termoficare au un procent foarte scăzut de încasare a banilor care indica perioada de timp medie pentru care sumele de încasat sunt neplătite. Se poate aprecia ca neplata de către populaţie este de aproximativ 60 mil. USD în 2003. Volumul facturat pe baza PNR a fost de aproximativ 230 mil. USD din care rezultă un procent de încasare de aproximativ 74%. Rezultă ca o problemă fundamentală a companiilor de termoficare este creşterea ratei încasărilor. 3.4. Aspecte instituţionale. Reglementarea sectorului. Conform reglementărilor în vigoare, serviciile publice de încălzire urbana, denumite şi servicii de alimentare cu energie termica produsă centralizat, fac parte din domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală, fiind reglementate prin Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001. Potrivit prevederilor acestei legii şi în spiritul principiilor autonomiei locale şi al descentralizării serviciilor publice, autorităţile administraţiei publice locale au deplina competenţa, responsabilitate şi libertate de decizie în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, administrarea şi funcţionarea serviciilor publice de gospodărie comunală, deci şi a serviciilor de încălzire urbana. Particularizarea acestei reglementări-cadru la specificul serviciilor de încălzire urbana s-a concretizat prin adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 73/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de alimentare cu energie termica produsă centralizat. În acest context este necesar ca autorităţile administraţiei publice din fiecare municipiu, oraş sau comuna care dispune în prezent de infrastructura necesară - sistemul centralizat de producere şi distribuţie a energiei termice - sau care doreşte, din considerente tehnico-economice şi de mediu, sa înfiinţeze unul în viitorii ani, să-şi elaboreze propria strategie de încălzire, plecand de la principiile şi conceptele enunţate în strategia naţionala şi cu respectarea legislaţiei în vigoare. Pe linia acestor preocupări, se înscrie şi iniţiativa Guvernului de a transfera din patrimoniul statului în proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale centralele termice şi electrice de termoficare care asigura producerea energiei termice pentru un număr de 25 oraşe şi municipii şi trecerea acestora în administrarea consiliilor judeţene sau locale. Aceasta iniţiativa s-a concretizat prin adoptarea Ordonanţei de Urgenta nr. 78/2002 privind asigurarea condiţiilor de funcţionare a unor centrale termice şi electrice de termoficare aflate în proprietatea consiliilor judeţene sau locale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 643/2002. Sectorul serviciilor publice de încălzire urbana este reglementat prin următoarele acte normative: 1. Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, cu modificările şi completările ulterioare; 2. Ordonanţa de Urgenta nr. 78/2002 privind asigurarea condiţiilor de funcţionare a unor centrale termice şi electrice de termoficare aflatei în proprietatea consiliilor judeţene sau locale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 643/2002; 3. Ordonanţa Guvernului nr. 73/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu energie termica produsă centralizat; 4. Hotărârea Guvernului nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanti proveniţi din instalaţii mari de ardere; 5. Ordonanţa Guvernului nr. 29/2000 privind reabilitarea termica a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 325/2002; 6. Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 174/2002 privind instituirea măsurilor speciale pentru reabilitarea termica a unor clădiri de locuit multietajate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 211/2003; 7. Hotărârea Guvernului nr. 1070/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 174/2002; 8. Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice, aprobată prin Legea nr. 245/2003; 9. Hotărârea Guvernului nr. 217/2003 pentru aprobarea Norme metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Ugenta nr. 5/2003; 10. Hotărârea Guvernului nr. 373/2002 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală - A.N.R.S.C; 11. Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 162/1999 privind instituirea preţului naţional de referinţa pentru energia termica furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, precum şi pentru acordarea de ajutoare băneşti pentru categoriile defavorizate ale populaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 328/2002; 12. Ordonanţa de Urgenta nr. 115/2001 privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizarii energiei termice şi a gazelor naturale pentru populaţie, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2002; 13. Ordonanţa de Urgenta nr. 81/2003 pentru modificarea unor reglementări privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei şi asigurarea fondurilor necesare în vederea furnizarii energiei termice şi gazelor naturale pentru populaţie, precum şi unele măsuri pentru întărirea disciplinei financiare, aprobată completării şi modificări prin Legea nr. 525/2003; 14. Hotărârea Guvernului nr. 1206/2003 privind aprobarea Normelor metodologice a Ordonanţei de Urgenta a Guvernului nr. 81/2003. Baza legală a politicii energetice în Uniunea Europeană Baza legală a implementarii Politicii Energetice a UE este formată din pachete de Directive - CE. Toate statele membre UE sunt obligate sa preia aceste directive în propriile sistemele legislative naţionale. Câteva exemple sunt: ● Directiva 96/92/CE a Parlamentului şi a Consiliului European referitoare la reglementările comune pentru piaţa interna de energie electrica şi consum; ● Directiva Consiliului UE 90/377/CEE referitoare la procedura Comunităţii de a imbunatatii transparenta preţurilor la energia electrica; ● Directiva 90/547/CEE a Parlamentului şi a Consiliului European referitoare la tranzitul de energie electrica prin reţelele de transmisie ● Directiva 2001/77/CE (din 27 Septembrie 2001) referitoare la promovarea energiei electrice produsă din resurse de energie regenerabile pe piaţa interna de energie electrica; ● Directiva 98/30/CE referitoare la reglementările de pe piaţa interna de gaze naturale, ● Directiva 93/76/CE limitarea emisiilor poluante (emisiile de bioxid de carbon) prin îmbunătăţirea randamentului energetic, metodologia pentru revizia energetica a clădirilor, examinarea regulată a randamentului energetic a echipamentului de încălzire de peste 15 KW ● Directiva 96/391/CE referitoare la reglementările pentru notificarea Comisiei de proiecte de investiţii ● Directiva 92/75/CEE referitoare la randamentul energetic şi indicarea prin denumire a produsului şi informaţii standard despre produse, a consumului de energie şi alte resurse ale aparaturii de uz casnic, ● Directiva 96/737/CE referitoare la programe care privesc politica randamentului energetic, ● Directiva 98/181/CE referitoare la implementarea Protocolului Oficial al Energiei referitor la randamentul energetic şi problemele legate de protecţia mediului ambiant, ● Directiva 92/42 referitoare la cerinţele de eficienta pentru noile cazane de apa fierbinte cu aprindere de combustibili lichizi sau gazosi, ● Directiva 78/170/CEE referitoare la performanta generatoarelor de căldură pentru încălzirea camerelor şi producerea de apa calda de consum în clădirile neindustriale noi şi existente şi izolatia reţelei de distribuţie a caldurii şi apei calde de consum în noile clădiri neindustriale, ● Directiva 2003/87/CE referitoare la stabilirea unei scheme de schimburi admisibile de emisii de gaze cu efect de sera în cadrul Comunităţii; ● Directiva 2004/8/CE privind promovarea cogenerarii pe baza cererii de căldură pe piaţa interna a energiei; ● Directiva 2001/80/CE privind reducerea emisiilor la cos. 3.5. Prognoza asupra cererii şi producţiei de energie termica În aceasta prognoza se pleacă de la ipoteza ca la finele perioadei 2004 - 2017 se va menţine numărul de consumatori de 2.350.000 unităţi locative (apartamente) şi ca, prin măsuri de eficientizarea energetica în sistemele de producere şi distribuţie a energiei termice, se vor reduce pierderile şi se vor îmbunătăţi randamentele cu cca. 30% pe total SCIU, de la producere până la utilizare. După un asemenea scenariu, dacă se ia ca baza anul 2003, respectiv un consum de cca. 23.000.000 Gcal, înseamnă ca în anul 2017 se poate atinge o ţinta pentru acelaşi număr de consumatori, evaluată la cca. 16 - 17.000.000 Gcal energie consumată în condiţii de confort echivalent. Un scenariu optimist ar putea fi gandit plecand de la ipoteza ca, datorită măsurilor de reabilitare şi contorizare din primii 3 ani (2004, 2005 şi 2006), factura la consumatorul final sa scada în termeni reali, iar numărul de consumatori sa crească prin rebransari, infiintari de noi sisteme şi extinderi, în aceasta situaţie fiind posibil ca energia economisita prin îmbunătăţirea performantelor tehnologice ale sistemelor să fie folosită de noii consumatori, respectiv diferenţa de 6 - 7.000.000 Gcal să fie solicitată cu începere din 2006 - 2007. Evoluţia necesarului de energie termica Figura 8 EVOLUŢIA NECESARULUI DE ENERGIE TERMICA 3.6 Situaţia centralelor externalizate din sistemul SC Termoelectrica SA Evaluarea situaţiei actuale s-a făcut pe doua componente: ● evaluarea tehnica, ● evaluarea financiară. 3.6.1. Evaluare tehnica 3.6.1.1. Analiza tehnica Tabelul 1 prezintă principalele rezultate corespunzătoare celor 22 de centrale analizate cu privire la: - combustibilul utilizat, - date referitoare la cazane, - randamentul global al centralei. Principalele concluzii ale analizei sunt: din cele 22 de centrale supuse evaluării: - 10 utilizează drept combustibil primar gazul, 9 carbunele şi 3 pacura; - 3 au randamentul global cuprins între 40...59%, 11 între 60...79% şi 3 mai mare de 80%; - durata de viaţa rămasă a cazanelor variaza între 2 ani şi 15 ani. O analiza a fiecărui caz în parte a fost efectuată în scopul de a identifica durata de viaţa remanenta a fiecărei unităţi de producţie. În general cazanele sunt vechi (Timişoara şi Gurabarza utilizează cazane din anii 1930); cu toate acestea durata de viaţa remanenta a cazanelor din centrale este ridicată, principala cauza fiind utilizarea lor limitată. Una din cauze este supra-dimensionarea capacităţii instalate faţă de nevoi: - până la de 2 ori 13 centrale - de la 2 la 5 ori 9 centrale Se remarca centralele Calafat, Comăneşti, Giurgiu, Govora, Gura Barza, Iaşi, Resita, Suceava, Vaslui, a căror dimensionare pentru producţia de energie termica pentru încălzire este de peste 2 ori necesarul anual. Figurile 1 şi 2 prezintă producţia de energie, respectiv consumul de combustibil pentru cele 22 de centrale. Se observa ca: - în ambele grafice centralele sunt ordonate în aceeaşi ordine, - centralele Ploiesti şi Govora se detaseaza de restul centralelor având o producţie mult mai mare; pentru Ploiesti aceasta este cauzată de o mare generare de electricitate şi pentru Govora de o mare producţie de abur pentru industrie. ---------- * Centralele din paranteze nu au fost analizate din lipsa informaţiilor specifice - se observa ca pentru 20 de centrale producerea de energie termica pentru încălzire reprezintă cea mai mare pondere în activitatea acestora; se evidenţiază CET Govora şi CET Onesti, pentru care producerea de energie termica pentru încălzire reprezintă sub 50% din cantitatea totală de energie produsă anual. Figura 9. Producţia anuală de energie Figura 10. Consumul anual de combustibil 3.6.1.2. Analiza de mediu Pentru fiecare centrala au fost calculate emisiile de sulf, NO(
20. x)şi particule; rezultatele obţinute sunt prezentate în fig. 11, 12 şi 13. Principalele concluzii sunt: Figura 11. Emisiile specifice de sulf Figura 12. Emisiile specifice de NO(
21. x)şi de particule - centrale cu cele mai mari emisii specifice de sulf sunt: Braşov, Govora, Gurabarza şi Zalau (toate centrale ce folosesc prioritar cărbune). Braşov are emisii extreme de ridicate de sulf pe MWh produs datorită calităţii carbunelui utilizat. De asemenea Oradea, Arad şi Bacau au emisii de sulf ridicate, cauzate de combinatia între conţinut ridicat de sulf al carbunelui şi o slabă eficienta a producţiei centralelor. - CET Bacau are cea mai mare emisie specifică de oxid de azot; Govora, Suceava, Braşov şi Ploiesti au de asemenea emisii specifice ridicate. - CET Oradea şi CT Gurabarza sunt centralele cu cea mai mare emisie de praf. Din punctul de vedere al emisiilor totale, se pot face următoarele afirmaţii: - centralele cu cele mai mari emisii de sulf sunt Govora, Braşov, Oradea şi Arad (toate centrale ce folosesc prioritar cărbune şi au producţii mari de energie); - centralele cu cele mai mari emisii de NO(
22. x)sunt Ploiesti, Govora, Oradea şi Arad; - centrala cu cea mai mare emisie de praf (particule) este Oradea. 3.6.2. Evaluare financiară Evaluarea financiară a urmărit: - analiza structurii costurilor; - analiza cererii de căldură şi a lipsurilor privind consumul eficient de căldură; - comparatia costurilor cu PNR (preţul naţional de referinţa); - evaluarea aranjamentelor existente pentru preluarea energiei termice şi electrice produse; - analiza situaţiei financiare existente. 3.6.2.1. Structura costurilor Figura 13 prezintă costul energiei produse de centralele evaluate în 2002 şi 2003. Se poate vedea ca majoritatea centralelor care raportează costuri mari în anul 2003 (Gurabarza, Giurgiu, Suceava, Bacau) sunt centrale ce folosesc carbunele drept combustibil principal. Figura 13. Costul energiei produse Pentru toate centralele, mai mult de 70% din costurile de producţie sunt reprezentate de combustibil, salarii şi amortismente. Pentru anul 2003, din aceasta valoare totală: - pentru 15 centrale costul combustibilului reprezintă peste 60%. Pentru cele 7 centrale aflate sub acest plafon, cauza principala o reprezintă costurile ridicate cu amortizarea şi cu forta de muncă; este mai ales cazul centralelor care nu produc energie termica pe durata sezonului cald, dar trebuie să acopere toate costurile fixe de funcţionare; - pentru 5 centrale amortizarea reprezintă peste 15...20%: Braşov, Onesti, Timişoara, Zalau, Giurgiu şi Calafat; - pentru 3 centrale costul forţei de muncă reprezintă peste 30%: Comăneşti, Zalau şi Gurabarza. 3.6.2.2. Decalajele faţă de consumul real de căldură Studiile existente arata ca apartamentele tip de 2 sau 3 camere acoperă 82% din consumul de căldură al tuturor apartamentelor conectate la termoficare. 84% din blocuri au fost construite înainte de 1985. Cererea anuală de energie pentru un apartament de 60 mp este de aproximativ 25 MWh. Aceasta valoare este foarte ridicată în comparatie cu standardele din UE unde cererea anuală tipica este de 5-10 MWh. Toate cele 22 de centrale evaluate se confrunta cu decalaje ale consumului de căldură din cauza următoarelor motive: rate mari de debransare (10...70% în ultimii 3 ani), putere instalata supra-dimensionata (13 centrale - de doua ori, 9 centrale de 5 ori), eficienta mica, pierderi în reţelele de transport şi distribuţie (20...40%), lipsa de repartitoare de costuri, termostate şi alte dispozitive similare, lipsa izolatiei clădirilor. Consumul de căldură în blocurile de apartamente poate fi redus cu 15....30% prin introducerea unor noi măsuri de economisire a energiei precum: contoare de energie, instalaţii noi în subsol, inclusiv controlul temperaturii, robineti de echilibrare la coloane, ventile cu termostat la radiatoare, repartitoare de costuri la radiatoare, contoare individuale de apa calda. Reduceri estimate la 15-20% ale consumului de căldură pot fi obţinute prin ameliorarea izolatiei termice a clădirilor: etansarea ferestrelor şi uşilor, schimbarea ferestrelor cu unele noi cu 2 sau 3 straturi de sticlă, izolarea pereţilor şi a tavanului. 3.6.2.3. Preţul naţional de referinţa şi sistemul de subvenţii Preţul caldurii pentru consumatori finali e stabilit de Guvern, fiind cunoscut drept preţul naţional de referinţa (PNR). Diferenţa dintre preţurile energiei termice la consumatorii finali şi PNR e acoperită printr-un sistem de subventionare. Actualmente valoarea PNR este cea stabilită în august 2002, având valoarea de 800 000 lei / Gcal, inclusiv TVA, ceea ce corespunde la 688 000 lei/MWh; toate centralele evaluate au în prezent un preţ la consumatorul final mai mare decât PNR. Se prognozeaza o creştere cu 12% a PNR începând cu 1 august 2004. Figura 14. Nivelul subventiei în preţul la consumatorul final (preţurile includ TVA) 3.6.3. Costuri de mediu Pentru pregătirea aderării României la Uniunea Europeană a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanti proveniţi din instalaţii mari de ardere, care transpune în legislaţia interna prevederile Directivei Europene 2001/80/EC . Ministerului Administraţiei şi Internelor îi revine sarcina de a coordona implementarea prevederilor acestui act normativ la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. Obligaţiile privind reducerea emisiilor la cos a instalaţiilor mari de ardere şi încadrarea în prevederile Directivei Europene 2001/80/EC , respectiv Hotărârea Guvernului nr. 541/2003, revin deţinătorilor de astfel de instalaţii. Prin urmare, procesul de modernizare a acestor instalaţii trebuie initiat şi condus de autorităţile administraţiei publice locale. În prezent, autorităţile administraţiei publice locale deţin în proprietate publică sau privată 129 de instalaţii mari de ardere, din care: ● 35 de instalaţii vor fi oprite după ianuarie 2007; ● 87 de instalaţii vor fi menţinute în funcţiune şi după anul 2007. Din evaluarea lucrărilor de modernizare a centralelor ce vor rămâne în funcţiune după 2007 a rezultat un volum de investiţii de circa 570 milioane Euro. Costuri totale de investiţii - defalcarea costurilor totale pe tipuri de combustibili: ┌────────────┬───────────┬──────────────────────┬───────────────┬──────────────┐ │ │ │ Costuri pentru │Costuri pentru │Costuri pentru│ │ │ │ reducerea │ reducerea │ reducerea │ │ │ │ emisiilor │emisiilor │ emisiilor │ │ │ │ provenite │provenite │ provenite │ │ │ │ din │ din │ din │ │ │ │ utilizarea │utilizarea │ utilizarea │ │ COSTURI │ VALOARE │combustibililor │combustibi- │ combustibi- │ │ │ (euro) │ solizi │lilor lichizi │ lilor │ │ │ ├───────────┬──────────┤ │ gazosi │ │ │ │ lignit │ huila │ (euro) │ (euro) │ │ │ │ (euro) │ (euro) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ├────────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────────┼──────────────┤ │Monitorizare│ 23.700.000│ │ │ │ │ │emisii IMA │ │ │ │ │ │ │ │ │141.650.000│15.500.000│144.100.000 │ 245.430 000 │ ├────────────┼───────────┤ │ │ │ │ │Conformare │546.680.000│ │ │ │ │ │ tehnica │ │ │ │ │ │ └────────────┴───────────┴───────────┴──────────┴───────────────┴──────────────┘ Măsurile întreprinse până în prezent pentru implementarea prevederilor acestor acte normative, sunt: ● s-a efectuat inventarul instalaţiilor mari de ardere deţinute de autorităţile administraţiei publice locale; ● s-au stabilit termene precise privind: - efectuarea masuratorii emisiilor la cos (1 martie 2004); - întocmirea studiilor de impact (30 aprilie 2004); - întocmirea programelor de reducere progresiva a emisiilor la cos (30 aprilie 2004). ● dotarea cu aparatura de monitorizare continua a emisiilor la cos (31 decembrie 2006); ● s-a aprobat "Ghidul privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de C(O)2, NO(
23. x)şi pulberi. Concluzii ● Actualele sisteme de producere şi furnizare a energiei termice asigura serviciul de încălzire şi apa calda de consum pentru aproape 29% din populaţia tarii şi respectiv pentru 55% din populaţia urbana. ● Sistemele sunt realizate după tehnologii anterioare crizei energetice din 1972, au randamente scăzute, pierderi foarte mari între 25-35% şi costuri ridicate de producţie. ● Costurile de producere, transport şi distribuţie foarte ridicate nu pot fi suportate de utilizatori în marea lor majoritate. ● Datorită soluţiilor constructive şi a lipsei fondurilor de reparaţii, imobilele introduc, la rândul lor, pierderi suplimentare mari de energie termica (10-15%) şi nu permit separarea consumurilor individuale de căldură pe apartamente. Capitolul 4. Restructurarea serviciilor publice de încălzire urbana 4.1. Premizele restructurării serviciilor publice de încălzire urbana Serviciile publice de încălzire urbana în sistem centralizat trebuie menţinute şi dezvoltate întrucât, în condiţiile specifice României şi ale tehnologiilor actuale, acestea pot asigura alimentarea cu energie termica pentru sectorul rezidential în condiţii de siguranţă, eficienta energetica şi performanta economică ridicată, având totodată un impact pozitiv asupra protecţiei şi conservării mediului ambiant prin controlul strict al emisiilor poluante. Premizele de la care s-a plecat pentru elaborarea propunerilor de restructurare a serviciilor de alimentare cu energie termica produsă centralizat sunt:
24. a)serviciul public de alimentare cu căldură poate deveni o activitate rentabila, sigura şi performanta dacă este realizat de operatori specializaţi care integreaza la nivelul localităţilor şi alte servicii publice adiacente cum ar fi: furnizarea apei potabile şi industriale, a energiei electrice, a gazelor naturale, recuperarea şi utilizarea în scop energetic a deşeurilor menajere etc; ...
25. b)necesitatea promovării şi aplicării soluţiilor care asigura economisirea resurselor energetice clasice şi respectarea principiului dezvoltării durabile în toate situaţiile: de la înfiinţarea unor sisteme noi, până la modernizarea, dezvoltarea sau reabilitarea unor sisteme existente; ...
26. c)necesitatea promovării şi aplicării tehnologiilor care asigura protejarea şi conservarea mediului ambiant prin utilizarea tehnologiilor cu impact minim asupra acestuia; ...
27. d)termoficarea asociata cu cogenerarea, asigura producerea energiei termice la cele mai scăzute preţuri şi cu impactul cel mai redus asupra mediului, la cele mai bune randamente globale şi cu cel mai scăzut consum de resurse energetice primare; ...
28. e)asigurarea accesului la serviciile de termoficare pentru clienţii potenţiali prin corelarea tarifelor cu gradul de suportabilitate al acestora; ...
29. f)prioritizarea finanţării şi execuţiei proiectelor de reabilitare prin dirijarea şi concentrarea efortului investitional acolo unde eficienta acestuia este maxima, şi anume dinspre consumatori spre surse; ...
30. g)generalizarea serviciului public de încălzire centralizata în toate localităţile unde studiile de specialitate demonstreaza ca acesta este viabil şi eficient economic. ... Obiectivele majore ale politicii Guvernului în domeniul serviciilor publice centralizate de alimentare cu energie termica a localităţilor sunt: ● siguranţa alimentarii cu energie termica a localităţilor; ● generalizarea producerii energiei termice în cogenerare cu energia electrica în toate situaţiile raţional posibile, în conformitate cu Directiva 2004/8/CE a Parlamentului european şi a Consiliului privind promovarea cogenerarii pe baza cererii de căldură utila pe piaţa interna; ● implementarea Directivei UE 93/76/EEC privind reducerea emisiilor de dioxid de carbon prin îmbunătăţirea eficientei energetice şi a Directivei 2001/80/EC privind reducerea emisiilor la cos; ● producerea şi distribuţia competitivă a energiei termice, la preţuri accesibile utilizatorilor; ● promovarea principiilor economiei de piaţa, deschiderea pieţei şi diminuarea gradului de monopol; ● creşterea eficientei energetice a sistemelor şi promovarea măsurilor de dezvoltare durabila; ● respectarea prevederilor directivelor Uniunii Europene privind calitatea serviciile de încălzire urbana şi protecţia mediului; ● atragerea participării capitalului privat la finanţarea investiţiilor aferente serviciilor energetice de interes local. Direcţii de acţiune: ● scăderea costurilor de producţie prin modernizarea sistemelor de producere şi distribuţie a energiei termice şi reducerea pierderilor; ● încurajarea investiţiilor pentru reabilitarea SCIU pentru creşterea eficientei energetice, reducerea corespunzătoare a consumurilor de resurse primare şi diminuarea emisiilor poluante în atmosfera; ● orientarea investiţiilor pentru producerea energiei termice prin soluţii de cogenerare, în conformitate cu directiva 2004/8/EC privind promovarea cogenerarii pe baza cererii interne de căldură; ● implementarea unor sisteme automatizate de măsurare, reglare şi control de tip dispecer, de la sursa până la nivelul consumatorului final, pentru conducerea "on-line" a proceselor tehnologice şi întocmirea bilanţurilor lunare; ● modernizarea capacităţilor existente sau înlocuirea lor şi corelarea acestora cu necesarul de energie termica al localităţilor; ● înlocuirea combustibililor solizi şi lichizi, acolo unde este posibil, cu gaze naturale; ● diversificarea resurselor energetice primare utilizate pentru producerea energiei termice şi promovarea soluţiilor optime sub raport cost / calitate; ● introducerea contorizarii energiei termice livrate la nivel de imobil şi la nivel de apartament; ● introducerea tarifului binom şi a contractelor sau convenţiilor de furnizare individuale; ● eliminarea treptata, într-un interval de 4 ani a preţului naţional de referinţa şi a subventiei la producător pentru energia termica livrata populaţiei prin SCIU şi înlocuirea acestora cu ajutoare sociale pentru încălzire acordate familiilor şi persoanelor venituri reduse; ● încurajarea apariţiei operatorilor unici (producere, transport, distribuţie, furnizare) şi privatizarea acestora; ● promovarea gestiunii delegate prin concesionarea serviciilor şi a infrastructurii aferente şi prin contracte de parteneriat public-privat; ● obligativitatea autorizării / atestării agenţilor economici specializaţi în proiectarea şi execuţia lucrărilor din infrastructura aferentă serviciilor de alimentare cu energie termica, în funcţie de categoria lucrărilor de construcţii - montaj - instalaţii ce urmează a fi executate, de către operatori, respectiv autorităţile de reglementare competente; ● stimularea reabilitării termice a clădirilor prin facilităţi fiscale şi simplificarea procedurilor de acces a proprietarilor la fondurile destinate reabilitării termice a imobilelor în vederea reducerii pierderilor de căldură şi a necesarului termic printr-un pachet de reglementări tehnice şi economice coerent. 4.2. Politici şi prioritati 4.2.1. Continuarea perfecţionării cadrului legislativ Actele normative pentru reglementarea serviciul de încălzire în sistem centralizat, elaborate în baza Legii nr. 326/2001, Legii nr. 318/2003, Legii nr. 199/2000, republicată şi a Ordonanţei Guvernului nr. 73/2002 şi aflate în curs de avizare şi aprobare, vor conţine prevederi prin care să se asigure: ● reglementarea procedurii de deconectare a consumatorilor / clădirilor în caz de neplata sau plata parţială a facturilor; ● introducerea tarifului binom având o parte fixa constanta determinata în funcţie de capacitatea instalata şi o parte variabila calculată în funcţie de consumul efectiv de energie termica; ● instalarea în apartamentele situate în imobilele condominiale a repartitoarelor de costuri şi a robinetelor cu reglaj termostatic pentru reglarea, măsurarea şi controlul cantităţilor de energie termica consumate; ● introducerea contractelor individuale sau a convenţiilor individuale de furnizare a energiei termice; ● introducerea obligativitatii atestării şi licentierii societăţilor comerciale care furnizează echipamente de contorizare individuală ca şi a societăţilor comerciale specializate în montarea, întreţinerea şi exploatarea sistemelor individuale de repartizare a costurilor; ● promovarea gestiunii delegate a serviciilor de încălzire urbana bazate pe contracte de concesiune şi de parteneriat public - privat pentru atragerea investiţiilor private în managementul capacităţilor de cogenerare; ● actualizarea normelor pentru proiectarea instalaţiilor de încălzire, ventilaţie şi aer - condiţionat; ● întocmirea programelor de eficienta energetica în corelare cu programele de investiţii, la nivelul tuturor localităţilor cu o populaţie mai mare de 20.000 de locuitori; ● introducerea conceptelor de: "planificare energetica la nivel local", "insule de energie", "oraşe energetice" "zone prioritare de termoficare", s.a. 4.2.2. Politica de investiţii. Necesitaţi imediate pentru îmbunătăţirea randamentului consumului şi livrării de energie termica prin sisteme de termoficare 4.2.2.1. Planificarea energetica la nivel local La nivel naţional, principiile strategice relevante ale dezvoltării regionale sunt următoarele: - promovarea mecanismelor de piaţa în scopul de a îmbunătăţi competitivitatea şi de a realiza o creştere economică durabila; - creşterea capacităţii regiunilor pentru a susţine propria lor dezvoltare în ceea ce priveşte formarea instituţiilor, utilizarea resurse financiare şi luarea deciziilor; - promovarea principiilor de dezvoltare durabila. Evaluarea de baza a necesarului de energie este intemeiata pe consum. Principiile de consum trebuie să fie fundamentate pe evaluarea necesarului de energie care să susţină tendinta de dezvoltare a tarii precum şi pe necesitatea de a îmbunătăţi randamentul energetic, protecţia mediului şi a consumatorului. Domeniile ţinta ale planificarii energetice la nivel local corespunde cu trei axe principale: ● elaborarea politicii locale, ● caracterul cetatenesc al energiei termice şi ● caracteristica de piaţa locală a pieţei energiei termice. Figura 15. Domeniile ţinta ale planificarii energetice Obiectivele ce trebuie abordate: 1. promovarea caracterului cetatenesc al energiei şi mobilizarea participanţilor locali din sectorul energetic; 2. planificarea la nivelul comunităţii locale privind utilizarea eficienta a surselor de energie regenerabila şi a energiei convenţionale, administrarea cererii şi mobilitatea asociata; 3. crearea de condiţii favorabile pentru pieţele şi serviciile energetice locale pentru accesul la grupurile de consumatori cei mai defavorizati. Scopurile tipice pentru

(1)Promovarea caracterului cetatenesc al energiei şi mobilizarea participanţilor locali din sectorul energiei, sunt: - promovarea pe scara larga a constientizarii sociale necesară pentru abordarea problemelor energiei pe termen mediu şi lung şi necesitatea unei dezvoltări durabile, prin programe şi campanii informationale şi educatioale la nivelul consumatorului; - crearea de parteneriate locale în sectorul energetic care să implice sectorul public, reprezentanţii consumatorilor (locatari, IMM - uri) şi furnizori de energie conventionala; - efectuarea de studii de fezabilitate multicriteriale referitoare la aspectele formelor multiple de energie: administrarea sistemului, calitate şi fiabilitate, politici, tehnologie, socio-economie, finanţare; - introducerea conceptului de "noua administrare" în domeniul energiei, folosind o "abordare ascendenta, de jos în sus", (de la nivelul local) pentru a întări rolul consumatorului pe piaţa de energie (energia ca un serviciu pentru cetăţean şi administrarea cererii pentru a satisface nevoile reale ale consumatorilor) şi de asemenea pentru a consolida rolul altor noi participanţi în sectorul de energie (ONG ale consumatorilor, autorităţile locale, cooperative de servicii şi mici producători de energie din resursele regenerabile) prin promovarea unui nou caracter cetatenesc al energiei. Scopurile tipice pentru

(2)Planificarea la nivelul comunităţii locale privind utilizarea eficienta a surselor de energie regenerabila şi a energiei convenţionale, administrarea cererii şi mobilitatea asociata, sunt: - stimularea planificarii locale de energie inclusiv integrarea planurilor de energie în planificarea dezvoltării locale, inventare de energie, bilanţuri energetice şi programare de energie; - întreprinderea de acţiuni ce au drept scop consolidarea angajamentelor factorilor cheie de decizie şi a participanţilor pe piaţa pentru comunităţi utilizatoare de energie durabila; - întărirea componentei de energie a planurilor de dezvoltare durabile ce au drept obiectiv dezvoltarea la nivel local; - iniţierea unui domeniu de reflectare pentru posibilele iniţiative de politica de viitor, de ex. un cadru de reglementări pentru politicile locale de planificare a energiei. Astfel de iniţiative de politica trebuie să fie create pe politicile energetice locale existente; - lansarea de măsuri concrete de implementare. Scopurile tipice pentru

(3)Crearea de condiţii favorabile pentru pieţele şi serviciile energetice locale pentru accesul la grupurile de consumatori cei mai defavorizati, sunt: - facilitarea transferurilor de tehnologii pentru producţia descentralizata a energiei termice şi de administrare a cererii, prin implementarea cunoştinţelor tehnice corespunzătoare la nivel local; - dezvoltarea condiţiilor tehnice şi normalizarea situaţiei (îmbunătăţirea accesibilitatii la sursele de energie regenerabila, la reţelele electrice locale, cadru de reglementar adecvat); - dezvoltarea şi promovarea bunelor practici pentru reglementarea şi dezvoltarea pieţelor locale de energie (calcularea preţurilor, sisteme de garanţie, autorizaţiile publice, sisteme de finanţare ca "finanţare terţi", lansarea de noi servicii energetice); - stimularea unei abordari inovatoare referitoare la reducerea costurilor pentru implementarea măsurilor privind utilizarea raţională a energiei şi a surselor de energie regenerabila (grupare pentru achiziţii şi contracte colective pentru întreţinere echipamente), costuri care sunt influientate de barierele netehnologice cum ar fi: proceduri de aplicaţie şi procedee de aprobare a planificarii exagerat de dificile; - încercarea de a rezolva problemele legate de barierele pe termen scurt care îi opresc pe principalii participanţi (politicieni, planificatori, proiectanţi şi cetăţeni) de a lucra la proiectele de economisire şi conservare a energiei cu aceeaşi abordare pozitiva pe care ei o adopta la proiectele standard, de exemplu, în ceea ce priveşte planuri inovatoare de finanţare, coduri adaptate de clădiri, mecanisme ale controlului calităţii şi reţelele utilizatorilor. 4.2.2.

1. Măsuri prioritare de economisire a energiei la consumatorii racordati la SCIU 4.2.2.2.
2. Contorizarea şi controlul energiei termice, repartitoare de costuri de căldură, robinete de reglaj termostatic Practica în toate ţările din Europa Centrala şi de Est, unde au fost instalate robinete de reglaj termostatic şi repartitoare de costuri de căldură, a demonstrat efecte din care au rezultat reduceri ale consumului de energie termica de 15-25%. Aproximativ 55% din apartamentele conectate la sistemele de termoficare nu sunt echipate cu dispozitive similare. Potenţialul anual de economisire a consumului de energie termica este de aproximativ 1,5 mil. Gcal. Luând în considerare pierderile medii pe distribuţie, producţia de energie termica poate scădea cu 1,7 mil. Gcal/an (6,4%). Rezultatele viitoare preconizate din implementarea acestui concept sunt: - economii de energie în fiecare apartament; - creşterea nivelului de încasări prin reducerea costurilor la consumatori; - reducerea subvenţiilor plătite din buget pentru a acoperi diferenţa între costul care poate fi cerut (bazat pe capacitatea populaţiei de a plati) şi costul real al caldurii şi apei calde de consum; - Un "efect demonstrativ" cu privire la viabilitatea tehnica şi financiară a acestei abordari pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor de termoficare în România. Investiţia estimată este prezentată în tabelul următor: Reabilitarea la nivel de apartament ┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │ Reabilitarea apartamentelor │ ├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │

(1)Repartitoare de cost a caldurii şi robineti termostataţi │ ├─────────────────────────────┬───────────────────────────┬────────────────────────┬──────────┤ │Număr total de apt. conectate│ 1.918.222 unit. │Din care neechipate cf. │ 99% │ │la SCIU │ │presupunerii │ │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼──────────┤ │Număr de apt. care trebuie │ │Număr mediu de │ │ │echipate │ 1.899.040 unit. │echipamente pe apt. │ 2,8 │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────┴──────────┤ │Numărul total max. de │ │ │ │echipament │ 5.317.311 unit. │ │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┤ Repartitor de căldură cu citire │ │Preţ unitar al echipamentului│ 28,00 EUR incl. TVA│ automată + robinet termostatat │ │produs în România │ │ (3/8'' şi 1/2''; corp + cap) + │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┤ montaj şi garanţie │ │Investiţia medie pe apt. │ 78,40 EUR incl. TVA│ │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┤ │ │Total investiţie

(1)│ 148.884.719 EUR incl. TVA│ │ ├─────────────────────────────┴───────────────────────────┴───────────────────────────────────┤ │

(2)Contoare de apa calda şi rece │ ├─────────────────────────────┬───────────────────────────┬────────────────────────┬──────────┤ │Număr total de apt. conectate│ │Din care neechipate cf. │ │ │la SCIU │ 1.918.222 unit │presupunerii │ 100% │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼──────────┤ │Număr de apt. care trebuie │ │Număr mediu de │ │ │echipate │ 1.918.222 unit │echipamente pe │ 2,0 │ │ │ │apartament │ │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────┴──────────┤ │Numărul total max. de │ 3.836.444 unit │ │ │echipament │ │ │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┤ contor de apa calda + contor de │ │Preţ unitar al echipamentului│ 10,50 EUR incl. TVA│ apa rece + montare şi garanţii │ │produs în România │ │ (DN 15 mm, Q(min) = 0,03 mc/h, │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┤ Q(max) = 3,0 mc/h) │ │Investiţia medie pe apt. │ 21,00 EUR incl. TVA│ │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┤ │ │Total investiţie

(2)│ 40.282.662 EUR incl. TVA│ │ ├─────────────────────────────┴───────────────────────────┴───────────────────────────────────┤ │

(3)Refacerea conductelor de distribuţie a caldurii şi apei calde │ ├─────────────────────────────┬───────────────────────────┬────────────────────────┬──────────┤ │Număr total de apt. conectate│ 1.918.222 unit │Din care neechipate │100% │ │la SCIU │ │cf. presupunerii │ │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────┼──────────┤ │Număr de apt. care trebuie │ 1.918.222 unit │Număr mediu de │1,0 │ │echipate │ │echipamente pe apt. │ │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────┴──────────┤ │Investiţia medie pe apt. │ 946,00 EUR incl. TVA│ Reabilitarea şi reproiectarea │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┤ distribuţiei de căldură şi apa │ │Total investiţie

(3)│1.814.638.012 EUR incl. TVA│ calda în apt. │ ├─────────────────────────────┴───────────────────────────┴───────────────────────────────────┤ │Descresterea costurilor de căldură pe apartament │ ├─────────────────────────────┬───────────────────────────┬────────────────────────┬──────────┤ │Consumul mediu de căldură pe │ 9,174 Gcal/an │ │ │ │apartament │ │ │ │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────┴──────────┤ │Scăderea consumului de │ │ │ │căldură după instalarea │ 1,376 Gcal/an │ 15% │ │echipamentului │ │ │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────┬──────────┤ │ │ │ │EUR/Gcal │ │Economii de cost presupuse │ 29,31 EUR/an │ 21,30 │NRP incl. │ │ │ │ │TVA │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────┴──────────┤ │Costuri de reabilitare │ 78,40 EUR │ Numai repartitoare de căldură şi │ │ │ │ robineti termostataţi │ ├─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────────────────┤ │Timpul de recuperate simplu │ 2,7 ani │Este acceptabil considerând preţul │ │ │ │ de căldură din următorii ani │ └─────────────────────────────┴───────────────────────────┴───────────────────────────────────┘ 4.2.2.2.

1. Izolatia termica a clădirilor Reducerea consumului de energie pentru încălzirea locuinţelor, care este pe departe principala utilizare finala a energiei în cazul consumatorilor casnici din statele membre UE (57% faţă de 25% pentru încălzirea apei sau 11% pentru aparate electrocasnice şi iluminat) este direct condiţionată de performanţă energetica a clădirilor. Consumul total de energie finala în UE în 1997 a fost de aproximativ 930 Mtone. O defalcare simplificata a acestei cereri arata importanţa clădirilor în acest context: 40,7% din totalul cererii de energie este folosit în sectoarele de locuinţe şi tertiar, cea mai mare parte pentru servicii de energie la clădiri. Trebuie de asemenea să se evidentieze ca aproximativ 10% din energia consumată în clădiri provine de la sursele de energie regenerabila, producerea combinata de energie electrica şi termica prin cogenerare şi încălzirea/racirea prin sisteme de termoficare sau pompe de căldură (numai în cazuri specifice şi în anumite condiţii). Pentru sectorul tertiar, importanţa încălzirii spaţiilor este într-o oarecare măsura mai scăzută (52% din consumul total al sectorului). Aceasta problema este de importanţa deosebită pentru România. Noi presupunem ca în România procentajul consumului de energie folosit pentru încălzirea locuinţelor este mai mare de 70% din totalul consumului de energie la consumatorii casnici. În special clădirile realizate din panouri mari de beton prefabricate, care au fost construite în cea mai mare parte de la sfârşitul anilor '60 până în anii '90, sunt caracterizate de o foarte mare cerere de căldură care este de 2 până la 3 ori mai mare pe metru patrat decât cea din UE, în principal din cauza tipurilor de izolatie necorespunzătoare. Un program naţional de măsuri pentru izolatia termica a clădirilor trebuie să fie initiat imediat. Programul va avea ca rezultat o reducere a consumului de energie termica cu cca. 50% până la sfârşitul implementarii sale. Aceasta va atenua impactul social negativ şi de asemenea nu va permite investiţiile neviabile în sectorul de termoficare. Redam mai jos o schema de finanţare simpla precum şi efectele izolatiei clădirilor asupra funcţionarii SCIU: Schema de finanţare a izolarii clădirilor 4.2.2.2.
2. Calitatea serviciilor şi constientizarea publică În scopul de a asigura un serviciu durabil al energiei termice, trebuie să ne concentram atenţia asupra reabilitării sistemelor şi a relaţiilor cu beneficiarii precum şi asupra unei politici active de relaţii cu publicul. Companiile de termoficare trebuie să ţină sub control toate activităţile care sunt hotărâtoare pentru asigurarea calităţii serviciilor, pe baza unui plan de control al calităţii serviciilor. Companiile de termoficare trebuie să implementeze un sistem activ şi eficient de primire, înregistrare, evidenta şi urmărire a reclamatiilor beneficiarilor în scopul de a asigura rezolvarea operativă a acestora, dirijarea lor către compartimentele vizate şi de a valorifica fluxurile informationale privind calitatea serviciilor. Bazându-se pe o procedură de aprobare a licenţei la perioade regulate, autorităţile naţionale de reglementare trebuie să incerce sa influenteze calitatea serviciilor mult mai pregnant decât în prezent. 4.2.2.
3. Îmbunătăţirea competitivitatii companiilor de termoficare prin reducerea costurilor de furnizare a energiei termice 4.2.2.3.
4. Măsuri urgente pentru reabilitarea capacităţilor de producţie şi de distribuţie a energiei termice În scopul de a determina şi stabili priorităţile de investiţii în sectorul de termoficare, trebuie să fie luate în considerare următoarele aspecte: ● evoluţia necesarului de căldură în viitor (începerea planificarii energetice la nivel local, luarea de decizii politice referitoare la o zona dimensionata optim de prioritate a termoficarii, analizarea posibilităţilor pentru noi servicii de energie termica, începerea atragerii de noi beneficiari dintre consumatorii industriali); ● efectele economisirii de energie (începerea reabilitării reţelelor termic