COD TEHNIC din 21 august 2006

Pe scurt

Acest Cod Tehnic stabilește cerințele minime tehnice și de securitate pentru activitățile legate de gazele petroliere lichefiate (GPL), având ca scop asigurarea funcționării sigure și eficiente a infrastructurii din acest domeniu.

Ce reglementează

Cerințele tehnice pentru proiectarea, execuția, depozitarea și distribuția GPL.
Măsurile de securitate pentru prevenirea pierderilor de vieți omenești și distrugerilor de proprietate.
Condițiile generale pentru asigurarea calității GPL.
Cerințele pentru autorizarea și licențierea agenților economici din domeniul GPL.

Cui îi este adresat

Tuturor agenților economici care desfășoară activități în domeniul GPL.
Consumatorilor de GPL.

Puncte cheie

Respectarea prevederilor Codului Tehnic este obligatorie pentru toți agenții economici și consumatorii din domeniul GPL.
Codul nu se aplică activităților menționate special în tabelul 1, utilizării GPL în scopuri militare, sau domeniilor gazelor naturale (GN), gazelor naturale lichefiate (GNL) și gazelor naturale comprimate pentru vehicule (GNCV).
Echipamentele sub presiune trebuie proiectate să reziste la presiunea maximă acceptabilă în exploatare și pot avea supape de siguranță care să lucreze cu ±5% față de presiunea normală de lucru.
Materialele recomandate pentru utilizarea în domeniul GPL includ oțeluri carbon și inoxidabile, precum și cupru pentru conducte de joasă presiune.

Textul legii

COD TEHNIC din 21 august 2006 al gazelor petroliere lichefiate (GPL) Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 744 din 31 august 2006 1. Scop şi obiective. Domeniu de aplicare Scop 1.1. Codul tehnic al domeniului gazelor petroliere lichefiate - GPL, denumit în continuare cod tehnic are ca scop impunerea şi promovarea cerinţelor tehnice minime specifice domeniului gazelor petroliere lichefiate, cu caracter general, atât cele prevăzute în legislaţia primara şi secundară, în normele tehnice şi standardele în vigoare cat şi cele ce necesita a fi detaliate prin norme tehnice de către agenţii economici din domeniu. Aceste cerinţe tehnice sunt menite să asigure funcţionarea în condiţii de securitate, stabilitate şi eficienta economică a infrastructurii din domeniu gazelor petroliere lichefiate. Codul tehnic este elaborat de ANRGN. Obiective 1.2. Codul tehnic are următoarele obiective: a. stabilirea cerinţelor tehnice pentru activităţile denumite în tabelul 1 legate de infrastructura domeniului GPL, respectiv proiectarea, execuţia, depozitarea şi distribuţia GPL cu luarea în considerare a tuturor măsurilor privind securitatea în exploatare; b. asigurarea unui nivel minim de protecţie în vederea prevenirii pierderilor de vieţi omeneşti şi distrugeri ale proprietăţii, în caz de incendiu sau explozie; c. stabilirea condiţiilor generale privind asigurarea calităţii GPL; d. asigurarea unui cadru de reglementare, armonizat cu cerinţele Directivelor Comisiei Europene în domeniul GPL, transpuse prin Hotărâri sau Ordonanţe ale Guvernului României; e. stabilirea unui cadru de reglementare, în vederea asigurării unui mediu nediscriminatoriu şi concurential în domeniul GPL; f. stabilirea unor cerinţe privind autorizarea şi licentierea pentru agenţii economici care desfăşoară activităţi de proiectare, execuţie şi exploatare, respectiv activităţi comerciale în domeniu GPL; g. stabilirea cerinţelor de securitate pentru instalaţiile de utilizare GPL ale consumatorilor, pentru a îndeplini cerinţele esenţiale de securitate din Directivele CE în domeniul GPL, transpuse prin Hotărâri sau Ordonanţe ale Guvernului României; Domeniul de aplicare 1.3. Respectarea prevederilor Codului Tehnic este obligatorie pentru toţi agenţii economici şi consumatorii din domeniul GPL. Prevederile din Codul Tehnic se aplică la activităţile şi infrastructura din domeniului GPL precizate în tabelul 1. 1.4. Prezentul Cod Tehnic vine în sprijinul investitorilor români sau străini pentru a le facilita informarea printr-un singur document asupra reglementărilor tehnice aplicabile domeniului GPL. Tabelul 1. Lista activităţilor din domeniul GPL 1.5. Codul nu se aplică activităţilor la care se face menţiune specială în tabelul 1, precum şi pentru utilizarea GPL în scopuri militare, pentru activităţile din domeniile gazelor naturale - GN, gazelor naturale lichefiate - GNL şi gazelor naturale comprimate pentru vehicule - GNCV. 1.5. (

a)Terminologia relevanta în domeniul GPL din cuprinsul Codului Tehnic al GPL este continuta în Anexa 1; (
b)Legislaţia relevanta care se aplică în domeniul GPL este continuta în Anexa 2; (
c)Lista standardelor ale căror recomandări sunt utilizate în domeniul GPL este continuta în Anexa 3; (
d)Cerinţele de calitate şi securitate aferente GPL sunt conţinute în Anexa 4. 1.6. Acordarea licenţelor pentru desfăşurarea de activităţi comerciale în domeniul GPL se realizează de ANRGN în baza unui regulament specific, pentru următoarele activităţi: - licenţe pentru producere; - licenţe pentru distribuţie; - licenţe pentru depozitare. 2. CERINŢE PRIVIND CALITATEA GPL 2.1. Gazele petroliere lichefiate - GPL: - reprezintă un amestec de hidrocarburi uşoare în faza gazoasa în condiţii standard de presiune şi temperatura, care pot fi lichefiate prin creşterea presiunii sau scăderea temperaturii; - sunt considerate fluidele având o presiune de vapori care nu o depăşeşte pe cea admisă pentru propanul comercial, compus predominant din următoarele hidrocarburi - singure sau în amestec - propan, propena (propilenă), butan (n-butan şi/sau izo-butan) şi butene (butilene) inclusiv butadiene; - sunt fractii de hidrocarburi uşoare din seria parafine (alcani), derivate din procesele de rafinare, instalaţii de stabilizare a ţiţeiului şi din procesarea gazelor naturale. - sunt în mod normal lichefiate sub presiune pentru a fi transportate sau depozitate. 2.2. Pentru identificare imediata, la nivelul producătorilor şi ai pieţei, GPL este caracterizat, de numere unice de clasificare, după cum urmează: - numărul ONU/UN cuprins în recomandările privind transportul mărfurilor periculoase serveşte ca baza pentru reglementările în transportul naval, feroviar şi rutier naţional, regional şi internaţional; - numărul CAS (Chemical Abstract Service Registry Number) care defineste produsul chimic, dar nu concentraţia sau amestecurile specifice; - numărul EINECS introdus prinDecizia 81/437/EECa Comisiei Comunităţii Europene; - numărul ICSC este caracteristic identificarii internaţionale a substanţelor periculoase al Internaţional Chemical Safety Cards (Fişa internationala de securitate chimica). 2.3. Numărul ONU/UN a fost stabilit de Comitetul de experţi (COE) în transportul mărfurilor periculoase ai Consiliul Economic şi Social (ECOSOC) sub egida ONU şi este utilizat în întreaga lume în comerţul şi transportul internaţional pentru identificarea produselor chimice sau a claselor de mărfuri periculoase fiind cuprins în regulamentele privind transportul mărfurilor periculoase. Numărul se compune din patru cifre, în general cuprinse între 0000 şi 3500, iar pentru a se evita confuzia, întotdeauna este precedat de literele "UN". Numerele ONU/UN cuprinse în regulamentele privind transportul mărfurilor periculoase servesc ca baza pentru reglementările din transportul aerian, naval, feroviar şi rutier naţional, regional şi internaţional. 2.4. Numărul CAS (Chemical Abstract Service Registry Number) defineste produsul chimic, dar nu concentraţia sau amestecurile specifice. Din punctul de vedere al securităţii şi al modului de inventariere a substanţelor chimice reprezintă cel mai bun criteriu în privinta eliminării ambiguitatilor. 2.5. Numărul EINECS a fost introdus prinDecizia 81/437/EECa Comisiei Comunităţii Europene şi este compus din două grupe de trei cifre şi un grup de doua cifre (digiti). 2.6. Numărul EC este un termen utilizat sa înlocuiască în viitor cele doua numere şi a fost introdus în baza Directivei 87/548/EEC Anexa 1. 2.7.Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 200/2000privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor periculoase prevede în Anexa 1 numerele de identificare EC caracteristice GPL propan şi butan, precum şi amestecurilor acestora asa cum sunt definite în Regulamentele de transport a mărfurilor periculoase ADR/RID. 2.8. Clasificarea centralizata a numerelor de identificare pentru GPL este prezentată în Anexa 4. 3. CERINŢE PRIVIND PROIECTAREA ÎN DOMENIUL GPL 3.1. Din punctul de vedere al proiectării codul tehnic trebuie să acopere următoarele domenii importante:
a)principii de amplasare; ...
b)metode şi tehnici de proiectare şi execuţie; ...
c)materiale (compatibilitate, proprietăţi şi compozitii); ...
d)proceduri de încercare (pentru performanţe, compozitii şi calitate); ...
e)stabilirea dimensiunilor componentelor (pentru plăci/table, ţevi şi secţiuni standard); ...
f)coduri de practica pentru exploatarea în condiţii de securitate. ... Principii de amplasare 3.2. La amplasarea infrastructurii din domeniul GPL proiectantul sa ţină cont de următorii factori: 1. necesitatea respectării jurisdicţiei în amplasarea sistemelor; 2. delimitarea geografică a amplasamentului; 3. necesitatea asigurării accesului pentru serviciile de urgenta; 4. necesitatea asigurării evacuarii personalului prin trasee de urgenta: 5. interactiunea cu alte instalaţii din locatie; 6. necesitatea prevenirii prin delimitarea a locului unde pot apare scapari de substanţe inflamabile; 7. necesitatea asigurării condiţiilor de lucru pentru personalul de exploatare; 8. necesitatea operabilitatii şi mentenabilitatii; 9. interactiunea dintre facilităţile existente sau planificate din amplasament, precum cai de acces, canalizare şi traseele utilităţilor; 10. necesitatea existenţei unor distanţe până la minimum posibil care să reducă riscurile pentru transferul materialelor între instalaţii şi unitatea de depozitare; 11. necesitatea de a localiza amenajările materialelor periculoase cat mai departe posibil de la granita amplasamentului şi vecinătatea populaţiei active locale. Metode şi tehnici de proiectare şi execuţie 3.3. Indiferent de tehnica şi metoda de proiectare aleasă, proiectantul are obligaţia să respecte principiile de proiectare, luând în considerare cerinţele esenţiale de securitate; corelatia dintre condiţiile de proiectare şi cerinţele esenţiale de securitate a echipamentului sub presiune pentru GPL este prezentată în tabelul 2. Tabelul 2. Corelatia dintre condiţiile de proiectare şi cerinţele esenţiale de securitate NOTĂ: pentru echipamentele sub presiune transportabile se vor respecta cerinţele din Regulamentele ADR/RID, IMDG sau convenţia ICAO şiHotărârea Guvernului nr. 941/2004 3.4. La proiectarea infrastructurilor din domeniul GPL, se vor avea în vedere următoarele tehnici de lucru: 1. intensificarea: care implica reducerea inventarului materialelor periculoase la un nivel la care este posibila o reducere a pericolelor; 2. substituirea: care implica înlocuirea unui material periculos cu unul mai sigur; 3. atenuarea: care implica utilizarea unui material periculos în condiţii mai puţin periculoase; 4. limitarea: care implica afectarea cu prioritate a proiectării echipamentului sau schimbarea condiţiilor de reactie prin adăugarea de echipament de protecţie; 5. simplificarea: care considera ca, pentru reducerea accidentelor majore cauzate de erorile de operare, sistemele mai simple sunt mai uşor de utilizat decât sistemele complexe; 6. evitarea efectelor distrugatoare: considera ca sistemele pot fi proiectate astfel încât să se reducă posibilitatea apariţiei evenimentelor produse de distrugeri sau efecte "domino" în alte locatii/arii; 7. evitarea asamblarii incorecte: prevede că echipamentele critice din cadrul infrastructurii să fie proiectate astfel încât să fie dificila sau imposibila asamblarea incorectă. 3.5. La stabilirea temei de proiectare trebuie examinate şi evaluate următoarele elemente: a. eficienta energetica; b. fiabilitatea şi disponibilitatea; c. identificarea, analizarea şi evaluarea pericolelor; d. impactul asupra sănătăţii personalului de exploatare: e. impactul asupra mediului înconjurător. 3.6. La proiectarea detaliată din punct de vedere mecanic a echipamentelor din cadrul sistemelor din domeniul GPL se iau în considerare următoarele elemente: a. temperatura şi presiunea; b. materialele de execuţie; c. coroziunea/eroziunea; d. alte considerente de proiectare; e. proiectarea echipamentului rotativ şi alternativ. 3.7. Temperatura şi presiunea sunt parametrii de baza în proiectare; combinarea acestora poate fi considerată importanţa în ceea ce priveşte afectarea integrităţii mecanice a oricărui echipament al sistemului. Temperatura de proiectare 3.8. La determinarea temperaturii de proiectare trebuie să se aibă în vedere următorii factori: a. temperatura fluidului care trebuie manipulat; b. temperaturile medii de încălzire şi răcire ale fluidului; c. efectul Joule-Thomson (schimbarea temperaturii care însoţeşte expansiunea unui gaz cu producerea de lucru mecanic şi transfer de căldură), fenomen utilizat la lichefierea gazelor; d. temperaturile ambiante; e. efectul radiatiei solare; Presiunea de proiectare 3.9. Echipamentele sub presiune trebuie să fie proiectate sa reziste la presiunea maxima acceptabilă în exploatare; pentru echipamentele sub presiune se pot prevedea supape de siguranţă care să lucreze cu ±5% faţă de presiunea normală de lucru. 3.10. În timpul operarii supapei de siguranţă, presiunea de intrare în supapa de siguranţă (±5% faţă de presiunea normală de lucru) poate fi diferita faţă de presiunea aferentă punctului de operare al supapei de siguranţă. 3.11. În situaţii de urgenta, suprapresiunea acumulată în echipamentul sub presiune conduce la creşterea în sistem a presiunii peste presiunea de proiectare, până la presiunea maxima admisibilă acumulată - PMAA, asa cum este menţionată în coduri tehnice şi standarde. 3.12. Echipamentele care sunt proiectate sa lucreze sub vacuum trebuie să fie proiectate la presiune exterioară de 0,1 MPa (1 bar) şi trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de spargere/cedare la vacuum dimensionat la presiunea de lucru. Materiale de execuţie 3.13. Selecţia materialelor de execuţie a echipamentelor sub presiune trebuie să comporte analiza următoarelor caracteristici importante: 1. proprietăţile mecanice: a. rezistenta de rupere la tracţiune; b. rigiditatea; c. rezilienta; d. duritatea; e. rezistenta la oboseala; f. rezistenta de durata; 2. efectul temperaturii scăzute şi ridicate asupra proprietăţilor mecanice; 3. rezistenta la coroziune; 4. prelucrabilitatea şi sudabilitatea; 5. proprietăţile speciale: a. rezistenta electrica; b. proprietăţi magnetice; c. conductibilitatea termica; 6. disponibilitatea în dimensiuni standardizate; 7. costurile materialelor şi execuţiei; 8. menţinerea ductibilitatii şi rezistentei la rupere acceptabile pe tot domeniul temperaturilor de lucru; 9. compatibilitatea cu GPL în faza lichid sau gaz din recipient; 10. evaluarea identităţii prin verificarea tuturor caracteristicilor fizico-mecanice, de prelucrabilitate şi sudabilitate necesare. 3.14. Materialele recomandate pentru utilizarea în domeniul GPL sunt: 1. oteluri carbon şi inoxidabile pentru table şi ţevi trase, fără sudura pentru GPL în faza lichid şi gaz, cu caracteristici mecanice garantate la temperatura şi presiune în conformitate cu standardele armonizate; 2. cupru pentru conducte de joasa presiune pentru GPL, în conformitate cu standardele armonizate; 3. polietilena de înaltă densitate şi/sau poliamida pentru conducte de joasa presiune pentru GPL în faza gaz [max. 0,4 MPa (4 bar)]. 3.15. În sistemele din domeniul GPL este interzisă utilizarea tevilor din aluminiu, de tip polietilena-aluminiu (pexal) sau din polietilena reticulara. Coroziunea/eroziunea 3.16. Prin proiect trebuie să se demonstreze ca procedurile avute în vedere la evaluarea coroziunii/eroziunii asigura alegerea corecta a materialelor de execuţie. Alte considerente de proiectare 3.17. În procesul de proiectare a echipamentului sub presiune trebuie luati în considerare şi următorii factori: 1. Presiunile dinamice; 2. Greutatea recipientului şi a conţinutului; 3. Sarcinile provocate de: a. vant; b. precipitatii deosebite/abundente; c. zapada; d. seisme/cutremure; 4. Tensiunile remanente, tensiunile locale, tensiunile termice etc.; 5. Concentrarile de tensiuni; 6. Forţele şi momentele de reactiune din construcţiile metalice auxiliare ataşate, conducte etc.; 7. Flambajul. 8. Suplimentar pentru recipientele sub presiune: a. evaluarea sarcinilor şi a celorlalte cauze care produc tensiuni şi care pot conduce la distrugeri; b. discontinuitati în materialul corpului recipientelor; c. schimbări în secţiunea transversala; d. schimbări de grosime; e. orificii şi deschideri; f. flanse; g. stuturi şi conexiuni; h. intarituri/bosaje cu suprafeţe de etansare; i. suporturi şi console. 9. Suplimentar pentru conducte sub presiune: a. socurile hidraulice (lovitura de berbec); b. socurile prin condensare; c. cavitatia; d. pulsatii/vibratii; e. sarcini oscilatorii; f. gradiente de temperatura; g. pompaj. 10. Protecţii suplimentare pentru: a. deteriorări produse de impact mecanic extern; b. scurgeri din conducte adiacente; c. surse externe de căldură; 11. Aprecierea posibilităţilor de aparitie a efectului Domino; 12. Posibilităţi de supraveghere şi sustinere: a. acces sigur pentru operare, control şi întreţinere; b. armături de izolare şi siguranţa; c. suporturi şi estacade rezistente mecanic pentru sarcini accidentale; d. rezistenta la impact în condiţii de trafic adiacent sau evitarea acestor situaţii; e. drenaje care să prevină acumulari de fluid; f. evitarea formării de criohidrati sau produse de givraj; 13. Condiţii de izolare a instalaţiei prin blindarea sau închiderea armaturilor cu marcarea locală prin etichete; 14. Prevenirea incarcarilor cu electricitate statica prin măsuri de legare la pământ, cu posibilitatea suplimentară de testare periodică; 15. Evaluarea consecinţelor potenţiale inacceptabile produse de oricare scurgere contaminanta; 16. Evaluarea consecinţelor potenţiale inacceptabile ale proceselor de distrugere/rupere; 17. Evaluarea modalităţilor de defectare/avarie şi cauzele acestora: A. mecanice: a. defecte de material; b. defecte de execuţie şi asamblare; c. tensiuni excesive, sarcini externe, inclusiv forte de reactiune; d. suprapresiune; e. supraincalzire; f. oboseala mecanică şi termica; g. socuri mecanice; h. rupere fragila; i. sarcini de durata; B. defecte prin mecanisme de coroziune: a. generală; b. în caverne; c. pitting; d. exterioară, inclusiv prin inductie; e. sub sarcina/tensofisuranta; f. de oboseala; g. electrochimica; h. chimica; i. combinatii ale acestora; 3.18. Echiparea recipientelor de GPL supraterane, acoperite şi ingropate (subterane) trebuie realizată conform recomandărilor din tabelul 3. Tabelul 3. Recomandări privind echiparea recipientelor de GPL*) ____________ Notă ... *) O = obligatoriu; F = facultativ; NA = neaplicabil Racordurile filetate pot avea dimensiuni mai mici sau egale cu DN 50, etansarea se va face cu produse de etanseitate şi/sau masticuri compatibile cu calitatea GPL. *1) Echipamentul pentru limitarea presiunii poate fi supapa de siguranţă sau dispozitiv de limitare a presiunii. Pentru recipientele ingropate se mai pot aplica următoarele metode pentru limitarea presiunii: - acoperire cu pământ cu grosimea mai mare de 0,5 m; - doua sisteme independente de protecţie contra supraumplerii: unul automat şi unul pentru nivel maxim de umplere; - doua sisteme de control a suprapresiunii (presostate care întrerup funcţionarea pe conducta de intrare/retur a fazelor lichid şi gaz); - protecţia mantalei recipientului contra tuturor riscurilor de incendiu la interiorul compartimentului de acces la armături sau dispozitiv pentru situaţii de urgenta. 3.19. La efectuarea analizei de tensiuni pentru conductele de GPL în vederea unei evaluări corecte a stării de tensiuni se iau în considerare următoarele aspecte: a. tensiunile în sistemele specifice conductei şi se determina dacă aceste tensiuni sunt în concordanta cu domeniul indicat în proiect sau în codul tehnic de proiectare; b. sarcinile care acţionează asupra pieselor echipamentului de rotaţie racordat conductei; c. sarcinile care acţionează asupra unui recipient sub presiune sau a unui stut/racord de rezervor; d. sarcinile care acţionează asupra uneia sau a mai multor structuri de ancorare; e. sarcinile care acţionează asupra unuia sau a mai multor suporti ai conductei; f. deplasarile unei porţiuni din sistemul de conducte datorită dilatarii termice sau contractiei; g. efectele produse de sarcinile din vant asupra sistemului de conducte şi/sau echipamentului atasat; h. efectele produse de sarcinile din seisme/cutremure asupra sistemului de conducte şi/sau echipamentului atasat; i. efectele produse de sarcinile din oscilatii sau vibratii asupra sistemului de conducte şi/sau echipamentului atasat; j. efectele rezistentei solului asupra deplasarilor în cazul conductelor subterane şi/sau acoperite asupra sistemului de conducte şi/sau echipamentului atasat; k. variatiile din temperatura, presiune şi greutate asupra imbinarilor în flanse şi trebuie să se determine dacă exista tendinta apariţiei de scurgeri. 3.20. Datele rezultate prin evaluare constituie date de baza, în cazul când nu exista aceste detalii în proiectul conductelor. Încercările nedistructive 3.21. Echipamentul sub presiune şi alte componente de securitate critica din infrastructura GPL trebuie supuse unor verificări şi încercări fără a fi afectată integritatea echipamentului, dar care să dea suficiente informaţii privind starea tehnica a acestuia. 3.22. Încercările nedistructive trebuie aplicate ca tehnica de identificare a defectelor şi neregularităţilor în materiale şi trebuie să fie utilizate astfel încât sa conducă la obţinerea de informaţii concrete privind starea de sănătate tehnica a sistemelor. 3.23. Încercările nedistructive trebuie să fie interpretate ca o metoda de măsurare a unei proprietăţi fizice sau a unui efect prin care prezenta defectului sau a neregularităţilor poate fi depistata şi nu trebuie confundate cu o măsurare a unui parametru absolut, precum presiunea sau temperatura. 3.24. Categoriile tehnicilor încercărilor nedistructive recomandabile sunt: a. tehnici care detecteaza şi măsoară defectul/distrugerea pe suprafaţa unei părţi a echipamentului sub presiune; b. tehnici care detecteaza şi măsoară defectul/distrugerea în interiorul unei părţi a echipamentului sub presiune. 3.25. Calitatea încercărilor nedistructive efectuate asupra unei părţi a echipamentului sub presiune nu poate fi evaluată din observaţii consecutive sau din compararea rezultatelor obţinute. 3.26. Încercările nedistructive trebuie să constituie mecanismul primar de depistare a unor erori de proiectare, execuţie sau operationale. 3.27. Monitorizarea prin încercări nedistructive trebuie să furnizeze garanţia ca operarea sistemului nu produce deteriorări în integritatea componentelor acestuia în afară parametrilor proiectati. 3.28. Încercările nedistructive trebuie să se efectueze în baza unui program sau schema de control de examinare, scrise sau desenate, pe care să se specifice pentru fiecare parte a echipamentului sub presiune a mecanismului de defectare care trebuie examinat, intervalul de examinare şi metodele de încercări nedistructive. 3.29. Înregistrările efectuate prin încercările nedistructive constituie baza de date referitoare la durata de viaţa a echipamentului specific. 3.30. Categoriile de baza ale metodelor încercărilor nedistructive sunt: a. metode mecanice şi optice; b. metode prin penetrare şi radiatii penetrante; c. metode electromagnetice şi/sau electronice; d. metode sonice şi ultrasonice; e. metode termice şi în infrarosu; f. metode chimice şi analitice; g. metode auxiliare cu generare de imagine şi/sau de analiza de imagine de semnal. 3.31. Obiectivele metodelor încercărilor nedistructive sunt: a. detectarea de discontinuitati: anomalii de suprafaţa, anomalii conectate la suprafaţa, anomalii interne; b. verificarea structurii: microstructura, structuri matriceale, mici anomalii structurale, anomalii structurale mari; c. verificări dimensionale şi metrologice: deplasări pozitionale, variatii dimensionale, grosimi, densitati etc.; d. verificarea proprietăţilor fizice şi mecanice: proprietăţi electrice, proprietăţi termice, proprietăţi mecanice, proprietăţi de suprafaţa; e. analiza compoziţiei chimice: analize de elemente, concentrari de impuritati, conţinut metalurgic, stare fizico-chimica; f. controlul tensiunilor şi răspunsului dinamic: tensiuni, eforturi, oboseala, defectare mecanică, defectare chimica, alte forme de defectare, performanţe dinamice; g. analize de semnal: camp electromagnetic, camp termic, semnale acustice, semnale radioactive, analize de imagine (termografie). Verificarea conductelor acoperite şi/sau ingropate-subterane pentru GPL 3.32. La evaluarea stării tehnice şi cu ocazia lucrărilor de întreţinere a conductelor sub presiune trebuie să ţină cont de următoarele elemente: a. intervalul de timp de la punerea în funcţiune a conductei (în ani); b. lungimea pe care conducta este acoperită/subterana; c. tipul protecţiei anticorozive (acoperirea de protecţie, mansonare sau protecţie catodica); d. presiunea de lucru; e. dimensiunea tevii conductei (DN sau diametrul exterior); f. materialele de execuţie; g. corozivitatea mediului înconjurător sau a solului; h. rezistivitatea solului: i. tipul electrozilor de sudare şi condiţiile în care s-a efectuat sudarea; j. distanta faţă de clădiri ocupate; k. faza în care se găseşte GPL - faza lichid sau gaz; l. modalităţi de defectare; m. informaţii privind lucrările de escavatii executate în zona adiacenta conductei; decopertarea conductelor de GPL se va realiza fără excavare; n. starea imbinarilor demontabile şi nedemontabile; o. zona adiacenta imbinarilor şi starea protecţiei anticorozive a acestora; p. execuţia şi calitatea imbinarilor filetate care trebuie să asigure rezistenta şi etanseitate, fără tensionari/intinderi suplimentare sau suprapuneri de filet, urmărirea alinierii/centrarii pieselor filetate; dacă se utilizează racorduri union pentru imbinarea armaturilor şi montarea contoarelor; q. execuţia imbinarilor filetate se admite pentru diametre de conducta mai mici sau egale cu DN 50; r. sudarea tevilor se face respectând următoarele cerinţe: centrarea-alinierea tevilor, sudare numai cu arc electric, cu electrozi acoperiţi, în conformitate cu procedee de sudare agreate, cu sudori autorizaţi (se recomanda piese de tip <<let>> (de ex. weldolet, sockolet etc.) pentru asigurarea imbinarilor sudate cap la cap cu posibilitate de control cu radiatii penetrante; se accepta sudura de colt numai la piesele forjate în soclu, cu control nedistructiv cu flux magnetic sau cu pulberi magnetice şi numai pentru DN mai mic sau egal cu 50 mm); s. imbinarile în flanse sau cu capete sudate trebuie executate astfel încât: - portiunile de conducte care urmează să fie imbinate trebuie să fie centrate; - sa nu introducă tensiuni remanente; - garniturile de etansare să fie compatibile cu GPL (este interzisă utilizarea garniturilor din cauciuc natural); - imbinarea flanselor să se facă numai cu prezoane, care trebuie să fie de aceiaşi dimensiune şi de aceeaşi calitate de material pentru toate imbinarile în flansa ale conductei; - este interzisă utilizarea de suruburi pentru imbinarea flanselor pe GPL; t. schimbările de direcţie şi ramificatiile se vor executa numai cu piese forjate, din materiale compatibile, pentru care trebuie asigurata după montare rezilienta/tenacitatea corespunzătoare parametrilor de lucru; u. conductele din PE şi/sau poliamida trebuie să respecte condiţiile de calitate şi de execuţie, sunt certificate şi executate de personal calificat, cu echipamente agrementate tehnic pentru acest tip de lucrări; v. conductele din PE şi/sau poliamida se amplaseaza la o adancime de cel puţin 60 cm sub nivelul solului, pe un pat de nisip uscat şi tasat cu grosimea de cel puţin 30 cm; este interzisă montarea supraterana; Încercarea de rezistenta la presiune şi verificarea etanseitatii 3.33. Înainte de punerea în funcţiune este obligatorie încercarea echipamentului sub presiune, în vederea garantarii securităţii acestuia. 3.34.

(1)Încercarea de rezistenta la presiune se aplică echipamentelor sub presiune şi trebuie să determine; - calitatea proiectării şi execuţiei; - eventualele greşeli de execuţie şi metalurgice; - eventualele zone de concentrare de tensiuni mecanice; - reducerea riscului ruperii în funcţionare datorat unor posibile ruperi ductile şi/sau fragile.

(2)Încercarea de rezistenta la presiune trebuie efectuată numai după ce echipamentul a fost în prealabil pregătit prin degazare şi asigurarea unei atmosfere interioare inerte şi nepericuloase, obţinute după aburire şi umplere/golire cu apa. ... 3.

Acţiunea presiunii în timpul incercarii nu trebuie să introducă tensiuni reziduale şi sa creeze tensiuni distribuite nefavorabil din punct de vedere al integrităţii structurii echipamentului. 3.
Detectarea defectelor trebuie să se facă prin metode nedistructive, coroborate cu verificări de etanseitate şi/sau încercări de rupere/spargere şi trebuie să se refere inclusiv la imbinarile sudate şi materialele acestora. 3.
Dezavantajele incercarii de rezistenta la presiune consta în faptul ca eventualele amorse de rupere/fisurare se pot deschide în timpul incercarii fără a putea fi detectate, motiv pentru care aceasta încercare poate să fie însoţită cu emisie acustica. 3.
Emisia acustica este definită de o unda elastica transienta generata de o descărcare rapida de energie în material, prin aceasta metoda putându-se detecta: propagari de fisuri, amorse de rupere/fisurare, discontinuitati, probleme de elasticitate/tensiuni, oboseala, coroziune, respectiv coroziune sub sarcina, fluaj, ruperi fibroase, exfolieri etc. 3.
Amplasarea senzorilor de emisie acustica trebuie efectuată astfel încât să fie posibila cuprinderea integrală a întregii suprafeţe a recipientului sub presiune. 3.
Încercarea de rezistenta la presiune se efectuează la intervalele de timp recomandate mai jos, iar între aceste intervale se efectuează verificarea exterioară şi interioară a recipientelor. Verificarea interioară nu poate fi înlocuită de nici o alta metoda de inspecţie. a. 10 ani pentru recipientele sub presiune supraterane, cu marcaj CE, echipate cu gura de vizitare, la care încercarea de rezistenta la presiune a fost efectuată prima data la producător cu emisie acustica; b. 10 ani pentru recipientele sub presiune, cu marcaj CE, ingropate/subterane şi/sau acoperite, echipate cu protecţie catodica, la care încercarea de rezistenta la presiunea a fost efectuată prima data la producător cu emisie acustica; c. 10 ani pentru recipientele supraterane cu capacitate sub 13 mc apa fără gura de vizitare, cu marcaj CE, la care încercarea de rezistenta la presiune a fost efectuată prima data la producător cu emisie acustica; d. 8 ani pentru recipientele sub presiune noi, echipate cu gura de vizitare, cu marcaj CE, ingropate şi/sau acoperite, echipate cu protecţie catodica; e. 5 ani pentru recipientele supraterane cu capacitate sub 13 mc apa, fără gura de vizitare; f. 5 ani pentru toate celelalte recipiente sub presiune, prevăzute cu gura de vizitare, cu marcaj naţional CS. g. Pentru recipientele transportabile intervalul dintre doua încercări de rezistenta la presiune trebuie să fie în conformitate cu prevederile Regulamentelor ADR/RID; h. Se interzice efectuarea abuzivă a incercarii de rezistenta la presiune între intervalele acceptate, cu excepţia situaţiilor menţionate în Ghidul de aplicare aHotărârea Guvernului nr. 584/
3.
Verificarea de etanseitate se efectuează după finalizarea incercarii de rezistenta la presiune, la o presiune prestabilita recomandată în domeniul GPL la maximum 0,5 MPa (5 bar) cu aer, azot sau GPL şi după efectuarea tuturor operaţiilor de asamblare a dispozitivelor de securitate aferente echipamentului sub presiune. 3.
În cazul recipientelor-butelii încercarea de etanseitate se efectuează atât pentru imbinarea dintre robinet şi piesa de gat a recipientului, cat şi pentru imbinarile sudate ale corpului acestuia (sudarea calotelor, a gărzii de protecţie, a suportului). 3.
Verificarea etanseitatii recipientelor-butelii se poate realiza: - cu ajutorul substanţelor spumante; - prin imersie în cazi de încercare de diferite tipuri (basculante, cu trecere continua, elicoidale etc.); - prin detectoare mecanice cu apa; - prin detectoare electronice de scurgeri, prevăzute cu clopote de control atât pentru imbinarea armatura-recipient, cat şi pentru întreg corpul recipientului-butelie. Proiectarea echipamentului rotativ şi alternativ 3.
Echipamentul rotativ şi alternativ, denumit în continuare maşini trebuie considerat ca echipamente foarte importante ale sistemelor şi trebuie astfel executate şi echipate, încât sa realizeze transferul fluidelor, dintr-o zona de operare în alta zona de operare şi trebuie proiectate şi executate astfel încât să respecte cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate. 3.
În această categorie de maşini sunt incluse toate dispozitivele cu mişcare rotativa sau alternativa, executate în conformitate cu caracteristicile fizico-chimice şi hidraulice ale GPL-ului transportat, respectiv: pompele, compresoarele, expandoarele, ventilatoarele, turbinele, amestecatoarele, utilajul de imbuteliere de tip carusel, inclusiv dispozitivele de actionare (motoarele, turbinele de actionare), sistemul de transport al buteliilor la utilajul de imbuteliere (lantul de transport), sistemul mecanic de paletizare, mecanismele de actionare ale cazilor de verificare la etanseitate ale recipientelor-butelii transportabile etc. 3.
Aceste maşini trebuie considerate ca potenţiale surse de scurgeri şi contaminare, datorită miscarilor de rotaţie şi alternative, capabile sa producă vibratii şi fluctuatii ale debitelor transportate. 3.
Cerinţele de proiectare şi execuţie privind acest tip de maşini trebuie să ia în considerare presiunile de lucru (alimentare/aspiratie şi descărcare/refulare), temperaturile de lucru, debitele generatoare de vibratii caracteristice pompajului şi cavitatiei astfel încât riscurile rezultate din vibratiile produse de maşini să fie reduse la cel mai scăzut nivel, ţinându-se seama de progresul tehnic şi disponibilitatea mijloacelor de reducere a vibratiilor. 3.
La alegerea acestor maşini trebuie să se aibă în vedere ca acestea trebuie proiectate, executate şi/sau echipate astfel încât să poată fi evitate riscurile datorate scurgerilor de gaze, lichide sau vapori. 3.
Cerinţele de proiectare trebuie să se refere la calitatea materialelor de execuţie şi la încercări, în condiţii normale şi de avarie. 3.
Rezistenta materialelor folosite trebuie să fie adecvată caracteristicilor GPL, în special în ceea ce priveşte fenomenele de oboseala, rezistenta de durata, coroziune şi eroziune. 3.
Atât conductele rigide, cat şi cele flexibile aferente maşinilor, prin care se vehiculeaza GPL, în special la presiune înaltă, trebuie să reziste solicitărilor interne şi externe prevăzute şi trebuie fixate solid şi/sau protejate împotriva tuturor modalităţilor de solicitare sau de agresiune exterioară. Trebuie luate măsuri de precautie pentru a se asigura ca, în caz de rupere (miscari bruste, jeturi de înaltă presiune etc.), ele nu pot genera riscuri inacceptabile. 3.
În zonele cu grad de seismicitate ridicat se vor prevedea prin proiect, măsuri adecvate de amortizare a sarcinilor seismice. 3.
Fiecare masina trebuie prevăzută cu un dispozitiv de comanda care să permită oprirea completa în condiţii de securitate. Sistemele de comanda trebuie dispuse astfel încât actionarea lor sa nu provoace riscuri suplimentare, 3.
Accesul operatorului la sistemele de comanda trebuie prevăzut în mod sigur, trebuie vizibil şi uşor identificabil prin marcaje adecvate, să fie amplasat în afară zonelor periculoase, cu excepţia accesului la anumite dispozitive de comanda, acolo unde este necesar, cum ar fi dispozitivele pentru oprirea de urgenta. 3.
Prin proiectare, alegerea maşinilor trebuie: a. sa elimine sau sa reducă riscurile cat mai mult posibil prin asigurarea unei securitati ridicate; b. sa adopte măsurile de protecţie necesare pentru riscurile care nu au putut fi eliminate; c. sa informeze utilizatorii despre riscurile remanente datorate eficacitatii incomplete a măsurilor de protecţie adoptate, sa indice dacă este necesară o pregătire specială şi sa specifice, dacă este necesar, folosirea unui echipament individual de protecţie. 3.
Toate maşinile trebuie însoţite de instrucţiuni de exploatare, care să cuprindă: a. descrierea detaliată a masinii; b. informaţiile marcate pe masina; c. desene şi proceduri de execuţie cu jocurile de montaj şi reglaje; d. instrucţiuni de operare şi întreţinere, inclusiv pentru punerea în funcţiune; e. elemente de tribologie; f. detalii privind dispozitivele de racordare la sistemul de GPL (de ex. conducte de aspiratie/refulare, suporturi, reazeme, dispozitive de siguranţă la creşterea presiunii, legături echipotentiale, amortizoare seismice etc.). g. instrucţiuni de manipulare, indicandu-se masa masinii şi a diferitelor părţi, care se transporta separate; h. avertizari pentru situaţiile când masina nu poate fi utilizata, dacă este cazul. 3.
Dispozitivele de racordare la sistem trebuie executate în asa fel încât sa nu introducă tensiuni, reactiuni şi momente de torsiune în elementele de racordare. 3.
Elementele de imbinare (filete, suruburi, prezoane, piulite) trebuie să fie executate din materialele indicate în proiect. 3.
Nu trebuie introduse elemente de imbinare din materiale sau de dimensiuni diferite sau cu configuratii diferite ale filete lor la realizarea imbinarilor. 3.
Toate părţile în mişcare expuse trebuie protejate cu apărători de protecţie executate adecvat. 3.
Maşinile trebuie autorizate, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în ceea ce priveşte compatibilitatea electromagnetica, electrosecuritatea şi lucrul în atmosfere potenţial explosive. 3.
Trebuie prevăzute legăturile echipotentiale corespunzătoare pentru asigurarea integrală a legarii la pământ. 3.
Trebuie acordată atenţie deosebită sistemelor de etansare convenţionale (cutii de etansare cu material moale), etansarilor hidrodinamice şi etansarilor mecanice cu care sunt echipate maşinile. 3.
Întreţinerea, verificarea şi monitorizarea funcţionarii maşinilor trebuie să constituie subiectul unor programe detaliate de desfăşurare a acestor activităţi, cu evidenţiere specială pentru monitorizarea: a. vibratiilor; b. socurilor pulsatorii; c. scurgerilor prin emisie acustica; d. lubrifiantilor. 3.
Trebuie să se prevadă prin proiectare instrumentatia corespunzătoare controlului sistemului, inclusiv dispozitive de verificare în flux (cantare mecanice manuale sau automate electronice). 3.
Fundaţiile maşinilor trebuie să fie proiectate la sarcini corespunzătoare şi la sarcini seismice prin prevederea unor amortizoare antiseismice. 3.
Maşinile care lucrează în zone cu grad de seismicitate ridicat trebuie echipate cu armături cu închidere automată a fluxurilor tehnologice la declanşarea seismului. 3.
Trebuie să se elaboreze prin proiect sau în instrucţiunile de operare o analiza a riscurilor posibile pentru scenariile de defectare posibila elaborate în documentaţie, cum ar fi: a. riscuri de rupere în funcţionare; b. riscul asociat variaţiei vitezei de rotaţie; c. riscul asociat suprasarcinii electrice; d. riscul asociat caderii sau ejectarii de obiecte; e. riscul asociat impactului cu vehicule; f. riscul asociat unor erori de montaj; g. riscul asociat unor greşeli de operare; h. riscul asociat unor acţiuni teroriste sau sabotaje; i. riscul la incendiu sau explozie. 3.
Maşinile trebuie certificate conform legislaţiei în vigoare şi trebuie să fie însoţite de declaraţia de conformitate. 3.
Maşinile trebuie să poarte vizibil şi durabil cel puţin următoarele informaţii: a. numele şi adresa producătorului; b. marcajul CE; c. indicarea seriei şi a tipului: d. numărul seriei de fabricaţie, dacă exista; e. anul de fabricaţie; f. informaţii privind utilizarea în atmosfera potenţial exploziva. Sistemul de control 3.
Simbolurile, culorile şi grafica utilizate în tabloul de comanda trebuie să fie în conformitate cu standardele specifice în vigoare. 3.
Sistemele de control din tabloul de comanda pot fi: electrice, electronice sau programabile electronic şi trebuie să îndeplinească următoarele funcţiuni: a. monitorizarea, înregistrarea şi organizarea unei baze de date privind starea instalaţiei şi parametrilor procesului; b. furnizarea către operator de informaţii, care să nu afecteze starea sistemului; c. controlul în timpul rodajului, al pornirii, al operarii normale, al opririi şi al deranjamentelor (controlul cu operare în limitele de securitate); d. detectarea depăşirii parametrilor normali de lucru şi revenirea la normal; 3.
Aceste funcţii trebuie asigurate prin alarme, protecţii şi sisteme de control a procesului. 3.
Interfata de comunicare trebuie să cuprindă un număr de componente de intrare/ieşire precum: tablou de comanda, dispozitive periferice, indicatoare, semnalizatoare, terminale grafice, scheme sinoptice, diagrame şi alarme sonore. 3.
Interfata sistemului trebuie să includă intrari (senzori), iesiri (acţionari) şi comunicări (prin cablu, fibra optica, semnale analog/digitale, pneumatice), transmisii, bariere de semnal, amplificatoare etc. 3.
Integritatea sistemului trebuie să fie o funcţie de performanţă şi disponibilitate care să asigure condiţia de securitate cerută şi reducerea nivelului de risc. 3.
Prin proiectare trebuie avute în vedere următoarele aspecte privind securitatea sistemului:
prevenirea, limitarea şi/sau reducerea escaladarii evenimentelor adiacente (efecte Domino);
asigurarea securităţii construcţiilor ocupate din şantier şi de pe locaţia sistemului;
controlul accesului personalului neautorizat;
facilitarea accesului pentru serviciile pentru situaţii de urgenta;
facilităţi de comunicare rapida cu serviciile pentru situaţii de urgenta;
evaluarea condiţiilor de securitate intrinseca. 3.
Principiul major al securităţii intrinseci trebuie să fie reducerea şi limitarea la maxim a pericolelor prin următoarele mijloace:
utilizând tehnicile precizate la art. 3.4:
evaluarea indicilor de pericol (Dow/Mond) - care se utilizează pentru evaluarea proceselor sau proiectelor, ierarhizandu-i în funcţie de facilităţile existente şi repartizandu-i în funcţie de clasificarea accidentelor;
evaluarea condiţiilor de explozie, pentru care metodele de securitate intrinseca/proprie trebuie să fie: a. stabilirea distantelor de securitate astfel încât instalaţiile adiacente nu vor fi afectate în situaţia cea mai rea; b. prevederea de bariere, panouri de dispersie, pereţi rezistenti la foc, construcţii/clădiri rezistente; c. prevederea de canale, diguri, taluzuri, teren în panta care să retina şi sa colecteze scaparile şi sa limiteze efectele asupra mediului înconjurător; d. dirijarea colectoarelor de evacuare, în caz de explozie, departe de zonele vulnerabile, clădiri sau cai de comunicaţie, lângă granitele locatiei; e. depozitarea separată a materialelor şi substanţelor combustibile şi/sau explozive în afară zonei de procesare; f. localizarea instalaţiilor periculoase astfel încât sa nu fie afectate cele mai importante cai de acces ale locatiei; g. pozitionarea armaturilor (mecanismelor de actionare) de siguranţă în afară locatiilor vulnerabile; h. amplasarea sistemelor în aer liber pentru a se asigura dispersia rapida a scurgerilor minore de GPL, astfel încât să se prevină concentrarea de-a lungul construcţiilor care pot provoca incendii sau explozii; i. clasificarea zonelor periculoase de GPL astfel încât să se indice zonele unde sursele de aprindere creează pericole; j. stabilirea distantelor de securitate faţă de clădirile de locuit astfel încât să fie reduse pericolele de explozie, incendii şi emisii noxe; k. evitarea blocarii sau intersectarii traseelor de evacuare; l. alte măsuri specifice spaţiilor cu pericol de explozie, inclusiv protecţia construcţiilor împotriva trasnetului. Protecţia activa şi pasiva împotriva incendiilor 3.
Sarcina sistemelor de protecţie la incendii trebuie să fie stingerea şi controlul incendiului sau furnizarea protecţiei în cazul expunerii, pentru prevenirea efectelor Domino. 3.
Prin proiectare măsurile care trebuie luate pentru protecţia activa şi pasiva împotriva incendiilor, trebuie să aibă în vedere: a. potenţialul de incendiu al substanţei; b. toxicitatea substanţei şi fumul degajat; c. volumul substanţei depozitate; d. frecventa operaţiilor periculoase; e. distanta faţă de alte instalaţii periculoase; f. posibilitatea de acces la locul incendiului; g. capacitatea de stingere a incendiului în amplasamentul sistemului; h. timpul de răspuns şi intervenţie al serviciului de pompieri; i. resursele disponibile ale serviciului de pompieri. 3.
Substanţe de stingere recomandate în funcţie de natura incendiului sunt: a. apa; b. gazele inerte; c. pulberile. 3.
Mijloacele de protecţie pasiva la incendii, recomandate pentru recipientele şi conductele sub presiune în cazul expunerii la incendiu sunt: a. acoperirea de protecţie a construcţiei metalice cu mortar, beton sau pământ; b. acoperirea cu spume speciale intumescente; c. acoperirea de substanţe de sublimare; d. matisarea cu fibre minerale; 3.
Prin proiectare, sistemele de alarma trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: a. fiabilitate maxima; b. independenta faţă de sistemul de control al procesului şi faţă de sistemele de alarmare ale acestuia; c. asigurarea procedurii de răspuns la alarma; d. prezentarea într-o maniera inconfundabila şi distinctă faţă de alte sisteme; e. posibilitate de verificare şi operare imediata. 3.
La proiectarea sistemelor de detectare a scurgerilor de GPL, în vederea asigurării unei supravegheri şi detectari eficiente, se vor lua considerare următoarele aspecte;
perceperea de către factorul uman a semnalelor emise;
obiectivele sistemului de detectare;
tipurile detectoarelor;
întreţinerea detectoarelor;
managementul sistemului de detectie şi implicit identificarea altor surse care pot contribui la producerea unor accidente majore sau la apariţia unor pericole, respectiv: a. necunoaşterea zonelor de risc maxim, unde detectoarele trebuie să fie instalate; b. lipsa detectoarelor sau existenta unor detectoare neadecvate în zonele de risc maxim; c. detectoare incorect pozitionate sau instalate pe amplasamentul sistemului; d. nivel scăzut de întreţinere şi control a sistemului de detectie; e. încredere prea mare în detectoarele ineficiente; f. detectoare incapabile sa revină la zero în vederea reluării procesului de detectie; g. alarme, dispozitive de siguranţă şi protecţie incapabile sa opereze la comanda; h. scurgere care să nu poată fi detectata; i. procedeuri de întreţinere neurmarite; j. creşterea riscului de funcţionare incorectă a sistemului de detectie sau a sistemului de transmitere. 3.
La detectarea scurgerilor de GPL trebuie avute în vedere datele de baza din tabelul
Tabelul
Date de baza pentru detectarea scurgerilor de GPL 3.
Detectarea scurgerilor de GPL şi metodele de detectare recomandate care trebuie aplicate în conformitate cu proceduri scrise sunt: a. controlul cu detector de profunzime capabil sa detecteze un procent de 10% din LIE dintr-o proba prelevata într-un punct de control; b. aplicarea unei soluţii de apa cu sapun sau alta soluţie care formează bule în cazul existenţei scurgerilor; c. verificarea prin determinarea caderii de presiune la capetele unui segment izolat din conducta; d. verificarea ultrasonica printr-un sistem care detecteaza energia ultrasonica generata de o esapare de gaz. Detectorul trebuie calibrat pentru presiunea sistemului. 3.
Scurgerile de GPL şi criteriile de actionare în cazul apariţiei acestora sunt prezentate în tabelul
Tabelul
Încadrarea scurgerilor de GPL şi modalităţi de actionare 3.
Pentru toate sistemele care se încadrează în prevederileHotărârea Guvernului nr. 95/2003, este obligatorie întocmirea, conform prevederilor acestui act normativ şi a ghidului de aplicare aferent, raportului de securitate şi a planurilor de acţiune de urgenta (art. 3.103). 3.
Capitolele principale prevăzute a fi tratate în ceea ce priveşte un minim de date şi informaţii specifice care trebuie avute în vedere la elaborarea raportului de securitate sunt: A. Descrierea obiectivului sau locatiei; B. Nivelul şi organizarea obiectivului; C. Mediul înconjurător şi împrejurimile obiectivului (efectul Domino) cu o descriere detaliată; D. Date meteorologice; E. Date geologice, hidrologice şi hidrografice; F. Descrierea detaliată a caracteristicilor substanţelor periculoase specifice obiectivului; G. Descrierea instalaţiilor şi operaţiilor periculoase; H. Date detaliate privind caracterizarea procesului tehnologic; I. Date detaliate privind proiectarea obiectivului; J. Date privind serviciile auxiliare; K. Identificarea riscurilor de accident şi intervenţia în vederea limitării consecinţelor accidentului; L. Măsurile de protecţie şi intervenţie pentru limitarea consecinţelor unui accident. Clasificarea zonelor de pericol 3.
Clasificarea zonelor de pericol pentru infrastructura în domeniul GPL se face în conformitate cu prevederile: a.Hotărârea Guvernului nr. 752/2004privind echipamentele şi sistemele utilizate în atmosfera potenţial exploziva; b.Ordinul MMSSF nr. 476/2004privind standardele armonizate aferenteHotărârea Guvernului nr. 752/2004; c.Ordinul nr. 176/2005al MTCT privind aprobarea reglementărilor tehnice NP 099-04 pentru proiectarea, execuţia, verificarea şi exploatarea instalaţiilor electrice în zone cu pericol exploziv. 3.
Zonele de pericol exploziv sunt: a. Zona 0 care corespunde unei arii în care atmosfera exploziva gazoasa este prezenta permanent sau pe perioade lungi de timp, în condiţii normale de funcţionare a sistemului (peste 1000 ore/an). b. Zona 1 care corespunde unei arii în care este probabila apariţia atmosferei explozive gazoase în condiţii normale de funcţionare a sistemului (între 10 ... 1000 ore/an). c. Zona 2 care corespunde unei arii în care nu este posibila apariţia unei atmosferei explozive gazoase în condiţii normale de funcţionare a sistemului, iar dacă totuşi apare, este posibil ca aceasta să se intample doar pentru o perioadă scurta de timp (mai puţin de 10 ore/an). 3.
Delimitarea zonelor de pericol (Anexa nr. 6) pentru activităţile desfăşurate în domeniul GPL este în strânsă legătură cu gradul de degajare şi debitul de degajare generat de sursa de degajare, în condiţii de funcţionare normală. 3.
Gradele de degajare pot fi: a. continuu, care se produce permanent sau care este de asteptat să se producă pentru perioade lungi de timp; o degajare de grad continuu caracterizează zona 0; b. primar, care este de asteptat să se producă periodic sau ocazional; o degajare de grad primar caracterizează zona 1; c. secundar, care nu este de asteptat să se producă şi care, dacă totuşi se produce, este de asteptat să se producă rareori şi pentru perioade scurte de timp; degajarea de grad secundar caracterizează zona 2; 3.
Condiţia esenţială în controlul dispersiei degajarilor de GPL o constituie ventilatia naturala a tipului de zona cu pericol exploziv. 3.
Ventilatia naturala depinde de amplasamentul sursei de degajare, este caracterizată de condiţiile geografice şi meteorologice specifice locatiei şi este suficienta pentru a asigura dispersia întregii atmosfere explozive care ar aparea în zona. 3.
În cazul ventilatiei naturale este important să se cunoască direcţia predominanta a vantului care trebuie marcată vizibil. 3.
Eficienta ventilatiei în controlul dispersiei şi persistentei atmosferei explozive, caracterizată de gradul de ventilare (puternica, medie sau slabă), poate, în condiţii specifice, sa modifice nivelul de încadrare a zonelor periculoase; 3.
Concentraţia GPL în amestec cu aerul defineste limita inferioară şi superioară de explozie. 3.
Clasificarea zonelor cu pericol exploziv specifice activităţilor în domeniul GPL se va realiza în conformitate cu schema prezentată în fig.
┌───────────────┐ │
Incinta │ │ conţinând │ │ fluide │ │ inflamabile │ ┌──┐ └────────┬──────┘ ────>│Nu├─────────> │ ^ └──┘ │ v │ │ ┌──────────────────────┴────┐ │ │2.Cantitatea de fluid │ │ │inflamabil continuta este │ │ │capabilă sa producă un │ v │volum periculos, de │ ┌───────┐ │atmosfera exploziva gazoasa│ ──────>│4.Arie │ └───────────┬───────────────┘ ^ ^│neperi-│<── v │ ││culoasa│ ^ ┌──┐ │ │└───────┘ │ │Da│ │ │ │ └──┘ │ │ │ │ │ │ ┌──────────────────┐ │ │ │ │ 3.Exista surse │ ┌──┐ │ │ │ de degajare │─────────>│Nu│ │ │ └────────┬─────────┘ └──┘ │ │ v │ │ ┌──┐ │ │ │Da│ │ │ └┬─┘ │ │ v │ │ ┌─────────────────┐ ┌──┐ │ │ │5.Se pot elimina │─────────> │Da├─>│ │ │ sursele de │ └──┘ │ │ degajare │ │ └────────┬────────┘ │ V │ ┌──┐ │ │Nu│ │ └┬─┘ │ │ │ v │ ┌──────────────────────┐ │ │6.Se determina │ │ ┌──────────────┐ │ gradul fiecărei │ │ │7.Degajari de │ │ degajari, se │ │ │grad continuu │<───┤ evalueaza para- │ │ └─────┬────────┘ │ metrii care │ │ v │ afectează tipul şi │ │ ┌──────────────┐ │ întindere a zonelor,│ │ │8.Poate fi │ │ debitul degajarii, │ ┌────────────┐ │ │transformata │ │ viteza etc. │ ──>│11.Degajare │ │ │în degajare de│ └──────────────────────┘ ^ │ de grad │ │ │grad primar │ ┌──┐ ┌─────────────┐ │ │ secundar │ │ └─────┬────────┴──> │Da├─>│9.Degajare de│ │ └─────┬──────┘ ┌┴─┐ │ └──┘ │grad primar │ │ │ │Da│ │ └─────┬───────┘ │ │ └──┘ │ v │ v ^ │ ┌────────────┐ │ ┌───────────────┴─┐ │ │10.Poate fi │ │ │
Poate fi │ v │transformata│ ┌─┴┐ │ eliminata │ ┌──┐ │în degajare │────────>│Da│ └─────┬───────────┘ │Nu│ │ de grad │ └──┘ │ └┬─┘ │ secundar │ │ │ └─────┬──────┘ │ │ v v │ ┌──┐ ┌──┐ │ │Nu│ │Nu│ │ └┬─┘ └┬─┘ │ │ │ v v v ┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │
Se evalueaza parametrii care afectează tipul şi întinderea zonelor │ └────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┘ │ v ┌────────────────────────────────────────┐ │
Se determina condiţiile atmosferice│ │şi de clima, inclusiv viteza şi direcţia│ │ vantului │ └─────────────────┬──────────────────────┘ │ v ┌────────────────────────────────────────┐ │
Se determina gradul de ventilare │ └─────────────────┬──────────────────────┘ │ v ┌───────────────────────┼──────────────────────────────────────┐ v │ v ┌────────────┐ v ┌────────┐ │
Puternic│ ┌─────────┐ │
Slab│ │ VP │ │
Mediu│ │ VS │ └───┬────────┘ │ VM │<───────────────────── └────────┘ │ ^ └───┬─────┘ ^ │ │ │ │ │ │ │ ┌┴─┐ │ │ │ │Da│ │ │ │ └──┘ │ │ │ ^ │ │ v │ │ │ ┌───────────────────────┐ ┌┴────────────────┐ │ ┌┴─┐ │
Gradul de ventilare│ │
Gradul de │ │ │Da│<───────┤ poate fi schimbat în │ │ventilare poate │ │ └──┘ │ puternic │ │fi schimbat în │ │ └────────┬──────────────┘ │ mediu │ │ │ └──────┬──────────┘ │ v v │ ┌──┐ ┌──┐ │ │Nu│ │Nu│ │ └┬─┘ └┬─┘ │ │ │ v v v ┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │
Se determină tipul de zona │ └──┬──────────────────────────────┬────────────────────────────┬─────────┘ │ │ │ v v v ┌──────────┐ ┌──┐ ┌──────────┐ ┌──┐ ┌─────────────┐ │
Zona 0├────>│Da├────────>│
Zona 1├─────>│Da├─────> │
Zona 2 │ │în Zona 1 │ └──┘ │în Zona 2 │ └──┘ └────┬────────┘ └───┬──────┘ └────┬─────┘ │ │ │ │ v v v ┌──┐ ┌──┐ ┌──┐ │Nu│ │Nu│ │Nu│ └┬─┘ └┬─┘ └┬─┘ │ │ │ │ │ │ v v v ┌─────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │
Se determina întinderea zonei prin intermediul unui cod │ │ adecvat sau prin calcule │ └─────────────────────────────────────────────────────────────────┘ Fig. 2 Schema simplificata recomandată de clasificare a zonelor cu pericol exploziv specifică activităţilor din domeniul GPL 3.
La clasificarea zonelor cu pericol exploziv specifice activităţilor în domeniul GPL se vor întocmi: lista fluidelor inflamabile, caracteristicile lor şi lista surselor de degajare. 3.
Lista fluidelor inflamabile şi caracteristicile lor trebuie să conţină: a. denumirea fluidului inflamabil; b. compozitia; c. punctul de inflamabilitate; d. LEL - limita inferioară exploziva; e. date despre volatilitatea fluidului: presiunea vaporilor la 20°C şi punctul de fierbere; f. densitatea relativă a fazei gaz în raport cu aerul; g. temperatura de aprindere a atmosferei explozive gazoase; h. grupa şi clasa de temperatura; i. alte informaţii relevante şi observaţii. 3.
Lista surselor de degajare trebuie să conţină: a. descrierea, amplasarea şi gradul de degajare al sursei de degajare; b. fluidul inflamabil: tip, temperatura şi presiunea de lucru, starea/faza - lichid sau gaz; c. ventilatia: tipul, gradul, disponibilitatea; d. aria periculoasa: tipul zonei, întinderea zonei pe verticala şi orizontala, în metri; e. alte informaţii relevante şi observaţii. 3.
Iniţiatorii posibili ai evenimentelor pot fi: A. Iniţiatorii din afară locatiei; a. impactul cu aeronave; b. eveniment seismic; c. prabusire; d. condiţii extreme de vreme:
ploaie excesiva;
zapada excesiva;
temperatura foarte scăzută;
temperatura ridicată;
inundaţii;
furtuna, uragan, vartejuri instantanee;
descărcări electrice; e. alunecare de teren; B. Erori de operare: a. sistem neprotejat; b. umplerea unui sistem deschis; c. sistem supraalimentat; d. sarcini excesive; e. conţinut degradat; f. distrugere produsă de răspuns incorect la alarma; g. actionare gresita a armaturilor de izolare; C. Sarcini anormale: a. impact cu un vehicul; b. impact cu un proiectil/rachete militare; c. impact cu o sarcina în cadere; d. temperatura sau presiune în afară limitelor de operare proiectate; e. temperatura/presiune exterioară în afară limitelor din proiect; f. ruperea recipientului sau conductei; g. vacuum. D. Acţiuni ostile/sabotaj: a. incendiu; b. explozie; c. sistem de securitate degradat/deteriorat; d. contaminare; e. sistem de control deteriorat; f. sistem contaminat/virusat; E. Defectari şi management defectuos: a. coroziune/eroziune; b. sarcini ciclice; c. specificăţii de materiale neadecvate; d. atac chimic; e. defecte ascunse; f. defectiuni în detectarea sistemelor periculoase; g. defectiuni ale proceselor de control; h. acumulari de sarcini electrostatice; i. echipament de lucru şi scule neadecvate condiţiilor de lucru; j. căderea tensiunii de alimentare a sistemului/lipsa electricitatii; k. lipsa apei de răcire; l. lipsa azotului/gazului inert; m. lipsa aerului tehnologic şi/sau instrumental; n. lipsa de abur. 3.
În cazul producerii de evenimente, în urma unor procese psihologice, naturale pentru om în aceste condiţii, pot aparea schimbări neaşteptate de comportament, care creează în final condiţii de criza. 3.
În condiţii de criza, o analiza lucida şi experimentata trebuie să cuprindă: a. configurarea situaţiei; b. evaluarea situaţiei de criza; c. configurarea căilor alternative de acţiune de urgenta; d. dezvoltarea şi finalizarea planului de acţiune de urgenta; e. implementarea planului de acţiune de urgenta. 3.
Planul de acţiune de urgenta trebuie să cuprindă: a. limitarea şi controlarea incidentelor pentru a se minimaliza/reduce efectele şi limita pericolul asupra persoanelor, mediului înconjurător şi proprietăţii; b. implementarea măsurilor necesare pentru protecţia persoanelor, mediului şi proprietăţii; c. descrierea activităţilor care trebuie realizate pentru a se controla evenimentele în vederea limitării consecinţelor, inclusiv descrierea echipamentelor de siguranţă şi a resurselor disponibile; d. informarea autorităţilor locale şi serviciile pentru situaţii de urgenta; e. furnizarea de asistenţa în vederea acţiunii de atenuare/reducere a consecinţelor incidentelor. Izolarea de urgenta a sistemului 3.
Izolarea de urgenta a sistemului trebuie să se realizeze în situaţia iminentei sau producerii unui eveniment şi cuprinde: sistemul, conductele tehnologice, sistemul de control şi sistemul electric. Întotdeauna recipientele sub presiune trebuie izolate de restul sistemului cu doua armături de izolare. 3.
Factorii care trebuie avuti în vedere la luarea deciziei privind izolarea de urgenta a sistemului sunt: a. pericolul principal al substanţei (toxicitate, inflamabilitate, corozivitate, oxidare); b. nivelul pericolului (de ex. foarte inflamabil, puţin, slab, deloc); c. caracteristicile fizice ale substanţei (volatilitate, punct de inflamare etc.); d. dacă produsul care este evacuat/purjat poate forma acumulari sau fluxuri periculoase; e. dacă personalul de operare poate fi expus riscului până la efectuarea izolarii sistemului; f. dacă exista sisteme de securitate/protecţie secundară; g. natura factorilor care influenţează mărimea evacuarii (presiune înaltă a sistemului, cantităţi mari deversate sau depozitate, conducte lungi, reflux/curgeri în sens invers, recipiente interconectate, efect Domino pentru sistemele invecinate); h. cauzele potenţiale ale evacuarii: conducte vulnerabile, defectari ale echipamentelor, incidente datorită sistemelor invecinate (efect Domino) şi/sau greşeli de operare; i. modalitatea de detectare a scurgerii/evacuarii şi intervalul de timp; j. potenţialul escaladarii periculoase a evenimentului; k. caracteristica populaţiei expuse riscului; 3.
Scenariilor posibile care pot conduce la accidente majore în domeniul GPL: a. Defectarea/ruperea recipientului sub presiune; b. Deversarea de GPL în faza lichid; c. Defectarea/ruperea unei conducte de GPL; d. Defectarea/ruperea vaporizatorului; e. Defectare/rupere în instalatia de imbuteliere GPL în recipiente - butelii; f. Defectiuni în timpul operaţiilor de umplere/golire ale cisternelor de transport rutier şi/sau feroviar; g. Localizare de defectiune deasupra nivelului de GPL lichid din recipient; h. Localizare de defectiune sub nivelul de GPL lichid din recipient; i. Supraincarcare; j. BLEVE (explozia vaporilor produşi de expansiunea lichidului la fierbere); k. Descărcarea supapei de siguranţă în condiţii de descărcări electrice; l. Defectare/rupere la sistemul de vaporizare; m. Deversare de GPL în faza lichid la şi din cosul de dispersie gaze; n. Absorbtia flacarii la foc şi producere de BLEVE; o. Ruperea furtunului cisternei de transport feroviar şi; sau rutier; p. Soc termic produs de jetul de flacara; q. Suprapresiune produsă de explozie; r. Flux de vapori produs de radiatia termica; s. Explozia vaporilor dintr-un spaţiu deschis UVCE şi/sau închis - VCE; t. Distrugere/rupere provocată de aschii/schije din explozii; u. Dispersia unei flacari intinse. Metodologia de evaluare a riscului 3.
Analiza de risc trebuie să permită producătorului şi utilizatorului sa identifice şi sa determine modurile posibile de defectare datorate încărcării aferente sistemelor infrastructurii din domeniul GPL, care pot surveni când acestea sunt instalate, puse în funcţiune şi utilizate în condiţii de operare rezonabile anticipate. 3.
Metodologia de evaluare a riscului (Anexa nr. 5: Tabelul A5.2) trebuie să răspundă următoarelor întrebări: a. La ce sistem ne referim? b. Care sunt riscurile legate de execuţia şi exploatarea sistemului? c. Dacă exista evenimente care ne asteptam să se producă? d. Care este cel mai periculos? e. Care sunt consecinţele posibile? f. Care este probabilitatea de producere? g. Care este lantul de evenimente care ar produce pagube? h. Pot fi tolerate consecinţele potenţiale estimate ca fiind probabile? i. Care sunt avantajele şi costurile unei tehnologii alternative? 3.
Criteriile de evaluare a riscului sunt definite de următoarele elemente:
Elemente statice: calea de acces, incrucisari în substructura de transport, şosele şi cai ferate, semnalizari, unităţi de transmiterea semnalelor şi detectoare de avarie, poduri, tunele, ziduri de protecţie, linii şi stâlpi de înaltă tensiune, elemente de construcţie necesare accesului la sistem şi ale infrastructurii - clădiri de gări, cabine, depouri etc;
Elemente dinamice: întreţinere, nivel de pregătire a personalului, module de instruire, planificarea procesului de transport, logistica, procese previzionale şi proceduri de control;
Elemente externe: densitatea populaţiei de-a lungul locatiei, prezenta zonelor industriale de depozitare şi potenţialul de risc al substanţelor periculoase depozitate, poziţia instalaţiilor de putere, incrucisari ale traseelor de conducte (de apa, gaz, energie), zone de conflict între doua sisteme de transport (sisteme paralele de cale ferată şi sosea, incrucisari şi treceri la nivel, poduri, tunele), influenţa vremii (zone cu ceata, intensitatea ploii, condiţiile de zapada, polei, durata perioadei cu lumina naturala, direcţia şi intensitatea vantului etc.). 3.
Evaluarea riscului (Anexa 5) este recomandabil sa ia în considerare şi următoarele principii:
Determinarea intenţiilor de utilizare;
Identificarea pericolelor, situaţiilor periculoase şi evenimentelor periculoase;
Evaluarea consecinţelor/probabilitatii riscului;
Estimarea riscului rezidual;
Evaluarea riscului;
Analiza optiunilor de reducere a riscului.
CERINŢE PRIVIND EXECUŢIA LUCRĂRILOR ÎN DOMENIUL GPL 4.
Execuţia trebuie să fie realizată cu materiale corect alese şi cu tehnici adecvate pentru a nu produce defecte şi deteriorări în sistem. 4.
Punerea în funcţiune a sistemelor din infrastructura domeniului GPL trebuie să fie însoţită de o evaluare prin care să evidenţieze:
certificarea îndeplinirii cerinţelor esenţiale prevăzute în: a.Hotărârea Guvernului nr. 584/2004privind introducerea pe piaţa a echipamentului sub presiune; b.Hotărârea Guvernului nr. 941/2004privind echipamentele sub presiune transportabile; c.Hotărârea Guvernului nr. 115/2004privind cerinţele esenţiale de securitate a echipamentelor individuale de protecţie şi condiţiile privind introducerea lor pe piaţa; d.Hotărârea Guvernului nr. 457/2003privind compatibilitatea electromagnetica; e.Hotărârea Guvernului nr. 497/2003privind electrosecuritatea; f.Hotărârea Guvernului nr. 752/2004privind echipamentele şi sistemele de protecţie utilizate în atmosfere potenţial explozive; g.Hotărârea Guvernului nr. 749/2001privind aparatele de cantarit cu funcţionare neautomata; h.Hotărârea Guvernului nr. 2.195/2004privind introducerea pe piaţa a ambarcatiunilor de agrement; i.Hotărârea Guvernului nr. 95/2003privind activităţile care prezintă pericole majore: j.Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 200/2000privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase şi conformitatea cu recomandările liniilor orientative din ghidurile de aplicare ale hotărârilor Guvernului României menţionate mai sus şi cu Ghidul pentru implementarea directivelor bazate pe Noua Abordare şi Abordarea Globală;
efectuarea testelor de performanţă ale sistemului şi acceptarea performantelor sistemului, acolo unde este cazul;
instruirea, notificarea şi împuternicirea scrisă a personalului operator umplere recipiente GPL (cod 932009 din Nomenclatorul clasificarii ocupatiilor) conformOrdonanţa Guvernului nr. 129/2000republicată, privind formarea profesională, în baza unor programe aprobate de ANRGN;
verificarea prin simulare a sistemelor de protecţie la supraumplere,
calibrarea recipientului pentru conformitatea cu indicaţiile măsurătorilor de nivel, inclusiv cu efectuarea corectiilor de densitate în funcţie de temperatura (Anexa nr. 4);
curatarea şi pregătirea sistemului în vederea umplerii cu GPL;
simularea şi încercarea sistemelor de utilităţi;
simularea şi încercarea instrumentatiei;
încercărilor maşinilor rotative şi alternative, inclusiv verificările de sens de rotaţie ale echipamentului rotativ şi alternativ, rodaje;
simulari ale calculatorului de proces;
verificarea instrumentatiei şi simulari pe buclele de reglare;
verificările şi simularile instalaţiei electrice;
verificarea sistemului de siguranţă şi de urgenta;
verificarea şi simulari ale echipamentului de semnalizare şi alarmare;
eliminarea aerului şi inertizarea sistemului;
umplerea cu fluidul de lucru şi verificarea etanseitatii sistemului;
lista de observaţii privind finalizarea execuţiei, cu termenele controalelor finale; 4.
Echipamentul sub presiune din cadrul infrastructurii GPL poate fi recertificat în conformitate cu schema recomandată în fig.
Efectuarea lucrărilor în sisteme cu GPL 4.
Efectuarea lucrărilor în sistemele în funcţiune din infrastructura GPL trebuie să se realizeze numai în baza unei aprobări atestate prin permisul special de lucru în sisteme, întocmit şi eliberat de beneficiarul lucrării. 4.
La eliberarea permisului de lucru trebuie considerate următoarele aspecte: a. factorii umani; b. managementul lucrărilor în sisteme; c. nivelul de calificare a forţei de muncă; d. competenţa forţei de muncă recunoscută şi nerecunoscuta; e. tipul de permis de lucru solicitat în funcţie de natura lucrărilor; f. conţinutul permisului de lucru. 4.
La eliberarea permisului de lucru trebuie avut în vedere faptul ca următoarele aspecte pot contribui la producere unor evenimente majore sau pericole: a. greşeli în managementul de securitate al sistemului; b. greşeli în identificarea pericolului înainte şi pe durata lucrărilor; c. greşeli în ceea ce priveşte permiterea lucrului în situaţii periculoase; d. comunicare defectuoasă în timpul efectuării lucrărilor. ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │ │ │ ┌────────────────────────┐ │ │ │Definirea echipamentului│ │ │ │ sub presiune │ │ │ └──────────┬─────────────┘ │ │ │ │ │ v │ │ ┌──────────────────────────┐ │ │ │Identificarea categoriilor│ │ │ │ echipamentului sub │ │ │ │ presiune │ │ │ └───────────┬──────────────┘ │ │ │ │ │ v │ │ ┌───────────────────────────┐ │ │ │Verificarea înregistrărilor│ │ │ │documentelor de certificare│ │ │ └───────────┬───────────────┘ │ │ │Documentaţie ┌────────────────────┐│ │ │incompleta │ ┌───────────────┐ ││ │ ├──────────────────┼─>│Obţinerea docu-│ ││ │ │ │ │mentelor omise │ ││ │ │ │ └──────────┬────┘ ││ │ Documentaţie │ │ v ││ │ completa v │ ┌───────────────┐ ││ │ ┌───────────────────────────┐ │ │Procurarea/ │ ││ │ │Precizarea verificărilor şi│<─┼──┤elaborarea │ ││ │ │încercărilor componentelor │ │ │documentelor │ ││ │ └───────────┬───────────────┘ │ │echivalente │ ││ │ │ │ └───────────────┘ ││ │ │ └────────────────────┘│ │ │ │ │ │ │ │ ┌────────────────────────┐ v │ │ │┌──────────────┐ │ ┌────────────────────────┐ │ │ ││Expertizarea │ <─┬────┼──┤Efectuarea verificărilor│ │ │ ││performantelor│ │ │ │ şi încercărilor │ │ │ │└──────────────┘ │ │ └───────┬────────────────┘ │ │ │ v │ │ │ │ │ ┌───────────┐ │ v │ │ │ │Neprevăzute│ │ ┌──────────────────────────┐ │ │ │ └────────┬──┘ │ │ Întocmirea documentului │ │ │ │ │ │ │final privind verificările│ │ │ │ v │ │ şi încercările │ │ │ │┌─────────────────────┐ │ └───────┬──────────────────┘ │ │ ││ Deprecierea │ │ │ │ │ ││ condiţiilor de │ │ v │ │ ││ funcţionare │ │ ┌──────────────────────────┐ │ │ │└─────────────────────┴─┼─>│Completarea documentului │ │ │ │ │ │ de certificare │ │ │ └────────────────────────┘ └───────┬──────────────────┘ │ │ │ │ │ v │ │ ┌────────────────────────┐ │ │ │Stabilirea verificărilor│ │ │ │periodice şi programului│ │ │ │ de recertificare │ │ │ └────────────────────────┘ │ │ │ └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ Fig. 3 Schema recomandată privind recertificarea echipamentelor sub presiune 4.
Evaluarea condiţiilor privind eliberarea permisului de lucru: a. dacă personalul de execuţie a fost suficient informat, instruit, antrenat şi supravegheat sa reducă potentialele erori umane pe durata valabilităţii permisului de lucru; b. dacă sunt oferite personalului de execuţie informaţii suficiente privind securitatea, instrucţiunile de întreţinere, dotare tehnica şi echipament de protecţie; c. dacă sunt oferite personalului de execuţie informaţii suficiente despre tipul operaţiilor solicitate (de ex. înlocuiri de echipamente, escavatii, lucrări în zone fierbinti sau foarte reci, reparari de etansari, intrari în recipiente, evacuari de deşeuri, izolaţii, operaţii de sudare, cu foc etc.); d. dacă lucrarea este suficient pregatita astfel încât să fie îndeplinite cerinţele prevăzute în permisul de lucru; e. dacă angajatul cu responsabilităţi de control a lucrărilor de întreţinere a identificat lucrarea pentru care s-a eliberat permisul de lucru şi dacă este autorizat ca responsabil sa supravegheze lucrarea; f. dacă lucrarea permisă este coordonata, inspectata periodic şi analizata pe parcursul desfăşurării; g. dacă toate lucrările permise sunt menţionate în documentul eliberat; h. natura factorilor umani (sănătatea fizica, stres, oboseala etc.); i. dacă au fost luate suficiente precautii înaintea eliberării permisului de lucru (izolare, blindare, scurgere, aerisire, monitorizarea mediului înconjurător, evaluarea riscului, nivelul de comunicare, timpul afectat lucrării etc.); j. dacă personalul este informat de tipul mediului în care se desfăşoară lucrarea permisă (toxicitate, inflamabilitate, explozivitate, tipul zonei periculoase, alimentarea cu electricitate etc.); k. dacă persoana responsabilă cu operarea sistemului este informată de tipul operaţiilor de întreţinere, de durata operaţiilor şi ce trebuie să facă în acest timp; l. dacă lucrarea permisă necesita o procedură specială pentru ca să se poată trece la operarea viitoare; 4.
Activitatea de identificare a pericolelor majore care pot apare pe parcursul desfăşurării lucrărilor pentru care s-a eliberat permisul de lucru trebuie să aibă în vedere următoarele: a. dacă se utilizează un permis de lucru întocmit greşit; b. dacă informaţia privind lucrarea cerută este gresita; c. identificarea eronată a pericolelor posibile; d. introducerea de surse de aprindere în zone cu pericol de explozie; e. durata de lucru necorespunzătoare lucrării permise; f. greşeli în manevrarea sistemului în ceea ce priveşte asigurarea condiţiilor necesare lucrării permise g. personal neautorizat pentru lucrarea permisă; h. management defectuos în coordonarea şi monitorizarea lucrării permise; Punerea în funcţiune a sistemelor aferente infrastructurii din domeniul GPL 4.
Punerea în funcţiune a sistemelor aferente infrastructurii din domeniul GPL cuprinde următoarele etape:
verificarea configuraţiei sistemului (integritatea traseelor, legăturilor, controlul vizual al echipamentelor etc.);
verificarea sistemului de instrumentatie (simularea alarmelor şi decuplarilor/declansarilor);
curatarea, spalarea circuitelor/liniilor şi recipientelor cu apa şi suflarea acestora cu aer;
efectuarea rodajelor echipamentului auxiliar şi întocmirea protocolului de rodaje;
calibrarea recipientelor şi verificarea metrologica a instrumentatiei;
receptionarea substanţelor chimice de proces;
elaborarea documentului final care atesta efectuarea verificărilor. 4.
Orice potenţiala abatere de la condiţiile normale de operare trebuie acoperită prin proceduri de urgenta. 4.
Trebuie procedat la instruirea personalului de exploatare prin următoarele tipuri de proceduri: a. proceduri care să furnizeze îndrumarea generală de operare; b. proceduri care să furnizeze operaţiile ajutatoare în vederea atingerii scopului; c. proceduri care să furnizeze împuterniciri şi sa prescrie comportarile operatorilor; d. proceduri care să furnizeze suportul instruirii. 4.
Procedurile trebuie să fie elaborate cat mai simplu posibil, cu denumiri clare şi familiare pentru personalul de exploatare. 4.
Terminologia utilizata trebuie să fie identică cu cea din tabloul de comanda.
CERINŢE PRIVIND EXPLOATAREA INFRASTRUCTURII DIN DOMENIUL GPL Exploatarea sistemului 5.
Procedurile de operare reprezintă stabilirea celor mai bune practici de exploatare pentru asigurarea cerinţelor esenţiale de securitate şi trebuie să cuprindă: a. proceduri de operare; b. proceduri de operare temporare; c. proceduri de operare de urgenta; d. proceduri de operare la punerea în funcţiune; e. proceduri de operare la pornirea sistemului; f. proceduri de operare la oprirea sistemului; g. proceduri de operare la încărcare şi descărcarea în vrac; h. proceduri de operare la schimbări de proces; i. proceduri de operare la schimbări în sistem; j. proceduri speciale de scurgere a apei din recipientele sub presiune. 5.
Aceste proceduri trebuie să fie însoţite de următoarele documente: a. fişa cu date de securitate a materialului - MSDS; b. fişa cu măsuri de control şi cu echipamentul de protecţie a personalului de exploatare; c. privind localizarea în instalatie a proceselor care urmează să fie întreprinse; d. fişa cu responsabilităţile celor implicaţi individual în operarea sistemelor; e. fişa cu pregătirea sistemului pentru scopul propus în ceea ce priveşte condiţiile pentru asigurarea proceselor principale, respectiv condiţiile de desfăşurare a proceselor secundare; f. privind monitorizarea proceselor şi înregistrările aferente; g. privind probleme de calitate/preluare de mostre în vederea analizelor; h. privind condiţiile de ambalare ale produsului final. 5.
Procedurile de operare trebuie însoţite de documente de control întocmite în conformitate cu cerinţele managementul de calitate. 5.
Procedurile de operare trebuie revizuite în următoarele situaţii: a. introducerea de echipamente noi şi schimbări în structura echipamentelor menţionate în vechea procedura: b. introducerea unor substanţe noi în proces; c. schimbări semnificative în proces; d. atribuţii noi pentru personal; e. încercări suplimentare ale sistemului care trebuie efectuate şi care trebuie să fie incluse în procedurile standard de operare. 5.
Prin procedurile de operare trebuie demarcate clar: a. limitele unde intervenţia încetează şi unde încrederea în sistemul de control devine critica; b. limitele unde se justifica încrederea în operarea umană până la restabilirea operarii prin sistemele automate. 5.
Aceste probleme trebuie luate în considerare în evaluarea ulterioară de risc. 5.
Procedurile de operare realizate cu ocazia punerii în funcţiune trebuie să constituie un test practic în vederea pregătirilor prioritare în ceea ce priveşte instruirea personalului de operare şi instruirea specifică în vederea operarii corespunzătoare. Scurgerea apei din recipientele sub presiune de GPL 5.
Unde este cazul, este obligatorie scurgerea apei din recipientele sub presiune aferente sistemelor GFL numai prin intermediul unor recipiente speciale de scurgere a apei, instalate compact în aval de armaturile de scurgere ale recipientelor în cauza. 5.
Recipientele de scurgere a apei sunt recipiente sub presiune şi sunt echipate cu dispozitive de siguranţă la creşterea presiunii. 5.
Descărcarea acestor recipiente se va face numai după izolarea lor faţă de recipientul sub presiune implicat. 5.
Se admite ca scurgerea apei să se facă prin intermediul unui singur recipient de scurgere, comun pentru mai multe recipiente de depozitare, legate printr-un colector izolat corespunzător din punct de vedere termic şi operational. Inertizarea sistemelor de GPL 5.
Atmosfera inerta reprezintă un amestec gazos cu un conţinut scăzut de oxigen având în componenta gaze nereactive sau gaze cu o mare stabilitate înaintea reacţiei. 5.
Utilizarile gazelor inerte, respectiv inertizarea trebuie efectuată în scopul: a. reducerii riscurilor de ardere şi/sau explozie; b. reducerii reactiilor de oxidare; c. accelerarii altor reactii fără oxigen; d. purjarii şi protejării unor sisteme de depozitare; e. controlului oxidarii în timpul sudarii electrice; f. transferului substanţelor chimice inflamabile; Operaţii în caz de scurgeri accidentale de GPL 5.
În staţii şi depozite, scurgerile de GPL trebuie să fie detectate de aparatura de detectie fixa sau portabila reglata ca la 10% din limita minima exploziva - LEL sa declanseze alarma vizuala, iar la 20% din LEL sa declanseze alarma sonora. 5.
La declanşarea alarmei sonore, se inchid toate armaturile de izolare şi se întrerup toate operaţiile. 5.
Se informează imediat şeful ierarhic şi se alarmeaza poliţia şi pompierii, ambulanta (dacă este nevoie). 5.
Se iau măsuri pentru limitarea imprastierii scurgerilor. Prioritatea imediata în astfel de situaţii este salvarea vietilor omeneşti. 5.
Se monteaza plăcuţe avertizoare pentru interzicerea accesului persoanelor în zona (se evacueaza toate persoanele într-o zona opusă direcţiei vantului) şi se interzic sursele de flacara. 5.
Se interzice accesul în zona afectată a tuturor vehiculelor, cu excepţia celor chemate la intervenţie. 5.
Se întrerupe alimentarea zonei cu energie electrica. 5.
Dacă s-a produs un incendiu care nu poate fi stins se iau imediat măsuri pentru a fi pus sub control. 5.
În cazul unor scapari de GPL fără producerea incendiului, se vor lua măsuri imediate de întrerupere a tuturor surselor de aprindere. 5.
În toate situaţiile, acolo unde exista, se porneşte imediat instalatia de răcire cu apa (prin jet continuu, care se va aplica la sursa de scurgere sau prin pulverizare). 5.
Creşterea rapida a presiunii şi a nivelului de zgomot ca urmare a declanşării supapelor de siguranţă nu trebuie să producă panica, fiind un efect normal în astfel de situaţii. Elaborarea procedurilor de întreţinere 5.
Măsurile tehnice care se referă la procedurile de întreţinere trebuie să aibă la baza necesitatea de atenuare a accidentelor majore sau a pericolelor. 5.
La procedurile de întreţinere trebuie luate în considerare următoarele aspecte: a. factorul uman; b. nivelul de calificare a forţei de muncă; c. principiile unei bune mentenabilitati; d. înţelegerea ratei defectării şi mentenabilitatii; e. criteriile de recunoaştere a greşelilor şi performantei efective. 5.
Pentru evaluarea procedurilor de întreţinere trebuie apreciati următorii factori: a. dacă agentul economic are regim de întreţinere (planificata, bazată pe risc, fiabilitate, condiţii de baza sau de cadere) adecvat pentru fiecare sistem cu funcţie de securitate; b. dacă procedurile asigura menţinerea perioadelor de timp necesare pentru realizarea încercărilor de siguranţă; c. dacă sistemul managerial de securitate al agentului economic include un plan de întreţinere a sistemului adecvat; d. dacă personalul de întreţinere este suficient instruit pentru a recunoaşte în timpul controalelor de întreţinere echipamentul defect; e. dacă personalul de coordonare a întreţinerii este suficient de bine pregătit profesional sa supravegheze operaţiile de întreţinere; f. dacă programele de întreţinere sunt controlate, verificate şi revizuite; g. dacă personalul de întreţinere îndeplineşte cerinţele pentru a efectua aceste operaţii (starea fizica, stres, oboseala, atitudine faţă de muncă, schimbarea condiţiilor de lucru); h. dacă sunt luate suficiente precautii privind întreţinerea sistemelor cu pericol potenţial (izolare, golire, aerisire, inertizare, monitorizarea mediului, evaluarea riscului, permisul de lucrări, comunicare, timpul alocat lucrării); i. dacă personalul de întreţinere este informat de natura condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea (toxicitate, inflamabilitate, explozivitate, zonele cu pericol de explozie); j. dacă personalul de întreţinere utilizează echipament de lucru, unelte şi scule adaptate locului de muncă în timpul reconditionarii, înlocuirii şi redarii în exploatare a sistemului (electricitatea statica, siguranţa intrinseca, antideflagranta, potenţial antiEx); k. dacă procesul de întreţinere oferă suficienta instruire de operare detaliată pentru repararea în funcţiune a sistemului după întreţinere şi care trebuie să constituie subiectul unor evaluări de risc; l. dacă exista suficiente condiţii pentru care întreţinerea corectiva poate fi aplicată în vederea reducerii efectelor accidentelor majore şi pericolelor. 5.
Planul efectiv de întreţinere trebuie să cuprindă următoarele etape:
elaborarea politicii de întreţinere care reprezintă documentul de cel mai înalt nivel care se aplică asupra sistemului şi care conţine cerinţele esenţiale de întreţinere pentru asigurarea securităţii sistemului;
stabilirea strategiei de întreţinere care reprezintă documentul urmatorului nivel ierarhic şi care trebuie revizuită şi reactualizata la fiecare 1 până la 2 ani;
întocmirea programului de întreţinere care se aplică sistemului şi care descrie pachetul integral al cerinţelor de întreţinere care trebuie asigurate sistemului;
întocmirea listei lucrărilor de întreţinere preventivă sau predictiva derivate din analiza generata în mod automat, ca obiect de lucru la intervalul de timp stabilit;
întreţinerea pe termen scurt care reprezintă lista de lucrări selectate ad-hoc pentru a asigura întreţinerea pentru o perioadă scurta. Analiza defectarilor 5.
Analiza defectarilor trebuie să fie efectuată de personal specializat şi trebuie să includă toate disciplinele care pot contribui la o expertiza completa a evenimentului şi anume: mecanică, electrica, electronică, structurală, chimica şi metalurgica. 5.
Analiza trebuie să includă: a. modul în care s-a produs defectarea; b. efectele oboselii, ruperii, coroziunii, eroziunii, uzurii, calităţii imbinarilor sudate, materiale improprii utilizării; c. efectele defectelor de execuţie; d. greşelile umane; e. riscul locului de muncă f. cauze externe. Scoaterea din uz şi distrugerea echipamentului sub presiune 5.
Scoaterea din uz şi distrugerea echipamentului trebuie efectuate numai după ce echipamentul a fost în prealabil pregătit prin degazare şi asigurarea unei atmosfere interioare inerte şi nepericuloase, obţinute după aburire şi umplere/golire cu apa. 5.
Operaţiile se vor desfăşura în baza unor proceduri elaborate conform normativelor pentru activitatea specificată, numai cu personal calificat şi sub supraveghere. 5.
Recipientele-butelii se pot scoate din uz după operaţiile de pregătire şi se vor distruge prin: - gaurire cu un dorn cu diametru de cel puţin 15 mm în cordonul de sudura dintre calote; - prin deformare peste limita admisă; - prin turtire cu prese de puteri mari; - prin tăiere cu flacara sau cu polizorul cu disc pe o porţiune suficient de mare perpendicular pe cordonul de sudura. 5.
Pot fi utilizate şi alte procedee de distrugere, cu condiţia ca după distrugere recipientul-butelie sa nu mai poată fi reconditionat. Sistemul de Management pentru condiţii de Securitate 5.
Sistemul de Management pentru condiţii de Securitate - SMS (Safety Management System) considerat pentru limitarea consecinţelor accidentelor majore trebuie să aibă în vedere optional indicatorii de performanţă enumerati în tabelul
Tabelul
Indicatorii sistemului managementului pentru condiţii de securitate ┌──────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │ │Numărul notificărilor şi raportarilor accidentelor posibile │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Numărul proiectelor relevante privind acţiunile de prevenire a │ │ │accidentelor │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Numărul inspecţiilor şi evaluărilor │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │Indicatori│Numărul instruirilor pentru situaţii de urgenta │ │de sistem ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Numărul intalnirilor şi auditarilor │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Numărul persoanelor cu responsabilităţi în domeniul securităţii, │ │ │raportat la numărul total al persoanelor cu responsabilităţi de │ │ │conducere │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Opririle producţiei │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Numărul orelor de instruire şi simulare pentru condiţii de │ │ │securitate │ ├──────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Probabilitatea producerii accidentelor │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Numărul componentelor detectabile │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Numărul greşelilor de operare │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Numărul scurgerilor de GPL │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Numărul orelor de întreţinere/Numărul orelor de producţie globală │ │Indicatori│intretinerile amânate (în ore) │ │de proces ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Numărul amanarilor/intarzierilor în întreţinerea componentelor │ │ │critice de testare │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Numărul orelor de instruire de siguranţă pentru o instalatie │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Numărul anilor de funcţionare normata │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Numărul operatorilor avertizati │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Frecventa revizuirii procedurilor │ ├──────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Limitele Q(max)/Q(legal) (conform HG nr. 95/2003 Anexa 2) │ │Indicatori├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │de produse│Stocul Q(m) de substanţe periculoase │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Cantitatea de substanţe periculoase Q(m) în punctele de comanda │ ├──────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Cheltuielile directe de siguranţă/Cheltuielile totale directe │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │Indicatori│Cheltuielile anuale totale pentru asigurări │ │economici ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Cheltuielile totale pentru repornirea producţiei │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │Creşterea investiţiilor anuale în domeniul măsurilor preventive │ └──────────┴───────────────────────────────────────────────────────────────────┘ 5.
Raportarea şi înregistrarea scurgerilor se realizează în registrul de rapoarte, care trebuie să conţină următoarele date: a. data descoperirii, gradul scurgerii, timpul raportarii, durata investigarii şi numele operatorului; b. valoarea indicatiei detectorului de scurgeri şi tipul acestuia; c. localizarea scurgerii (circuitul şi materialul acestuia, echipamentul, configuraţia locatiei); d. cauza scurgerii, modalitatea de producere; e. detalii privind istoricul elementului unde s-a produs scurgerea: data punerii în funcţiune, nivelul de protecţie anticoroziva etc.; f. metoda de detectare a scurgerii; g. data remedierii, tipul intervenţiei, timpul/durata remedierii şi numele celui care a efectuat remedierea; h. data reverificării programate după intervenţie; i. dacă gradul scurgerii a necesitat raportarea către organele abilitate pentru situaţii de urgenta; Instruirea personalului 5.
Instruirea personalului în vederea reducerii riscului de producere a accidentelor majore trebuie să considere următoarele aspecte: a. factorul uman; b. nivelul de calificare al forţei de muncă; c. competenţa scăzută în transmiterea informaţiilor; 5.
Cauzele care pot conduce la producerea accidentelor majore şi pericolelor sunt: a. scheme insuficiente de instruire acolo unde se impune instruirea personalului; b. operarea sistemului comandata incorect; c. întreţinerea sistemului comandata şi coordonata incorect; d. întreţinerea neautorizata comandata de persoane neautorizate; e. incompetenta în recunoaşterea situaţiilor periculoase; f. neintelegerea utilizării tehnologiilor la locul de control a operaţiilor periculoase; g. permiterea efectuării lucrărilor în sistem fără înţelegerea situaţiei concrete; h. operarea proceselor periculoase de către angajaţi incompetenti; i. necunoaşterea procedurilor de securitate referitoare la incidentele care pot produce accidente majore şi periculoase (alarmare sonora, rute de acces, proceduri de evacuare de urgenta etc.). 5.
Agentul economic trebuie să aibă în vedere următoarele principale considerente în stabilirea aspectelor privind instruirea: a. perceptia instruirii de către agentul economic (investiţii şi costuri); b. abilitatea agentului economic de a analiza necesitatea de instruire şi priorităţile de instruire; c. strategiile, planul, politicile, obiectivele şi schemele de instruire ale agentului economic; d. resursele disponibile de instruire; e. revizuirea necesităţilor de instruire ale agentului economic; f. competenţa instructorilor; g. tematica corespunzătoare a instruirii; h. evaluarea însuşirii tematicii instruirii. 5.
Instruirea se impune în mod special atunci când nivelul pericolelor este ridicat şi trebuie să aibă în vedere evitarea următoarelor situaţii: a) incompetenta managerială în conducerea în siguranţa a procesului; ... b) personal neautorizat care se confrunta cu situaţii periculoase; ... c) procese periculoase conduse de operatori de proces incompetenti; ... d) neconformităţi între condiţiile de calitate şi proceduri. ... 5.
Instruirea trebuie să includă următoarele: a. calificare academica şi experienta recunoscută; b. instruire specifică profilului agentului economic; c. protecţie împotriva incendiului; d. tehnologia informatiei; e. identificarea pericolelor; f. măsuri de prim ajutor; g. metode de prevenire a riscurilor şi echipament integrat: h. sisteme de siguranţă; i. tehnici de ridicare şi manipulare manuală; j. logistica de urgenta (alarmare, recunoaşterea semnalelor, rute de evacuare etc.); k. tehnici de recunoaştere a pericolelor implicate de operaţii periculoase; l. proceduri de rodaj, pornire şi repornire după operaţii de întreţinere, opriri şi caderi accidentale; m. proceduri de izolare în caz de pericole; Anexa 1 ──────── la Codul tehnic al gazelor petroliere lichefiate (GPL) ────────────────────────────────────────────────────── Terminologie relevanta în domeniul GPL Accesorii de securitate - dispozitive destinate protejării echipamentelor sub presiune împotriva depăşirii limitelor admisibile. Aceste dispozitive cuprind: - dispozitive de limitare directa a presiunii, cum ar fi: armături de siguranţă, sigurante cu elemente de rupere, tije de flambaj, sisteme de sigurante comandate; - dispozitive de limitare a presiunii, temperaturii şi a nivelului de fluid, care fie ca determina acţiuni de corectare, fie ca inchid sau inchid şi blocheaza, cum ar fi: presostate, termostate cu nivostate, precum şi dispozitive de măsura şi control cu funcţie de securitate; Accesorii pentru reglarea presiunii - dispozitive cu rol funcţional, care au o incinta pentru suprapresiune; Accident major - orice eveniment survenit, ce poate fi o emisie de substanţe periculoase, un incendiu sau o explozie, rezultate din evolutii necontrolate în cursul exploatării oricărui obiectiv, care conduce la apariţia imediata sau intarziata a unor pericole grave asupra populaţiei şi/sau asupra mediului, în interiorul sau exteriorul obiectivului şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe periculoase; Acoperire anticoroziva - material aplicat pe suprafaţa exterioară a unei conducte sau a unui recipient de depozitare care să le protejeze împotriva coroziunii; Acord european privind evaluarea conformitatii - înţelegere care se încheie între Uniunea Europeană şi fiecare dintre ţările asociate şi care prevede recunoaşterea reciprocă a rezultatelor aplicării procedurilor de evaluare a conformitatii; Acreditare - procedura prin care organismul naţional de acreditare, recunoscut conform legii, atesta ca un organism sau un laborator este competent să efectueze activităţi specifice; Aerosol - recipient nereincarcabil din metal, sticlă sau material plastic care conţine un gaz comprimat, lichefiat sau dizolvat sub presiune şi/sau un lichid, pasta sau pulbere, care sunt introduse printr-un dispozitiv, pentru ca să fie evacuate/ejectate ca particule lichide, spuma, suspensie, pasta sau pulbere sau în stare lichidă sau gazoasa; Ambarcatiune de agrement - orice ambarcatiune, indiferent de tip şi de modul de propulsie, de dimensiuni stabilite, care este destinată utilizării în scopuri sportive şi recreative; Amestec GPL - amestec de propan şi butan, asa cum este definit în Regulamentele de transport a substanţelor periculoase ADR şi RID; Amestec GPL-aer - gaz petrolier lichefiat, de regula propan, la presiune relativ scăzută şi temperatura atmosferica normală, care ar fi diluat cu aer pentru a produce o putere calorifica şi caracteristici de utilizare; Analiza GPL - utilizarea metodelor de încercare şi a altor tehnici pentru determinarea compoziţiei explicate în standardele de produs; Ansamblu - grup de echipamente sub presiune, pe care executantul le asambleaza pentru a constitui o instalatie sau un sistem integrat şi funcţional; Aparat cu gaz - aparat care arde GPL; Aprobare/aprobare europeană de material - document tehnic care se emite pentru materialele care nu fac obiectul unui standard armonizat, în care sunt definite caracteristicile materialelor destinate utilizării repetate pentru execuţia echipamentului sub presiune; Arie nepericuloasa - arie în care nu exista sau nu este de asteptat să fie prezenta o atmosfera gazoasa în cantitate suficienta încât sa necesite precautii speciale pentru execuţia, instalarea şi utilizarea aparaturii electrice şi de automatizare; Arie periculoasa - arie în care exista sau ar putea să fie prezenta o atmosfera exploziva gazoasa în asemenea cantităţi încât sa necesite precautii speciale pentru execuţia, instalarea şi utilizarea aparaturii electrice şi de automatizare; Armatura de control - armatura care regleaza debitul sau presiunea unui mediu care afectează un proces controlat; Asamblare nedemontabila - asamblare care poate fi demontata numai prin metode distructive; Atmosfera potenţial exploziva - o atmosfera care poate deveni exploziva datorită condiţiilor locale şi operationale; Autocisterna - Autovehicul echipat corespunzător şi autorizat pentru transportul autogazului de la furnizor la sistemul de depozitare şi distribuţie sau la un consumator/beneficiar; Autogaz/GPL auto, GPLc - gaz petrolier lichefiat care poate fi depozitat şi/sau manipulat în faza lichidă în condiţii de presiune moderata şi la temperatura ambianta. Acesta se compune în principal din propan şi butani, cu proporţii reduse de propilenă; Autoritate competenţa - organ al administraţiei publice centrale responsabil cu reglementarea unui domeniu; Autoritate - organism care are statut legal de control într-un domeniu; Avarie - eveniment sau incident care nu generează efecte majore asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului, dar care are potenţial sa producă un accident major; Butelie tip CEE - recipient sub presiune transportabil executat în conformitate cu prevederile Directivei CEE privind echipamentul sub presiune transportabil; By-pass - trecere peste sau în jurul unei conexiuni de reglare; Calibrare - set de operaţii care stabilesc, în condiţii specifice de operare, relaţii între valori şi cantităţi indicate de un instrument de măsura sau un sistem de măsurare, sau valoarea reprezentată de măsura unui material şi corespondenta valorii obţinută utilizând standarde de lucru. Calibrarea include şi ajustarea şi/sau corectarea instrumentului utilizat în timpul masurarii în limitele acceptate; Calificare - ansamblu de competente profesionale care permit unei persoane sa desfăşoare activităţi specifice unei ocupaţii sau profesii; Calitatea GPL - atribut al gazului petrolier lichefiat definit de compoziţie şi proprietăţile sale fizice; Capacitate de depozitare - volumul net al unui recipient, umplut până la nivelul maxim admis de reglementări pentru depozitarea sub presiune a autogazului; Casare - scoatere din uz; Catod - terminal negativ al unui dispozitiv electric; Cavitatie - instalarea unei condiţii de aparitie a fazei gazoase la pomparea unui debit de lichid; Cazan - ansamblul corp cazan-arzator, destinat sa transmită apei căldură degajata la arderea combustibilului; sunt definite cazane standard, cazane recuperatoare; cazane cu condensare, cazane de joasa presiune, cazane ce urmează a fi instalate într-un spaţiu de locuit; Cerinţa esenţială - cerinţa care are în vedere, în special, protecţia sănătăţii, încrederii adecvate ca un produs, identificat corespunzător, este conform cu un anumit standard sau cu un alt document normativ; Certificarea conformitatii - acţiune a unei terţe părţi care dovedeşte existenta încrederii adecvate ca un produs, identificat corespunzător, este conform cu un anumit standard sau cu un alt document normativ; Certificat de conformitate - document emis pe baza regulilor unui sistem de certificare şi care indica existenta încrederii adecvate ca un produs, identificat corespunzător, este conform cu un anumit standard sau cu un alt document normativ; Certificat de examinare CE - document prin care un organism desemnat certifica conform prevederilor unei hotărâri faptul ca produsul examinat îndeplineşte prevederile aplicabile hotărârii; Ciclu - serie de evenimente sau operaţii care au tendinta să se repete în aceeaşi ordine; Clădire 1 - structura, de obicei încadrată de pereţi şi un acoperis, construită să asigure sau sa adaposteasca o activitate intenţionată sau să fie locuita; Clădire 2 - orice structura/construcţie ocupată temporar sau permanent de oameni, animale, maşini sau bunuri mobiliare/personale etc.; Clădire particulară - o clădire sau o porţiune dintr-o clădire care în mod normal nu este frecventata sau nu este deschisă publicului; Clădire publică/clădire specială pentru distracţii - o clădire sau o parte dintr-o clădire care nu este clădire privată sau este folosită pentru un scop intentionat; Clasa conductei - categoria în care sunt încadrate conductele dupăHotărârea Guvernului nr. 584/2004; Clasa locatiei - este utilizata sa indice densitatea generală a populaţiei în punctul de amplasament al sistemului de GPL; Cod de practica - orice document apărut sau aprobat în conformitate cu cerinţele de realizare a activităţilor în domeniul reglementat; Compatibilitate electromagnetica - proprietatea unui dispozitiv, echipament sau sistem de a funcţiona satisfăcător în mediul sau electromagnetic, fără a introduce el însuşi perturbatii electromagnetice intolerabile pentru orice aparat ce se găseşte în acest mediu; Competenţa profesională - capacitatea de a realiza activităţile la locul de muncă la nivelul calitativ specificat în standardul ocupational. Competentele se dobândesc prin iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare, recalificare; Componenta - orice piesa esenţială pentru funcţionarea în condiţii de securitate a echipamentelor şi sistemelor protectoare, dar care nu are o funcţie autonomă; Componenta de securitate - componenta care, cu condiţia sa nu fie un echipament interschimbabil, este introdusă pe piaţa de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia, pentru a îndeplini o funcţie de securitate atunci când este utilizata şi a carei defectare sau funcţionare necorespunzătoare periclitează securitatea sau sănătatea persoanelor expuse; Compoziţie - concentratiile componentilor majori şi minori şi a urmelor de constituenti din gazul petrolier lichefiat analizat; Condensare - lichid sau picaturi care se formează când un gaz este racit sub punctul sau de roua; Condensat - produsul/rezultatul condensarii; Condiţii normale de referinţa - condiţii de referinţa ale presiunii, temperaturii şi umiditatii (stare de saturatie) egale cu 10,325 kPa şi 273,15 K; Condiţii standard de referinţa - condiţii de referinţa ale presiunii, temperaturii şi umiditatii (stare de saturatie) egale cu 101,325 kPa şi 288,15 K; Conducte - elemente tubulare destinate pentru transportul fluidelor, atunci când sunt montate într-un sistem sub presiune. Acestea cuprind ţevi, sisteme de ţevi, tubulatura, fitinguri, compensatoare de dilatare, furtunuri şi alte componente sub presiune după caz. Schimbatoarele de căldură (în cazul de faţa vaporizatoarele) cu ţevi destinate încălzirii sau racirii sunt considerate conducte; Conexiune de umplere - racord/stut realizat pe recipientul de depozitare în vederea asigurării operaţiei de umplere a acestuia (vezi Punct de transfer); Congelare - temperatura la care orice căldură este utilizata pentru solidificare; Construcţie - lucrare sau operaţii necesare sau incidentale de curatare/eliberare, nivelare, excavare şi umplere sau montaj, demolare, asamblare, instalare sau echipare a unor clădiri sau structuri sau modificări incidentale, respectiv finalizarea efectuării unor operaţii de construcţii; Consumator - orice persoană sau persoane care utilizează sau intenţionează sa utilizeze şi în final sa cumpere GPL; Container - recipient sau structura, fixa sau mobila, în care pot fi conţinute, ambalate, incluse substanţe periculoase (autogaz); Contor - un dispozitiv utilizat sa masoare în amonte volumul de gaz care trece prin el; Control operational - adoptarea şi punerea în aplicare a unor proceduri şi instrucţiuni pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă, inclusiv întreţinerea instalaţiei, a proceselor tehnologice, a echipamentului şi întreruperile temporare în funcţionare; Debitul de degajare - cantitatea de gaz inflamabil emisă pe unitatea de timp de sursa de degajare; Declaraţie de conformitate - procedura prin care un producător sau un reprezentant autorizat al producătorului da o asigurare scrisă ca un produs este conform condiţiilor specificate; Defect - discontinuitate care reduce integritatea unui material într-o maniera neacceptabila în raport cu nivelul de acceptare; Densitate - raportul dintre masa GPL şi volumul acestuia în condiţii specificate de presiune şi temperatura; Densitate relativă - masa pe unitatea de volum a GPL, uscat sau umed, raportată la masa unui volum egal de aer uscat, în condiţii de presiune şi temperatura specificate; Depozit - orice construcţie, loc sau recipient, asa cum a fost proiectat şi licenţiat de ANRGN pentru depozitarea GPL; Depozitare - prezenta unei cantităţi de substanţe periculoase/GPL în scop de păstrare în condiţii de securitate; Desemnare - procedura prin care o autoritate competentă confirma ca un laborator, un organism de certificare sau de inspecţie satisface condiţiile pentru a efectua o procedură de evaluare a conformitatii, prevăzută de o reglementare tehnica; Detector electronic de scurgeri - instrument electronic care măsoară electronic debitul în jurul unei scurgeri de gaz petrolier lichefiat; Dispozitiv de descărcare - dispozitiv proiectat să se deschidă la o presiune înaltă; Distanta de securitate - separarea minima dintre o sursa de pericol şi un obiect (uman, echipament sau mediul înconjurător) care să reducă efectul unui incident probabil neprevăzut şi sa prevină transformarea unui incident uşor într-un incident de proporţii; Distanta de protecţie - distanta recomandată de separare a persoanelor pentru diferite cazuri de pericol în care s-au produs scurgeri de autogaz; Distribuitor - dispozitiv/aparat prevăzut cu contor pentru distribuţia gazului petrolier lichefiat (= dispenser); Distrugere - activitate necesară pentru a face sa nu mai existe unele bunuri, echipamente etc.; Domeniu exploziv - domeniu de concentraţie de gaz sau vapori care va arde sau exploda dacă este introdusă o sursa de aprindere; Domeniu reglementat - ansamblul activităţilor economice şi al produselor asociate acestora, pentru care se emit reglementări tehnice specifice privind condiţiile de introducere pe piaţa şi de utilizare; Echipamente - maşini, aparatura, dispozitive fixe sau mobile, componente de control şi instrumentatia acestora şi sisteme de detectare sau prevenire care, separat sau împreună, sunt destinate generarii, transferului, depozitarii, masurarii, controlului şi transformarii energiei şi/sau prelucrării materialelor şi care pot cauza o explozie prin propriile lor surse potenţiale de aprindere; Echipament individual de protecţie - EIP - dispozitivele sau articolele destinate a fi purtate ori ţinute cu mana de către o persoană pentru a asigura protecţie împotriva unuia sau mai multor riscuri pentru sănătate şi securitate; Efect Domino - efect cumulativ care rezultă atunci când un eveniment iniţiază o serie de evenimente asemănătoare; Energia de rupere la impact - energia absorbită de o epruveta de material supusă la încercare cu ciocanul Charpy în concordanta cu SR EN 10045-1; Etalonare - ansamblu de operaţii care definesc, în condiţii specificate, relaţia existenta între valorile marimilor indicate de un instrument sau un sistem de măsurare sau valorile reprezentate de o mărime materializata sau un material de referinţa şi valorile corespondente obţinute pe etaloane; Etichetare - marcare; Evaluarea conformitatii - activitatea al carei obiect este determinarea în mod direct sau indirect a faptului ca sunt îndeplinite condiţiile specificate; Evaporare - schimbarea de stare din faza lichidă în vapori; Examinare - evaluare efectuată pentru determinarea sau verificarea acceptabilitatii unui component, a sistemului sau a unui document; Execuţie - ansamblul de operaţii necesare pentru realizarea unui produs; Factor de securitate/siguranţa - raportul dintre presiunea de distrugere/rupere şi presiunea maxima admisibilă de operare/lucru; Feedback - informaţia asupra operarii curente a unui sistem sau dispozitiv utilizat de sistemul de control care să modifice operatia viitoare; Fluide - gaze, lichide şi/sau vapori în stare pura, precum şi amestecuri ale acestora; un fluid poate conţine şi o suspensie de substanţe solide; Fraza de risc - o fraza care exprima o descriere concisă a riscului prezentat de substantele şi preparatele chimice periculoase pentru om şi mediul înconjurător (după SR EN 13253:1996); Funcţionare normală - vezi operare normală; Furnizori de formare profesională - persoane fizice sau juridice care poseda capacitatea de a presta servicii de formare profesională şi de a îndeplini standardele de pregătire profesională; Furtun flexibil - un tub sau teava flexibile prevăzute cu capete de cuplare; Garnitura - un material utilizat pentru asigurarea etansarii între doua părţi; Gaz inflamabil - gaz care în amestec cu aerul în anumite proporţii, va forma o atmosfera exploziva gazoasa (vezi vapori inflamabili); Gaz petrolier lichefiat - amestec de hidrocarburi uşoare în faza gazoasa în condiţii standard de presiune şi temperatura, care pot fi lichefiate prin creşterea presiunii sau scăderea temperaturii; Gaz cromatograf - cromatograf care separa fizic componentele unui amestec pe care îl măsoară separat cu ajutorul unui detector al cărui semnal îl proceseaza; Gaz purtător - gaz pur utilizat pentru a vehicula un esantion prin dispozitivul de separare al unui cromatograf în scopul analizarii acestuia; Grad de ventilare - eficienta ventilatiei în controlul dispersiei şi persistentei atmosferei explozive; Grad masic de umplere - raportul dintre cea mai mare masa permisă de GPL într-un recipient şi masa de apa la 15°C care ar umple complet recipientul; Imperfectiune - discontinuitate relevanta prin controale şi inspecţie, care necesita o evaluare în raport cu criteriile de acceptare; Împuternicire - autorizarea unei persoane de a efectua anumite operaţii specifice domeniului pentru care a obţinut agrementare sau a fost instruita; Imunitate - aptitudinea unui dispozitiv, echipament sau sistem de a funcţiona fără degradarea calităţii în prezenta unei perturbatii electromagnetice; Încercare - operaţiune fizica (distructiva sau nedistructiva) efectuată în conformitate cu o procedură care defineste permanent evaluarea obiectivă a caracteristicilor unui component sau a sistemului; Indice Wobbe - măsura aportului de energie în instalatia de GPL şi reprezintă raportul dintre puterea calorifica specificată, în condiţii volumetrice de baza, raportată la radacina patrata a densitatii relative în aceleaşi condiţii specifice de referinţa; Inflamabilitate - temperatura la care un lichid inflamabil produce o cantitate suficienta de vapori încât să permită apariţia unei flacari, dar la care nu este posibila continuarea arderii; Infrastructura - ansamblul tuturor sistemelor, instalaţiilor, echipamentelor, utilajelor, dispozitivelor, aparatelor, sistemelor de conducte, accesoriilor, sistemelor de deservire etc. care se referă sau compun un domeniu reglementat; Inspecţie - evaluare a conformitatii prin observare şi rationament, însoţite, după caz, de măsurare, încercare sau comparare; Instalatie - o entitate tehnica din cadrul unui obiectiv, unde sunt produse, utilizate, manipulate şi/sau depozitate GPL. Instalatia cuprinde totalitatea echipamentelor, structurilor, sistemului de conducte, utilajelor, dispozitivelor, căilor ferate interne, docurilor, cheiurilor de descărcare care deservesc instalatia, a debarcaderelor, a depozitelor şi a altor structuri similare, plutitoare sau de alta natura, necesare pentru exploatarea instalaţiei; Instalatie de stropire - ansamblu format dintr-un colector prevăzut cu duze de stropire executate pentru a efectua pulverizarea cu apa; Întreţinere - toate acţiunile necesare pentru menţinerea în stare de operare normală a sistemului de GPL, însă exclude reabilitarea sau înlocuirea; Introducere pe piaţa - acţiunea de a face disponibil un produs pentru prima data, contra cost sau gratuit, în vederea distribuirii şi/sau utilizării; Licenta ANRGN - document eliberat de ANRGN prin care deţinătorul este autorizat să efectueze activităţile în domeniul GPL specificate; Licenta - documentul prin care o persoană fizica sau juridică este autorizata să execute anumite tipuri de activităţi: de transport, de execuţie, de distribuţie; Limita exploziva/de inflamabilitate - volumul procentual la care amestecul autogaz-aer poate să explodeze/să se aprinda; Limita inferioară exploziva (LEL) - concentraţia în aer de gaze inflamabile sau vapori inflamabili sub care atmosfera gazoasa nu este exploziva; Limita superioară exploziva (UEL) - concentraţia în aer de gaze inflamabile sau vapori inflamabili peste care atmosfera gazoasa nu este exploziva; Locatie - locul unde este amplasat sistemul de GPL sau locul unde urmează să fie amplasat (≡ amplasament); Loc public - loc care este în general deschis tuturor persoanelor dintr-o comunitate ca opus aceluia de a limita existenta anumitor persoane. Bisericile, şcolile şi clădirile comerciale, precum şi orice loc public recunoscut sau care are prioritate de trecere, care este frecventat de persoane, sunt locuri publice; Marca - denumire comercială a executantului care apare în declaraţia de conformitate şi în documentele de omologare; Marcaj - simbol stantat pe un produs care atesta îndeplinirea condiţiilor specifice; Marcaj de conformitate - simbol care se aplică de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia, înainte de introducerea pe piaţa şi/sau de utilizare, pe un produs, pe ambalajul acestuia şi/sau pe documentele insotitoare şi care are semnificatia conformitatii produsului cu toate cerinţele aplicabile, prevăzute în reglementările tehnice: CE - marcaj european de conformitate; CS - marcaj naţional de conformitate; Master-meter - dispozitiv volumetric de calibrare utilizat pentru sau în operatia de calibrare a distribuitoarelor în timpul verificărilor metrologice; Masina - un ansamblu de părţi sau componente legate între ele, dintre care cel puţin una este în mişcare, cu sisteme de actionare, circuite de comanda şi putere adecvate şi altele asemenea, reunite pentru un anumit scop, în special pentru prelucrarea, tratarea, transportarea sau ambalarea unui material; Măsurare absolută - măsurarea unei proprietăţi plecand de la marimi fundamentale; Măsurare directa - măsurarea unei proprietăţi plecand de la marimi care, în principiu, definesc aceasta proprietate; Mediu înconjurător - ansamblu format din ecosisteme şi părţile lor constituente, resursele naturale şi fizice, condiţiile sociale, economice, estetice şi culturale; Metanol - alcool lichid uşor, volatil, inflamabil şi toxic [CH

(3)OH] utilizat la prevenirea formării hidratilor în conductele de transport şi la eliminarea umiditatii din recipientele de depozitare; Motor de propulsie - orice motor cu ardere interna, cu aprindere prin scanteie sau prin compresie, utilizat în scop de propulsie, inclusiv motoarele interioare (inboard), motoarele interioare cu propulsor orientabil, cu sau fără evacuare integrată, şi motoarele exterioare (outboard), în 2 şi 4 timpi; Notificare - acordarea unei atribuţii specifice, ca urmare a instruirii sau a unei decizii, unei persoane sau organism într-un domeniu reglementat; Obiectiv - spaţiul care se afla sub controlul titularului activităţii, unde sunt prezente substanţe periculoase în una sau mai multe instalaţii, inclusiv infrastructurile sau activităţile comune sau conexe; Odorant - substanţa chimica introdusă în gazul petrolier lichefiat pentru a produce la o concentraţie scăzută un miros neplacut sesizabil care să indice prezenta unei scurgeri de GPL; Odorizare - operatia de introducere a odorizantului în gazul petrolier lichefiat din motive de securitate; Operare normală - situaţie în care sistemul funcţionează la parametri normali; Operare - utilizarea unui proces activ care va consuma resurse precum putere fizica, energie, chimicale şi materiale; Organism aprobat - organism de inspecţie desemnat de Ministerul Economiei şi Comerţului conform cu prevederile legislaţiei europene în domeniul specific sau de o autoritate naţionala competenţa dintr-un stat membru al Uniunii Europene; Organism competent - orice organism care îndeplineşte condiţiile prevăzute în standardele de competenţa şi este desemnat ca atare; Organism de certificare - organism independent faţă de clientul lui şi alte părţi interesate, care aplica regulile unui sistem de certificare în scopul evaluării, certificării şi supravegherii conformitatilor; Organism notificat - organism care a fost desemnat de o autoritate competentă să efectueze evaluarea conformitatii într-un domeniu reglementat şi care este înscris în Registrul organismelor notificate; Panou dispersie gaze - panou construit din materiale rezistente la foc care are rol de imprastiere - dispersie a gazului petrolier lichefiat în cazul scurgerilor în atmosfera din zona locatiei (≡ zid dispersie); Perfecţionare - dezvoltarea competentelor profesionale în cadrul aceleiaşi calificări; Perete rezistent la foc - un perete care separa clădirile sau subdivide/împarte o clădire pentru ca sa prevină răspândirea focului şi căruia să-i corespundă o valoare nominală a rezistentei la foc; Pericol - proprietate intrinseca a unei substanţe, respectiv GPL, cu potenţial de a induce efecte negative asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului; Perturbatie electromagnetica - orice fenomen electromagnetic care poate degrada performanţele unui dispozitiv, echipament sau sistem; o perturbatie electromagnetica poate fi un zgomot electromagnetic, un semnal nedorit sau o schimbare în însuşi mediul de propagare; Placa de identificare - o placa metalică montata pe un echipament sub presiune care da informaţii privind producătorul, numărul de fabricaţie şi date specifice recipientului (≡ placa de timbru); Practici inginereşti - ansamblu de activităţi, de la

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.