NORMĂ nr. 7 din 6 martie 1994 (*actualizată*)

Pe scurt

Această normă reglementează modul în care instituțiile de credit din România desfășoară operațiuni cu cecuri, stabilind condițiile de valabilitate și de formă ale acestora. Scopul este de a asigura claritatea și siguranța utilizării cecurilor ca instrument de plată.

Ce reglementează

• Condițiile de formă și de fond pe care trebuie să le îndeplinească un cec pentru a fi valabil.
• Rolurile și responsabilitățile trăgătorului, trasului (instituția de credit) și beneficiarului în operațiunile cu cecuri.
• Modul de completare a cecurilor și mențiunile obligatorii sau facultative.
• Cazurile în care lipsa anumitor mențiuni atrage nulitatea cecului.

Cui îi privește

• Instituțiile de credit care desfășoară activitate bancară în România, inclusiv Banca Națională a României.
• Titularii de conturi bancare care utilizează cecuri ca instrument de plată.

Puncte cheie

• Cecul este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzător.
• Cecul trebuie să cuprindă denumirea de "cec", ordinul necondiționat de a plăti o sumă de bani, numele trasului, locul și data emiterii, și semnătura trăgătorului.
• Lipsa denumirii de cec, a numelui trasului sau a semnăturii trăgătorului atrage nulitatea instrumentului.
• Ordinul de plată trebuie să fie clar, precis și necondiționat, orice condiții suplimentare ducând la nulitatea cecului.