HOTĂRÂRE nr. 965 din 27 septembrie 2001

Pe scurt

Această hotărâre aprobă Politica industrială a României și Planul de acțiune aferent, elaborate de Ministerul Industriei și Resurselor. Scopul principal este creșterea competitivității industriei românești și integrarea economiei în Uniunea Europeană.

Ce reglementează

Aprobarea documentelor strategice pentru dezvoltarea industrială a României.
Orientările pentru crearea unei economii de piață viabile și funcționale.
Măsurile pentru reducerea decalajului economic dintre România și statele membre UE.
Criteriile pentru creșterea competitivității și performanțelor industriei românești.

Cui îi privește

Guvernul României și Ministerul Industriei și Resurselor.
Toți operatorii economici din industria românească.

Puncte cheie

Industria are o contribuție majoră la creșterea economică și va rămâne un sector principal al economiei naționale.
Se urmărește crearea unei economii de piață viabile, capabile să facă față presiunilor concurențiale ale pieței unice europene.
Politica industrială vizează creșterea competitivității prin măsuri precum dezvoltarea pieței libere, restructurare și privatizare, promovarea investițiilor intangibile și asigurarea compatibilității cu mediul înconjurător.
România promovează politici industriale ofensive, evitând protecționismul, pentru a întări capacitatea agenților economici de a face față competiției internaționale.

Textul legii

HOTĂRÂRE nr. 965 din 27 septembrie 2001 privind aprobarea Politicii industriale a României şi a Planului de acţiune Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 16 octombrie 2001 În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României, Guvernul României adopta prezenta hotărâre. Articolul UNIC Se aprobă Politica industriala a României şi Planul de acţiune, elaborate de Ministerul Industriei şi Resurselor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. PRIM-MINISTRU ADRIAN NASTASE Contrasemnează: --------------- Ministrul industriei şi resurselor, Dan Ioan Popescu Ministrul dezvoltării şi prognozei, Gheorghe Romeo Leonard Cazan Ministrul integrării europene, Hildegard Carola Puwak Ministrul finanţelor publice, Mihai Nicolae Tanasescu Anexa 1

INTRODUCERE . Transformarea economiei româneşti şi orientarea ei spre o dezvoltare durabila, în concordanta cu interesele naţionale, având ca obiectiv integrarea în Uniunea Europeană, necesita, datorită implicarii profunde a industriei în acest proces, elaborarea unui document distinct şi global de politica industriala. Aceasta, deoarece pentru realizarea şi menţinerea unui ritm înalt de creştere economică în România, industria are o contribuţie majoră şi va rămâne unul din principalele sectoare al economiei naţionale. . Prin realizarea acestui document, Guvernul României doreşte sa semnaleze ca este hotărât şi angajat în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp a criteriilor adoptate de Consiliul European la Summitul de la Copenhaga pentru ţările care aspira la calitatea de membru al Uniunii Europene şi anume: - crearea unei economii de piaţa viabile şi functionale, capabilă să facă faţa presiunilor concurentiale ale pieţei unice europene; - capacitatea de asumare a obligaţiilor care rezultă din calitatea de membru, inclusiv acceptarea obiectivelor uniunii economice. Documentul de Politica Industriala are în vedere orientările şi angajarea României pentru crearea unui mediu propice dezvoltării unei industrii româneşti competitive, care să nu afecteze activitatea structurilor industriale existente în statele membre ale UE, printr-o concurenta neloială pe piaţa. Ca rezultat, pe termen mediu se urmăreşte reducerea decalajului existent între România şi ţările membre ale Uniunii Europene şi pregătirea economiei româneşti pentru integrarea în UE. . Documentul de politica industriala elaborat tine seama atât de prevederile Directivei Consiliului 96/413/EC adoptată la 25 iunie 1996, privind întărirea competitivitatii industriale comunitare cat şi de cele cuprinse în Strategia Naţionala de Dezvoltare Durabila a României (2000-2020), în Strategia Naţionala de Dezvoltare Economică a României pe Termen Mediu (2001-2004), care a fost înaintată în martie 2000 la Comisia Europeană, în Programul Naţional de Aderare a României la Uniunea Europeană, Programul de guvernare pe perioada 2001-2004 precum şi în Programul Naţional de Dezvoltare Regionala a tarii. . Ţinta finala a politicii industriale o constituie creşterea competitivitatii şi în general a performantelor industriei româneşti în vederea intaririi capacităţii de adaptare a economiei tarii la cerinţele pieţei internaţionale, în condiţiile globalizarii economiei mondiale. Atingerea obiectivelor politicii industriale depinde de satisfacerea condiţiilor esenţiale pentru obţinerea unei cresteri economice durabile: stabilizarea macroeconomica, crearea şi funcţionarea mecanismelor pieţei, crearea unui mediu de afaceri deschis şi viabil, adâncirea şi consolidarea mediului concurential. . Definirea clara a politicii economice de către Guvernul României face posibila identificarea celor mai potrivite măsuri şi acţiuni prin care să se realizeze adaptarea permanenta a economiei româneşti la economia mondială, în condiţiile globalizarii acesteia. O puternica baza de sprijin o constituie şi faptul ca forţele politice din România, partenerii sociali şi ceilalţi factori cu influenţa în activitatea economico-productiva şi-au exprimat voinţa şi au ajuns la un consens cu privire la necesitatea integrării tarii în structurile europene şi euro-atlantice, în corelare cu particularităţile şi priorităţile naţionale de dezvoltare. . Creşterea competitivitatii industriei româneşti, ca obiectiv general al politicii industriale se bazează pe un ansamblu de măsuri care se referă în principal la: - cultivarea şi stabilizarea unui mediu de afaceri viabil şi deschis - dezvoltarea pieţei libere şi concurentiale - adâncirea şi accelerarea ajustarii structurale (restructurare şi privatizare) - promovarea investiţiilor intangibile (flexibilizarea şi utilizarea eficienta a resurselor umane, promovarea C&D şi inovarii, politici active în domeniul calităţii, armonizarea standardizarii etc.) - asigurarea compatibilitatii cu mediul înconjurător - întărirea cooperării industriale - susţinerea dezvoltării IMM - promovarea coeziunii sociale - modernizarea rolului autorităţii publice centrale în domeniul industriei De asemenea pentru realizarea acestui scop se pune un accent deosebit, pe creşterea productivitatii muncii, promovarea produselor şi tehnologiilor "curate", economisirea de energie, extinderea utilizării de materii prime locale în cantităţi mai mari şi în condiţii de eficienta sporită, întărirea alocării resurselor de către forţele pieţei, precum şi dezvoltarea unei infrastructuri regionale eficiente. . România promovează politici industriale ofensive, menite să asigure o adaptabilitate cat mai mare la exigenţele impuse de piaţa, evitandu-se astfel o politica protectionista considerată ca fiind neproductiva, în contextul realitatilor internaţionale. Neutralitatea stimulentelor este compatibila cu concurenta, generand competitivitate, iar mecanismele concurentiale sunt la rândul lor generate de piaţa. De aceea Guvernul are în vedere întărirea capacităţii agenţilor economici de a face faţa competitiei pe piaţa internationala şi disfuncţionalităţilor economiei, cheia problemei, în condiţiile dinamismului şi globalizarii economiei mondiale fiind adaptabilitatea. În acest context, principala iniţiativa şi responsabilitate privind ajustarea structurală aparţine operatorilor economici, autorităţilor publice revenindu-le rolul de a stimula, a asista şi a accelera procesele prin crearea, dezvoltarea şi perfecţionarea unui cadru legislativ şi instituţional adecvat. Guvernul României acorda o atenţie sporită menţinerii deschiderii Romanei către investiţiile străine şi asigurarea unui flux continuu de intrare a acestora, ca fiind o componenta importanţa care contribuie la valorificarea eficienta a resurselor şi capacităţilor de producţie existente. Un alt element esenţial avut în vedere de către Guvern şi care se constituie în primul rând ca o provocare şi în al doilea rând ca o oportunitate pentru industrie îl reprezintă realizarea unui înalt nivel al protecţiei mediului înconjurător. Compatibilitatea cu mediul înconjurător a proceselor, tehnologiilor şi produselor industriale constituie o componenta importanţa a competitivitatii acestora. Maximizarea randamentului politicilor orientate spre C&D şi inovare, asistate eficient la nivel naţional, constituie de asemenea un element important al procesului de dezvoltare durabila a industriei. Nu în ultimul rând, sunt avute în vedere politici efective de valorificare şi dezvoltare a resurselor umane, în special pentru însuşirea de noi abilitaţi, perfecţionare şi specializare în munca pentru ca aceste politici se constituie ca o necesitate în perioada de tranzitie, în care ajustarile structurale sunt profunde. . Guvernul României considera că nu poate lasă procesul de tranzitie să se petreaca la întâmplare şi de aceea este preocupat permanent de clarificarea şi orientarea bine concepută a proceselor necesare şi benefice. Astfel, în contextul declanşării pe plan mondial a procesului de trecere de la societatea industriala spre societatea informationala (bazată pe cunoaştere, informaţie, inovare, educaţie, management, pregătirea oamenilor, etc.) este avută în vedere şi în industria românească trecerea de la producţia de masa, bazată în principal pe criteriile cantitative, de cost şi fiabilitate, spre producţia cu grad ridicat de personalizare, bazată pe calitate, ca măsura a satisfacerii necesităţilor umane socio-culturale. Acest proces presupune modificări majore pe multiple planuri: filozofic, politic şi economic , determina construirea noului parteneriat social (patronat - sindicate - stat) în care toate părţile câştiga, necesita o restructurare a sistemului instituţional al societăţii, a actorilor sociali şi a tipului de resurse care generează schimbarea, şi necesita accelerarea investiţiilor în capitalul uman, vizând înaltă educaţie şi pregătire a oamenilor. . Guvernul României susţine şi aplica promovarea coeziunii sociale, în acest caz prin asigurarea unui larg consens în adoptarea şi aprobarea documentului de Politica Industriala, în spiritul extinderii practicii vizând participarea societăţii civile la deciziile majore din societatea românească. Astfel, dezbaterea conţinutului documentului de Politica industriala a implicat partenerii de dialog social (sindicate şi patronate) şi principalii factori de influenţa a activităţilor industriale (asociaţii profesionale, organizaţii neguvernamentale, diferite autorităţi şi instituţii publice, etc).
POZIŢIA ACTUALA A INDUSTRIEI ROMÂNE$TI . Industria joaca un rol important în economia României fapt reflectat de principalele realizari de-a lungul anilor, inclusiv din anul 2000, când a avut o pondere de 27,6% în PIB, o contribuţie de 97,4% în exportul României, şi o capacitate ridicată de a asigura locuri de muncă (la sfârşitul aceluiaşi an, în industrie lucrau 42,1% din numărul total al salariaţilor din economie). 2.1 Mediul intern . Industria prelucratoare românească s-a bazat într-o buna măsura în perioada 1970-1980 pe preluarea de licenţe şi know-how de la firme de prestigiu pe plan internaţional, precum şi pe dotări cu echipamente, maşini, utilaje şi instalaţii achiziţionate din ţările industrializate. . În aceeaşi perioadă, dezvoltarea excesiva a capacităţilor de producţie a avut în vedere, pe lângă asigurarea necesarului intern, satisfacerea cerinţelor pieţelor internaţionale, din care o pondere majoră o constituia piaţa CAER, care între timp a dispărut. . După anul 1989 industria prelucratoare prezintă în continuare unele puncte tari care îi conferă oportunitati reale pentru relansare şi care se referă în principal la următoarele: - Deţine un important potenţial productiv, incomplet utilizat şi uzat parţial fizic şi moral; - Utilizează forta de muncă bine calificată şi cu costuri reduse; - se adresează unei pieţe interne cu o capacitate potenţiala ridicată de absorbţie, a doua ca mărime în Europa Centrala şi de Est, după Polonia; - foloseşte într-o proporţie însemnată resurse materiale interne (ţiţei, gaze naturale, lemn, piei, lana, minereuri metalifere şi nemetalifere, etc.); - funcţionează într-o zona geo-strategica favorabilă dezvoltării fluxurilor comerciale şi de prelucrare, între Europa de Vest şi regiunea Marii Negre - Orientul Mijlociu - Asia Centrala şi de Est. . În România, după zece ani de tranzitie, sunt instituite regulile de baza ale competitiei, bazate pe piaţa şi pe libera iniţiativă. Pentru asigurarea unui mediu de afaceri viabil şi deschis, Guvernul României a trecut la o acţiune susţinută de realizare a reformei reglementărilor (revizuirea legislaţiei), concomitent cu completarea sistemului legislativ şi cu asigurarea unui cadru instituţional adecvat şi operational, armonizate cu cele existente în Uniunea Europeană. Astfel s-a accelerat substanţial procesul de adoptare a acquis-ului comunitar, se acţionează pentru reducerea birocratiei, inclusiv pentru iniţierea sau dezvoltarea activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii şi se are în vedere ca scop final asigurarea stabilitatii şi predictibilitatii cadrului legislativ. . Pentru completarea resurselor financiare necesare realizării rapide şi în condiţii de viabilitate economică a procesului de restructurare şi de privatizare, Guvernul României acţionează pentru asigurarea condiţiilor atractive de participare a investitorilor străini, simultan şi nediscriminatoriu cu cei autohtoni, care pot contribui la creşterea performantelor şi competitivitatii industriei şi la integrarea economiei României în economia europeană şi în cea mondială. Prin creşterea volumului de investiţii este asteptata o marire a productivitatii muncii, şi pe aceasta cale a competitivitatii produselor, pe baza următoarelor acţiuni: - Accelerarea modernizării şi retehnologizării, care va contribui şi la ameliorarea protecţiei mediului înconjurător. Facilităţile tarifare convenite prin Acordurile de liber schimb negociate de România pe plan internaţional şi participarea la liberalizarea comerţului internaţional prin negocieri comerciale multilaterale în cadrul Organizaţiei Mondiale de Comerţ, au un rol important în realizarea acestui obiectiv. - Creşterea gradului de adaptabilitate a forţei de muncă existente, care calitativ dispune de o pregătire corespunzătoare, la ajustarile structurale şi la noile tehnologii prin instruire continua şi dobândirea de noi abilitaţi . - Creşterea gradului de utilizare a tehnologiei informatiei. . Rezultatul implementarii efective a regulilor economiei de piaţa au determinat schimbări în economia României, în special prin creşterea continua a rolului iniţiativei private. Sectorul privat a devenit o sursa de creştere economică şi a contribuit la crearea de structuri economice competitive. Guvernul României continua procesele de restructurare/privatizare a întreprinderilor cu capital majoritar de stat, cu prioritate din zona actualelor monopoluri şi de identificare de soluţii pentru funcţionarea acestora pe principii de competitivitate. . În situaţia actuala a României, încadrarea în unele exigente dure macro şi microeconomice, constituie singurul mijloc de a pasi către o creştere economică durabila. Printre constrangerile cele mai importante, pe care Guvernul României le are în vedere se numara reducerea drastica a inflaţiei prin încadrarea cheltuielilor în resurse, mărirea salariilor numai în corelare cu creşterea productivitatii muncii, eliminarea activităţilor cu pierderi etc., toate subordonate obiectivelor stabilite în strategia de dezvoltare economică pe termen mediu. . Consolidarea dezvoltării activităţii industriale şi a economiei, care a început să se manifeste din anul 2000 şi care s-a accentuat în primele 6 luni ale anului 2001, are la baza acţiuni hotărâte şi corelate cu celelalte politici sectoriale ale economiei naţionale, acţiuni care vor continua în special pentru diminuarea influentei nefavorabile a unor factori majori care vizează întărirea disciplinei financiare, eliminarea evaziunii fiscale, reducerea corupţiei şi a economiei subterane, implicarea mai puternica a sectorului bancar în restructurare etc. 2.2 Mediul extern . România a încheiat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană şi acţionează atât în scopul adoptării acquis-ului comunitar cat şi pentru creşterea competitivitatii industriei româneşti, în vederea asigurării unei economii de piaţa viabile şi functionale şi pentru a putea face faţa concurentei şi presiunii forţelor pieţei unice a Uniunii Europene în momentul integrării. De remarcat este faptul ca până în prezent Acordul European de Asociere la UE a funcţionat fără probleme, aceasta fiind o dovadă a pregătirii României de a face faţa angajamentelor asumate. . România este un participant activ la procesele de integrare regionala şi subregionala în Europa, fiind membru CEFTA şi semnatar al unor acorduri de comerţ liber (cu AELS, cu Turcia, Republica Moldova, Israel). De asemenea, sunt în curs de negociere şi alte acorduri de liber schimb cu alţi parteneri comerciali ai României. . România este membru originar al Organizaţiei Mondiale de Comerţ, calitate în care a aderat la toate acordurile şi înţelegerile negociate sub egida OMC, fiind astfel implicata în procesul de liberalizare a comerţului internaţional. În aceste condiţii economia românească, inclusiv industria, este tot mai mult conectata la realitatile şi practicile din economia mondială. De altfel, ultima examinare a politicii comerciale a României în cadrul OMC a avut loc în octombrie 1999 când s-a constatat, de către ţările membre, compatibilitatea acestei politici cu mecanismele internaţionale. . Toate aceste acorduri încheiate de România se constituie atât ca o provocare cat şi ca o oportunitate pentru industria naţionala, societăţile comerciale trebuind sa opereze în condiţii de competiţie crescută, atât pe piaţa interna cat şi pe cele internaţionale, prin accesul liber pe piaţa Uniunii Europene şi pe cea mondială. . Dezvoltarea economiei româneşti şi implicit a industriei este legată puternic în primul rând de piaţa Uniunii Europene, având în vedere ca în comerţul exterior au fost realizate cu ţările membre ale Uniunii Europene în anul 2000, 63,8% din exporturi şi 56,6% din importuri, evoluţie continuată în primele 5 luni ale anului 2001 când au fost realizate 69,2% din exporturi şi 55,3% din importuri. Un alt element important este continuarea dezvoltării unor relaţii strânse şi cu alte pieţe extra-europene. . Economia României şi producţia industriala, în perioada de tranzitie, au fost afectate în dezvoltarea lor de evenimentele şi socurile externe recente, cum sunt: războiul din Golf şi cel din Kosovo, criza economică din Rusia şi din Asia de sud-est, socul petrolier (escaladarea preţului ţiţeiului pe piaţa internationala), devalorizarea "euro" faţă de dolar etc. 2.3 Evolutii comparative ale industriei româneşti . PIB/locuitor calculat pe baza paritatii puterii de cumpărare în România a fost în anul 1993 de 3643 $/locuitor, a ajuns la un nivel de 6595 $/locuitor în 1996, apoi a scăzut la 6153 $/locuitor în 1998 şi la 5928 $/locuitor în anul
În anul 1993 cele mai puţin dezvoltate tari din UE, respectiv Grecia şi Portugalia, inregistrau valori ale aceluiaşi PIB de peste 8000 $/locuitor, iar în anul 1998 a ajuns la mai mult de 13900 $/locuitor. În ceea ce priveşte celelalte state candidate la aderare s-au înregistrat evolutii asemănătoare: în Republica Ceha de la 7700 $/locuitor în 1993 la 12197 $/locuitor în 1998, în Polonia de la 5010 $/locuitor în 1993 la 7543 $/locuitor în 1998, în Ungaria de la 6260 $/locuitor în 1993 la 9832 $/locuitor în
. Ponderea industriei româneşti (industria extractiva, prelucratoare şi energia electrica şi termica, gaze şi apa) în PIB s-a stabilizat în ultimii trei ani (27,8% în 1998, 27,1% în 1999 şi 27,6% în 2000) şi este apropiată de nivelul existent în alte tari ale UE (Germania 23,9%, Spania 21%, Portugalia 25,7% în 1998), dar valoarea adăugată bruta pe locuitor realizată în industrie este în România inferioară mediei ţărilor din comunitatea europeană. . Populaţia ocupată în industrie (industria extractiva, prelucratoare şi energia electrica şi termica, gaze şi apa) din total populaţie ocupată în anul 1998 a fost de 26,3% şi a scăzut la 24,4% în 1999, ceea ce reprezintă un procent apropiat de cel al unor tari din UE (Franţa 20% în 1994, Germania 25,2% în 1997) sau de cel al Poloniei (25,3% în 1997) . Ponderea cheltuielilor totale de cercetare-dezvoltare în PIB a scăzut de la 0,58% în 1997, la 0,5% în 1998 şi la 0,4% în 1999, valori relativ apropiate de cele alocate de Polonia şi Spania (0,8%), dar mult mai mici faţă de alte state membre UE în care ponderea este de 2-2,7% din PIB. În România proporţia în care cheltuielile de C&D sunt alocate de la bugetul de stat

(1999)este de 46%, mai mare decât în majoritatea statelor membre ale UE, unde procentul este de 35-45%. . Indicele de creştere a productivitatii muncii în România în perioada 1996-1999 a fost de 109,1 % (1995=100%), în timp ce în aceeaşi perioadă în unele tari candidate precum Polonia a fost de 142,1%, în Ungaria de 152,7%, în Cehia de 120,0%, iar în UE, în perioada 1990-1996, a fost în medie de 131%. . Echilibrul sau surplusul balanţei comerciale este un alt factor care poate arata competitivitatea industriei. În aproape toate ţările UE gradul de acoperire a importurilor prin exporturi depasea 105 % în anul 1997, excepţie făcând Grecia (65,4%) Portugalia (72,2%) şi Marea Britanie (98,4%). În ceea ce priveşte România, aceasta a înregistrat un grad de acoperire a importurilor prin exporturi de 81% în 1997 (o situaţie puţin mai buna decât Grecia şi Portugalia), ajungând în anul 2000 la 86%, fără însă ca aceste cifre să fie multumitoare, motiv pentru care se întreprind în continuare acţiuni pentru creşterea exporturilor. 2.4 Evolutii în industria prelucratoare în perioada 1990-1999 Schimbările structurale care au avut loc după anul 1989, datorate trecerii economiei româneşti de la economia centralizata la cea de piaţa, au avut un impact major asupra evoluţiei industriei. În această perioadă industria prelucratoare, care are în totalul industriei o pondere de 75-85 % în producţia industriala şi de peste 95 % din export, a înregistrat un declin destul de accentuat determinat în primul rând de modificarea substantiala a structurii pieţelor externe de desfacere şi de asigurare cu materii prime (desfiinţarea CAER) şi a scaderii puterii de absorbţie a pieţei interne, atât la bunuri de capital cat şi la bunuri de consum. . Ponderea industriei în PIB a cunoscut o reducere accentuata de la 40,5% în 1990 la 27,1 % în 1999, apropiindu-se astfel de cea a altor tari europene; . Industria prelucratoare a avut o scădere accentuata a volumului producţiei în perioada 1990-1992, apoi a înregistrat o creştere a cărui vârf a fost anul 1996, urmată de o noua scădere până în 1999 inclusiv, datorată în special transformărilor structurale lente care au avut loc şi eforturilor de a face faţa condiţiilor concurentiale puternice pe piaţa în această perioadă. . Numărul de angajaţi din industria prelucratoare s-a redus la mai mult de jumătate: de la 3452 mii salariaţi în 1990 la 1660 salariaţi în 1999. . A avut loc de asemenea o schimbare în structura producţiei industriale pe ansamblul industriei inregistrandu-se o scădere a ponderii industriei prelucratoare (de la 85,8% în anul 1990 la 74,4% în anul 1999). . Exportul industriei a înregistrat o scădere în primii doi ani după 199O (de la o valoare apropiată de 5500 mil. dolari în 1990 la aproximativ 4000 mil. dolari în 1992), urmată de o creştere accentuata, până la o valoare de 8095 mil. dolari în 1999 perioada în care s-a manifestat tendinta de deplasare a ponderii exportului spre produse cu un grad înalt de prelucrare, cu valoare adăugată incorporată mare. . Structura întreprinderilor după numărul de salariaţi s-a modificat crescand numărul de întreprinderi mici şi mijlocii atât ca urmare a divizării marilor întreprinderi de stat cat şi infiintarii de noi întreprinderi mici şi mijlocii de către sectorul privat. Astfel s-a ajuns ca în anul 1999 în industrie sa funcţioneze un număr de 1510 întreprinderi mari (peste 250 de salariaţi) şi respectiv 40030 întreprinderi mijlocii şi mici (sub 250 salariaţi), ceea ce a determinat creşterea flexibilitatii industriei prelucratoare. Cifra de afaceri realizată în întreprinderile mici şi mijlocii din industrie reprezintă 24 % din totalul cifrei de afaceri realizată în industrie în anul 1999, iar în cele mari s-a realizat 76%. Valoarea adăugată bruta la costul factorilor a fost obţinută în anul 1999 în proporţie de numai 30,5% în întreprinderile mici şi mijlocii şi de 69,5% în întreprinderile mari. În ceea ce priveşte investiţiile din industrie realizate în anul 1999, în întreprinderile mici şi mijlocii ponderea investiţiilor a fost relativ redusă (28%), ponderea cea mai mare detinand-o întreprinderile mari (aproximativ 72%). . Implementarea efectivă a regulilor pieţei s-a bazat şi pe creşterea rolului iniţiativei private. Sectorul privat a devenit o sursa de creştere economică şi a avut ca rezultat crearea de structuri competitive (în anul 1999 în sectorul privat erau angajaţi 49% din total angajaţi în economie şi realiza 63,3 % în PIB). Ponderea sectorului privat în valoarea adăugată bruta din industrie a cunoscut o evoluţie ascendenta de la 5,7% în 1990, la 38,5 % în 1996 la 48,7% în 1999. Cea mai mare parte a agenţilor privati din industrie în 1998 au aparţinut industriei prelucratoare, în principal în industria alimentara şi băuturi (circa 27%) în industria uşoară (21%), în prelucrarea lemnului (exclusiv mobila) (11,6%), în industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal (7,8%), în industria de mobilier şi alte activităţi neclasificate (7,2%). Din punct de vedere al numărului de întreprinderi în industria prelucratoare în anul 1998 au fost 38803 din care 97,4 % cu capital majoritar privat iar 2% cu capital integra1 străin. . În ceea ce priveşte productivitatea muncii în România s-a înregistrat o creştere a productivitatii muncii (114,1% în anul 1999 faţă de 1990) nu numai pe baza reducerii numărului de personal ci şi ca urmare a unei mai bune organizări a muncii şi schimbării tehnologiilor. . Prin închiderea unor întreprinderi energo-intensive şi dotare cu utilaje şi tehnologii noi în întreprinderile viabile a avut loc o reducere a consumului energetic în industria prelucratoare de la aproximativ 19000 mii tcc. în anul 1992 la 11500 mii tcc. în anul 1999. 2.5 Puncte de plecare în relansarea activităţii industriale . Produsul intern brut a înregistrat în anul 2000 o creştere în termeni reali de +1,6% faţă de anul precedent, urmare maririi volumului de activitate şi în consecinţa a creşterii valorii adăugate brute în industrie (+6,1%) şi construcţii (+6,3%). Evoluţia pozitiva a continuat şi în primul trimestru al anului 2001 când s-a înregistrat o creştere a PIB cu +4,8% faţă de primul trimestru al anului 2000 (urmare creşterii valorii adăugate brute în industrie cu +11,8% şi în construcţii cu +7,0%), cifra care confirma posibilitatea realizării prognozei Guvernului României de creştere a PIB în anul 2001 cu +4,1% faţă de anul 2000. . Producţia industriala (industria extractiva, industria prelucratoare, energia electrica, termica, gaze şi apa) a cunoscut o creştere în anul 2000 cu +8,2% faţă de anul 1999, iar în structura macroindustriala creşterile au fost în industria extractiva cu +7%, industria prelucratoare cu +8,2%, iar energia electrica şi termica, gaze şi apa cu +9,4%, iar în primele cinci luni ale anului 2001 s-a realizat o creştere a producţiei industriale faţă de perioada similară a anului trecut cu + 11,6 %, iar în structura macroindustriala creşterile au fost înregistrate în industria extractiva cu +3,9%, industria prelucratoare cu +14,2%, iar la energia electrica şi termica, gaze şi apa s-a înregistrat o scădere de -2,1%. . Produsele industriei prelucratoare au reprezentat 99,2% din totalul exporturilor industriei în anul 2000. Cele mai importante cresteri la export, faţă de perioada similară a anului 1999 au fost înregistrate de: - Produsele industriei chimice (+46,8%) din care cele mai importante cresteri au înregistrat: produsele chimice organice (+73,4%), îngrăşăminte (+75,4%), produsele chimice anorganice (+49,7%) produsele farmaceutice (+82,3%). - Produse minerale (+63,7%) din care produsele petroliere -benzine, motorine, uleiuri -au reprezentat 90,0% din total; - Maşini şi dispozitive mecanice, maşini, aparate şi echipamente electrice (+49,9%); - Produsele metalurgice (+26,5%); - Materiile textile şi articole din acestea (+14,0%); - Încălţăminte, palarii şi umbrele şi alte articole de larg consum (+15,6%); În primele 5 luni ale anului 2001, s-a menţinut ponderea industriei prelucratoare în exporturile industriei, care a fost de 99,1%, perioada în care s-au realizat cresteri importante ale produselor industriei chimice (+10,1), produse minerale (+7,1%), maşini şi dispozitive mecanice, maşini, aparate şi echipamente electrice (+55,6%), materiile textile şi articole din acestea (+21,5%), încălţăminte, palarii şi umbrele şi alte articole de larg consum (+33,2%); . În anul 2000, principalii parteneri comerciali ai României în derularea exporturilor către UE au fost: Italia (22,4% din total exporturi), Germania (15,7%), Franţa (7,0%), Marea Britanie (5,3%), şi în primele 5 luni ale anului 2001 s-au înregistrat aceleaşi tendinte în ceea ce priveşte principalii parteneri comerciali ai României: Italia (24,8% din total exporturi), Germania (15,7%), Franţa (8,2%), Marea Britanie (5,0%). . Importurile CIF (pe total economie) au înregistrat o creştere cu +25,6% în 2000 faţă de anul precedent. În structura importurilor, cresteri importante s-au înregistrat în sectoarele industriale: maşini, aparate şi echipamente electrice (+41%), maşini şi dispozitive mecanice (+58,1%), ţiţei (+6,3%), produse chimice (+10,5%), fier, fonta sau oţel şi produse din acestea (+30,0%), materiale plastice şi articole din acestea (+21,8%). Trendul ascendent al importurilor s-a păstrat şi în primele 5 luni ale anului 2001 când s-a înregistrat o creştere de +34,7% faţă de perioada similară a anului 2000. Cresteri importante s-au înregistrat în următoarele sectoare: maşini, aparate şi echipamente electrice (+34,0%), ţiţei (+33,1%), produse chimice (+16,7%), materiale plastice şi articole din acestea (+36,9%). Ponderea importanţa a importurilor de maşini, aparate şi echipamente electrice este rezultatul politicii orientate spre modernizarea producţiei sectoarelor viabile ale industriei româneşti. . Importurile realizate din ţările UE au înregistrat, la sfârşitul anului 2000, o pondere de 56,6 % în totalul importurilor României şi au cunoscut o creştere cu +17,7%, comparativ cu anul 1999. Pe primele 5 luni ale anului 2001 faţă de aceeaşi perioadă a anului 2000, s-a înregistrat o creştere cu +29,8% a importurilor din UE. . Rata inflaţiei la sfârşitul anului 2000 a fost 40,7 %. Rata medie lunară în anul 2000 a fost de 2,9% faţă de 3,7% în anul 1999. Scăderea inflaţiei medii a continuat în primele 5 luni ale anului 2001, inregistrandu-se o rata medie lunară a inflaţiei de 2,5%. . Rata somajului a înregistrat la sfârşitul anului 2000 un nivel de 10,5%, în scădere faţă de sfârşitul anului 1999 când a fost de 11,8%, iar la sfârşitul lunii mai 2001 s-a înregistrat o scădere a ratei somajului la 9,1 %. 3. OBIECTIVUL GENERAL ŞI OBIECTIVELE DERIVATE ALE POLITICII INDUSTRIALE A ROMÂNIEI 3.1 Obiectivele dezvoltării economice a României pe termen mediu (2001-2004) . "Strategia Naţionala de Dezvoltare Economică a României pe termen mediu" (2001-2004) document care a primit acordul tuturor partidelor politice, a sindicatelor şi a patronatelor şi care a fost înaintat Comisiei Europene la Bruxelles în martie 2000, prevede că obiectiv fundamental crearea unei economii de piaţa viabila şi funcţională. . Pe aceasta baza unul din obiectivele majore ale României atât în perioada 2001-2004 cat şi în continuare este relansarea economiei naţionale, ceea ce implica îndeplinirea următoarelor deziderate: - Asigurarea creşterii economice, susţinută de sporirea ratei investiţiilor prin participarea semnificativă a capitalului naţional şi prin atragerea resurselor externe, mai ales sub forma de investiţii directe. Pe perioada 2001-2004 se estimeaza ca se va asigura un ritm mediu anual de creştere a produsului intern brut de 5,4%. - Realizarea unei macrostabilitati consolidate prin asigurarea unor progrese semnificative în cadrul reformei structurale şi în domeniul disciplinei financiare, atingerea unor deficite bugetare încadrate în anumite limite rezonabile, dezvoltarea pieţei interne, stimularea producţiei autohtone, accelerarea procesului de privatizare, s.a. Se urmăreşte reducerea treptata a inflaţiei astfel ca la nivelul anului 2004 aceasta să poată fi exprimată printr-o singura cifra. - Îmbunătăţirea substantiala a mediului de afaceri, în principal pe baza asigurării unui cadru legislativ stimulativ, simplu, transparent şi stabil. - Promovarea unor politici coerente, compatibile cu mecanismele UE vizind restructurarea selectiva a economiei, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii fizice, ştiinţifice şi sociale, revitalizarea industriilor cu potenţial competitiv, dezvoltarea agriculturii bazată pe exploataţii de dimensiuni optime, sprijinirea activităţilor bazate pe tehnologia informaţiilor, dezvoltarea turismului şi a serviciilor, etc. . Transformarea economiei româneşti într-un sistem de piaţa structurat, viabil şi funcţional, este una din problemele fundamentale ale strategiei naţionale a carei soluţionare vizează adoptarea şi implementarea unor politici sectoriale macroeconomice (financiare, monetare, agricole, comerciale, etc.) cat şi politici de ajustare structurală şi de dezvoltare a economiei. . Realizarea condiţiilor pentru creşterea economică, ca prioritate a Programului de Guvernare are în vedere în principal restrangerea rolului statului, reducerea birocratiei, combaterea corupţiei şi a criminalitatii, combaterea saraciei şi somajului, continuarea şi accelerarea procesului de integrare în NATO şi UE, etc. . Succesul implementarii politicilor economice se va evidenţia în creşterea reală şi durabila a Produsului Intern Brut şi îmbunătăţirea semnificativă şi generalizata a standardului de viaţa. . Pe termen scurt, pentru anul 2001 Guvernul României vizează atingerea unor obiective care să conducă la realizarea unei cresteri economice durabile, bazată în principal pe următoarele:

a)Asigurarea unei cresteri în termeni reali a PIB cu 4,1%, susţinută prin promovarea unei politici macroeconomice şi monetare dinamice şi prudente; ...
b)Menţinerea unei rate anuale a inflaţiei până la nivelul de 27%; ...
c)Controlul riguros al deficitului bugetar astfel încât sa nu depăşească 3,7% din PIB; ...
d)Stimularea dezvoltării sectorului IMM, inclusiv prin măsuri fiscale compatibile cu menţinerea echilibrului bugetar, pentru dinamizarea pietii interne şi crearea de noi locuri de muncă. ...
e)Întărirea disciplinei financiare; ...
f)Susţinerea activităţilor orientate spre export şi care conţin o valoare adăugată cat mai ridicată; ...
g)Încurajarea investiţiilor directe de capital şi de portofoliu, atât din surse interne cat şi din surse internaţionale, pe baza asigurării unui cadru legislativ şi reglementativ stabil, transparent şi predictibil. ...
h)Limitarea ratei somajului la un nivel de maxim 9,9%. ... 3.2 Obiectivul general al politicii industriale . În concordanta cu principiile şi priorităţile prezentate în Strategia Naţionala de Dezvoltare Durabila a României (2000-2020), politica industriala a României pe termen mediu are drept obiectiv general creşterea competitivitatii industriei româneşti. Îndeplinirea acestui obiectiv va determina o creştere a capacităţii întreprinderilor de a deveni competitive din punct de vedere al preţului şi calităţii, atât pe piaţa interna cat şi pe cea internationala. . Prin atingerea acestui obiectiv industria va avea în continuare un rol important şi o pondere semnificativă în structura economiei româneşti şi va constitui unul dintre principalii factori ai dezvoltării economice durabile. 3.3 Obiectivele derivate ale politicii industriale. Prioritati pe termen scurt . Principalele elemente cu influenţa majoră în realizarea obiectivului general al politicii industriale sunt: - Consolidarea unui mediu de afaceri viabil şi deschis, bazat pe principiile liberei concurente, pe asigurarea de condiţii egale tuturor agenţilor economici, pe un cadru instituţional şi legislativ corespunzător, armonizate cu cele din UE. - Dezvoltarea pieţei libere şi concurentiale - Accelerarea restructurării şi privatizării - Valorificarea avantajului comparativ şi competitiv determinat de existenta unor resurse interne naturale şi a unui nivel apreciabil de calificare, experienta şi tradiţie a forţei de muncă din majoritatea sectoarelor industriale şi folosirea eficienta a acestora. - Dezvoltarea resurselor umane în scopul utilizării eficiente a acestora, sporirea mobilitatii, dezvoltarea de noi cunoştinţe şi aptitudini, cultivarea spiritului de intreprinzator s.a. - Promovarea susţinută a programelor de C&D, naţionale şi sectoriale, care sprijină: . modernizarea, creşterea nivelului tehnic şi a calităţii tehnologiilor produselor şi serviciilor româneşti, în scopul îmbunătăţirii competitivitatii şi asigurării accesului lor atât pe piaţa interna cat şi pe cea internationala; . dezvoltarea proiectelor C&D şi inovare şi a colaborării tehnologice între institutele de cercetare şi dezvoltare, agenţii economici şi universităţi concomitent cu creşterea capacităţii de a disemina şi utiliza eficient rezultatele cercetării şi inovarii - Creşterea abilitatii de a atrage capital străin, de a se realiza investiţii străine directe în România - Dezvoltarea cooperării industriale - Susţinerea dezvoltării IMM - Desfăşurarea tuturor activităţilor industriale în condiţii de compatibilitate cu mediul înconjurător, prin asigurarea unui cadru organizatoric şi legislativ care să conducă la eliminarea efectelor negative asupra acestuia. Sporirea rolului asociaţiilor profesionale, a întreprinzătorilor privati şi a IMM-urilor în dezvoltarea regiunilor defavorizate şi în consolidarea economică a comunităţilor locale; - Modernizarea rolului autorităţii publice centrale în domeniul industriei, prin creşterea capacităţii de elaborare şi implementare a politicii industriale; - Promovarea coeziunii sociale ca factor de succes al ajustarii structurale şi de limitare a costurilor şi efectelor negative ale reformei. . Consolidarea stabilitatii macro-economice şi asigurarea condiţiilor favorabile dezvoltării economice durabile reprezintă o primă prioritate pentru economia românească. În acest scop, preocuparea majoră imediata a Guvernului este perfecţionarea mecanismelor specifice economiei de piaţa în România, în principal prin asigurarea unui mediu de afaceri prielnic şi pe baza accelerarii ajustarii structurale. În acest sens, pe termen scurt, acţiunile vizând implementarea prevederilor Politicii Industriale se vor concentra către doua direcţii majore, care devin astfel priorităţile acestei etape: . Accelerarea ajustarii structurale prin: - continuarea restructurării sectorului de stat, inclusiv prin inchideri de capacităţi neviabile; - schimbări în structura de proprietate prin creşterea ponderii proprietăţii private, capabile sa susţină practicarea unui management modern, în scopul creşterii eficientei activităţii, productivitatii, competitivitatii şi adaptabilitatii la cerinţele pieţei interne şi externe; - schimbări în structura producţiei prin creşterea ponderii produselor cu valoare adăugată mare; - creşterea ponderii întreprinderilor mici şi mijlocii în ansamblul economiei, ca factor activ al creşterii economice, principal sector generator de locuri de muncă şi posesor al uneia dintre cele mai importante calităţi în condiţiile globalizarii competitiei care este adaptabilitatea. - creşterea ponderii exporturilor româneşti de produse industriale în comerţul mondial şi găsirea a cat mai multe segmente sau nise de piaţa pentru acestea, în special pentru produsele cu grad avansat de prelucrare. . Îmbunătăţirea permanenta a mediului de afaceri, ca factor stimulativ pentru dezvoltarea economiei. 4. ELEMENTE DE SUSTINERE A DEZVOLTĂRII INDUSTRIEI ÎN PERIOADA 2001-2004 . Conceptul actual de restructurare a industriei abordeaza acest proces în termeni de viabilitate economică şi nu de producţie, urmărind, în mod deosebit, asigurarea eficientei activităţilor industriale ale căror produse sau servicii au desfacere pe piaţa. . În acest context, dezvoltarea sectorului privat, ca element de sustinere al dezvoltării industriale, s-a realizat în multe sectoare şi subsectoare ale sale într-un ritm mai susţinut decât în alte ramuri ale economiei naţionale. Investitorii s-au orientat în principal spre domeniile industriale cele mai atractive şi cu potenţial ridicat al cererii pietii. În momentul de faţa, sectorul privat este majoritar în fabricatia de cosmetice, sticlarie de menaj, îngrăşăminte, panificatie, detergenti, anvelope, confecţii textile, încălţăminte, ceramica de menaj, preparate din carne, industria cimentului, autoturisme de oraş, metalurgia neferoasa etc. Sunt şi subsectoare industriale în care ponderea sectorului privat înregistrează o situaţie buna, respectiv în industria prelucrării lemnului, a medicamentelor, a prelucrării ţiţeiului etc., dar exista şi unele sectoare industriale unde sectorul privat are o pondere scăzută, respectiv în industria siderurgica, industria de maşini şi echipamente, industria de celuloza şi hârtie, industria extractiva etc. Măsurile avute în vedere de Guvernul României pentru accelerarea şi adâncirea procesului de restructurare-privatizare vor conduce la creşterea ponderii sectorului privat pe ansamblul industriei, respectiv al economiei, pentru ca managementul microeconomic performant este realizat în sectorul privat, ceea ce va contribui şi la dezvoltarea sectorului privat tertiar (servicii) a cărui participare la realizarea PIB va creşte în viitor, apropiindu-se astfel de nivelul din ţările dezvoltate. . Identificarea şi aplicarea măsurilor de AJUSTARE STRUCTURALĂ în strânsă legătură cu protejarea mediului înconjurător şi cu creşterea productivitatii muncii vor conduce la realizarea prevederilor politicii industriale în ceea ce priveşte creşterea competitivitatii industriale. Condiţiile esenţiale care sunt avute în vedere pentru ajustarea structurală şi în general pentru dezvoltarea industriala se referă la următoarele componente majore: 4.1 Susţinerea dezvoltării unui mediu de afaceri viabil şi deschis . Dezvoltarea unei economii de piaţa viabila şi funcţională bazată pe competiţie constituie o prioritate pentru Guvernul României în asigurarea condiţiilor de dezvoltare economică durabila şi se bazează pe consolidarea unui cadru legislativ stabil, simplu şi coerent, precum şi pe un cadru instituţional adecvat, armonizate cu cele existente în UE. În acelaşi timp Guvernul este preocupat să asigure condiţiile de dezvoltare a serviciilor suport pentru afaceri pentru promovarea cerinţelor de reglementare în domeniile calităţii şi protecţiei mediului, cu influenţa în creşterea performantelor managementului industrial. Realizarea unui mediu de afaceri favorabil dezvoltării industriale va avea un impact direct asupra creşterii competitivitatii industriale, prin efectele pozitive determinate prin realizarea acestui deziderat: - calmarea treptata dar continua a inflaţiei şi reducerea costului creditului prin practicarea unor dobânzi şi rate de schimb valutar corelate cu reducerea inflaţiei; - revizuirea şi simplificarea sistemului de impozite în vederea stimulării muncii, economisirii şi investiţiilor; - fluidizarea fluxurilor financiare prin întărirea disciplinei financiare a operatorilor economici; - stimularea creşterii flusurilor de capital străin şi autohton; - dezvoltarea capacităţii de absorbţie a inovarii în mediul economic prin creşterea eficientei aplicării legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi a proprietăţii intelectuale şi industriale; - reducerea birocratiei şi combaterea infractionalitatii economico-financiare. 4.2 Dezvoltarea pieţei libere şi concurentiale . Dezvoltarea pieţei libere şi concurentiale este una din condiţiile esenţiale pentru ca o economie de piaţa să fie operationala, dar şi una din preocuparile permanente şi majore ale Guvernului României, în condiţiile globalizarii pieţelor, întrucât promovarea şi dezvoltarea unui mediu concurential normal contribuie la ameliorarea competitivitatii industriale şi la întărirea pieţei interne naţionale. În vederea dezvoltării mediului de afaceri şi a mecanismelor de piaţa, Guvernul României aplica în mod riguros regulile privind acordarea ajutoarelor de stat, instituite prin Legea nr. 143/1999 şi va întări capacitatea instituţiilor abilitate sa administreze regulile referitoare la concurenta stabilite prin Legea concurentei nr. 21/1996, astfel încât operatorii economici să fie în măsura să facă faţa forţelor pieţei şi presiunilor concurentiale în momentul aderării României la Uniunea Europeană. În vederea aplicării riguroase a regulilor concurentei, cu sprijinul Consiliului Concurentei şi Oficiului Concurentei, Guvernul are în vedere perfecţionarea reglementărilor privind controlul concentrarilor, controlul riguros al susţinerilor financiare de către autorităţile publice (ajutoarele de stat) - în sensul transparenţei acordării acestora pe baza unor criterii riguroase, vizând insanatosirea activităţilor industriale şi aplicarea de politici fiscale care să aibă ca efect creşterea capacităţii operatorilor economici de a investi, realizand astfel o ajustare favorabilă a condiţiilor de piaţa. De asemenea se va acţiona pentru reducerea sferei de acţiune a monopolurilor de stat şi pentru continuarea procesului de liberalizare a preţurilor în domeniile în care acestea au rămas în supravegherea autorităţilor de reglementare. . În condiţiile internationalizarii producţiei, pentru întărirea competitiei pe piaţa, Guvernul României are în vedere de asemenea încurajarea aliantelor strategice pe baze tehnologice şi industriale, economice sau financiare, urmărindu-se încadrarea lor în prevederile legislative, interne şi internaţionale. 4.3. Promovarea investiţiilor intangibile . Guvernul este preocupat sa accentueze acţiunile din domeniul C&D şi inovarii printr-o abordare interdisciplinara şi multisectoriala, având în vedere necesităţile pieţei, cu care industria trebuie să fie în permanenta legătură. Autorităţile publice au ca prima responsabilitate promovarea de programe eficiente de C&D, orientate către cerinţele pieţei şi în strânsă legătură cu operatorii economici interesaţi, care să conducă la beneficii maxime. . Un alt element important avut în vedere pentru dezvoltarea investiţiilor intangibile îl constituie stimularea şi dezvoltarea capacităţii de absorbţie şi difuzare a rezultatelor C&D în mediul economic, prin: . susţinerea dezvoltării activităţilor şi infrastructurilor specializate pentru asistenţa şi informare în domeniul tehnologic, precum şi pentru transfer tehnologic, la nivel naţional şi regional; . stimularea dezvoltării parcurilor tehnologice; . asigurarea unui cadru legislativ favorabil pentru protecţia rezultatelor activităţii de C&D, incluzând şi cadrul propice pentru proprietatea industriala şi intelectuală, cu prioritate în domeniul patentelor, marcilor, designului, desemnarea originii, etc. . Guvernul României este preocupat pentru realizarea unui important pas spre ameliorarea competitivitatii produselor şi serviciilor industriale şi prin susţinerea unei politici active în domeniul calităţii, axata pe dezvoltarea şi optimizarea infrastructurii calităţii, precum şi pe stimularea implementarii de către operatorii economici a sistemului de management al calităţii (ISO 9000). În acest context a fost elaborata şi promovata spre aprobare legea privind evaluarea conformitatii produselor. Această lege reprezintă cadrul pentru preluarea armonizata a directivelor bazate pe principiul Noii Abordari şi introduce procedurile europene pentru evaluarea conformitatii produselor. Aplicarea acestei legi şi a reglementărilor tehnice derivate conduce la reducerea cheltuielilor pentru produsele româneşti referitoare la atestarea îndeplinirii cerinţelor de securitate aplicabile acestora în piaţa unica europeană. . Un alt element important avut în vedere de Guvernul României şi care acţionează ca un catalizator pentru susţinerea ajustarii structurale şi ameliorarea competitivitatii industriale este standardizarea care a devenit o necesitate prioritara. Standardizarea elimina barierele tehnice din calea comercializării produselor, devine un punct cheie în ceea ce priveşte competitivitatea şi o norma după care sunt judecati competitorii pe piaţa, asigurând credibilitate. De aceea este important ca standardele să fie la un nivel ridicat, în acest fel produsele castigand aprobarea utilizatorilor. Succesul standardizarii este determinat de succesul implementarii sale, deci trebuie să existe proceduri clare de certificare, inspecţie şi testare. . Investiţia în capitalul uman este în atenţia prioritara a Guvernului României, fiind una din componentele importante în promovarea investiţiilor intangibile, simultan cu o mai buna utilizare a resurselor umane. Aceasta este concretizata prin realizarea unei mai bune flexibilitati a forţei de muncă şi prin mărirea gradului de mobilitate (recalificare) şi de perfecţionare/specializare a acesteia, astfel încât să se poată asigura o echilibrare a cererii şi ofertei pe piaţa forţei de muncă, precum şi dezvoltarea know-how-ului şi training-ului vocational şi al managementului resurselor umane. . În cadrul promovării investiţiilor intangibile Guvernul României mai are în vedere dezvoltarea şi susţinerea pieţelor în continua expansiune (cultura, ştiinţa, protecţia mediului, biotehnologie, sănătate, etc.). . Nu în ultimul rând ca importanţa şi ţinând cont de evoluţia spre societatea informationala, Guvernul României pune un accent deosebit pe extinderea utilizării tehnologiei informatiei şi pe folosirea eficienta a datelor prelucrate şi gestionate de sistemele informationale naţionale şi internaţionale. 4.4 Dezvoltarea cooperării industriale . Sprijinirea dezvoltării cooperării industriale presupune măsuri de identificare şi eliminare a obstacolelor financiare şi fiscale excesive, simultan cu dezvoltarea instrumentelor specifice şi cu susţinerea iniţiativelor industriale, în scopul creşterii pieţelor, cu prioritate pentru micile afaceri. Responsabilitatea majoră în dezvoltarea unor scheme de cooperare industriala aparţine în principal firmelor şi oamenilor de afaceri, dar o contribuţie substantiala este adusă şi de autorităţile publice prin identificarea şi implementarea unor măsuri şi acţiuni specifice destinate acestui scop. . În acest sens, Guvernul României are în vedere extinderea utilizării sistemului de subcontractare, atât pentru producţia destinată pieţei interne cat şi pentru piaţa externa, prin care întreprinderile mici şi mijlocii devin subfurnizori pentru marile companii industriale, asigurându-se astfel un bun suport în dezvoltarea cooperării industriale şi a schimburilor comerciale. . Alte măsuri avute în vedere de Guvernul României pentru susţinerea dezvoltării cooperării industriale pe piaţa interna şi internationala se referă la următoarele aspecte: - întărirea climatului investitional şi de cooperare industriala, pe baza unui cadru legislativ adecvat şi a înţelegerilor bilaterale între tari privind protejarea investiţiilor; - identificarea de oportunitati şi scheme de cooperare industriala, găsirea de parteneri şi diseminarea de informaţii asupra pietii şi/sau potenţialilor parteneri; - organizarea de intalniri, mese rotunde, susţinerea unor iniţiative potenţial viabile şi asistenţa în deschiderea şi dezvoltarea interesului unor parteneri străini în cooperarea industriala. . Guvernul României are în vedere extinderea acţiunilor orientate către stimularea cooperării industriale şi atragerea unui volum mai mare de investiţii directe străine, în special din ţările UE, pentru subsectoarele industriale, produsele sau componentele de produse care prezintă avantaje comparative şi interes prioritar pentru România, cum sunt: tractoare şi maşini agricole, locomotive şi material rulant, autocamioane, construcţii aeronautice, metalurgia feroasa şi neferoasa, tehnica de calcul, maşini şi echipamente electrice, industria alimentara, etc. . În scopul dezvoltării cooperării industriale Guvernul urmăreşte identificarea de noi soluţii de promovare a unor proiecte de "engineering" financiar în domeniile de interes major (protecţia mediului, eficienta utilizării energiei, etc.) inclusiv pria utilizarea aranjamentului de "off-set", care este o formă contractuală avantajoasă şi care obliga un ofertant străin să investească în ţara care achiziţionează echipamentul. . Pentru întărirea potenţialului industrial regional şi pentru dezvoltarea cooperării economice, Guvernul are în vedere şi promovarea principiului specializării internaţionale, pe baza complementaritatii industriale cu ţările UE, Central şi Est Europene sau din alte zone apropiate. 4.5 Susţinerea dezvoltării IMM . Sectorul IMM constituie o parghie importanţa în dezvoltarea economică durabila a tarii şi în acest scop Guvernul României are în vedere o serie de măsuri pentru sprijinirea creşterii ponderii şi dezvoltării activităţii acestuia. . Modalităţile de intervenţie avute în vedere de Guvernul României pentru sprijinirea dezvoltării sectorului IMM se concretizează în doua direcţii principale: îmbunătăţirea mediului de afaceri şi stimularea demararii afacerilor şi sprijinirea dezvoltării de IMM viabile prin parghii directe, precum facilitarea accesului la sursele de finanţare şi la oferta de servicii de asistenţa/consultanţa şi de informaţii, cu scopul valorificării calităţilor acestor întreprinderi: flexibilitate în producţie şi capacitate ridicată de adaptare rapida la cerințele pietii şi vizează în principal următoarele: - Orientarea politicii de sprijinire a dezvoltării IMM-urilor spre simplificarea reglementărilor ce guvernează domeniul, respectiv spre elaborarea unor reglementări specifice, limitate la un minim rezonabil, pentru înfiinţarea şi funcţionarea IMM, astfel încât să se simplifice procedurile de înregistrare, autorizare şi licentiere a firmelor. În vederea îmbunătăţirii mediului de afaceri, simplificarea procedurilor de înregistrare şi autorizare a firmelor a fost pusă deja în practica prin aplicarea prevederilor OUG 76/2001, prin instituirea unei proceduri unice, simplificate şi înfiinţarea biroului unic, a cărui activitate accelereaza procedura înregistrării şi funcţionarii comercianţilor şi diminuează costurile aferente. - Aplicarea unei politici dinamice, astfel încât să se asigure un mediu economic stimulativ pentru IMM, să se faciliteze accesul lor pe pieţe şi să se perfecţioneze condiţiile de cooperare dintre IMM şi marile companii industriale. - Promovarea spiritului antreprenorial şi încurajarea iniţiativei individuale, îmbunătăţirea pregătirii manageriale (inclusiv prin initieri în cadrul învăţământului liceal şi universitar), încurajarea colaborării cu instituţiile de învăţământ superior . - Încurajarea extinderii sistemului de subcontractare, de către întreprinderi mici şi mijlocii, a furniturii de piese şi subansamble pentru livrarea acestora marilor companii industriale. - Îmbunătăţirea ofertei de servicii pentru IMM prin dezvoltarea de reţele de consultanţa, de sisteme de instruire în domeniile de interes, de sprijinire prin cofinantare a serviciilor de consultanţa, prin crearea unei baze de date care să ofere acces nediscriminatoriu la informaţii de piaţa şi servicii de management marketing şi financiare. - Asigurarea şi susţinerea accesului la activele disponibile ale operatorilor economici de stat, dezvoltarea parteneriatului de afaceri între sectorul public şi cel privat, utilizând parcurile tehnologice, centrele de inovare şi incubatoarele de afaceri. - Sprijinirea activităţii de C&D şi inovare tehnologică şi de implementare a rezultatelor acestora - Încurajarea activităţilor care contribuie la lărgirea pieţelor IMM şi cu prioritate la dezvoltarea exportului prin susţinerea participării la expoziţii, târguri, simpozioane, misiuni comerciale, acces la publicaţii şi training. - Acordarea de sprijin pentru accesul la baza de date privind legislaţia UE şi acordarea de asistenţa IMM în implementarea managementului industrial modern şi competitiv, bazat pe componentele de calitate (ISO 9000), de mediu (ISO 14000) şi marketing. - Îmbunătăţirea accesului IMM la finanţare cu scopul revitalizarii bazei antreprenoriale, al asigurării unei durate mai mari de viaţa IMM-urilor şi al sprijinirii dezvoltării activităţii firmelor cu potenţial de dezvoltare, prin programe de finanţare cu sprijin extern sau de la bugetul de stat: microcredite, scheme de creditare, asistenţa pentru dezvoltarea sistemelor modere de finanţare, granturi pentru promovarea antreprenoriatului şi înfiinţarea de întreprinderi, precum şi pentru proiecte/activităţi specifice (protecţia mediului, C&D, inovare, transfer de tehnologie, introducerea standardelor de calitate, subcontractare). - Dezvoltarea de proiecte şi acţiuni specifice pentru accesul IMM la sursele de finanţare accesibile, pe baza liniilor de creditare cu dobânda bonificata, sistem de garantare şi co-garantare etc., pentru pornirea sau dezvoltarea de afaceri. - Susţinerea accesului IMM la programe comunitare şi internaţionale - Asigurarea accesului la achiziţiile publice, pentru procurari de materiale, lucrări şi servicii. 4.6 Modernizarea rolului autorităţii publice . Modernizarea rolului autorităţi publice consta, în viziunea Guvernului României în întărirea capacităţii autorităţii publice din domeniul industriei (Ministerul Industriei şi Resurselor) de elaborare şi implementare a politicii industriale şi de gestionare a procesului de reforma economică din industrie (restructurarea şi privatizarea societăţilor comerciale aflate în coordonarea şi subordinea sa). . Pentru perfecţionarea activităţii autorităţii publice din domeniu, se are în vedere dezvoltarea cooperării cu operatorii economici în vederea creşterii performantei industriale, prin îmbunătăţirea sistemului de diseminare a informaţiilor referitoare la tehnologie, la tendintele pietii, sau la alţi diversi factori care influenţează performanta industriala. . O alta latura importanţa a acestui proces, pe care o practica autoritatea publică în domeniu, o constituie întărirea colaborării cu celelalte instituţii şi autorităţi publice de stat, precum şi extinderea consultărilor cu partenerii sociali în problemele legate de politica industriala, de reforma economică şi restructurare industriala, privatizare, perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional, compatibilitatea cu mediul înconjurător, ctc. 4.7 Promovarea coeziunii sociale . Coeziunea socială constituie un factor determinant în realizarea cu succes a ajustarii structurale şi în limitarea costurilor reformei economice. Guvernul are permanent în vedere implementarea şi dezvoltarea în principal a următoarelor practici: - atragerea partenerilor sociali şi a altor factori implicaţi în activitatea industriala, în procesul de elaborare şi implementare a politicilor; - permanentizarea procedurilor de consultare a operatorilor economici şi a partenerilor de dialog social cat şi a procedurilor de diseminare a informaţiilor utile; - obţinerea sprijinului partenerilor sociali în realizarea ajustarilor structurale. - susţinerea asigurării unui sistem cat mai eficient de protecţie socială pasiva şi mai ales activa. 4.8 Iniţiative în restructurare şi privatizare . Accelerarea şi adâncirea ajustarii structurale în industrie este calea principala care conduce la creşterea competitivitatii şi la asigurarea condiţiilor optime pentru operatorii economici de a face faţa concurentei puternice şi presiunii forţelor pieţei. Un element important pentru realizarea ajustarii structurale îl reprezintă pentru Guvernul României restructurarea societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, prin măsuri şi acţiuni care vizează: - inchideri de capacităţi neviabile (neperformante); - modernizarea, retehnologizarea şi optimizarea fluxurilor tehnologice din unităţi industriale cu potenţial de competitivitate; - reorganizarea activităţilor indirect productive şi nespecifice activităţii principale desfăşurate în cadrul societăţilor comerciale (externalizari) - modificarea structurii organizatorice; - corelarea numărului de personal cu volumul de activitate; ● Acţiunile care vizează restructurarea iau în considerare atât conjunctura şi perspectiva economică interna cat şi cea internationala, caracterizată prin globalizarea pieţelor, concentrarea capitalului în anumite activităţi, schimbări ale structurii de produse industriale datorate procesului tehnologic, impactul informatiei, integrarea României în structurile economice ale UE ctc. ● De asemenea, Guvernul României are ca prioritate accelerarea procesului de privatizare şi deplasarea accentului de pe aspectul cantitativ al procesului pe cel calitativ. Privatizarea nu trebuie văzută ca un scop în sine ci ca un proces prin care transferul de proprietate să se concretizeze în recapitalizare, modernizare, investiţii, management superior, care să conducă la eficienta economică în activitate. ● Procesul de privatizare trebuie să se realizeze, în conceptia Guvernului României printr-un un proces corect şi transparent şi prin utilizarea unui complex de metode de privatizare, cu accent deosebit pe privatizarea prin piaţa de capital. În acest scop se intenţionează elaborarea unor contracte de privatizare cu clauze clare, care să asigure modernizarea şi eficientizarea activităţii societăţii respective. Se va urmări realizarea de majorări de capital în societăţile comerciale de importanţa deosebită, urmând ca ponderea sectorului de stat în aceste societăţi să se reducă în timp, prin programe complexe de privatizare, cu asistenţa financiară internationala. ● O problema aparte o constituie siderurgia românească care are ca obiectiv atât asigurarea în cea mai mare măsura a necesarului de oţel pentru piaţa interna a României, oferind astfel premisele sustinerii dezvoltării unor importante sectoare şi subsectoare ale industriei prelucratoare, cat şi creşterea ofertei pentru export. ● În vederea realizării acestui obiectiv Guvernul României are în vedere restructurarea siderurgiei în conformitate cu exigenţele Uniunii Europene, care, în "Decizia Consiliului U.E. 1999/582/CE privind principiile, priorităţile, obiectivele intermediare şi condiţiile de parteneriat pentru aderarea României" de la sfârşitul anului 1999, a subliniat necesitatea adoptării şi implementarii unui plan de restructurare a siderurgiei româneşti. ● În acest scop şi în corelare cu Strategia Economică pe Termen Mediu a României şi a Programului de Guvernare 2001-2004, Ministerul Industriei şi Resurselor a elaborat o Strategie de restructurare a industriei siderurgice care va fi supusă aprobării de către Guvernul României. ● Strategia este structurată pe trei capitole, care vizează în principal modernizarea industriei siderurgice, restructurarea financiară şi restructurarea socială. 48.1 Alte iniţiative de restructurare şi privatizare Derularea procesului de restructurare a operatorilor economici cu capital majoritar de stat din România urmăreşte în principal asigurarea eficientei activităţii economice, dar şi încetarea activităţii şi lichidarea operatorilor economici neperformanti şi care nu pot prezenta planuri concrete şi viabile de rentabilizare a activităţii. ● În perioada decembrie 1992 - 31 mai 2001 în domeniul industriei au fost privatizate 1.881 întreprinderi industriale astfel: 1.787 în industria prelucratoare, 59 în industria extractiva şi 35 în energie electrica, gaze, apa. În prezent, în portofoliul APAPS se mai afla 556 întreprinderi industriale din care 512 în industria prelucratoare, 29 în ramura energie electrica şi termica, gaze, apa şi 15 din industria extractiva (în aceste cifre sunt incluse şi societăţile comerciale aflate în lichidare voluntara, reorganizare judiciară sau faliment şi cele 63 societăţi comerciale din cadrul programului PSAL I, negociat cu Banca Mondială). ● Guvernul României are în vedere continuarea acţiunilor hotărâte în cadrul Programului PSAL I cu Banca Mondială pentru cele 63 de societăţi comerciale. Pentru privatizarea acestora au fost angajate servicii de consultanţa din partea unor bănci de investiţii internaţionale / agenţi de privatizare, şi au fost deja întreprinse următoarele principale acţiuni, pe componentele programului: - "privatizarea caz cu caz a 5 mari societăţi comerciale cu capital majoritar de stat prin intermediul băncilor internaţionale de investiţii", pentru care au fost deja aprobate strategiile de privatizare pentru patru dintre ele, iar pentru cea de a cincea societate şi pentru societăţile comerciale rezultate prin divizarea acesteia a fost selectat prin licitaţie un nou consultant. Au fost scoase la vânzare trei dintre aceste societăţi comerciale. - "privatizarea a 50 societăţi comerciale cu capital majoritar de stat grupate în pachete" pentru care au fost aprobate prin Hotărâre de Guvern strategiile de privatizare pentru 44 dintre ele. - "restructurare/lichidare a 5 societăţi comerciale mari" pentru care au fost aprobate prin Hotărâre de Guvern strategiile de restructurare / privatizare /lichidare pentru toate cele cinci societi comerciale. ● În cadrul negocierilor Programului PSAL II dintre Guvernul României cu Banca Mondială se are în vedere introducerea unui nou lot de 20 societăţi comerciale, în doua componente: de privatizare şi restructurare, cu asistenţa băncilor de investiţii şi a firmelor de consultanţa internaţionale, astfel: - pentru componenta de privatizare 10 societăţi grupate în 3 pachete - pentru componenta de restructurare 10 societăţi grupate în 4 pachete şi oferirea spre privatizare şi la privatizare / restructurare a 7 societăţi comerciale din fiecare componenta, până la sfârşitul anului 2002. ● Un element important pentru realizarea ajustarii structurale îl constituie intensificarea procesului de restructurare. În realizarea acestui obiectiv un rol important l-a avut Programul de restructurare a întreprinderilor şi de reconversie profesională (RICOP-PHARE RO 9904) în care au fost incluse 69 întreprinderi cu capital majoritar de stat, 60 aflate la acea data în portofoliul Fondului Proprietăţii de Stat şi 9 în portofoliul Ministerului Industriei şi Resurselor(9 filiale şi sucursale ROMARM). Dintre acestea, pentru 55 obiectivul RICOP este privatizarea iar pentru 14 obiectivul RICOP este restructurare/lichidare. Până la această dată, ca urmare a aplicării măsurilor stabilite în Planul de restructurare, 18 întreprinderi au fost privatizate iar 28 aplica programele de restructurare, având prevăzute şi măsuri de corelare a numărului de salariaţi cu volumul producţiei. 4.9 Dezvoltarea cadrului stimulativ pentru investii ● Pentru asigurarea condiţiilor propice de dezvoltare economică, Guvernul României are în vedere creşterea semnificativă a volumului de investii străine în România, prin asigurarea unui climat investitional, stimulativ şi predictibil. În acest scop Guvernul României a initiat perfecţionarea cadrului legislativ vizând asigurarea tratamentului egal şi nediscriminatoriu între investitorii străini şi români. În iunie 2001 a fost adoptată Legea privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie prin care se introduc reglementări noi pentru investiţiile cu o valoare care depăşeşte echivalentul a un milion de dolari. Noua lege stabileşte un regim juridic favorabil investiţiilor străine directe în ce priveşte garantarea investiţiilor şi transferarea în străinătate a profiturilor. Acelaşi act normativ oferă investitorilor şi unele facilităţi cum sunt: exceptarea de la plata taxelor vamale a utilajelor, instalaţiilor şi echipamentelor tehnologice, amânarea plăţii taxei pe valoare adăugată pentru bunurile noi achiziţionate, amortizarea accelerata. Legea creează de asemenea un cadru instituţional pentru acest domeniu, stabilind ca Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, în colaborare cu Departamentele pentru Relaţia cu Investitorii Străini să asigure coordonarea aplicării uniforme a politicii Guvernului la nivel central şi local în ceea ce priveşte stimularea şi promovarea investiţiilor directe. Pentru creşterea volumului investiţiilor Guvernul României a initiat de asemenea acţiuni concrete pentu înlăturarea obstacolelor intampinate de investitorii străini în România, şi care constau în simplificarea procedurilor de înregistrare şi autorizare a firmelor, stabilitatii legislaţiei, eficientei serviciilor bancare etc., unele dintre ele fiind deja realizate. Un alt element important pentru susţinerea acestui obiectiv este promovarea României ca destinaţie pentru investitorii străini prin asigurarea unei informări pozitive, complete şi corecte asupra oportunitatilor de investiţii din România, la nivel de regiune şi de ramura economică, prin oferirea de servicii pentru investitori: de asistenţa de specialitate, de informare, de interfata cu alte instituţii, prin proceduri clare, adaptate practicilor internaţionale. Pentru dezvoltarea procesului investitional Guvernul României a initiat organizarea activităţii de promovare a investiţiilor străine, prin elaborarea de materiale promotionale şi de informare, inclusiv prin INTERNET, pentru sporirea interesului investitorilor pentru zonele defavorizate, zone libere, parcuri tehnologice, dezvoltare regionala. De asemenea Guvernul a înfiinţat un oficiu în subordinea directa a Primului ministru care permite accesul facil al investitorilor importanti la structurile de decizie guvernamentală. 4.10. Dezvoltarea pieţei interne de produse industriale ● Dezvoltarea industriala presupune ajustarea ofertei de produse la nivelul cererii pieţei. Previziunile de evoluţie a cererii pot constitui elemente care să favorizeze ajustarea producţiei fiecărei întreprinderi. În prezent, piaţa interna de produse industriale are un nivel scăzut al cererii din partea populaţiei şi agenţilor economici. Creşterea cererii interne de produse industriale este în atenţia Guvernului României, deoarece aceasta poate facilita dezvoltarea economiilor de scara, dinamica cererii interne oferind oportunitati pentru adincirea specializării producţiei şi apariţia de noi producători, ceea ce va conduce la menţinerea caracterului concurential al pieţei. În acest context Guvernul României se preocupa de găsirea modalităţilor de creştere a puterii de cumpărare a populaţiei şi de realizare a solvabilităţii pieţei interne. Acestea vor conduce la creşterea exigenţelor privind calitatea produselor, cu efect direct asupra întreprinderilor care vor face eforturi de a produce competitiv, rezultatul final urmărit fiind dispariţia decalajului dintre produsele pentru piaţa interna şi cea externa definit de sintagma "produse de export". ● Un element important de sustinere a ajustarii structurale a întreprinderilor industriale prin dezvoltarea pieţei interne îl constituie orientarea de perspectiva a achiziţiilor publice. În România, aplicarea prevederilor Ordonanţei de Urgenta a Guvernului 60/2001, privind achiziţiile publice va contribui la stimularea cererii pieţei interne. Domeniul selectiv limitat, dar nerestrictiv al achiziţiilor publice poate avea efecte pozitive asupra sectoarelor producătoare de echipament energetic, materiale de construcţii, material rulant de cale ferată, telecomunicaţii, electrocasnice, calculatoare şi birotica, precum şi asupra sectoarelor industriale producătoare de materii prime şi materiale pentru acestea. 4.11 Asigurarea compatibilitatii cu mediul înconjurător ● Necesitatea unui nivel înalt de protecţie a mediului este strâns legată în conceptia Guvernului României de dezvoltarea durabila şi creşterea standardului şi a calităţii vieţii. Protecţia mediului este susţinută printr-un sistem legislativ complex, parţial armonizat cu cel al UE. ● Mediul înconjurător este văzut de Guvernul României ca o resursa naturala pentru a cărui folosire firmele trebuie să fie pregătite sa plătească. Autorităţile publice evalueaza preţul pentru aceasta oferta de resurse de mediu şi au grija ca sa nu fie suprafolosita. Piaţa în continua creştere pentru folosirea resurselor de mediu conduce la dezvoltarea de noi instrumente, cum ar fi permisele de mediu şi licenţe şi se bazează pe principiul conform căruia poluatorul plăteşte. Este clar ca acest lucru va afecta toate segmentele pietii şi ca este necesar ca protecţia mediului şi acceptarea unui înalt nivel al standardelor de protecţie a mediului pot reprezenta iniţial o constrângere şi apoi un avantaj competitiv demn de luat în seama. În acest sens, Guvernul se implica în acordarea asistenţei necesare pentru ca firmele, atât cele mari cat şi cele mici, să-şi dezvolte strategii de protecţie a mediului şi să-şi integreze conceptia de proiectare, producţie şi marketing pornind de la tehnologii şi produse "curate". ● În cazurile în care alinierea la standardele de mediu este dificila la nivelul întreprinderii sau în zone geografice cu probleme grave de poluare, Guvernul va interveni, în condiţiile legii, fie prin ajutor direct, fie prin reduceri de taxe şi impozite sau alte măsuri cu efect echivalent, cu obligativitatea ca fondurile rezultate din acestea să fie utilizate în conformitate cu prevederile legislative armonizate vizând ajutorul de stat, pentru diminuarea şi, în măsura posibilului, pentru eliminarea poluarii. ● Respectarea reglementărilor în domeniul protecţiei mediului înconjurător şi promovarea larga a tehnologiilor şi produselor "curate", în condiţiile eficiente de costuri/beneficii, precum şi de crearea de noi modele de producţie şi consum, simultan cu creşterea performantei în domeniul protecţiei mediului şi prin susţinerea implementarii sistemului de management de mediu (ISO 14000) constituie o importanţa preocupare a Guvernului şi este materializata prin armonizarea legislativă din acquis-ul comunitar de mediu privind controlul poluarii industriale şi managementul riscului necesar, prin iniţierea şi implementarea de programe pentru reducerea impactului activităţilor industriale asupra mediului, concomitent cu refacerea ecologica a zonelor afectate de acestea. ● Guvernul României are în vedere ca aceleaşi instrumente să aibă efect atât asupra eficientei economice generale cat şi asupra reducerii poluarii şi utilizării eficiente a resurselor. Creşterea eficientei utilizării energiei electrice, cu toate ca va presupune costuri mari de modernizare a echipamentelor, va avea efecte pozitive atât asupra eficientei economice a întreprinderilor cat şi asupra protecţiei mediului prin limitarea sau reducerea emisiilor poluante. 4.12 Corelarea cu Programul de Dezvoltarea Regionala a României ● Economia românească, trece printr-o serie de ajustari structurale fundamentale care se manifesta şi în plan teritorial, în principal sub aspectul dezechilibrului dezvoltării regionale, ceea ce a necesitat elaborarea unui Plan Naţional de Dezvoltare Regionala. ● În procesul de constituire a regiunilor de dezvoltare, prin asociere voluntara de judeţe, se constata unele discrepanţe între nivelurile lor de dezvoltare, dar şi disparitati în interiorul regiunilor, între judeţe, oraşe, comune. Zonele cu probleme economice şi sociale sunt clasificate în trei categorii: - zone tradiţional subdezvoltate caracterizate printr-o combinaţie de rate înalte ale somajului structural şi ponderi mari ale forţei de muncă ocupate în agricultura. Sunt de asemenea caracterizate de o subdezvoltare a infrastructurii de baza şi de un nivel redus de investiţii. - zone care trec printr-un declin industrial sever, zone care în perioada de tranzitie au fost afectate de şomaj masiv, în special în industria extractiva şi prelucratoare. Aceste zone au perspective de dezvoltare, deoarece nivelul infrastructurii este relativ satisfăcător, iar mecanismele economiei de piaţa au început sa funcţioneze. - zone cu o structura economică fragila sunt zonele în care o pondere mare a forţei de muncă este încă ocupată în industria grea, generatoare de pierderi (chimica, metalurgica, miniera) şi sunt dependente în special de un singur sector industrial sau de o singura întreprindere şi sunt caracterizate de existenta unui număr mic de IMM. ● Politica industriala tine cont de aceste elemente în cadrul corelării politicilor sectoriale cu cele regionale. Guvernul are în vedere măsuri care să stimuleze dezvoltarea echilibrata a regiunilor, sa revitalizeze zonele defavorizate şi sa preintampine producerea de noi dezechilibre. În acest sens, exista şi se aplică prevederile legale privind regimul zonelor defavorizate, în care sunt acordate o serie de avantaje oamenilor de afaceri care investesc în aceste zone. ● Un element important al Planului Naţional de Dezvoltare Regionala îl reprezintă necesitatea realizării unui sistem de comunicaţii şi transport modern şi performant, care va determina revigorarea întreprinderilor industriale producătoare de utilaje şi echipamente destinate realizării acestuia. ● Guvernul României acorda o importanţa deosebită, în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare Regionala, pentru sprijinirea devoltarii tehnologice şi a inovarii creşterea eficientei utilizării resurselor umane şi a instruirii acestora, îmbunătăţirea calităţii mediului care sunt prioritati şi ale Politicii industriale, fiind factori de influenţa majoră asupra creşterii competitivitatii industriei. 5. EVOLUTII POSIBILE ÎN STRUCTURA INDUSTRIEI PRELUCRATOARE ● Ţinând seama de limitarile naturale de creştere în perspectiva a industriei extractive şi de necesitatea reducerii intensitatii energetice în toate domeniile de activitate ale economiei naţionale, astfel încât sa nu determine creşterea semnificativă a producţiei de energie electrica şi termica decât în corelare cu cererea, rezultă ca rolul principal în evoluţia viitoare a producţiei industriale va fi jucat de industria prelucratoare. ● Estimarea evoluţiei pe termen mediu a sectoarelor industriale a avut în vedere prevederile studiilor de analiza şi evaluare, în care se identifica punctele tari şi cele slabe, oportunitatile şi amenintarile, evaluarea unor indicatori de competitivitate, şi care iau în considerare următoarele aspecte principale: - deţinerea unor avantaje comparative şi competitive legate de tradiţie, de existenta de know-how de producţie sau licenţe preluate de la firme de prestigiu, de utilizarea forţei de muncă bine calificată şi cu costuri reduse, precum şi de existenta şi folosirea de resurse materiale interne. - rezultate favorabile înregistrate în activitate datorită competitivitatii şi poziţiei avantajoase de pe piaţa interna şi/sau internationala. - contribuţie semnificativă în susţinerea reabilitării şi modernizării altor domenii din economia naţionala (agricultura, infrastructura, etc.). - dezvoltarea activităţilor de înaltă tehnologie şi a informaticii (în principal software). ● În acest context pe termen mediu se estimeaza, pentru evoluţia activităţii industriale, înregistrarea (de modificări ale ponderii unor sectoare industriale în totalul industriei, determinate de perspectivele evoluţiei probabil diferenţiate atât între acestea cat şi în structura lor, dintre care cele mai semnificative au în vedere: - Dezvoltări posibile de activităţi în industria confecţiilor de îmbrăcăminte, fabricatia de încălţăminte, producţia de mobilier, prelucrarea lemnului, prelucrarea ţiţeiului, industria de maşini şi echipamente, industria metalurgica, industria sticlei, ceramicii şi materialelor de construcţii, tractoare şi maşini agricole, industria mijloacelor de transport, informatica şi electronică, industria alimentara şi a băuturilor. - Menţinerea unui nivel relativ constant în: industria chimica, industria celulozei, hârtiei şi cartonului, prelucrarea cauciucului şi a maselor plastice, industria de maşini şi aparate electrice. Aceste evolutii se preconizeaza a fi diferenţiate în cadrul sectoarelor industriale, în concordanta cu nivelul de influenţa a următorilor factori principali: - Ritmul şi gradul de ajustare structurală realizat în scopul asigurării competitivitatii şi productivitatii muncii; - Potenţialul de adaptare la cerinţele şi exigenţele pieţei interne şi externe, în condiţii de eficienta ridicată; - Capacitatea de adaptare la restricţiile şi constrangerile economice interne şi internaţionale; - Nivelul de inzestrare cu factori de producţie şi capacitatea de a asigura sursele financiare destinate investiţiilor pentru modernizările tehnologice; - Menţinerea sau creşterea gradului de atractivitate pentru investiţiile străine şi autohtone, pe baza avantajelor comparative şi competitive; - Utilizarea eficienta a forţei de muncă, orientarea către piaţa şi spre nevoile operatorilor economici a C&D şi inovarii şi dezvoltarea serviciilor aferente activităţilor industriale (marketing, informatica, service, consulting etc.); - Asigurarea unui management industrial microeconomic eficient şi imbinat cu managementul calităţii şi al protecţiei mediului. ● Referitor la industria prelucratoare se estimeaza o creştere într-un ritm mediu anual de 6,5% pentru perioada 2001 - 2004, superior celui preconizat de 5,8% pentru ansamblul industriei. ● Accelerarea şi aprofundarea procesului de restructurare în industrie se preconizeaza ca va conduce la o diminuare a numărului mediu de personal, ceea ce va asigura o mai buna corelare a volumului de activitate cu numărul de salariaţi şi o situaţie îmbunătăţită pentru productivitatea muncii. Se sconteaza pe revenirea în anul 2004 la numărul mediu de salariaţi în industrie din anul 1999, estimand creşterea productivitatii muncii într-un ritm mediu anual de 4,7%, pe termen mediu. 6. Sectorul energetic ● Industria prelucratoare românească este susţinută de un sector energetic dezvoltat şi funcţional în care resursele interne de agenţi purtători de energie asigura cea mai mare parte a consumului, iar importurile de completare constau din gaze naturale (cca. 25-30% din total consum) şi pacura. 6.1. Industria energiei electrice şi termice ● Producţia de energie electrica şi termica a României se realizează în cea mai mare parte în termocentrale (60%). Ponderea energiei realizată în hidrocentrale este mai redusă (cca. 30%) iar cea bazată pe combustibil nuclear este de cca. 10%. ● Industria energiei electrice şi termice a cunoscut în cei 11 ani de tranzitie schimbări profunde atât în ceea ce priveşte cadrul instituţional cat şi cel al legislaţiei specifice. Optand pentru continuarea demonopolizarii şi creării unui mediu concurential în sector, în anul 2000 prin reorganizarea fostei Companii Naţionale de Electricitate (CONEL) au fost înfiinţate doua societăţi comerciale de producţie a energiei electrice, una în domeniul termoenergetic şi alta în domeniul hidroenergetic, o companie naţionala pentru transport şi o societate comercială pentru distribuţia şi furnizarea energiei electrice. ● În vederea asigurării unui cadru normativ-legislativ modern transparent şi stimulativ a fost elaborata şi adoptată legislaţia în domeniul energiei electrice şi termice. În ultimii ani a început elaborarea şi aplicarea legislaţiei secundare în domeniul energiei electrice şi termice şi a fost adoptată legea pentru utilizarea raţională a energiei. Pentru supravegherea şi reglementarea pieţei de energie electrica a fost înfiinţată Autoritatea Naţionala de Reglementare în domeniul Energiei, iar în perspectiva creării unei burse a energiei a fost înfiinţat sub forma unei societăţi comerciale, Operatorul de Piaţa. Prin hotărâre de guvern, piaţa de energie electrica din România a fost deschisă iniţial cu 10%, extinzandu-se ulterior la 15%. Cadrul legislativ pentru subsectorul energeticii nucleare este bine pus la punct şi operational ca urmare a cerinţelor impuse de Agenţia Internationala pentru Energie Atomica de la Viena, la care România este membru. ● Direcţiile strategice de evoluţie ale sectorului energiei electrice şi termice au fost stabilite prin finalizarea în trimestrul II al anului 2001 a strategiei energetice a României pe termen mediu (2001-2004). În cuprinsul acesteia se evidenţiază faptul ca România va deveni o ţara membra a UE care şi-a insusit şi pus în aplicare acquis-ul comunitar în domeniu, iar piaţa românească va fi o parte a marii pieţe a UE. Politica energetica a României va fi sincronizata cu politica comunitara punându-se accent pe siguranţa, eficienta, protecţia mediului, drepturile consumatorului, prin mecanisme concurentiale şi o reglementare eficienta şi echilibrata. ● Referitor la privatizare atât strategia de dezvoltare economică pe termen mediu a României cat şi strategia energetica prevede iniţierea încă din anul 2001 a procedurilor vizând privatizarea distribuţiei şi producţiei. ● În vederea interconectarii în cadrul UCTE, sunt în curs de desfăşurare operaţiunile şi procedurile tehnice necesare inclusiv probele, urmând ca interconectarea propriu-zisa să aibă loc în anul 2002, oferind astfel premisele creşterii cantităţii de energie exportata. 6.2. Extractia de ţiţei şi gaze naturale ● Explorarea şi exploatarea zăcămintelor de petrol din România face obiectul de activitate al Societăţii Naţionale de Petrol PETROM SA, care este o societate integrată, în cadrul ei funcţionând doua rafinarii şi doua complexe petrochimice. Domeniul petrolier mai cuprinde opt rafinarii din care şapte sunt privatizate astfel încât piaţa produselor petroliere din România poate fi considerată o piaţa deschisă, funcţionând în regim concurential. ● Activitatea în domeniul petrolier este reglementată prin Legea Petrolului. ● Domeniul distribuţiei produselor petroliere este la un nivel puternic concurential, în continua dezvoltare şi cuprinde atât reţeaua de stat a SNP Petrom, cat şi o multitudine de alte reţele aparţinând unor cunoscute companii străine sau autohtone private (SHELL, MOL, LUKOIL, OMEGA, OMV, AGIP, NOVA etc.). ● Este de asteptat ca în viitorii ani producţia de ţiţei sa rămână cel puţin relativ constanta prin punerea în exploatare a noi rezerve de ţiţei pe platforma continentala a Marii Negre, care compensează parţial declinul altor zone, cat şi prin retehnologizarea şi modernizarea utilajelor de extracţie. ● În sectorul de gaze naturale după restructurarea acestuia, funcţionează o societate naţionala de exploatare, producţie furnizare şi depozitare, o societate naţionala de transport şi doua societăţi comerciale de distribuţie. Activitate de extracţie a gazelor naturale desfăşoară şi SNP Petrom. Restructurarea sectorului a fost facuta în scopul continuării demonopolizarii şi pentru crearea unui mediu concurential real în domeniu. ● Pentru perfecţionarea cadrului instituţional în vederea reglementării şi supravegherii pieţei interne de gaze a fost creata Autoritatea Naţionala de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale. De asemenea, pentru completarea cadrului juridic necesar a fost elaborata, în armonizare cu prevederile europene, legislaţia care reglementează activităţile în sectorul gazelor naturale (OG 60/1999). În vederea dezvoltării pieţei de gaze naturale s-a creat Operatorul de Piaţa. În prezent piaţa de gaze naturale a fost deschisă în proporţie de 10%. ● Continuarea reformei sectorului de gaze naturale se va face şi prin iniţierea procesului de privatizare. Programele guvernamentale elaborate prevăd într-o primă faza privatizarea în domeniul distribuţiei. ● O opţiune strategica pentru acest sector o constituie diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze naturale a României care va fi realizată prin interconectarea sistemului de transport naţional cu cel din Ungaria şi Bulgaria, prin creşterea capacităţii de tranzit gaze precum şi prin construirea unui terminal de gaze lichefiate la Marea Neagra. ● Se preconizeaza pentru următorii ani o uşoară creştere a producţiei de gaze naturale şi de asemenea dublarea capacităţii de inmagazinare. Se va intensifica activitatea de exploatare, prin utilizarea inclusiv a cotei de dezvoltare şi a taxei de exploatare prevăzute în Legea Petrolului. În acelaşi sens se va continua realizarea "Programului minimal de explorare" prevăzut în "Actul de dare în administrare" a perimetrelor. 63. Extractia de cărbune ● Extractia de cărbune în România se realizează în cadrul Companiei Naţionale a Lignitului Targu Jiu, Companiei Naţionale a Huilei Petrosani şi Societăţii Naţionale a Carbunelui Ploiesti. ● Pentru desfăşurarea activităţii de restructurare a sectorului a fost creat cadrul legislativ necesar, respectiv Legea minelor şi cadrul instituţional adecvat: ANRM (Agenţia Naţionala de Resurse Minerale), pentru supravegherea şi reglementarea pieţei de cărbune, o agenţie naţionala pentru implementarea programelor de reconstrucţie a zonelor miniere şi un organism care să coordoneze închiderea minelor neviabile. ● Pentru reducerea pierderilor din exploatare a fost elaborat un program care prevede închiderea etapizata a 230 de mine. Până în prezent au fost închise 32 de mine, în anul 2001 fiind prevăzută finalizarea acţiunii pentru încă 37 de mine. ● În urma opririi activităţii minelor cu pierderi numărul personalului din sector s-a redus substanţial, fiind disponibilizaţi cca. 91.000 de salariaţi, reprezentând o diminuare cu 55% a personalului. ● Pentru reducerea efortului financiar al statului a fost elaborat un program de reducere a subvenţiilor. Acest program este în curs de aplicare, până în prezent reusindu-se eliminarea lor în extractia de lignit. ● Din punct de vedere al producţiei, se preconizeaza pentru următorii ani menţinerea acesteia aproximativ constanta sau într-o uşoară creştere, în special din punct de vedere al ponderii sortimentelor valoroase de huila în total huila neta. Se va continua concentrarea exploatării în carierele lignit şi exploatările subterane cu productivitate ridicată. Se efectuează la acest moment studii de oportunitate privind realizarea unor sisteme integrate între producătorii de cărbune şi energie. 7. Evaluări în abordarea sectoriala Industria prelucratoare din România se bazează pe un potenţial important şi diversificat de resurse naturale industrializabile, evidenţiat în principal de minereurile metalifere (cupru, argint, aur), minereuri nemetalifere (sare, calcar, argile, etc.), ţiţei şi gaze naturale, masa lemnoasă, resurse vegetale şi animale, ape minerale, etc. Structura relativ complexa a industriei prelucratoare românească este în general corelata şi orientata în raport cu valorificarea acestor resurse naturale indigene în care unele subsectoare au potenţial real de viabilitate, cautand sa realizeze o prelucrare cat mai avansată a acestor resurse. 7.1. Industria metalurgica 7.1.1. Industria siderurgica ● Siderurgia a cunoscut o dezvoltare puternica în cadrul economiei româneşti, deşi materiile prime necesare (minereuri de fier, cărbune cocsificabil s.a.) sunt în majoritate din import. Dezvoltarea industriei siderurgice a avut în vedere şi existenta unor surse de materii indigene (fier vechi, calcar etc.), precum şi aprovizionarea cu minereuri de fier din fosta Uniune Sovietica. ● Începând cu anul 1990 datorită scaderii cererii interne de metal şi pierderii unor pieţe traditionale, de la o producţie de oţel de cca. 13,4 milioane tone în anul 1989, s-a ajuns la 4,5 milioane tone oţel, în anul 2000. ● Prin oprirea instalaţiilor Siemens-Martin şi a altora uzate fizic şi moral, capacitatea totală a siderurgiei s-a redus la 8-9 milioane tone oţel pe an. Capacitatile de laminare au fost şi ele reduse, în principal prin oprirea şi conservarea unor instalaţii. în prezent capacitatea de laminare a sectorului este de cca. l0 milioane tone pe sn. ● În siderurgie funcţionează în prezent 33 de întreprinderi, din care: 7 mari combinate integrate; 4 întreprinderi de ţevi laminate şi 3 întreprinderi de ţevi sudate. Restul societăţilor din sector produc profile laminate şi sarma (inclusiv oţel beton). Numărul întreprinderilor privatizate era la începutul anului 2000 de 19 (58% din total), din care 2 mari combinate siderurgice, restul au capital majoritar de stat şi sunt avute în vedere în procesul de privatizare. Numărul personalului din siderurgie la începutul anului 2000 era de cca. 79.000 salariaţi, reprezentând 38% faţă de numărul salariaţilor din anul 1989. ● Ponderea subsectorului în valoarea totală a producţiei industriale a fost în anul 2000 de cca. 15%. Exportul în anul 2000 s-a ridicat la 1,66 miliarde USD, reprezentând cca. 16% din totalul exportului României iar importul a fost de cca. 619 milioane USD şi a constat în principal din: minereuri de fier, cărbune cocsificabil şi feroaliaje. ● Ţinând seama de ponderea şi de importanţa industriei siderurgice în economia românească şi în producţia şi pe piaţa europeană, experţii Uniunii Europene au apreciat ca restructurarea şi atingerea nivelurilor de calitate în realizarea unor performanţe finaciare la nivelul exigenţelor vest-europene constituie o necesitate de prim ordin pentru integrarea României în rândul ţărilor Uniunii Europene. În anul 1993 a fost semnat "Protocolul nr. 2 CECO", adiacent Acordului de Asociere, document referitor la evoluţia relaţiilor dintre siderurgia românească şi cea a ţărilor Uniunii Europene şi la etapele ce trebuiau parcurse pentru atingerea tintelor de integrare. La sfârşitul anului 1999, "Decizia Consiliului U.E. din 6 decembrie 1999/582/CE privind principiile, priorităţile, obiectivele intermediare şi condiţiile de parteneriat pentru aderarea României, prevede la capitolul obiective pentru anul 2000, "adoptarea unui plan de restructurare a siderurgiei româneşti în conformitate cu exigenţele Uniunii Europene" şi, la capitolul obiective pe termen mediu, implementarea programului de restructurare a siderurgiei româneşti. ● În acest scop în luna iulie 2000, a fost finalizată lucrarea "Asistenţa tehnica pentru restructurarea industriei siderurgice româneşti". Aceasta a fost realizată de către experţii UE, din Franţa-USINOR Consultanţa şi Spania-IDOM, în colaborare cu specialiştii români şi coordonata de către un Comitet Director, din care au făcut parte reprezentanţi ai principalelor instituţii implicate în restructurarea siderurgiei româneşti. La elaborarea lucrării au participat în mod activ şi reprezentanţi ai direcţiilor de specialitate din Consiliul Uniunii Europene (D.G. Enterprise, D.G. Competition), Lucrarea fundamentează necesitatea restructurării în ansamblu a sectorului siderurgic prin eliminarea capacităţilor de producţie invechite şi modernizarea celorlalte pentru a satisface cerinţele pieţei în condiţii de eficienta. Aceasta presupune specializarea întreprinderilor funcţie de echipamentele şi instalaţiile competitive, restructurarea financiară şi acompaniamentul social pentru fiecare întreprindere, conform regulilor prin care se ating performanţele de viabilitate impuse de exigenţele pieţei Uniunii Europene. ● Având ca suport lucrarea de asistenţa tehnica menţionată, specialiştii români au elaborat "Studiul de Restructurare a Siderurgiei din România" care fundamentează strategia pe termen mediu şi lung, precum şi politicile acestui sector, studiu care se va prezenta pentru aprobare (Guvernului României în perioada imediat următoare şi apoi Comisiei Europene. ● Sunt numeroase oportunitati pentru dezvoltarea siderurgica având în vedere piaţa externa deja existenta (Italia şi Germania, ţările Nord-Africane şi Orientul Mijlociu) dar şi posibilitatea extinderii acesteia. Se asteapta de asemenea creşterea cererii pieţei interne prin implementarea marilor proiecte de infrastructura (modernizarea căilor ferate) şi dezvoltării sectorului de construcţii de maşini şi de utilaje pentru agricultura. Problemele majore ale sectorului constau în costurile mari pentru modernizare şi retehnologizare şi în faptul ca produsele siderurgice româneşti sunt axate pe ponderea de produse cu o redusă valoare adăugată, impunandu-se reorientarea producţiei. ● Politica industriala sectoriala, pe baza căreia se vor atinge obiectivele strategice ale siderurgiei are ca obiectiv general, consolidarea şi modernizarea întreprinderilor care deţin un important avantaj comparativ şi competitiv, astfel încât prin producţia realizată, să se asigure satisfacerea cererii interne de produse siderurgice şi realizarea unui volum de export în măsura sa susţină importul de minereuri de fier şi alte materii prime şi materiale. ● Atingerea obiectivului general al sectorului este posibila prin: - restructurarea selectiva a sectorului prin eliminarea proceselor şi produselor necompetitive şi promovarea tehnologiilor performanţe şi a produselor cu valoare adăugată mare (oteluri înalt aliate şi inoxidabile, produse acoperite, table electrotehnice etc) şi cu caracteristici la nivelul standardelor şi normelor Uniunii Europene; - optimizarea capacităţilor de producţie plecand de la structura cererii interne şi externe de produse siderurgice; - modernizarea tehnologiilor şi instalaţiilor existente în vederea reducerii consumurilor materiale şi energetice a tuturor categoriilor de costuri, a imbunatatii calităţii produselor, a reducerii nivelurilor de poluare s.a.; - fundamentarea unor programe speciale şi implementarea de măsuri de reducere a poluarii şi de reconstrucţie ecologica, conform normelor Uniunii Europene; - restructurarea complexa (economică, financiară, comercială managerială, etc) a societăţilor cu capital majoritar de stat, în scopul creşterii activităţii acestora pentru investitori puternici, cu mare potenţial tehnico-economic; - externalizarea unor activităţi auxiliare din întreprinderile siderurgice; - elaborarea de programe speciale privind dezvoltarea şi orientarea resurselor umane, creşterea flexibilitatii şi mobilitatii forţei de muncă. 7.1.2. Metalurgia neferoasa ● Acest subsector s-a dezvoltat în România pentru a pune în valoare resursele de minereuri neferoase indigene şi pentru a satisface cerinţele economiei naţionale de metale şi produse neferoase. ● În ultimii ani, datorită declinului economiei româneşti, metalurgia neferoasa a avut o evoluţie descendenta. Producţia la principalele produse a înregistrat scaderi importante, ajungând la următoarele niveluri faţă de 1989: la alumina calcinata (60%); la aluminiu primar (67%); la laminate din aluminiu (61%); la cupru (42%); la plumb (69%); la zinc (69%). ● În producţia subsectorului se remarca o evoluţie mai dinamica faţă de industria siderurgica, explicabila prin ritmul mai mare de creştere a cererii de neferoase şi prin viteza mai mare de restructurare şi de adaptare a unor întreprinderi din acest sector. Acest sector are oportunitati de dezvoltare datorită faptului ca exista materii prime în România dar şi resurse alternative în zone apropiate ca: Bosnia şi Polonia. De asemenea exista un puternic sector privat şi întreprinderile producătoare de aluminiu şi aliaje de aluminiu care aparţin încă sectorului de stat, au fost modernizate şi restructurate. ● În cadrul domeniului metalurgiei neferoase funcţionează 111 întreprinderi, din care: 4 combinate metalurgice neferoase, 5 întreprinderi de prelucrare şi 2 întreprinderi producătoare de alumina şi cca. 100 IMM înfiinţate după anul 1990. IMM-urile desfăşoară diferite activităţi între care: turnarea de metale neferoase, reciclarea metalelor şi a aliajelor neferoase etc. şi au o pondere de cca. 3-4% în producţia industriala a subsectorului. Din cele 11 societăţi înfiinţate înainte de 1990, 7 sunt privatizate şi 4 au în continuare capital majoritar de stat. Numărul de salariaţi din acest subsector s-a menţinut practic constant, cifrandu-se în prezent la cca. 25.000 persoane. ● Cererea interna de produse neferoase şi prognoza acesteia, corelata cu ritmurile de dezvoltare preconizate pentru diferitele sectoare industriale, precum şi evoluţia cererii externe conduc la estimari favorabile privind perspectiva industriei metalurgice neferoase. În acest context, tendintele de evoluţie estimate prevăd ritmuri relativ mari de creştere a producţiei de cupru, zinc, aluminiu şi laminate din aluminiu. Întreprinderile privatizate preconizeaza cresteri de capacitate şi de producţie, iar celelalte întreprinderi îşi propun o activitate rentabila. ● Strategia subsectorului a fost fundamentată pe cererea interna - previzionata a creşte - şi pe piaţa externa - foarte globalizata şi influentata de oscilatiile preţurilor de cotatie înregistrate la London Metal Exchange - LME. ● Politica industriala a subsectorului are ca obiectiv general: consolidarea şi dezvoltarea competitivitatii întreprinderilor, creşterea flexibilitatii şi adaptabilitatea acestora pentru a corespunde exigenţelor tot mai mari ale pieţei. ● Atingerea obiectivului are în vedere următoarele: - modernizarea proceselor tehnologice şi a instalaţiilor atât pentru creşterea calităţii şi competitivitatii produselor, cat şi pentru reducerea poluarii şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, - fundamentarea unor programe speciale de Cercetare - Dezvoltare care să conducă la implementarea de tehnologii performanţe, ecologice şi realizarea de produse la standardele U.E. şi internaţionale; - finalizarea programelor existente la fiecare întreprindere privind protecţia mediului şi reconstructia ecologica, fundamentarea de noi programe care să vizeze societăţile şi zonele cu niveluri ridicate de poluare; 7.2. Industria construcţiilor de maşini 7.2.1. Industria construcţiilor metalice şi produselor din metal (confecţii metalice, cazane, generatoare de abur etc.) are în componenta un număr de circa 1800 societăţi comerciale. ● Din punct de vedere al conceptiei şi al documentaţiei, fabricatia de construcţii metalice este aliniata la prevederile normelor şi standardelor internaţionale, dar cu un nivel calitativ deficitar. Acest subsector se va menţine la un anumit nivel în economie, având în vedere ca majoritatea sectoarelor din industria construcţiilor de maşini sunt consumatoare de constuctii metalice. Pentru asigurarea nivelului necesar de competitivitate se estimeaza ca va continua restructurarea subsectorului având drept obiectiv principal modernizarea şi eficientizarea producţiei. Având în vedere piaţa în creştere atât pentru intern cat şi la export, se apreciază ca în cadrul subsectorului exista posibilitatea apariţiei în continuare a unor întreprinderi mici competitive, având în vedere ca acesta este subsectorul cu cel mai mare număr de societăţi private din industria construcţiilor de maşini. ● În domeniul producţiei de cazane şi de generatoare de abur şi apa fierbinte se realizează echipamente pentru întreaga gama de combustibili, la un nivel tehnologic şi de performanţă medie, proiectele fiind unele de conceptie proprie şi altele sub licenta. Având în vedere ca în domeniu concurenta este puternica iar fără retehnologizare nu exista sanse de reusita, operatorii economici sunt orientati către modernizarea produselor, prin îmbunătăţirea performantelor tehnice şi de calitate, precum şi spre asimilarea de produse noi solicitate de piaţa (cazane cu circulaţie controlată, cazane recuperatoare). 7.2.2. Industria de maşini şi echipamente, cuprinde numeroase subsectoare industriale, dintre care conform prioritatilor din Programul de Guvernare, sunt de interes major următoarele: - fabricatia de tractoare şi maşini agricole, pentru inzestrarea agriculturii; - fabricatia de rulmenti datorită ponderii deosebite la exportul tarii; - fabricatia de pompe industriale, pentru susţinerea programului de irigaţii. Subsectoarele importante pentru economia naţionala sunt: - fabricatia de utilaj petrolier şi metalurgic, determinat de ponderea mare a exportului; - fabricatia de turbine hidraulice şi turbine cu abur, pentru susţinerea programului de reabilitare a sistemului energetic. Pentru aceste subsectoare, evoluţia în perspectiva imediata se va axa pe restructurare şi continuarea privatizării. Celelalte subsectoare ale industriei de maşini şi echipamente sunt: ● Fabricatia de motoare cu combustie interna, se realizează cu capacităţi de producţie integrate în companiile producătoare de autovehicule şi tractoare, iar fabricatia de motoare pentru propulsie feroviara şi navala, se executa de către un singur agent economic. ● Fabricatia de turbine. În acest sector se realizează atât turbine hidraulice, sub licenta proprie şi cu un nivel tehnic competitiv cat şi turbine cu abur apropiate ca nivel de cele mai bune realizari internaţionale ca randament, turatie şi consum de metal şi beneficiind de un nivel tehnologic ridicat. ● Fabricatia de compresoare, este realizată pe capacităţi integrate pe platforme industriale complexe; produsele sunt de un nivel tehnic mediu, având în vedere ca se utilizează tehnologii cu productivitati reduse. ● Pompele industriale, au un nivel tehnic competitiv, fiind produse pe capacităţi cu nivel tehnologic în general ridicat (ex: pompele rotative din fonta şi oţel, inclusiv pompele elicoidale). ● Fabricatia de armături industriale, are un nivel tehnic satisfăcător realizand produse aliniate la standardele internaţionale; dotările tehnologice în sectoarele calde sunt însă vechi, cu consumuri energetice ridicate şi productivitate redusă, ceea ce determina o competitivitate redusă. Prin privatizarea principalelor trei societăţi comerciale producătoare de armături şi prin restructurarea avută în vedere de ceilalţi agenţi economici se va ajunge la creşterea performantelor tehnice ale produselor din acest subsector. ● Fabricatia de rulmenti, este localizata în trei societăţi comerciale privatizate cu investitori străini şi în trei societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, inregistraza o pondere de 85% din producţie care este destinată exportului, fiind produse competitive pe plan internaţional. ● Fabricatia de poduri şi macarale portuare, cuprinde toate gamele de poduri electrice rulante inclusiv variantele acţionate prin telecomanda, la un nivel tehnic mediu. Capacitatile depăşesc cu mult cererea pieţei şi de aceea perspectiva este orientata spre reconversia fabricaţiei. ● Fabricatia de utilaje tehnologice pentru metalurgie, mine şi petrochimie, nu are capacităţi distincte, fiind integrată în platforme complexe, cu dotări tehnologice uzate, cu randamente mici iar produsele finite nu sunt competitive. Principalele societăţi comerciale sunt societăţi cu capital majoritar de stat, care în perioada următoare îşi vor restructura activitatea, în sector mai exista trei societăţi comerciale cu capital privat. ● Fabricatia de maşini unelte are un nivel tehnic necompetitiv datorită calităţii componentelor electronice şi informatice. Este necesar importul de astfel de componente şi de modernizarea tehnologiilor. Subsectorul are o importanţa pondere a sectorului privat, suferind în ultimii 8 ani un amplu proces de restructurare şi privatizare. ● Fabricatia de tractoare şi maşini agricole se orienteaza pentru încadrarea în programul naţional de dezvoltare a agriculturii, respectiv asigurarea necesarului de tractoare şi maşini agricole asa cum rezultă din strategia Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor. În acest scop operatorii economici din domeniu urmăresc accentuarea procesului de restructurare şi în unele cazuri de privatizare, pentru adaptarea la cerinţele pieţei şi pentru creşterea competitivitatii produselor. 7.2.3. Industria mijloacelor de transport are următoarele componente: ● Fabricatia de autoturisme de oraş este în totalitate privatizata, cu participarea unor firme internaţionale de prestigiu: RENAULT şi DAEWOO. Programele de investiţii au ca rezultat produse aliniate standardelor internaţionale realizate pe dotări moderne cu linii specializate în fabricatia caroseriilor şi motoarelor. Creşterea producţiei de autoturisme de oraş va determina dezvoltarea unei puternice industrii orizontale (accesorii, piese de schimb). ● Fabricatia de autoturisme de teren necesita asocierea cu un producător extern pentru redresare. ● Fabricatia de autovehicule de transport marfa se executa în principal pe baza licenţei MAN din 1972, modernizata cu forte proprii. Efortul specialiştilor au avut ca rezultat fabricatia unui autocamion de 3,5 tone cu motorizare din producţie proprie aliniata standardelor internaţionale (EURO 2); începând cu semestrul II 2001 se vor produce şi motoare EURO 2 pentu sarcini de 8 tone. Pentru sarcini mai mari se asigura motorizare performanta din import (Renault, Navistar, Caterpilar). ● Fabricatia de autovehicule de transport pasageri are ca produs performant autobuzul de transport urban realizat în cooperare cu caroserul De Simon şi echipat cu motorizare MAN-Voight (importuri de 65%). Exista o piaţa interna destul de mare pentru autobuze, microbuze şi autovehicule speciale, dar este necesar un investitor puternic care să aducă tehnologie şi eventual posibilitatea facilităţilor de vânzare în leasing către clienţi. ● Producţia de mijloace de transport feroviar se executa în trei societăţi private, o societate în curs de privatizare (vagoane transport marfa şi automotoare) şi o societate cu capital de stat (vagoane transport călători). Nivelul tehnic este mediu, dar beneficiind de programe de modernizare, produsele pot avea un nivel de competitivitate ridicat (pentru vagoane de călători -licenta De Dietrich) ● Construcţiile navale se realizează în şase societăţi comerciale private şi doua societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, având o producţie preponderenta pentru export după proiectul clientului dar de cele mai multe ori fabricatia limitându-se la execuţia "coajei". În majoritate santierele navale au dotări şi organizări ale fabricatiilor comparabile cu cele străine. Sectorul are multiple oportunitati datorate în primul rând puternicului sector privat, traditiei şi forţei de muncă specializate. Are o buna competitivitate la export din prisma raportului calitate - preţ cat şi aşezarea geografică. Posibilitatea realizării în ţara a unor părţi componente (construcţia metalică, ancore, motoare, echipament electric, etc) oferă posibilitatea dezvoltării unei industrii orizontale puternice. Unul dintre cele mai mari dezavantaje îl constituie productivitatea scăzută şi dependenta de împrumuturi bancare pe termen lung şi cu dobânda mare. Având în vedere concurenta puternica de pe piaţa, perspectivele cererii pe piaţa interna şi externa, precum şi posibilităţile financiare limitate pentru reabilitarea sectorului, se estimeaza ca subsectoarele care vor avea o evoluţie ascendenta în viitor sunt: tractoare şi maşini agricole; rulmenti; pompe industriale, utilaj petrolier, metalurgic şi energetic, turbine hidraulice şi cu abur, construcţii metalice, autoturisme, iar cele care îşi vor menţine nivelul actual sunt mijloacele de transport feroviar şi motoarele. 7.3. Industria electrotehnica şi electronică 7.3.1 Industria de echipamente electrice şi optice ● Industria de echipamente electrice şi optice are un rol deosebit în modernizarea şi introducerea progresului tehnic în toate ramurile economiei. În prezent, în cadrul industriei de echipamente electrice şi optice, numărul întreprinderilor active a depăşit 3.500, ritmul de aparitie şi dezvoltare al întreprinderilor noi fiind mai accentuat în industria electronică, în special în domeniul software-ului şi al serviciilor. La sfârşitul anului 1999 sectorul privat realiza 90% din cifra de afaceri a domeniului. Ponderea industriei de echipamente electrice şi optice în cadrul industriei prelucratoare româneşti este de cca. 5% din producţie, 5,1% din totalul personalului şi peste 8% din export. Resursele pentru funcţionarea, modernizarea şi dezvoltarea sectorului au fost din ce în ce mai reduse, motiv pentru care multe întreprinderi din diferitele subsectoare s-au limitat la prestarea de servicii industriale. ● Analiza realizarilor pe anul 2000 indica o imbunatatire a situaţiei exportului acestui sector, care are tendinta de a se consolida în perioada următoare. Conform unei aprecieri globale, piaţa produselor şi serviciilor din indastria de echipamente electrice şi optice este estimată la cca. 1,5 miliarde EURO, reprezentând cca. 0,1% din volumul pieţei mondiale. În cadrul acestei pieţe, piaţa electronicii tinde să depăşească 50% din total şi înregistrează ritmuri mai accentuate de creştere. Piaţa mecanicii fine creşte într-un ritm mai lent, iar piaţa electrotehnicii se restrânge. Pe ansamblu, piaţa industriei de echipamente electrice şi optice din România a fost în ultimii ani stationara. ● Exportul reprezintă în prezent cca. 30% din totalul producţiei sectorului. Ponderea cea mai mare în export o deţine industria electrotehnica (45%), industria electronică înregistrând numai în ultima perioadă un trend pozitiv. ● Datorită importantei sectorului, sunt previzibile ritmuri anuale de creştere, în industria de echipamente electrice şi optice de cca. 6-7% pentru producţia industriala şi de cca. 10-15% pentru export. Pe subsectoare se prevede o evoluţie cu ritmuri diferite, iar cea mai dinamica va fi industria electronică care se estimeaza ca va avea o creştere anuală de cca. 8-9%. Pentru industria electrotehnica se preconizeaza o creştere de 2-3% anual, iar pentru industria de mecanică fina şi aparate de uz casnic: 3-5%. ● În ceea ce priveşte industria maşinilor şi aparatelor de uz casnic, o evoluţie pozitiva a cunoscut-o producţia de frigidere care, urmare privatizării a parcurs un program de retehnologizare astfel încât acum prin produsele sale ecologice şi care au certificari de calitate, a recastigat un segment important din piaţa interna (cca. 60%) şi a înregistrat o evoluţie ascendenta a exportului. Vizând celelalte produse din domeniu (maşini de spălat, aspiratoare, fiare de călcat, alte aparate electrocasnice) producţia este vulnerabila pentru moment datorită competitivitatii scăzute, comparativ cu produsele similare ale pieţei internaţionale. ● Domeniul calculatoarelor şi a altor echipamente specifice este acoperit de produse realizate prin asamblare de la marii producători sau importuri directe. Piaţa interna este în creştere, dar dinamica nu este suficient de accentuata din cauza puterii sale de cumpărare scăzute a cumpărătorului român. ● În fabricatia de maşini aparate electrice datorită existenţei pieţei şi a unei bune competitivitati sunt condiţii pentru creşterea producţiei la: grupuri electrogene; motoare asincrone speciale; alternatoare; transformatoare electrice de putere; conductori şi cabluri electrice; acumulatoare electrice. ● În producţia de emitatoare de radio-televiziune, aparate telefonice şi telegrafice, numai subsectorul telecomunicaţii prezintă o perspectiva viabila de dezvoltare, datorită apariţiei unor investitori puternici precum ALCATEL la Timişoara sau INTRACOM şi SIEMENS la Bucureşti (INTRAROM şi EMCOM) care au permis o dezvoltare importanţa a telefoniei digitale în România, concurata în anul 2000 de politica Romtelecom de achiziţii de echipamente din Grecia. ● În privinta producţiei de receptoare de televiziune după un început bun şi o producţie semnificativă, la nivelul anului 2000 au apărut scaderi dramatice datorită importurilor, saturarii pieţei şi scaderii puterii de cumpărare a populaţiei, care prefera sa cumpere produse second-hand. Exista suficiente firme pe piaţa care trebuie să-şi autoregleze producţia mai ales ca sunt rezultatul asamblarii unor seturi aduse de la marii producători (Samsung, Daewoo, Sony, Thomson, LG, etc.) 7.3.2 Tehnologia informatiei ● Sectorul industriei de echipamente electrice şi optice are o mare importanţa în susţinerea dezvoltării altor sectoare industriale, cu un aport deosebit prin promovarea şi dezvoltarea "tehnologiilor informationale". Raportul Aliantei Mondiale pentru Tehnologia Informaţiilor şi Servicii considera ca industria mondială a informaţiilor şi telecomunicatiilor este cea mai dinamica ramura economică mondială. Rata de creştere medie globală este 8%, în timp ce pentru zona Europei de Est ajunge la 15%. De asemenea apare o schimbare majoră în achiziţiile de echipamente acestea fiind înlocuite în momentul de faţa cu achiziţia de aplicaţii şi pachete de soft. Cu toate acestea "digital divide" (frontiera digitala) care desparte lumea dezvoltata de lumea mai puţin dezvoltata se pare că nu se micşorează în mod semnificativ. . Primele 10 tari informatizate din lume reprezintă 80% din piaţa mondială în timp ce ultimele tari din lista celor 55 (România aflându-se pe locul 48) reprezintă la un loc sub 1%. Cheltuielile de software şi de echipamente hardware sunt reduse, necesitand cresteri apreciabile. Din punct de vedere al produsului intern brut România cheltuieste doar 1,8%. Din cele 400 milioane PC-uri instalate în întreaga lume în anul 1999, în România au fost instalate 290 mii (0,1%). . Toate aceste cifre arata ca în România dotarea cu calculatoare se afla la un nivel scăzut, dar şi ca este o piaţa potenţiala în dezvoltare. România ocupa o poziţie buna, la mijlocul clasamentului primelor 55 tari, prin procentul de calculatoare legate în reţea (60,5%). . În următorii ani se prevede dezvoltarea şi în România a comerţului electronic şi afacerilor electronice (e-Business), ca metoda de promovare rapida a produselor şi de largire a pieţei de desfacere cu cheltuieli minime. Pentru aceasta este necesară dezvoltarea infrastructurii, creşterea pieţei interne pentru IT şi schimbarea mentalitatii. . În acest sens vor fi încurajate organizaţiile economice de a-şi crea infrastructura pentru afaceri electronice prin: - Armonizarea legislativă cu Uniunea Europeană privind securitatea tranzacţiilor şi semnatura electronică. - Dezvoltarea IMM-urilor prin beneficierea de facilităţile Legii 133/1999, cu modificările ulterioare. - Elaborarea unui program naţional cu sprijin internaţional pentru construirea unei infrastructuri tip e-Business, crearea de organisme de infrastructura e-commerce, inclusiv protecţia tranzacţiilor interne şi educare e-commerce, asistenţa financiară pentru IMM-uri privind proiecte de e-commerce, asistenţa pentru firmele care dezvolta aplicaţii e-commerce. . Urmează a fi adoptate proiectele de legi privind semnatura electronică şi comerţul electronic; din acelaşi pachet de legi mai face parte şi proiectul de lege privind protecţia datelor cu caracter personal în sectorul telecomunicatiilor. 7.4. Industria chimica şi petrochimica 7.4.1. Industria de prelucrare a ţiţeiului . Industria de prelucrare a ţiţeiului din România are o structura complexa, în cadrul sectorului desfasurandu-şi activitatea 5 complexe petrochimice, 5 rafinarii, 3 institute de cercetare, întreprinderi de depozitare şi transport pe conducte şi o serie de societăţi mici şi mijlocii. În cadrul sectorului funcţionează 47 de societăţi comerciale, din care 33 sunt înfiinţate după 1990. Din cele 14 societăţi care erau înainte de 1990 cu capital integral de stat sunt privatizate în prezent 12. În anul 2000 valoarea producţiei industriale a acestui sector a reprezentat cca 9,4% din valoarea producţiei industriale totale. Valoarea exporturilor realizate cu produse rezultate din prelucrarea ţiţeiului a fost în anul 2000 de 695 mil. USD, ceea ce reprezintă cca 6,7% din totalul exporturilor realizate de industrie. . Capacitatea actuala de prelucrare a ţiţeiului este la nivelul minim celui existent în ţările din U.E., iar consumul actual de produse petroliere pe locuitor este în România de cca. 0,5 tone. Este de asteptat un ritm susţinut de marire a cantităţii de ţiţei supusă prelucrării prin creşterea importului în special din zona Marii Caspice. . Prin realizarea modernizării infrastructurii de producţie se asteapta o diminuare a consumurilor proprii ale rafinariilor, îmbunătăţirea eficientei prelucrării şi creşterea productivitatii muncii. Creşterea semnificativă a numărului de automobile şi tendinta creşterii ponderii transportului auto, împreună cu creşterea economică şi a puterii de cumpărare va conduce la creşterea consumului intern de benzine şi motorine, deci la creşterea volumului producţiei. Aceasta este cerută şi de necesitatea de realizare a stocurilor minime de siguranţă de produse petroliere şi de ţiţei, stabilite în vederea alinierii la cerinţele U.E. Pentru perioada 2001-2004 se estimeaza o creştere a activităţii sectorului cu un ritm mediu anual de cca 5,8% începând cu 2001, cantitatea de ţiţei prelucrat crescand în final la cca 14 mil.tone/an. . Industria românească de prelucrare a ţiţeiului are o buna inzestrare tehnica, un nivel de complexitate foarte mare (comparabil cu cel al rafinariilor americane, mai mare decât cel al rafinariilor europene sau asiatice), o mare flexibilitate (cele mai noi rafinarii, care reprezintă 80% au o construcţie modulară). Rafinariile mai mici, după retehnologizare pot opera independent şi îşi pot găsi nise pe piaţa europeană. . La îmbunătăţirea activităţii în acest do

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.