STRATEGIE NAȚIONALĂ din 12 octombrie 2016

(2010)389 final din 20.07.2010, Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor - Pentru un spațiu european de siguranță rutieră: orientări pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020*1). Planul de reducere cu 50% a numărului victimelor accidentelor rutiere la nivelul Uniunii Europene în perioada 2001-2010 nu a fost prevăzut în politicile publice din România. Notă ... *1) http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2010/RO/1-2010-389-RO-F1-1.Pdf ... I.

1. Context Siguranța rutieră a fost văzută ca o problemă a sistemului de transport, o consecință nefastă a acestuia, fără a se ține cont de faptul că accidentele rutiere presupun costuri directe care sunt suportate de sectorul de sănătate, domeniul afacerilor și de către familiile celor implicați. Accidentele rutiere sunt evenimente care au impact socio-economic extrem de puternic asupra societății în ansamblul ei și în mod direct asupra membrilor acesteia. Conform statisticilor, dintre toate modurile de transport, transportul rutier este cel mai periculos și costisitor în termeni de vieți omenești și costuri aferente. Astfel, siguranța rutieră reprezintă o problemă de interes individual, național, european și mondial, iar abordarea acesteia trebuie să fie corespunzătoare fiecărui nivel în parte, cu răspunderea împărțită între toți actorii implicați. De la primul accident rutier înregistrat în 1869 în Irlanda și până în prezent se estimează faptul că numărul persoanelor decedate pe drumurile publice se ridică la 30 milioane. Mai mult decât atât, se estimează faptul că mai bine de 1.24 milioane de persoane își pierd viața anual pe drumurile din întreaga lume, mult mai mulți rămân cu deficiențe grave și între 20 și 50 milioane sunt vătămați. Aceste evenimente sunt mai dese în special în țările în curs de dezvoltare, mai ales în rândul participanților vulnerabili la trafic și în rândul celor mai activi din punct de vedere social. Organizația Mondială a Sănătății și Banca Mondială au estimat o creștere alarmantă a deceselor din trafic până în anul 2020, așa cum se poate observa și în Figura 1, dacă în prezent politicienii și cei a căror activitate concură la siguranța rutieră nu vor lua o serie de măsuri adiționale de îmbunătățire a siguranței rutiere. Astfel se propune ca decesul/rănirea gravă prin accidente rutiere să fie considerată, alături de problemele cardio-vasculare, cancer și atacuri cerebrale, ca o problemă de sănătate publică. Cum riscul de a fi implicat într-un accident rutier poate fi diminuat prin diferite măsuri, rezultă că și accidentele rutiere pot fi prevenite prin măsuri educative, inginerești, preventive și corective, reducând astfel numărul victimelor acestora. Figura
2. Situația estimată a accidentelor rutiere până în 2020 În ciuda unor îmbunătățiri recente, siguranța rutieră este o problemă gravă în România și performanța acesteia este semnificativ mai mică decât media UE. Rata fatalităților măsurată ca decese pe cap de locuitor este aproape de două ori față de media din UE și mai mult de triplu față de cele mai performante țări din UE. România se numără printre patru țări din UE cu cea mai mare rată de fatalități. ... I.
3. Abordarea sistemului de siguranță rutieră Orice acțiune din domeniul siguranței circulației rutiere ar trebui să se bazeze pe abordarea durabilă a sistemului de siguranță, deja folosit cu mare succes în multe state membre ale UE, în Australia și Noua zeelandă. Soluția pentru un sistem de trafic în condiții de siguranță durabilă este aplicarea consecventă și sistematică a principiilor de siguranță. Punctul de plecare trebuie să fie utilizatorul drumului - în special limitările și capacitățile sale. Aceasta se numește abordarea "sistemului de siguranță" și este ilustrată în Figura
4. Raportul OECD Spre zero: Obiective Ambițioase ale Siguranței Rutiere și Abordarea Sistemului Sigur*2) descrie abordarea "sistemului siguranță" ca singura modalitate de a atinge nivelul de zero decese și vătămări grave rutiere și necesită ca sistemul rutier să fie proiectat astfel încât să prevadă și să fie adaptat factorului eroare umană. Notă ... *2) Spre zero: Obiective Ambițioase ale Siguranței Rutiere și Abordarea Sistemului Sigur - OECD/ITF, 2008 Figura
5. Abordarea sistemului de siguranță rutieră*3) Notă ... *3) http://www.kiwirap.org.nz/safe_road_system.html și http://www.roadwise.asn.au/safesystem-approach-to-road-safety.aspx O abordare a sistemului de siguranță are următoarele caracteristici: – Recunoaște că în ciuda eforturilor de prevenire a acestora, participanții la trafic vor rămâne supuși greșelii și accidente vor avea loc; ... – Subliniază faptul că cei implicați în proiectarea sistemului de transport rutier trebuie să accepte și să împărtășească responsabilitatea pentru siguranța sistemului, iar cei care folosesc sistemul trebuie să accepte responsabilitatea respectării normelor și constrângerile sistemului; ... – Aliniază deciziile managementului de siguranță cu deciziile mai largi de transport și de planificare care îndeplinesc obiectivele economice, umane și de mediu mai ample; ... – Modelează intervențiile pentru a îndeplini obiectivul pe termen lung, în loc să se bazeze pe intervenții "tradiționale" pentru a stabili limitele oricăror obiective pe termen lung. ... Figura
6. Abordarea sistemului drum sigur: utilizator drum sigur, drumuri și zone laterale drumului sigure, viteze sigure și vehicule sigure*4) Notă ... *4) http://www.kiwirap.org.nz/safe_road_system.html și http://www.roadwise.asn.au/safesystem-approach-to-road-safety.aspx ... I.
7. Elaborarea strategiei În conformitate cu documentul neoficial al UE*5), pentru ca o țară să poată avea succes în abordarea problemelor sale de siguranță rutieră trebuie să existe activități eficiente și coordonate în toate sectoarele-cheie care afectează siguranța rutieră și obiective de performanță clar definite, care pot fi monitorizate pentru a constata dacă îmbunătățirile dorite au loc. Notă ... *5) Planificarea siguranței rutiere. Exemple de bune practici din strategiile naționale de siguranță rutieră în UE. Document neoficial ca sursă pentru gândire și discuții http://ec.europa.eu/transport/road_safety/pdf/național-road-safety-strategies_en.pdf Același document neoficial menționat anterior evidențiază, de asemenea, că existența unei strategii de înaltă calitate privind siguranța rutieră națională poate fi privită ca un indicator al faptului că siguranța rutieră este o problemă pe agenda politică. Un plan bine întocmit poate fi un instrument pentru ca autoritățile responsabile să identifice acțiunile cele mai relevante de siguranță rutieră, să se concentreze pe activitatea lor în mod eficient și să aloce resursele necesare. Planul de siguranța rutieră poate fi, de asemenea, un instrument pentru responsabilitate și transparență, comunicarea priorităților de siguranță rutieră pentru cetățeni. De asemenea, se subliniază faptul că ar putea juca un rol mai mare în calitate de instrument de sprijin pentru țările care au început să lucreze, mai recent, la siguranța rutieră. În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 437/1995 privind înființarea Consiliului Interministerial pentru Siguranță Rutieră (CISR), cu modificările și completările ulterioare, Strategia Națională de Siguranță Rutieră pentru perioada 2016 - 2020 și Programul de acțiuni pentru implementarea acesteia au fost elaborate de către Delegația Permanentă Interministerială pentru Siguranță Rutieră. ... Capitolul II INFORMAȚII GENERALE RELEVANTE II.
8. Date statistice privind accidentele rutiere grave Principalele surse care au furnizat date statistice prezentate în această strategie sunt: Sursa S1 - Buletinul Siguranței Rutiere - Raportul Anual 2014, elaborat de Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Rutieră și Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității. Sursa S2 - Cel de al 9-lea Raport Raport privind Indicatorii de Siguranță Rutieră, publicat de Consiliul European pentru Siguranță în Transporturi (ETSC). Sursa S3 - Raport de evaluare privind necesitățile și lacunele din domeniul siguranței circulației în România - JASPERS, ianuarie
9. Sursa S4 - Planul general de acțiune pentru măsuri de îmbunătățire a siguranței rutiere - JASPERS, martie
10. De asemenea, au fost avute în vedere rezultatele studiului efectuat în vederea elaborării Master Planului General de Transport al României, cu privire la deficiențele constatate la infrastructura rutieră, precum și cel de al 10-lea Raport Raport privind Indicatorii de Siguranță Rutieră, publicat de Consiliul European pentru Siguranță în Transporturi (ETSC). II.1.
11. Prezentarea statisticilor naționale raportate la cele internaționale În ciuda unor tendințe pozitive, siguranța rutieră este încă o mare provocare, România fiind printre cele patru țări UE cu cele mai mari rate de accidente rutiere cu victime împreună cu Letonia, Bulgaria și Lituania. Cu 95 de morți la un milion de locuitori înregistrați în anul 2015 și 91 de morți la un milion de locuitori înregistrați în anul 2014, România are o rată a accidentelor cu victime de cca. 3 ori mai mare în comparație cu cele mai performante țări din UE (Suedia, Marea Britanie și Olanda) și ocupă, de asemenea, un loc fruntaș în comparație cu media celor șapte Participanți Regionali SEETO. În plus, gradul de motorizare în jurul valorii de 200 de autoturisme la 1000 de locuitori în România este cu mult sub media UE și se estimează să crească puternic în anii următori*6). Acest lucru poate duce la creșterea numărului de accidente rutiere în anii următori dacă nu se iau măsuri preventive eficiente. Notă ... *6) Master Planul General de Transport, versiunea finală revizuită pentru termen scurt mediu și lung, Septembrie 2014, AECOM Apreciind evoluțiile indicatorilor dinamici specifici din perioada 1990-2014 prezentați în Figura 4, se poate observa o tendință de creștere puternică în cursul perioadei 2003-2008, care a fost apoi inversată într-o tendință de scădere. Accidentele rutiere au scăzut de la 2.796 în 2009 la 1.818 în 2014 (-35%), cu toate acestea, vătămările au scăzut mai puțin în aceeași perioadă de la 15.295 la 13.237 (-9%). În același timp, în România s-a înregistrat o creștere constantă a numărului de autovehicule cu o tendință de creștere pe termen lung de 5% pe an*7). Notă ... *7) Master Planul General de Transport, versiunea finală revizuită pentru termen scurt mediu și lung, Septembrie 2014, AECOM Figura
12. Indicatori dinamici specifici 1990-2014 Numărul accidentelor rutiere a prezentat o tendință de creștere puternică în cursul perioadei 2003-2008, care a fost apoi inversată într-o tendință de scădere. Tabelul 1 Numărul de accidente și victime în România (2009-2014)*8) Notă ... *8) CARE (baza de date UE privind accidentele rutiere) și baza de date cu accidente de la Poliția Rutieră Conform datelor publicate de Consiliul European pentru Siguranță în Transporturi (ETSC) în 2015, reprezentate în Figura 5 și prezentate în detaliu în Anexă, din anul 2001 când a fost stabilită ținta pentru reducerea numărului de decese din accidentele rutiere și până în anul 2014, România a realizat cea mai slabă performanță, alături de Malta, Bulgaria și Polonia. Figura
13. Evoluția numărului de decese înregistrate în urma accidentelor rutiere în UE, perioada 2001-2014*9) Notă ... *9) Consiliul European pentru Siguranță în Transporturi, al 9-lea Raport PIN,
14. O îmbunătățire s-a observat în perioada 2010-2014, perioadă în care numărul de victime din accidentele rutiere a scăzut în România cu 23,5%, peste media UE de 18,2%, cum este evidențiat și în Figura
15. Acest fapt s-a datorat măsurilor adoptate în principal în direcția impunerii legii, a îmbunătățirilor aduse infrastructurii rutiere, a gradului de pregătire a conducătorilor auto și a sistemului de intervenție în caz de accident. Figura
16. Evoluția numărului de decese înregistrate în urma accidentelor rutiere în UE, perioada 2010-2014*10) Notă ... *10) Consiliul European pentru Siguranță în Transporturi, al 9-lea Raport PIN,
17. În ceea ce privește starea globală a siguranței rutiere în România, reflectată de numărul de victime la 1 mil. de locuitori, conform datelor furnizate de ETSC, prezentate în Tabelul 14 din Anexă și ilustrate în Figura 7, situația s-a îmbunătățit în anul 2014 față de anul 2010, rămânând totuși în urmă față de situația altor State Membre ale UE și față de media UE. Astfel, scăderea înregistrată în România a fost de 22,22%, de la 117 victime la 1 mil. de locuitori în 2010, la 91 de victime la 1 mil. de locuitori în 2014 (Figura 8). Figura
18. Decese raportate la 1 milion de locuitori înregistrate în urma accidentelor rutiere în UE, comparație între 2010 și 2014*11) Notă ... *11) Consiliul European pentru Siguranță în Transporturi, al 9-lea Raport PIN,
19. Figura
20. Decese raportate la 1 milion de locuitori înregistrate în urma accidentelor rutiere în UE, 2014*12) Notă ... *12) Consiliul European pentru Siguranță în Transporturi, al 9-lea Raport PIN,
21. De asemenea situația privind numărul de accidentați grav are o tendință descrescătoare, față de anul 2008, când s-au înregistrat cei mai mulți răniți grav, respectiv
22. Astfel, în anul 2014 s-au înregistrat 8122 de răniți grav, cu 4,5% mai puțini decât în anul 2010, când s-au înregistrat 8509 (Figura 9). Scăderea însă nu este la fel de semnificativă ca în cazul numărului de decese, fapt reflectat în datele furnizate de ETSC, prezentate în Tabelul 15 din Anex. Precizăm totuși că situația prezentată are un caracter de relativitate datorită inexistenței la momentul înregistrărilor a unei accepțiuni comune privitoare la rănirea gravă. Figura
23. Evoluția numărului de răniți grav înregistrați în urma accidentelor rutiere în UE, perioada 2010-2014*13) Notă ... *13) Consiliul European pentru Siguranță în Transporturi, al 9-lea Raport PIN,
24. În această situație și în contextul adoptării de către Comisia Europeană a Programului de Acțiuni de Siguranță Rutieră 2011-2020, program care a păstrat obiectivul de reducere cu 50% a numărului de răniți și victime în accidente rutiere la nivelul Uniunii Europene, România trebuie să adopte o strategie pe termen lung care își propune stoparea creșterii numărului de victime și atingerea obiectivului european. ... II.1.
25. Evoluția accidentelor rutiere în funcție de mediul producerii În ultimii 5 ani, cele mai multe accidente grave s-au petrecut în mediul urban (42% din totalul accidentelor grave petrecute în 2014), urmate de mediul rural (35,1% în 2014), în timp ce în afara localităților s-au produs cele mai puține accidente grave (23% în 2014), tendință ce s-a păstrat în întreaga perioadă. În toate cele trei medii de producere, dinamica accidentelor rutiere grave a fost una descendentă, numărul acestora scăzând față de 2010 cu 10,1% în afara localității, cu 8,4% în mediul urban și 8,2% în mediul rural. Aceeași tipologie se înregistrează și în cazul răniților grav, cel mai mare număr fiind înregistrat în mediul urban (42,2% comparativ cu 32,8% în mediul rural și 25% în afara localității în 2014). Și de această dată, față de 2010 tendința este de scădere (-5,2% în mediul urban, -5,4% în mediul rural și - 2,3% în afara localității). În ceea ce privește numărul de morți, în 2014 cea mai mare valoare se înregistrează în mediul rural (40,1%), spre deosebire de anii anteriori când cel mai mare număr de morți era înregistrat în accidentele produse în afara localității. Această schimbare este explicabilă prin rata mai mică de reducere a numărului de decedați în acest mediu. Astfel, comparativ cu anul 2010, numărul de decedați s-a redus pentru mediul rural cu 18,7% comparativ cu 24% în afara localității și 30% în mediul urban. Figura
26. Distribuția accidentelor rutiere grave produse în perioada 2010-2014, în funcție de mediul producerii ... II.1.
27. Evoluția accidentelor rutiere în funcție de categoria de drum Luând în considerare distribuția evenimentelor rutiere pe categorii de drum, se constată că în întreaga perioadă analizată cele mai multe accidente rutiere grave s-au produs pe străzile din interiorul localităților (40,4% în 2014), urmate de drumurile naționale (34,3%). Practic, pe aceste două segmente se produc aproximativ trei sferturi din totalul accidentelor grave de circulație, în timp ce cel mai mic număr se înregistrează pe autostrăzi (0,6%). În ceea ce privește dinamica accidentelor rutiere grave în perioada 2010-2014, aceasta este una descendentă pe următoarele categorii de drumuri: drumuri naționale (-17%), străzile din interiorul localităților (-8,2%) și drumuri județene (-4,6%), în timp ce creșteri ale numărului accidentelor au fost semnalate pe alte drumuri (creștere majoră, +58,2%) drumuri comunale (+21,5%) și autostrăzi (+4,1%). Drumurile municipale și străzile reprezintă mai mult de 45-50% din vătămări grave în timp ce acestea însumează aprox. 35% din rețeaua de drumuri. Drumurile naționale reprezintă 35% din persoanele rănite grav și 20% din totalul rețelei de drumuri. Astfel, pe drumurile naționale densitatea persoanelor rănite grav este de 0,18 și pe drumuri și străzi municipale 0,13 persoane rănite grav per km, comparativ cu, de exemplu, media de 0,10 persoane grav rănite per km pentru media rețelei totale de drumuri. Figura
28. Distribuția accidentelor rutiere grave în perioada 2010-2014, în funcție de categoria de drum pe care s-au produs Comparativ cu anul 2010, s-au înregistrat scăderi ale numărului de răniți grav pe majoritatea segmentelor de drum, cea mai intensă fiind înregistrată pe drumurile naționale (-11,4%). Scăderi mai puțin semnificative au avut loc pe străzi (-5,2%) și drumurile județene (-2,6%), în timp ce pe drumurile comunale s-a înregistrat o creștere importantă (+37,9%), ca și pe alte categorii de drumuri (+62,2%). În accidentele rutiere produse pe autostrăzi au fost rănite grav 48 persoane în 2014, valoare comparabilă cu cea din 2010 (47 răniți grav). Situația este diferită în cazul numărului de decese rezultate din accidentele rutiere, acesta fiind mai ridicat pe drumurile naționale, unde pentru întreaga perioadă s-au înregistrat mai mult de jumătate din totalul morților rezultate din accidente rutiere (52,2% în 2014). Comparativ cu anul 2010, s-au înregistrat scăderi importante ale numărului de decese produse în urma accidentelor rutiere pe străzi (-30,6%), drumuri naționale (-29%), drumuri comunale (-14,3%), drumuri județene (-2,9%), în timp ce creșteri s-au constatat pe alte drumuri (+33,3%) și autostrăzi (21 în 2014 față de 18 în 2010). Densitatea de decese este mai mare, de asemenea, pe drumurile naționale, comparativ cu media pentru toate tipurile de drumuri. Densitatea pentru drumurile naționale este de 0,06 decese pe km în 2014, comparativ cu, de exemplu, media de 0,02 decese pe km pentru toate drumurile. În general, drumurile cu o singură bandă pe sens sunt recunoscute ca fiind cel mai periculos tip de drum în Europa, cu medii de risc mult mai mari decât pentru autostrăzi. Acest lucru este, de asemenea, reflectat în statisticile românești în care drumurile naționale sunt mult mai reprezentate de decese și răniți grav în comparație cu cotele lor de lungime. În prezent, aproape 90% din rețeaua națională*14) are o singură bandă de circulație pe sens iar acest lucru contribuie, fără îndoială, la înregistrarea celor mai multe accidente și prin urmare un cost economic semnificativ. Notă ... *14) Master Planul General de Transport din România, Raport Final Revizuit al Master Planului pe termen scurt, mediu și lung, septembrie 2014, AECOM Atunci când se compară numărul de decese și vătămări grave la numărul de vehicule pe km în funcție de tipul de drum, pentru a indica nivelul de expunere și riscul de accidente mortale, drumurile județene și drumurile locale (municipale, străzi și alte drumuri) se poziționează pe un nivel mai ridicat, așa cum se observă în Tabelul
29. Astfel, comparativ cu valorile de trafic, cel mai mare risc este identificat pe drumuri județene și drumuri locale. Tabelul 2 Decese și vătămări grave în funcție de numărul de vehicule pe km

(2011)... II.1.4. Evoluția accidentelor rutiere în funcție de configurația drumului Principalele tipuri de configurații ale drumului în care au loc accidente rutiere cu decese și vătămări grave sunt sectoarele de drum în aliniament (71% și, respectiv, 65%), în curbe (18% și, respectiv, 17%) și în intersecții (9% și, respectiv, 16%). Tabelul 3 Numărul de decese și răniri grave în funcție de configurația drumului (2009- 2014) ... II.1.5. Evoluția accidentelor rutiere în funcție de tipul vehiculului implicat Cele mai multe vehicule implicate cu vinovăție în accidente rutiere grave, în ultimii 5 ani, sunt reprezentate de autoturisme. Totuși, în perioada 2010-2015 s-a înregistrat o scădere atât a numărului, cât și a ponderii acestora (de la 68% în 2010 la 56,5% în 2014). O scădere semnificativă a avut loc și în cazul conducătorilor de mopede (cu 57% față de 2010), responsabile fiind cel mai probabil modificările aduse de Noul Cod Rutier, conform cărora, începând cu 19 ianuarie 2013, persoanele care nu dețin permise de conducere din nicio categorie trebuie să susțină un examen teoretic și unul practic pentru obținerea permiselor din categoria AM, A1 și B1, pentru mopede, scutere, ATV-uri și alte autovehicule dotate cu motoare de capacitate mică (a căror viteză nu depășește 45km/h iar capacitatea cilindrică este sub 50 cmc). O pondere importantă în totalul accidentelor grave o au bicicliștii, tendința în cazul acestor participanți la trafic fiind una ascendentă (ponderea acestora în totalul vehiculelor implicate a fost de 13,9% în 2014 față de 6,6% în 2010). De asemenea, se remarcă faptul că numărul bicicliștilor implicați cu vinovăție în accidente rutiere grave s-a dublat practic în perioada de referință, în special datorită creșterii numărului de bicicliști, cât și a lipsei amenajărilor destinate acestora, precum piste pentru biciclete. De asemenea, după cum se observă din tabelul de mai jos, s-au înregistrat creșteri importante ale numărului motocicletelor (+68,9%), autotrenurilor (+63,5%) autocamioanelor (+42,9%) și autoutilitarelor (+36%) implicate cu vinovăția conducătorului în accidente rutiere grave. Tabelul 4 Tipologia vehiculelor implicate cu vinovăție în accidente rutiere ... II.1.6. Cauzele de producere a accidentelor grave Principalele cauze ale accidentelor rutiere grave produse în România, în perioada 2010- 2014, au fost indisciplina pietonilor și viteza, acestea fiind responsabile pentru producerea a aproximativ 41% din accidentele grave din ultimii 5 ani. Alte cauze frecvente ale accidentelor rutiere grave sunt, în ordinea incidenței lor: – neacordarea priorității (pietoni, vehicule), ... – abaterile bicicliștilor, ... – depășirea neregulamentară, ... – nerespectarea distanței între vehicule și conducerea sub influența alcoolului. ... Cele 8 cauze figurate mai jos au determinat producerea a trei sferturi din accidentele grave de circulație din România. Figura 12. Dinamica accidentelor rutiere grave în funcție de cauza producerii, 2010-2014 Indisciplina pietonilor (traversarea neregulamentară, deplasarea pietonilor pe partea carosabilă) a reprezentat în întreaga perioadă cauza cea mai frecventă a accidentelor rutiere grave, determinând aproximativ 22% din evenimentele rutiere grave. Tendința din ultimii ani este de reducere a numărului de accidente produse din această cauză (în 2014 s-a înregistrat o scădere cu 8,2% față de 2010). Acest fapt poate avea la bază și lipsa amenajărilor destinate pietonilor, respectiv amenajarea lor necorespunzătoare. Viteza (neregulamentară sau neadaptată la condițiile de drum) reprezintă cea de-a doua cauză de producere a accidentelor. În timp ce numărul accidentelor grave de circulație provocate de viteză a scăzut în 2014 față de 2010 (-9,5%), ponderea acestora în totalul accidentelor grave este similară în 2014 cu cea înregistrată în 2010 (19,6%). Ierarhia factorilor ce determină accidentele rutiere grave variază însă în funcție de categoria de drum, astfel că viteza reprezintă principala cauză de producere a accidentelor grave pe drumuri naționale, drumuri județene și drumuri comunale. Neacordarea priorității pietonilor reprezintă cea de-a treia cauză de producere a accidentelor grave în România. Spre deosebire de evenimentele rutiere determinate de primele două tipuri de cauze, accidentele rutiere grave produse ca urmare a neacordării de prioritate pietonilor au crescut în 2014, atât ca valoare absolută (+9,1%), cât și ca pondere în totalul accidentelor grave față de 2010, reprezentând 10,2% din totalul accidentelor produse față de 8,6% în 2010. Un alt tip de accidente ce prezintă o evoluție descendentă este produs de neacordarea de prioritate vehiculelor (cu -15,5% față de 2010), ca și cele produse de depășirea neregulamentară (-22,4%) sau conducerea sub influența alcoolului (-12,4%). Accidentele grave de circulație produse de nerespectarea distanței între vehicule și abaterile bicicliștilor prezintă o evoluție particulară, concretizată într-o valoarea superioară a accidentelor produse din aceste cauze în 2014 comparativ cu 2010. Astfel, numărul evenimentelor rutiere grave determinate de nerespectarea distanței între vehicule a crescut în anii 2011-2012 comparativ cu 2010, după care tendința este de scădere, însă valoarea din 2014 este încă superioară celei din anul de debut al analizei (creștere cu +6,3%). Ca și pondere, această cauză este responsabilă pentru producerea a 3,1% din accidentele grave în 2010 și 3,5% în 2014. Accidentele produse din această cauză sunt favorizate de neatenția conducătorilor auto, iar utilizarea telefoanelor mobile fără hands free sau transmiterea de mesaje în timpul conducerii, fenomene destul de frecvent întâlnite în ultimii ani, pot contribui la menținerea unei incidențe importante a acestui tip de evenimente rutiere produse. În ceea ce privește impactul abaterilor bicicliștilor în ansamblul fenomenului rutier, se observă că incidența acestei cauze a crescut permanent în ultimii 5 ani, atât ca valoare absolută, cât și ca pondere. În 2014 s-au produs 612 accidente datorate abaterilor bicicliștilor, față de doar 443 în 2010, ceea ce semnifică o creștere cu 38,1%. De asemenea, ponderea accidentelor produse din această cauză în totalul evenimentelor rutiere grave a crescut de la 4,8% în 2010 la 7,2% în 2014. Explicația acestei dinamici constă probabil în utilizarea din ce în ce mai răspândită a acestui mijloc de deplasare, în condițiile insuficienței amenajărilor rutiere special destinate acestui tip de transport. De remarcat faptul că abaterile bicicliștilor reprezintă cea de-a doua cauză (după viteză) de producere a accidentelor rutiere grave pe drumurilor comunale și cea de-a treia pe drumurile județene (după viteză și indisciplina pietonilor). Cauzele principale care au determinat producerea accidentelor rutiere grave în anul 2014 au fost clasificate în 35 de categorii, care se distribuie conform graficului următor. Figura 13. Distribuția accidentelor rutiere grave în funcție de cauza producerii, 2014 Similar anilor anteriori, primele două cauze pentru producerea accidentelor rutiere grave în anul 2014 sunt viteza neadaptată la condițiile de drum (18,0% din totalul accidentelor) precum și traversarea neregulamentară a drumului de către pietoni (16,6% din totalul accidentelor). Următoarele în ierarhie sunt neacordarea priorității pietonilor (10,2%) și neacordarea priorității vehiculelor (7,3%), urmate de abaterile bicicliștilor (7,2%). Tabelul 5 Cauzele accidentelor rutiere încadrate în domenii cauzale Așa cum reiese din tabelul de mai sus, peste trei sferturi dintre accidentele rutiere grave înregistrate în anul 2014 au fost produse din cauze legate de conducătorii de vehicule (prin nerespectarea unor reguli de circulație, efectuarea unor manevre riscante, conducere sub influența alcoolului, comportament inadecvat în conducerea vehiculelor etc.), iar aproape un sfert dintre ele derivă din abateri ale celorlalți participanți la trafic (pietoni, pasageri, conducători de utilaje etc.). Figura 14. Distribuția numărului de accidente rutiere grave, pe medii de producere, în funcție de cauzele principale, 2014 În mediul urban, primele cauze ale producerii accidentelor grave sunt cele ce țin de nerespectarea regulilor privind acordarea priorității (1171 de cazuri, dintre care 781 de neacordarea priorității pietonilor, iar 390 de neacordarea priorității vehiculelor) și de indisciplina pietonilor (970 cazuri). Efectuarea neregulamentară a unor manevre este o a treia categorie cauzală generatoare de accidente rutiere grave în mediul urban (640 cazuri). Viteza determină într-o măsură mai redusă (348 cazuri) producerea unor astfel de evenimente în traficul din localitățile urbane. Observăm că numărul persoanelor decedate în accidentele rutiere este mai redus în orașe, indiferent de tipul de cauză, comparativ cu celelalte medii. Pentru mediul rural, cauzele ce determină producerea celor mai multe dintre accidentele rutiere grave sunt: indisciplina pietonilor (730 cazuri), efectuarea neregulamentară a unor manevre (646 cazuri), urmate de viteză (617 cazuri). O pondere importantă o au și accidentele generate de abateri ale bicicliștilor (297 cazuri), cele determinate de neacordarea de prioritate (213 cazuri, dintre care 72 de cazuri sunt de neacordare prioritate pietoni, iar 141 de neacordare prioritate vehicule) sau cele produse din cauza consumului de alcool de către conducătorul de vehicul (126 cazuri). Analiza indicilor de mortalitate pentru cele trei medii ne conduce la concluzia că, în comparație cu mediul urban, mediul rural este mai periculos din punctul de vedere al numărului de persoane decedate, indiferent de cauza principală implicată, însă mai puțin periculos decât drumurile din afara localităților. Viteza este prima cauză în producerea accidentelor rutiere grave pe drumurile din afara localităților (687 accidente). A doua în ierarhia cauzelor accidentelor grave de circulație produse în afara localităților este efectuarea neregulamentară a unor manevre în trafic (556 accidente). Totodată, se constată faptul că mortalitatea cea mai ridicată per accident se înregistrează în afara localităților. În tabelul următor sunt prezentate valorile indicilor de mortalitate (I.m.) în funcție de tipologia cauzelor și de mediul de producere al accidentelor. Tabelul 6 Valorile indicilor de mortalitate în funcție de cauzele și mediul de producere ale accidentelor rutiere Analiza indicilor de mortalitate pentru acest mediu ilustrează faptul că mediul rural este mai periculos din punctul de vedere al violenței victimizării comparativ cu mediul urban pentru majoritatea cauzelor care stau la baza producerii unui accident rutier grav (indisciplină pietoni, manevre neregulamentare, neacordare prioritate pietoni, neacordare prioritate vehicule, abateri bicicliști, abateri pasageri, deficiențe vehicul). În afara localităților, viteza devine prima cauză a producerii accidentelor grave (696 cazuri). A doua categorie de cauze, însă mai restrânsă numeric, este reprezentată de efectuarea neregulamentară a unor manevre în trafic (518 cazuri). Totodată, se constată că, per ansamblu, indiferent de cauza lor, accidentele ce au avut loc în afara localităților au fost mult mai grave comparativ cu cele din mediul rural. ... II.1.7. Tipologia accidentelor grave Atât pentru decese cât și pentru răniri, cel mai frecvent tip de accident este lovirea pietonilor, care în perioada 2009-2014 a condus la moartea a 4.500 de persoane în total, respectiv 650-940 în fiecare an. Accidentele singulare (2.582), coliziunile frontale (2.308) și coliziunile laterale (1.522) sunt următoarele trei tipuri des întâlnite de accidente care duc la decese. Figura 15. Numărul de decese (stânga) și răniți grav (dreapta) în funcție de tipul de accidente (2009-2014) Lovirea pietonilor reprezintă 34% din toate accidentele cu decese și 31% din toate accidentele cu răniți cu decese. Accidentele singulare (20%), coliziunile frontale (18% din decese și 13% din vătămări grave) și coliziunile laterale (12% din decese și 16% vătămări grave) sunt următoarele trei tipuri comune de accidente care duc la decese sau vătămări grave. Figura 16. Ponderea deceselor pe tip de accidente (2009-2014) Figura 17. Ponderea vătămărilor grave pe tip de accidente (2009-2014) Pietonii reprezintă un procent mare din totalul victimelor accidentelor comparativ cu media UE. În România, procentul de pietoni uciși în accidente rutiere are una dintre cele mai ridicate valori din UE. Acest fapt se datorează, de exemplu, combinației dintre viteza mare de circulație și necesitățile curente ale utilizatorilor vulnerabili care traversează drumul sau circulă pe carosabil (de ex. în sate liniare). Statisticile arată că, în afară de traversările neregulamentare ale pietonilor, prezența pietonilor pe carosabil, vehiculele care nu acordă prioritate pietonilor și alte abateri ale pietonilor, de asemenea, neatenția la mersul cu spatele și viteza vehiculului neadaptată la condițiile de drum sunt principalele cauze pentru victimele pietonale. ... II.1.8. Categoria de vârstă și sexul În graficul următor este prezentată distribuția pe grupe de vârstă a conducătorilor de autovehicule implicați în accidentele rutiere grave și a celor pentru care a fost stabilită vinovăția. Remarcăm faptul că, prin comparație cu celelalte categorii de vârstă, conducătorii auto cu vârsta cuprinsă între 26 și 35 de ani au fost implicați mai des cu vinovăție în accidente rutiere grave în anul 2014 (1535 cazuri). Figura 18. Distribuția pe grupe de vârstă a numărului de conducători auto implicați în/ vinovați de producerea accidentelor rutiere grave în 2014 Conform raportului anual al poliției rutiere*15), persoanele cu vârsta de peste 65 de ani par să aibă cel mai mare risc cu o pondere în totalul de decese în accidente rutiere mai mare decât ponderea în totalul populației (21,4% față de 15,4% din populație). Pentru răniții grav, categoria cu cel mai înalt nivel de risc este cea a tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18-25 de ani (14,5% față de 9,6% din totalul populației). Notă ... *15) Raportul de securitate, Raportul rutier anual 2014, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Drumuri și prevenirea criminalității, București - 2015 Bărbații reprezintă 75% din decese și 65% din răniții grav. Tabelul 7 Decese și vătămări grave pe sexe*16) Notă ... *16) Raportul de securitate, Raportul rutier anual 2014, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Drumuri și prevenirea criminalității, București - 2015 ... II.1.9. Categoria participantului la trafic victimizat Pornind de la ipoteza că vârsta influențează în mod diferit frecvența de victimizare pentru fiecare categorie de participanți la trafic (conducător de autovehicul cu 4 roți, conducător vehicul cu 2 roți, pieton), s-a realizat o analiză a distribuțiilor pentru fiecare dintre aceste categorii, în funcție de grupa de vârstă. Pentru această analiză s-au ales intervale de vârstă de șase ani, considerând că acestea sunt adecvate pentru a delimita etape importante pentru activitatea indivizilor din perspectivă socială (atât din punct de vedere al ocupării - preșcolar, școlar, ocupat profesional, pensionar; cât și din punct de vedere al responsabilităților familiale - copil, părinte, bunic; dar și al responsabilităților rutiere), etape care se reflectă și asupra modului de utilizare al drumului public. Figura 19. Distribuția persoanelor decedate în accidente rutiere în 2014, în funcție de grupa de vârstă și categoria de participanți la trafic Astfel, remarcăm faptul că ponderea cea mai mare a pietonilor victimizați în accidentele rutiere grave (atât persoane decedate, cât și răniți grav) se înregistrează în rândul persoanelor vârstnice. Pe lângă această categorie de vârstă, se remarcă, de asemenea, și vulnerabilitatea pietonilor minori în traficul rutier, aspect ilustrat prin ponderea semnificativă pe care o au aceștia în totalul persoanelor rănite grav în accidentele de circulație din anul 2014. Pentru conducătorii unui autovehicul cu patru roți, segmentul de vârstă cel mai vulnerabil, atât ca număr de persoane decedate, cât și rănite grav, este populația tânără (cele mai active persoane din punct de vedere social, cu vârsta între 19 și 30 de ani). ... II.1.10. Vechimea permisului de conducere Deși nu coincid în totalitate, cea mai bună măsură pentru experiența de conducere în traficul rutier a conducătorilor de autovehicule implicați în accidentele grave de circulație este vechimea permisului de conducere a acestora. Se observă, conform graficului de mai jos, că implicarea în accidentele rutiere grave este cu atât mai frecventă cu cât experiența de conducere a autovehiculelor, exprimată în ani de deținere a permisului de conducere, este mai redusă, fie că ne raportăm la numărul total de conducători, fie doar la cei implicați cu vinovăție în producerea acestor evenimente. Figura 20. Distribuția conducătorilor auto implicați/implicați cu vinovăție în accidentele rutiere grave din anul 2014, în funcție de vechimea permisului de conducere Cei mai mulți conducători auto implicați în accidente grave de circulație și conducători pentru care a fost stabilită vinovăția pentru producerea unor astfel de evenimente în anul 2014 dețineau permisul de conducere de cel mult un an, urmați de cei care, la momentul producerii evenimentului rutier, aveau 6 ani vechime, adică cei care au obținut permisul de conducere în anul 2008, an în care s-a înregistrat cea mai gravă stare a siguranței rutiere din perioada post decembristă. ... II.1.11. Perioade de timp Potrivit raportului anual al poliției rutiere, cei mai mulți oameni mor în accidente rutiere care au loc în zilele de vineri și duminică. Cele mai multe accidente au loc în decembrie și în perioada august-octombrie. Cel mai mic număr este în luna februarie. Această tendință urmează schimbările condițiilor meteorologice și perioadele de vacanță cu trafic rutier mai intens. ... ... II.2. Indicatori de performanță ai siguranței rutiere, precum și indicatori de risc Pentru crearea unei imagini complete privind transportul rutier pe drumurile publice din România este necesar să analizăm și o parte dintre indicatorii de performanță ai siguranței rutiere monitorizați de Registrul Auto Român (grad de utilizare a luminilor de întâlnire pe timp de zi, grad de utilizare a centurilor de siguranță, grad de utilizare a căștilor de protecție pentru motocicliști, viteze medii de rulare în localități, viteze medii de rulare pe drumuri naționale/europene, viteze medii de rulare pe autostrăzi, parcurs mediu anual etc.). Acești indicatori (Road Safety Performance Indicators) reflectă acele condiții operaționale ale sistemului de trafic rutier care influențează performanța de securitate a sistemului, fiind concepuți pentru a servi drept instrumente de evaluare a condițiilor actuale de siguranță a sistemului de trafic rutier, măsurând impactul diferitelor intervenții privind siguranța rutieră. În urma studiilor care au evaluat efectele utilizării luminilor de întâlnire pe timp de zi realizate de către R.A.R, s-a constatat că numărul accidentelor diurne a scăzut cu aproximativ 10% în cazul autoturismelor și cu 32% în cazul motocicletelor, față de perioada în care folosirea acestora nu era obligatorie. Tabelul 8 Gradul de utilizare a luminilor de întâlnire pe timp de zi pe drumuri naționale/ europene și autostrăzi În ceea ce privește gradul de utilizare a centurilor de siguranță, se remarcă faptul că, pe autostrăzi, procentul celor care utilizează aceste sisteme de protecție este cu peste o treime mai mare decât cel măsurat pe drumurile naționale/europene, atât pentru conducătorii auto, cât și pentru pasagerii scaunelor din față. Tabelul 9 Gradul de utilizare a centurilor de siguranță pe drumuri naționale/ europene și autostrăzi Având în vedere că folosirea căștii de protecție pentru motocicliști este una dintre cele mai eficiente și mai cunoscute metode de salvare a vieții în caz de accident, este îngrijorătoare situația înregistrată pe autostrăzi în cazul conducătorilor motocicletelor și în cazul pasagerilor. Tabelul 10 Gradul de utilizare a centurilor de siguranță, pe drumuri naționale/europene și autostrăzi Referitor la vitezele medii de rulare, acestea au rezultat după conducerea unui autoturism martor participant la trafic în București și în toate județele României. Au fost determinate viteze medii urbane în București și în toate orașele reședință de județ, viteze medii rurale pe raza fiecărui județ, precum și viteze medii de rulare pe autostrăzile existente, obiectivele acestor determinări constând în: – identificarea zonelor unde se practică viteze de rulare mai mari; ... – identificarea arterelor rutiere aglomerate, atât urbane, cât și rurale, precum și orele de aglomerare a traficului; ... – folosirea vitezelor medii determinate ale traficului rutier și debitele orare de trafic rutier de pe arterele semnificative ca date primare pentru inventare de emisii, modelarea calității aerului și modelarea poluării acustice. ... Analizând situația transmisă de R.A.R, viteza medie de rulare în cazul autovehiculelor ușoare (< 3,5 tone) a rămas relativ constantă pe întreaga perioadă pentru care au fost puse la dispoziție informații. În anul 2013, aceasta a fost de 124 km/h pe autostrăzi, de 66 km/h pe drumuri naționale/europene și de 33 km/h în localități. Tabelul 11 Vitezele medii de rulare pentru autovehicule ușoare (< 3,5 tone) Un alt indicator al traficului rutier este parcursul mediu anual, care reprezintă o estimare a numărului de kilometri pe care o anumită categorie de autovehicule îl parcurge într-un an calendaristic. Pentru determinarea acestuia, Registrul Auto Român elaborează periodic un "Sondaj privind caracteristicile de mobilitate ale parcului auto din România". Pentru perioada 2009-2015, valorile estimate pentru autoturisme, autovehicule ușoare comerciale, autocamioane grele, autobuze și motocicluri sunt prezentate în următorul tabel. Tabelul 12 Parcursul mediu anual pe categorii de vehicule (

1. km)... II.3. Problemele majore identificate în cursul studiului efectuat în vederea elaborării Master Planului General de Transport al României, cu privire la infrastructura rutieră În cadrul studiului efectuat în vederea elaborării Master Planului General de Transport al României, Capitolul 4.3 Analiza problemelor din sectorul de transport rutier - Siguranță, au fost identificate probleme majore în ceea ce privește infrastructura de transport rutier, probleme pe care le enunțăm în continuare: A) Este cunoscut faptul că drumurile cu o bandă pe sens sunt cele mai periculoase. Rețeaua de drumuri naționale din România este formată, în principal, din drumuri cu o singură bandă pe sens și are o rată a numărului de accidente foarte ridicată comparativ cu restul țărilor din UE, în special în ceea ce privește accidentele soldate cu decese. ... B) Există o problemă semnificativă de siguranță în ceea ce privește interacțiunea pietonilor cu rețeaua de drumuri naționale. Trebuie acordată atenție rețelei de drumuri naționale și luată în considerare măsura în care utilizatorii vulnerabili pot fi protejați. Acest lucru poate varia pentru mediul rural, sate și mediile urbane. ... C) Siguranța pietonilor este o problemă care afectează în special așezările liniare, prin care trec multe drumuri naționale din România. Acest lucru indică o nevoie de creștere a gradului de separare. În aceste situații, accentul ar trebui să fie pus pe necesitatea amenajării zonelor de traversare a drumurilor în condiții de siguranță pentru pietoni și pe abordări solide în ceea ce privește managementul vitezei. ... D) Activitățile pietonale mai intense sunt inevitabile în mediul urban și cel rural. Trebuie redusă expunerea acestor zone la camioanele de mare tonaj, având în vedere impactul disproporționat al camioanelor asupra ratelor de accidente pietonale. Camioanele sunt, de asemenea, o sursă importantă de poluare fonică și de scădere a calității aerului, constituind, iarăși, un motiv de eliminare a acestora din zonele locuite ori de câte ori este posibil. ... E) Trebuie investigată măsura în care este posibilă creșterea gradului de iluminare pe rețeaua de drumuri naționale, în special în zonele cu activitate pietonală intensă. Soluțiile alternative care utilizează materiale reflectorizante pot fi mai potrivite în mediul rural. ... F) Numărul actual al spațiilor de parcare în siguranță pentru camioane este inadecvat. Există beneficii legate de siguranță, beneficii comerciale și legislative care pot fi acumulate prin îmbunătățirea acestei situații. ... G) Starea actuală a rețelei de drumuri este considerată pe plan internațional ca fiind de slabă calitate, iar statisticile oficiale arată că rețeaua națională clasificată ca fiind la o stare tehnică bună pentru doar 50% din lungimea sa. Trebuie să se pună accent pe îmbunătățirea acestui aspect și ar trebui analizat modul în care întreaga rețea națională servește scopului său declarat. ... H) Timpii mari de parcurs reprezintă utilizarea ineficientă a timpului dar au și un impact economic negativ semnificativ, reducând oportunitățile de călătorie în interes personal sau de afaceri. Pentru a concura la nivel european, rețeaua de drumuri naționale are nevoie de îmbunătățirea timpului de călătorie, atât în termeni absoluți, cât și în ceea ce privește fiabilitatea. ... I) Rețeaua națională curentă are un număr redus de drumuri considerare a fi la standarde ridicate în comparație cu restul țărilor din UE. Rețeaua de drumuri naționale reprezintă o proporție mai mare în cadrul rețelei totale în comparație cu alte țări din UE: deși amploarea rețelei naționale este mare în comparație cu alte țări din UE, numărul de drumuri considerare a fi la standard de "autostradă" este mai mic. Este nevoie de atenție în ambele situații - atât în cazul proporției rețelei naționale, care este prea mare, cât și în cazul autostrăzilor, care sunt necesare într-un număr mai mare. ... J) Lipsa unor timpi de parcurs rezonabili și a unei perspective rezonabile în ceea ce privește majoritatea rețelei naționale, industria de transport nu poate optimiza livrările și maximiza potențialul de a contribui la creșterea economică generală. ... K) Nivelul curent de întreținere pare să mențină rețeaua la un nivel general static, cel puțin în ceea ce privește proporția de drumuri cu durată de viață depășită. Dar este necesară o creștere semnificativă a investițiilor pentru a aduce întreaga rețea națională la un standard acceptabil. ... L) Majoritatea țărilor din UE au recunoscut importanța furnizării de informații pentru conducătorii auto, în timp util și eficient. Furnizarea de informații de bună calitate privind timpul de călătorie și rutele alternative poate ajuta în mod semnificativ la exploatarea optimă a rețelei de drumuri disponibile. ... De asemenea, studiul formulează unele propuneri privind creșterea bugetului alocat întreținerii drumurilor, prin revizuirea sistemului de tarifare a utilizării rețelei de drumuri naționale și prin îmbunătățirea gradului de colectare a tarifelor de utilizare. ... II.4. Concluzii privind producerea accidentelor rutiere Împreună cu statisticile prezentate în acest capitol au fost analizate și Programul Operațional Sectorial Transport 2007-2013*17) din 2013, Prezentare de Ansamblu a Siguranței Rutiere pentru România*18) din 2015 și de asemenea și ultimul raport al Organizației Mondiale a Sănătății*19), iar toate au concluzionat cu privire la performanțele de siguranță rutieră în România următoarele aspecte: Notă ... *17) Programul Operațional Sectorial Transport 2007-2013, Ministerul Transporturilor, aprilie 2013 *18) DaCoTA, și Prezentare de Ansamblu Siguranță Rutieră Națională pentru România, Comisia Europeană, DG-MOVE *19) Raportul Starea globală privind siguranța rutieră 2015, Organizația Mondială a Sănătății – Multe drumuri naționale trec prin sate liniare și zone în intravilan, ceea ce duce la crearea unui conflict între trafic și viața cotidiană; ... – Decesele pietonilor sunt suprareprezentate în România, reprezentând 36% din totalul deceselor (media UE este de 18%); ... – Accidentele urmate de decese în care au fost implicate motorete și motociclete au crescut semnificativ între 2001 și 2010, iar riscul pentru aceste grupuri este de multe ori mai mare decât riscul pentru autoturisme; ... – Decesele în rândul bărbaților cu vârsta cuprinsă între 50 și 64 ani sunt suprareprezentate în România; ... – Tinerii și vârstnicii au cele mai mari riscuri de a muri ca urmare a unui accident rutier în România; ... – Accidentele grave în zonele construite au o pondere mai mare în România față de restul țărilor din UE; ... – Aplicarea legii privind depășirea vitezei legale (ex. numărul amenzilor pentru depășirea vitezei legale raportat la numărul de locuitori) și utilizarea dispozitivelor de siguranță pentru transportul copiilor este sub media UE; ... – Viteza medie de circulație a crescut ușor între 2007 și 2010 în România; ... – Procentul celor care poartă centura de siguranță este la un nivel scăzut în România. ... ... Capitolul III PRIORITĂȚI, POLITICI, CADRUL JURIDIC EXISTENT Prioritățile Strategiei Naționale de Siguranță Rutieră pentru perioada 2016 - 2020, de îmbunătățire a legislației în domeniul rutier, a siguranței infrastructurii și de reducere graduală a numărului de victime din accidentele de circulație, sunt în strânsă legătură cu obiectivele Guvernului de interoperabilitate și de interconectare a rețelei de drumuri din România cu rețeaua de drumuri europeană, cu obiectivul de asigurare a coerenței și continuității lucrărilor de infrastructură pe termen lung, cu cel de refacere a rețelei de drumuri naționale la un nivel calitativ european, mai ales în contextul Directivei 2008/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere, transpusă prin Legea nr. 265/2008 privind gestionarea siguranței circulației pe infrastructura rutieră, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu prioritățile planurilor integrate de mobilitate urbană durabilă, care se elaborează la nivelul celor 7 poli de dezvoltare și al județului Ilfov conform prevederilor Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, cu modificările și completările ulterioare, cu obiectivele prevăzute în Master Planul General de Transport al României, precum și cu obiectivul dezvoltării infrastructurii feroviare simultan și în concordanță cu cea rutieră, în conformitate cu cerințele europene. Dreptul la viață, dreptul la libera circulație și dreptul la securitate sunt drepturi fundamentale ale omului, conform art. 3 și 13.1. din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Aceste drepturi se regăsesc în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în Constituția României, statul fiind obligat să asigure cetățenilor condițiile optime pentru exercitarea drepturilor lor. De asemenea, în Constituția României sunt garantate, conform art. 34 și 35: ● dreptul la ocrotirea sănătății - statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea sănătății publice, pentru organizarea asistenței medicale în caz de accidente și luarea de măsuri de protecție a sănătății fizice a persoanei, și ● dreptul la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic. Din punct de vedere al cadrului instituțional, în prezent România are legislație și instituții care să acopere aproape întreaga arie a problematicii siguranței rutiere, și anume: ministerele și autoritățile publice centrale reprezentate în CISR, CNADNR, ARR, RAR, DR, DRPCIV, precum și ISCTR. Lipsesc însă organismele care să coordoneze la nivel descentralizat activitatea de siguranță rutieră, precum și o mai bună comunicare inter- instituțională. Coordonarea siguranței rutiere în România este, în principiu, realizată la două niveluri: ● CISR la nivel politic (miniștri); ● DPISR formată din instituțiile reprezentative. Mai jos este prezentat schematic modul în care responsabilitățile sunt distribuite între instituțiile responsabile pentru a asigura legătura dintre nivelul tehnic și politic, așa cum este reglementat CISR: Figura 21. Instituții implicate în siguranța circulației rutiere Capitolul IV DEFINIREA PROBLEMEI România a aderat la Uniunea Europeană în 2007 și a preluat obiectivul de reducere cu 50% a numărului de victime ale accidentelor de circulație rutieră până în 2010; acest obiectiv nu a putut fi însă atins pe fondul creșterii constante a parcului auto, în condițiile unei infrastructuri rutiere a cărei dezvoltare nu se realizează în același ritm, cât și în lipsa unor măsuri coordonate de diminuare a riscului și de prevenție a accidentelor de circulație rutieră. În cadrul raportului elaborat de JASPERS, au fost identificate următoarele deficiențe majore: IV.1. Colectarea de date Până în urmă cu doi ani, localizarea accidentelor se făcea prin numărul drumului și poziția km. Acum se fac înregistrări GPS, dar mai sunt încă și înregistrări fără identificare de acest gen. Accidentele sunt slab și în mod disproporționat reprezentate în statisticile poliției în comparație cu înregistrările spitalelor, ca și în alte state membre ale UE. ... IV.2. Analiza datelor Este necesară stabilirea unui mecanism permanent de efectuare a unor analize încrucișate cu privire la accidente. Autoritățile centrale și locale cu responsabilități în domeniul infrastructurii rutiere nu au acces direct la o bază de date a accidentelor. ... IV.3. Cooperarea cu autoritățile cu atribuții în infrastructura rutieră, județene și locale Multe accidente au loc pe drumurile județene, comunale și pe străzile urbane, întrucât multe autorități cu atribuții în infrastructura rutieră, județene și locale, pun foarte puțin accent pe siguranța rutieră. ... IV.4. Estimări ale costurilor sociale ale accidentelor Conștientizarea cu privire la costurile accidentelor este un instrument important pentru a convinge nivelul politic să se aloce mai multe fonduri pentru activitatea de siguranță rutieră. Conform proiectului Master Planul General de Transport*20) următoarele valori au fost estimate pentru accidentele rutiere ce au loc în România (valoarea victimelor evitate), pe baza actualizării efectuate prin proiectul HEATCO*21) din 2010: Notă ... *20) Materplanul General de Transport din România. Varianta finală revizuită *21) Valorile germane din HEATCO Livrabilă 5 (tabelul 5.2), reanalizate pentru România pentru valori și prețuri în 2010 Creșterea anuală a valorii costurilor accidentelor va fi de 100% din creșterea PIB-ului pe cap de locuitor în sensul că aceste cifre pot fi modificate de la an la an în funcție de creșterea PIB-ului. Cu toate acestea, nu s-au efectuat calcule precise ale costurilor sociale bazate pe costurile reale sau prioritățile identificate în România. ... IV.5. Reglementări tehnice pentru infrastructura rutieră Reglementările tehnice sunt de tip STAS și Normative. Normativele sunt obligatorii și STAS-urile sunt recomandabile. Reglementările tehnice sunt, în general, actualizate și armonizate cu cele europene, dar există norme vechi cum sunt STAS 863/85 "Lucrări de drumuri. Elemente geometrice ale traseelor. Specificații de proiectare", care este în vigoare și se aplică pentru drumurile care nu fac parte din TEN-T, respectiv STAS 10144 pentru proiectarea străzilor (din 1989-1995). Acestea includ: ● STAS 10144-1-90 Străzi. Profiluri transversale. Prescripții de proiectare; ● STAS 10144-2-91 Străzi. Trotuare, alei de pietoni și piste de cicliști. Prescripții de proiectare; ● STAS 10144-3-91 Elemente geometrice ale străzilor. Prescripții de proiectare; ● SR 10144-4-1995 Amenajarea intersecțiilor pe străzi. Clasificare și prescripții de proiectare; ● STAS 10144-5-89 Calculul capacității de circulație a străzilor; ● STAS 10144-6-89 Calculul capacității de circulație a intersecțiilor de străzi. ... IV.6. Educație și campanii de siguranță rutieră Subsumată educației pentru formarea abilităților de viață, educația rutieră sau, mai degrabă, educația pentru prevenirea riscului rutier, urmărește formarea abilităților și a competențelor rutiere personale, de grup și sociale în rândul preșcolarilor și elevilor din învățământul preuniversitar. Realitatea educativă contemporană a demonstrat că, în cazul educației pentru formarea abilităților de viață, eficiența formativă este realizată cu rezultate maxime, în spațiul real, aplicativ, în cazul educației rutiere, al străzii, în defavoarea celui contrafactual, preponderent teoretic, al clasei. Motivele optării pentru preponderența organizării și desfășurării activităților aplicative de educație rutieră au la bază câteva argumente definitorii: – evitarea transformării educației pentru siguranță rutieră într-un obiect de studiu teoretic; ... – conștientizarea, de către elevi, a necesității acestui tip de educație; ... – absența constrângerilor; ... – spațiul real oferă infinit mai multe cazuri/situații resursă decât o planșă, un manual sau un afiș; ... – valorificarea experienței copiilor care pot stabili mai ușor conexiuni; ... – acumularea de noi informații și formarea abilităților prin experiențe personale și de grup; ... – posibilitatea verificării imediate a informațiilor și a exersării nemijlocite a abilităților rutiere; ... – exersarea abilității de rezolvare de probleme și dezvoltarea creativității elevilor; ... – conștientizarea existenței riscului rutier. ... Prin intermediul activităților practice, aplicative, copiii interacționează, investighează, deconstruiesc spre a reconstrui, experimentează, descoperă, găsesc soluții, își asumă responsabilități, pentru ca, ulterior, să devină independenți, din punctul de vedere al siguranței rutiere. În acest moment, MENCS a multiplicat canalele de realizare a educației rutiere în învățământul preuniversitar, complementarizând zona educației formale cu cea non- formală și identificând soluții pentru asigurarea formării cadrelor didactice în acest domeniu (întrucât educația rutieră nu există ca specializare în urma absolvirii unei instituții de învățământ superior, iar obținerea permisului de conducere categoria B nu asigură nicio calificare profesională în domeniul educației). Astfel: ● tematica orelor/activităților de educație rutieră este actualizată, fiind structurată pe: obiective, concepte, teme, tipuri de activități/ciclu de învățământ, adresându - se întregului sistem de învățământ preuniversitar. ● deși excede prevederile Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, MENCS a proiectat extinderea programului de educație rutieră și la nivel liceal, acest lucru realizându-se deja prin activități educative de tip non-formal sau prin studierea unor discipline opționale. Un model de disciplină opțională centrat pe educația rutieră a tinerilor a fost oferit în urma desfășurării proiectului european de prevenire a vătămării adolescenților AdRisk, la care au participat atât reprezentanții MENCS, cât și cei desemnați de MAI. În prezent, conform Ordinului comun MAI/MECI nr. 233/1589/2007 privind desfășurarea orelor de educație rutieră în învățământul preșcolar, primar și gimnazial, orele de educație rutieră se derulează atât în zona educației formale, în cadrul disciplinei Consiliere și Orientare a cărei programă analitică pentru clasele I - VIII a fost aprobată prin OMECI nr. 5286/2006, cât și în zona educației nonformale - prin intermediul activităților aplicative (proiecte de educație rutieră, patrule școlare de circulație, campanii rutiere, concursuri etc.), ce depășesc durata unei ore de curs. Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a extins aria de implementare a educației rutiere, prin intermediul disciplinelor de studiu opționale integrate curriculumului la decizia școlii. Un exemplu relevant în acest sens îl reprezintă programa școlară pentru disciplina opțională "Educație pentru prevenirea riscului rutier", destinată învățământului primar și aprobată prin OMECS nr. 3542/2015 privind aprobarea programelor școlare pentru disciplinele opționale "Joc și mișcare", curriculum la decizia școlii pentru clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a, "Educație pentru prevenirea riscului rutier", curriculum la decizia școlii pentru învățământul primar, "Educație pentru dezvoltare", curriculum la decizia școlii pentru liceu, "Educație pentru drepturile de proprietate intelectuală", curriculum la decizia școlii pentru liceu. Deficiențele identificate pe campanii de siguranță rutieră sunt: ● Spoturi video numai între 01-05 noaptea, prin urmare cu impact limitat. ● Nu există un buget dedicat pentru campanii, iar bugetul de fiecare dată vine de la diferiți parteneri. ● Problema majoră este că nu pot fi desfășurate campanii la nivel național cu un calendar regulat, deoarece finanțarea nu există. ... IV.7. Legile de circulație și aplicarea lor Cele mai importante reglementări privind circulația sunt prevăzute în legea în vigoare dar problema, în multe cazuri, este punerea în aplicare a acesteia. Următoarele deficiențe sunt identificate în raport cu cele mai bune practici: ● Virajul la dreapta în intersecții semaforizate nu este cea mai bună practică în siguranța rutieră și este deosebit de periculoasă pentru pietoni și bicicliști. ● Permiterea parcării pe trotuare (chiar și atunci când se lasă distanța de 1
2. m)este problematică, deoarece acest lucru obligă pietonii să circule pe carosabil, și, astfel, siguranța acestora este pusă în pericol. Adeseori, se parchează pe trecerile de pietoni și nici utilizarea trotuarului sau a trecerii pentru pietoni nu pare a fi supusă respectării legii. ● Amenzile sunt mici în România comparativ cu alte țări cu un grad de siguranță rutieră mai mare și, prin urmare, nu sprijină respectarea legii. ● Nu există suficiente echipamente pentru controlul manual și automat al vitezei. ● În zonele urbane semafoarele nu funcționează corespunzător în special în condiții meteorologice dificile sau în timpul traficului aglomerat. Polițiștii rutieri sunt adesea trimiși să dirijeze traficul în intersecții. Aceasta este o risipă de resurse care ar putea fi utilizate pentru a verifica dacă alte aspecte, cum ar fi excesul de viteză, parcarea ilegală, centura de siguranță sau folosirea unui telefon mobil în timpul conducerii, sunt respectate. ● Inexistența separării traficului de viteză de traficul curent în satele liniare. Chiar dacă limita legală este de 50 km/h, în unele localități limita de viteză este de 70 km/h chiar dacă traficul este mixt. Potrivit poliției, controlul automat al vitezei nu poate fi folosit în România, din cauza reglementărilor existente. ● Deși legea interzice circulația vehiculelor cu tracțiune animală trase pe drumurile naționale, în cazul în care limita de viteză este de 90 km/h în afara zonelor construite, pot fi observate frecvent căruțe. Adesea, ele nu au niciun fel de semnalizare luminoasă sau dispozitiv reflectorizant pentru a fi vizibile pe timp de noapte. Faptul că legea nu este aplicată sever face ca circulația unor astfel de căruțe să nu fie descurajată pe drumurile naționale. O altă problemă importantă este colectarea foarte scăzută a amenzilor, fapt ce poate pune în pericol respectarea legilor. Astfel, corelația legislativă dintre emiterea de amenzi și colectare este problematică. Amenzile sunt impuse de poliția rutieră, colectate de autoritățile locale și folosite în baza deciziei administrației locale ca fiind o parte din bugetul general și, prin urmare, nu pentru a îmbunătăți siguranța rutieră. ... IV.8. Vehiculele și dispozitive de siguranță ● Bunele practici europene recomandă crearea unei baze de date comună pentru vehiculele rutiere și conducătorii auto pentru a permite identificarea istoricului vehiculului și istoricului conducătorului auto în cazul unui accident rutier. ● Activitățile de cercetare nu sunt pe deplin coordonate cu alte instituții responsabile pentru siguranța rutieră. ● Mașinile implicate într-un accident grav și reparate pot intra direct în rețeaua de drumuri, fapt care este văzut ca fiind problematic, deoarece acestea ar trebui să fie supuse inspecției tehnice auto. ● Conform părților interesate, inspecția tehnică ar putea fi supusă unor plăți informale când șoferii plătesc, dar vehiculul nu este verificat în realitate. Cu toate acestea, nu se știe cât de răspândit este fenomenul. ... IV.9. Instruirea și testarea șoferilor Instruirea conducătorilor auto și testarea acestora este la fel de importantă deoarece în cele mai multe țări - printre care și România - mulți șoferi noi și mai ales tinerii sunt implicați în accidente rutiere. Deficiențele identificate sunt: ● Nu există norme detaliate la nivel de lege privind modul de formare și de acordare a autorizației de școală de conducători auto și eliberarea permiselor de conducere. > În Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările și completările ulterioare, există doar trei articole despre școlile de șoferi. > Acest lucru este reglementat prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 733/2013 - suspendat, care a fost contestat în instanță de către asociațiile profesionale de instructori auto (aproximativ 300 de procese aflate pe rol). Ordinul ministrului transporturilor nr. 75/2014 este acum în vigoare până la finalizarea litigiilor legate de OMT nr. 733/2013). Acesta a rezolvat problema temporar. ● Școlile de șoferi nu pot fi controlate în mod eficient dacă îndeplinesc cerințele de formare pentru desfășurarea numărului minim de ore de teorie și practică (datele din 2012 arată că unele școli ar fi asigurat o instruire de 32 de ore / zi, pentru 365 zile pe an; ARR intenționează să modifice legea pentru a evita astfel de situații în viitor). ARR intenționează să introducă criteriul de promovare a examenului (min. 50%) pentru prelungirea licenței de funcționare a școlii de șoferi pentru a controla numărul de candidați care pot lua examenul pentru permisul de conducere. ● Plățile neoficiale privind eliberarea permiselor de conducere. Evenimentele recente au arătat că acest lucru este încă posibil în România și permise de conducere au fost emise în acest mod. ... IV.10. Intervenția de urgență la locul accidentelor rutiere Intervenția de urgență la locul accidentelor rutiere are ca scop reducerea gravității consecințelor vătămării odată ce a avut loc un accident rutier. Comisia Europeană a declarat că mai multe mii de vieți omenești ar putea fi salvate în UE prin îmbunătățirea timpilor de răspuns ale serviciilor de urgență și ale altor elemente de îngrijire post-impact în caz de accidente rutiere*22). Notă ... *22) Comunicarea Comisiei

(2003)311 final "Program european de acțiune pentru siguranța rutieră: înjumătățirea numărului victimelor accidentelor rutiere în Uniunea Europeană până în 2010: o responsabilitate comună". Serviciul de urgență la nivel pre-spitalicesc funcționează bine și este bine organizat, și, astfel, se compară cu succes cu cele mai bune practici internaționale, fiind adoptat ca model în alte state. Totodată, oamenii respectă tot mai bine circulația ambulanțelor în trafic. Finanțarea poate fi o problemă pe termen mai lung dat fiind faptul că Departamentul pentru Situații de Urgență aflat în subordinea Ministerului Afacerilor Interne asigură întreaga coordonare, în timp ce mare parte din finanțare se face de către Ministerul Sănătății. De exemplu, înlocuirea planificată a ambulanțelor care trebuia să fie finanțată de către Ministerul Sănătății nu s-a putut produce în

1. ... IV.
2. Cercetare în domeniul siguranței rutiere Cercetarea în domeniul siguranței rutiere ar trebui să ofere cadrul în care trebuie să fie luate deciziile politice de siguranță, astfel încât o abordare științifică sistematică să fie aplicată acestei probleme. Țările cu cele mai bune înregistrări privind siguranța rutieră pe plan internațional sunt de asemenea, cele care au avut în mod tradițional cele mai bune institute și cele mai active programe de cercetare în domeniul siguranței rutiere. Este important ca România să învețe de la alte țări ale UE și să utilizeze experiența și capabilitatea de cercetare care nu există în țară, astfel încât și în viitor să existe posibilitatea implementării de intervenții mai eficiente de siguranță rutieră. În prezent, nu există în România o strategie națională pentru cercetare în materie de siguranță rutieră și nu există nicio organizație independentă de cercetare în materie de siguranță rutieră națională, ci numai programe demonstrative și pilot, limitate, care au fost efectuate asupra siguranței rutiere. Astfel, în România nu există nicio cercetare sistematică asupra factorilor relevanți în domeniul siguranței rutiere pentru, de exemplu: ● Vehicule; ● Infrastructură rutieră; ● Factori umani; ● Factori instituționali; ● Alți factori. Totodată, cercetarea în domeniul siguranței rutiere nu se regăsește în domeniile/sub- domeniile de specializare inteligentă a României cuprinse în Strategia națională pentru cercetare-dezvoltare, prin urmare perspectivele de a atrage finanțări nerambursabile pentru cercetări în domeniul siguranței rutiere sunt limitate. Totuși, România dispune de mai multe infrastructuri de cercetare-dezvoltare integrate în rețele de cercetare internaționale (ex: platforma ERRIS), prin intermediul universităților, institutelor de cercetare-dezvoltare sau unor companii private cu preocupări în domeniu, ceea ce oferă premisele unor proiecte de cercetare derulate în colaborare cu parteneri europeni, o oportunitate în acest sens fiind programul Horizon 2020*23). Notă ... *23) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor Orizont 2020 - Programul-cadru pentru cercetare și inovare - COM

(2011)808 final. Dat fiind faptul că există un nivel insuficient al cercetării în domeniul siguranței rutiere, care are loc în universități sau instituții cu expertiză, și parțial în cadrul unor companii private cu preocupări în sfera siguranței rutiere, există puține informații care pot fi difuzate sau distribuite cadrelor universitare și cercetătorilor interesați. Prin urmare, nu pare să existe nicio revistă de cercetare de specialitate în materie de siguranță rutieră sau conferință anuală sau seminarii în care rezultatele cercetării în siguranță rutieră să fie difuzate, discutate sau răspândite în rândul cadrelor didactice universitare locale și printre cercetători. ... Capitolul V DIRECȚII DE ACȚIUNE Întrucât majoritatea accidentelor rutiere sunt determinate de comportamentul uman inadecvat, corectarea acestuia este de o importanță deosebită. În acest sens, strategia cuprinde următoarea serie de măsuri, care să acopere, în mod complet, domeniul factorului uman în siguranța rutieră, și anume: (

1. a).......... formarea și exersarea abilităților necesare deplasării în siguranță, începând cu vârsta preșcolară și până la sistemul universitar. Deprinderea timpurie a principiilor deplasării individuale sigure precum și cultivarea respectului față de viață, valori și lege sunt factori cheie în crearea unei culturi a siguranței rutiere; ... (
2. b).......... formarea deprinderilor de a conduce vehicule, îmbunătățirea formării instructorilor auto, îmbunătățirea cursurilor de instruire din școlile de șoferi, încurajarea creării de programe facultative de perfecționare a conducătorilor auto; ... (
3. c).......... creșterea eficacității legislației privind siguranța rutieră; ... (
4. d).......... aplicarea consecventă a legislației în vigoare; ... (
5. e).......... proiectarea produselor, mediului, programelor și serviciilor, astfel încât să poată fi utilizate de către toate persoanele, pe cât posibil, fără să fie nevoie de o adaptare sau proiectare specializată (design universal) ... (
6. f).......... promovarea programelor de conducere preventivă, de consiliere/reabilitare psihologică pentru șoferii care încalcă prevederile legale privitoare la viteză și la conducerea sub influența băuturilor alcoolice; ... (
7. g).......... implementarea unui sistem de certificare și evaluare a calității și performanței furnizorilor de servicii de formare a conducătorilor auto (furnizori de atestate profesionale, școli de șoferi, școli de conducere defensivă); ... (
8. h).......... îmbunătățirea managementului integrat prin îmbunătățirea intervenției post accident - în cazul victimelor care rămân cu sechele în urma accidentelor rutiere, prin abilitare și reabilitare, terapie ocupațională, vizând capacitatea acestora de adaptare și funcționare normală; ... (
9. i).......... asigurarea accesibilității persoanelor cu dizabilități, în condiții de egalitate cu ceilalți, la mediul fizic, la transport, informație și mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile și sistemele informatice și de comunicații și la alte facilități și servicii deschise sau furnizate publicului, atât în zonele urbane, cât și rurale; ... (
10. j).......... acordarea de asistență psihologică post-traumatică supraviețuitorilor, rudelor și apropiaților victimelor accidentelor de circulație în faza acută; ... (
11. k).......... îmbunătățirea procedurilor de aducere la cunoștința rudelor și apropiaților victimelor accidentelor de circulație a decesului celor dragi; ... (
12. l).......... fundamentarea modificărilor legislative a măsurilor din domeniul siguranței rutiere, prin utilizarea tabelelor comparative care conțin date privind situația din alte state europene, rezultate prognozate; ... (
13. m).......... seminarii, conferințe de presă, materiale de presă, campanii de sensibilizare; ... (
14. n).......... campanii de impunere a legii. ... O altă direcție de acțiune o reprezintă realizarea unei infrastructuri care să corespundă nevoilor de mobilitate și nevoilor de dezvoltare economică, prin creșterea capacității de transport (autostrăzi), fără scăderea gradului de siguranță. În afară de necesitatea existenței unei infrastructuri sigure pentru toți participanții la traficul rutier, un rol important în această strategie îl are prevenirea accidentelor rutiere prin educația tuturor celor implicați în trafic, indiferent de vârstă sau profesie, prin intensificarea și profesionalizarea comunicării și informării de siguranță rutieră. Este important de remarcat faptul că indisciplina pietonală este cauza aparentă a celor mai grave accidente rutiere însă trebuie de asemenea remarcat și faptul că infrastructura rutieră nu este prietenoasă cu pietonii, mai ales în localitățile lineare, și nu oferă o variantă fezabilă de deplasare pentru aceștia. Același lucru este valabil și pentru bicicliști, în cazul cărora apare o creștere spectaculoasă a implicării cu vinovăție în accidentele rutiere. De asemenea, în paralel cu intensificarea campaniilor de comunicare, legislația rutieră și metodele de impunere a acesteia vor trebui aduse la nivelul statelor membre cu performanțe apropiate de obiectivele asumate de UE în domeniu. În acest sens, este necesară actualizarea legislației sub aspectul sancționării și urmăririi executării sancțiunilor pentru nerespectarea legislației rutiere și instalarea de sisteme automate de supraveghere a traficului rutier. Potrivit estimărilor, România are actualmente un grad de încasare al amenzilor contravenționale mult sub media statelor membre ale Uniunii Europene, neexistând o situație exactă a gradului de încasare a amenzilor în cazul în care procesele verbale sunt înmânate contravenienților în momentul constatării. Având în vedere că, în viitor, accentul se va muta pe constatarea abaterilor cu ajutorul sistemelor automate, trebuie analizat și adaptat modelul statelor membre UE care au procente maxime de încasare pe acest tip de constatare a contravențiilor. Un accent deosebit se va pune pe identificarea soluțiilor de reducerea numărului de persoane decedate și al persoanelor grav rănite din următoarele categorii cu risc crescut: ● participanți la trafic vulnerabili (pietoni, mopediști, motocicliști, bicicliști); ● vârste cu risc crescut: copii, tineri cu vârste între 18 și 25 de ani, persoane vârstnice. Capitolul VI OBIECTIVE Obiectivul general al prezentei strategii este de reducere la jumătate a numărului de decese din accidente rutiere până în anul 2020 față de anul 2010, astfel încât în anul 2020 să se înregistreze cel mult 1188 de decese, față de 2377 în 2010. Obiectivul prezentei strategii este ca România să devină o țară sigură din punct de vedere al traficului rutier pentru cetățenii ei, pentru investitori și turiști, pentru cei care o tranzitează, prin reducerea progresivă, în perioada 2016 - 2020, a numărului victimelor accidentelor rutiere, pentru a ne putea înscrie în graficul comun stabilit de statele membre UE, în perspectivă, numărul celor decedați sau răniți grav în sistemul de transport rutier trebuind să fie redus cât mai aproape de zero astfel încât nivelul de risc în sistemul de transport rutier să fie cel puțin la fel de scăzut ca în orice alt sistem al vieții sociale și economice în condiții normale. Obiectivele strategice ale acestui document sunt strâns legate, pe de-o parte, de obligațiile pe care România le are ca stat membru al Uniunii Europene și care rezultă din documentele Comisiei Europene, iar, pe de altă parte, de realitățile imediat înconjurătoare și de incidentele sau evenimentele din domeniul siguranței rutiere. Răspunzând la invitația Comisiei Europene de a întreprinde acțiunile necesare pentru atingerea obiectivului central al strategiei, acela de a reduce numărul persoanelor decedate în accidente rutiere, au fost prevăzute, acolo unde era oportun, propuneri legislative, și au fost reiterate mijloacele și soluțiile legale privind alocarea resurselor necesare în vederea implementării unui plan coerent și eficient din punct de vedere al costurilor pentru punerea în practică a orientărilor pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020, în special propunându-se centrarea implementării pe schimbul de experiență și cele mai bune practici, pe îmbunătățirea colectării datelor, elaborarea unor programe sectoriale de siguranță ce decurg din programul valabil pentru perioada pentru care a fost elaborată strategia, de preluare a legislației europene în materie de siguranță rutieră și elaborarea unor campanii de informare, sensibilizare și asigurare a punerii în aplicare a măsurilor propuse, coordonate la nivel național de CISR VI.1. Întărire și coordonare instituțională VI.1.1. Îmbunătățirea sistemului de management integrat al serviciilor specializate de urgență care intervin în cazul accidentelor rutiere Dezbaterile din cadrul Consiliului Uniunii Europene referitoare la siguranța rutieră subliniază constant faptul că există nevoia stringentă de a se acorda o atenție deosebită reducerii numărului de persoane rănite în urma accidentelor rutiere, pentru conformitate cu Declarația de la Moscova din 20 noiembrie 2009 și a Rezoluției Adunării Generale a ONU din 2 martie 2010. De asemenea, Consiliul Uniunii Europene sprijină elaborarea unei definiții comune a termenului persoane rănite și este de acord cu obiectivul principal privind siguranța rutieră, de reducere a vătămărilor corporale, și susține elaborarea unei strategii de îmbunătățire a intervențiilor de urgență în cazuri de accidente și de reducere a vătămărilor corporale, precum și de reabilitare prin intermediul serviciilor post traumatice. Și pentru România realizarea managementului integrat al serviciilor și resurselor este de importanță maximă pentru micșorarea timpilor de intervenție în caz de urgență și pentru sporirea calității intervenției. a. Serviciul de Telecomunicații Speciale România a implementat, prin Direcția pentru Apel Unic de Urgență din cadrul STS, SNUAU, o platformă unică de comunicații și IT care asigură la nivel național accesul populației la numărul unic european de urgență 112 și care pune la dispoziția agențiilor specializate de intervenție, un mediu comun de operare permisiv utilizării cu mai multă eficiență a resurselor materiale și umane în soluționarea urgențelor, asigurării cooperării între agențiile specializate de intervenție, constituind astfel, un instrument util al actului managerial în rezolvarea situațiilor de urgență. Pentru furnizarea serviciului de urgență 112, SNUAU este compus din Centrele unice pentru apeluri de urgență aflate în coordonarea STS și din Dispeceratele de urgență / Dispeceratele integrate de urgență aflate în coordonarea agențiilor specializate de intervenție definite prin "structurile autorităților administrației publice, care au rolul de intervenție imediată pentru soluționarea urgențelor în domeniul ambulanței, SMURD, poliției, jandarmeriei, serviciilor publice profesioniste și voluntare pentru situații de urgență, inclusiv SMURD, contra-terorismului, precum și alte structuri stabilite prin hotărâre a Guvernului", organizate la nivel de reședință de județ, la nivelul municipiului București și la nivelul municipiilor și orașelor sau acolo unde este necesar. În conformitate cu ETSI*24), SNUAU realizează două structuri funcționale: Notă ... *24) ETSI - Institutul European de Standarde în Telecomunicații
15. a)o structură integrată distribuită, în care centrul unic pentru apeluri de urgență transferă apelurile de urgență și datele asociate la dispeceratele de urgență ale agențiilor specializate de intervenție, situate în sedii diferite, proprii agențiilor; ...
16. b)o structură integrată centralizată, în care centrul unic pentru apeluri de urgență și dispeceratele de urgență ale agențiilor specializate de intervenție sunt realizate fizic în același sediu, sub forma unui dispecerat integrat de urgență. ... Centrele pentru apel unic de urgență au autonomie funcțională la nivel de județ și pot răspunde particularităților locale, responsabilitatea intervenției fiind în sarcina agențiilor specializate de intervenție. SNUAU, potrivit flexibilității de care dispune în structură și funcționare, este capabil să răspundă oricărui mod de organizare și reglementare pentru intervenție al acestor agenții. În prezent, în mai multe județe a fost realizată colocarea dispeceratelor de urgență ale serviciilor de ambulanță cu dispeceratele de urgență ale Inspectoratului pentru Situații de Urgență - SMURD obținându-se astfel o coordonare unitară, integrată, la nivelul actului medical și implicit o utilizare eficientă a resurselor, fapt ce va determina extinderea modului de operare. Totodată, prin demersurile inițiate de către autoritatea publică centrală pentru afaceri interne și unele administrații locale vor fi realizate spații tehnice care să permită funcționarea dispeceratelor de urgență în aceeași locație (colocate), creându-se astfel condițiile extinderii modului de operare în cadrul unor dispecerate integrate de urgență. În concluzie, demersurile imediate vizează atât asigurarea funcționalității într-un spațiu comun prin realizarea colocării dispeceratelor de urgență cât și în mod integrat, prin unificarea dispecerizării resurselor pe domenii de intervenție (medical, ordine publică ș.a.). Într-o altă perspectivă, printr-o restructurare la nivelul agențiilor specializate de intervenție, poate fi realizată o integrare la nivelul rolurilor existente în sistem astfel încât oricare dispecer să poată dispune de orice categorie sau categorii de resurse potrivite a fi alocate urgenței semnalate. ... b. Coordonarea operațională a intervențiilor integrate Platforma oferită de SNUAU asigură premisa interoperabilității și cooperării serviciilor de urgență dar lipsa exercițiului comun de cooperare impune crearea unei proceduri și a unui management integrat al intervenției. La ora actuală există acte normative care reglementează intervențiile integrate, ex. SMURD - Pompieri, sau care la nivelul autorităților publice centrale pentru afaceri interne și pentru sănătate reglementează intervenția prin folosirea elicopterului, numeroase protocoale de colaborare și metodologii de cooperare inter-instituțională. Conform Metodologiei privind cooperarea agențiilor specializate de intervenție în cazul urgențelor primite prin SNUAU 112, în cazul urgențelor care necesită acțiunea mai multor agenții, operatorul 112 transmite evenimentul la toate dispeceratele de urgență ale agențiilor implicate, în sistem de conferință și acordă prioritate agenției stabilite prin indexul de incidente-cooperare ca responsabilă cu natura cazului respectiv. Odată cu transferul legăturii este transferată și funcția de coordonator al conferinței. După preluarea urgenței dispecerul agenției devine din acel moment coordonatorul conferinței. Orice informație ulterioară primită ulterior referitoare la cazul semnalat va fi transferată tuturor agențiilor implicate în soluționarea urgenței semnalate. Este necesar ca toate instituțiile cu competențe de intervenție în cazuri de urgență să construiască scheme de intervenție mult mai clare, delimitate conform atribuțiilor specifice acestor autorități, care să specifice protocolul intervențiilor integrate, să unifice standardele de formare și să coreleze procedurile de intervenție ale tuturor acestor instituții pentru a asigura intervenții rapide, coerente și de cea mai bună calitate. Se impune stabilirea obligativității de a participa la stagii de formare și la exerciții de simulare practică comune ale personalului cu atribuții în domeniu din instituțiile menționate. ... c. Dezvoltarea bazei materiale Este necesară achiziția de noi elicoptere, autospeciale de descarcerare, echipament medical, echipament de telecomunicații pentru asigurarea unei legături permanente între echipele de prim ajutor sau ambulanțe și unitățile de primiri urgențe ale spitalelor, echipament de telecomunicații (terminale radio, receptoare și controlere GPS) și asigurarea de canale radio pentru cooperarea serviciilor de intervenție, reabilitarea tehnică a actualelor echipaje integrate, achiziționarea de autospeciale de politie dotate cu echipamente pentru semnalizarea și cercetarea locului producerii accidentelor rutiere, crearea unor noi puncte de operare aeromedicală prin colaborare între spitale județene de urgență și Inspectoratul General de Aviație. ... d. Dezvoltarea unui sistem integrat de informații și date statistice Pentru coerența și eficacitatea acțiunilor din domeniile prevenirii accidentelor, a intervenției la accidente, a asistării post accident dar și din sfera acțiunilor juridice declanșate ca urmare a accidentelor rutiere, este necesară crearea unui sistem integrat de informații legate de accidente, inclusiv prin crearea unor registre de traumă. De asemenea trebuie avută în vedere cooperarea internațională în scopul aplicării sancțiunilor la regimul circulației rutiere, prin schimbul de informații despre abateri, autorii acestora și deținătorii vehiculelor, între autoritățile competente în domeniu din celelalte state membre ale Uniunii Europene. ... e. Adoptarea sistemului MAIS În vederea stabilirii în viitor a unor ținte numerice privitoare la reducerea numărului de răniți grav din accidentele rutiere, nu doar privitoare la reducerea numărului de decese, este necesar ca în concordanță cu celelalte state membre ale Uniunii Europene să fie adoptat sistemul MAIS. Acest sistem va permite cuantificarea unitară a numărului de răniți grav de către unitățile medicale de primire a urgențelor. ... ... VI.1.2. Întărirea capacității instituționale a. Întărirea rolului Consiliului Interministerial pentru Siguranță Rutieră Crearea unui mediu care să asigure un grad ridicat de siguranță rutieră este în responsabilitatea Guvernului României, instituția care are toate atribuțiile și responsabilitățile pentru siguranța și binele societății. Pentru a îmbunătăți concentrarea acțiunilor pe siguranța rutieră, Guvernul României ar trebui să asigure un nivel ridicat de angajament politic în vederea reducerii accidentelor rutiere prin sprijinirea organului principal - CISR și a grupului de experți din subordinea acestuia - DPISR. Siguranța rutieră este multidisciplinară și implică mai multe organizații guvernamentale, astfel că Guvernul României ar trebui să joace un rol principal în inițierea, organizarea și coordonarea eforturilor naționale privind siguranța rutieră. Activitățile organelor de specialitate guvernamentale implicate în siguranța rutieră trebuie să fie complementare și coordonarea trebuie dezvoltată la toate nivelurile, inclusiv la nivel regional și local. Este important să se asigure că sunt stabilite mecanisme suficiente și durabile pentru finanțarea siguranței rutiere. În același timp, un cadru rațional de alocare a resurselor permite o justificare strategică solidă pentru investiții în domeniul siguranței rutiere, bazată pe rentabilitate și analize costuri-beneficii. Pentru a atinge obiective mai ambițioase de performanță, este necesar să fie stabilite surse de finanțare și mecanisme noi. Unul dintre obiectivele acestei strategii este acela de a consolida rolul CISR ca organ principal în materie de siguranță rutieră permițându-i să-și direcționeze eforturile în domeniul siguranței rutiere. Acesta ar trebui să coordoneze activitățile în materie de siguranță rutieră pe orizontală, între instituții naționale și departamentele sale, și pe verticală, între CISR și județe, municipalități și alte instituții locale. Angajamentul politic este important pentru ca acest obiectiv să reușească, prin urmare, este necesar angajamentul personal și public al miniștrilor din componența CISR cu privire la reducerea numărului de victime din accidente rutiere. În plus ar trebui stabilite și prevederi clare legate de funcționarea CISR. Astfel, miniștrii ar trebui să se întâlnească la fiecare 6 luni pentru a stabili sarcini și a aproba documentele de activitate ale DPISR. Este prin urmare necesar să existe o legislație clară și funcțională în materie de siguranță rutieră în România. În plus, alocarea și obținere unor resurse financiare suficiente și durabile pentru a menține îmbunătățirile din domeniul siguranței rutiere ar trebui să fie garantată pe termen lung. Reglementările în vigoare privind CISR ar trebui revizuite pentru a asigura responsabilități clar definite și o configurare corespunzătoare a acestui organism, inclusiv rolul CISR și DPISR și al membrilor săi, precum și rolul la nivel județean și local. ... b. Îmbunătățirea continuă a sistemului de intervenție la accidente și a asistenței medicale de urgență Intervenția de urgență la locul accidentelor are ca scop reducerea gravității consecințelor vătămării odată ce a avut loc un accident de circulație. Comisia Europeană a afirmat că mai multe mii de vieți ar putea fi salvate în UE prin îmbunătățirea timpilor de răspuns ai serviciilor de urgență și a altor elemente de îngrijire post-impact în caz de accidente rutiere. Pentru a asigura un nivel ridicat al serviciilor de urgență, trebuie asigurată finanțarea pentru operaționalizarea completă a parcului de ambulanțe, prin aceasta asigurându-se promptitudinea serviciilor de urgență și un nivel calitativ ridicat al acestora. Serviciul spitalicesc trebuie de asemenea avut în vedere, mai ales pentru minimalizarea factorilor de risc, care ar putea include lipsa de personal medical instruit în mod adecvat, în special în ceea ce privește medicina de urgență și gestionarea traumelor, precum și lipsa de echipament medical adecvat, atât în ariile urbane, cât și în cele mai izolate comunități. ... ... ... VI.2. Factorul uman în siguranța rutieră VI.2.1. Întărirea rolului educației rutiere și a campaniilor de sensibilizare și conștientizare: Strategia Națională de Siguranță Rutieră plasează în centrul atenției sale, după modelul european, participantul la trafic, care este considerat principala verigă în lanțul realizării siguranței rutiere. Din acest document rezultă faptul că eficacitatea tuturor componentelor politicii de siguranță rutieră depinde în cele din urmă de comportamentul participanților la trafic. Din acest motiv considerăm că este important să se acorde prioritate educației și formării continue, un accent deosebit punându-se pe formarea copiilor, tinerilor și a conducătorilor auto începători. a. Reglementarea Planului național de educație rutieră Eforturile statelor europene în domeniul educației rutiere se axează pe ideea unei educații continue de-a lungul întregii vieți, nivelurile succesive de formare a abilităților și competențelor rutiere fiind integrate în cadrul unei strategii coerente de educație rutieră. Educația societății în ceea ce privește prevenirea riscului rutier începe din perioada copilăriei, continuă pe tot parcursul vieții și se realizează prin campanii de informare și educare organizate de autoritățile cu responsabilități în domeniu, cât și de organizații nonguvernamentale. În acest sens, este necesară elaborarea și implementarea Planului național de educație rutieră, care să cuprindă următoarele componente:
17. i)Componenta A "educația rutieră în școală" destinată preșcolarilor și elevilor din sistemul de învățământ preuniversitar necesită o abordare complexă, coerentă, continuă susținută atât de un cadru legal adecvat și racordat la realitatea existentă, cât și de un parteneriat instituțional eficient. Astfel se recomandă: – asigurarea continuității educației rutiere și la nivel liceal (având în vedere gradul de risc asociat vârstei adolescenței/presiunii grupului/etc. și obținerea permisului de conducere la împlinirea vârstei de 18 ani) prin modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare; ... – formarea continuă a cadrelor didactice implicate în educația rutieră prin intermediul cursurile de formare realizate și acreditate în baza unui parteneriat MENCȘ - MAI (având în vedere pregătirea de specialitate și expertiza reprezentanților MAI); ... – multiplicarea obiectelor de studiu opționale centrate pe problematica educației rutiere și elaborarea suporturilor educaționale de curs/materialelor didactice auxiliare; ... ...
18. ii)Componenta B "în media" care se adresează prin intermediul mesajelor media de utilitate publică tuturor categoriilor de participanți la trafic, mai ales celor mai vulnerabile dintre acestea (copii, tineri 18-25 ani, vârstnici, pietoni, bicicliști, mopediști și motocicliști). Componenta B reprezintă planul de asigurare a permanenței campaniilor de comunicare și sensibilizare a publicului, cu ajutorul mass-mediei. În plus formatul media al știrilor privind accidentele trebuie îmbunătățit. La acest moment știrile de tipul "nou record de viteză pe autostrada ..." sau "nou record de viteză în București" nu fac decât să instige la încălcarea legii și să potențeze acțiuni lipsite de responsabilitate din partea unor conducători auto. ... iii) Componenta C "pentru activitatea profesională" care se adresează persoanelor expuse riscului de accident rutier în cadrul desfășurării activității profesionale. Pregătirea în cadrul acestei componente trebuie efectuată în mod obligatoriu de către angajator, conform legislației în vigoare, în cadrul procesului de instruire periodica a personalului în domeniul securității și sănătății în muncă. Introducerea acestei componente are în vedere faptul că pentru persoanele expuse traficului rutier în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, accidentul rutier poate fi considerat accident de muncă cu toate implicațiile legale, sociale și materiale asociate; ...
19. iv)Componenta D "infrastructura lizibilă" care se adresează tuturor participanților la trafic și care este pusă în aplicare de către administratorul drumului prin intermediul mesajelor și indicatoarelor de informare cu privire la folosirea corectă și adecvată a infrastructurii (vezi modul aleatoriu în care se circulă pe drumul național București - Bacău); ...
20. v)Componenta E "pregătirea conducătorilor auto" privitoare la formarea inițială a conducătorilor auto, care este pusă în aplicare în cadrul pregătirii și examinării pentru obținerea permisului de conducere. ... ... b. Îmbunătățirea programelor naționale de comunicare privind siguranța rutieră printr-o mai bună coordonare și printr-o desfășurare a acestora în mod permanent Alături de construirea unei infrastructuri rutiere sigure, este importantă prevenirea accidentelor rutiere prin educația tuturor celor implicați în trafic, indiferent de vârstă sau profesie, în acest scop fiind necesară intensificarea și profesionalizarea comunicării și informării privind siguranța rutieră, printr-o mai mare implicare logistică și materială. Astfel de programe ar trebui să aibă loc cu titlu permanent, în baza unei alocări bugetare permanente, care să permită prezentarea mesajelor, din punct de vedere al spațiului și timpului, astfel încât impactul asupra grupului țintă să fie maxim. Membrii CISR ar trebui să coordoneze campaniile naționale dedicate siguranței rutiere și să gestioneze activitatea de comunicare în domeniul siguranței rutiere adresată autorităților și factorilor de decizie politică. Pregătirea strategiei pentru campanii bazată pe factori de risc, pentru a elabora un plan pentru campanii regulate de siguranță rutieră și detalierea acestuia de către fiecare autoritate responsabilă și alocarea unui buget specific pentru campaniile de siguranță rutieră ar trebui să fie preocuparea permanentă în acest sector. Dezvoltarea unui plan nou pentru campanii regulate de siguranță rutieră și detalierea acestuia de către fiecare autoritate responsabilă sunt necesare. În acest sens, în trimestrul al IV-lea al fiecărui an, DPISR propune CISR planul de asigurare a permanenței campaniilor de comunicare și sensibilizare a publicului, cu ajutorul mass-mediei, pentru anul următor. Alături de instituțiile publice, pot fi invitate să participe ca parteneri, în cadrul campaniilor, organizațiile non-guvernamentale și companiile private care sunt active și au responsabilități sociale asumate în domeniul siguranței rutiere. ... c. Îmbunătățirea educației rutiere a tinerilor În domeniul educației rutiere a tinerilor este necesară înființarea unui program regulat de finanțare pentru dezvoltarea facilităților de instruire a copiilor și tinerilor în materie de siguranță rutieră, în spații identificate de autoritățile publice locale. Se impune, de asemenea, derularea unor campanii educaționale orientate spre instruirea utilizatorilor de biciclete cu privire la circulația pe drumurile publice și condițiile de siguranță ce trebuie respectate la deplasarea bicicliștilor pe drumurile publice, în condițiile în care numărul bicicliștilor este în continuă creștere, acest mijloc de deplasare fiind promovat inclusiv de strategiile și politicile orientate spre asigurarea unei vieți active și sănătoase populației. Prin prisma faptului că utilizatorii de biciclete nu au în mod necesar permis de conducere a autovehiculelor, aceștia sunt vulnerabili față de anumite reguli de circulație, pe care nu le cunosc și nici nu pot fi evaluați cu privire la cunoașterea și înțelegerea acestora. ... d. Reabilitarea și consilierea conducătorilor de autovehicule cu abateri grave de la normele circulației rutiere, comise în mod repetat Este necesară promovarea inițiativelor legislative pentru introducerea programelor de conducere preventivă și de consiliere psihologică în cazul conducătorilor de autovehicule cu abateri grave de la normele circulației rutiere, comise în mod repetat. Se va crea cadrul legal pentru inițierea și finanțarea unor programe complexe de reabilitare pentru șoferii cu abateri repetate, cu permis suspendat sau anulat, pornind de la premisa că aceste persoane ar trebui recuperate, mai ales în cazul conducătorilor auto profesioniști. Aceste programe vor fi voluntare sau obligatorii și se vor baza pe faptul că încălcările repetate ale legislației rutiere nu sunt cauzate atât de necunoașterea regulilor sau de probleme de inaptitudine psihomotorie sau medicală, ci mai degrabă de atitudinea conducătorilor auto. Acestea pot fi corectate mai ales prin consiliere psihologică și programe de conducere preventivă și de schimbare a comportamentelor celor care încalcă prevederile legale. În cazul conducătorilor auto care conduc sub influența băuturilor alcoolice sau a substanțelor psihotrope, de asemenea, ar trebui avute în vedere cel puțin acțiuni de asistare printr-o intervenție rapidă și focalizată (brief intervention), efectuate de personal specializat. ... ... ... VI.3. Formarea în domeniul siguranței rutiere VI.3.1. Crearea de programe universitare, post-universitare și de formare în domeniul siguranței rutiere, în conformitate cu legislația în vigoare și cu standardele ARACIS Pentru îmbunătățirea expertizei în domeniul siguranței rutiere, este necesară promovarea programelor de studii, de formare inițială și continuă în domeniul siguranței rutiere. Printre formările inițiale sau post universitare pot fi menționate programele pentru inginerii de trafic, aceste programe urmând a fi introduse de către universități, în parteneriat cu instituții care pot oferi specialiști din această zonă de activitate și împreună cu instituții care pot utiliza ulterior capacitatea de expertiză nou creată. Printre programele de formare continuă care pot fi avute în vedere sunt cele pentru auditorii de siguranță rutieră și pentru experții tehnici judiciari. În cadrul programelor universitare de pregătire a studenților, pot fi integrate module de expertiză tehnică a accidentelor, legislația privind circulația pe drumurile publice și legislație specifică din domeniul transportului rutier, mobilitate urbană, reconstituirea accidentelor de circulație, psihologia transporturilor, logistică, managementul flotei. Finanțarea proiectelor instituțiilor de învățământ superior și ale celor din subordinea autorității publice centrale pentru educație națională se va face din veniturile proprii sau externe, după caz. ... VI.3.2. Îmbunătățirea calității cercetării la locul accidentului și a expertizelor tehnice judiciare:
21. a)Îmbunătățirea capacității de cercetare la locul accidentului. În prezent, cercetarea la locul accidentului, în cazul accidentelor soldate cu vătămări corporale este o obligație ce revine organelor de poliție, ce presupune prelevarea și consemnarea tuturor urmelor și a mijloacelor materiale de probă, condiție imperios necesară pentru stabilirea ulterioară a vinovăției persoanelor care au generat starea de pericol care a condus la producerea accidentelor. Ca orice activitate, și aceasta poate fi supusă perfecționării în sensul creșterii calității actelor procedurale, prin îmbunătățirea dotării tehnice și metodelor destinate cercetării accidentelor rutiere. ...
22. b)De asemenea, se impune perfecționarea activității de expertiză tehnică judiciară prin aplicarea metodelor moderne de reconstrucție a parametrilor cinematici și dinamici caracterizanți ai conflictelor rutiere de către experții tehnici judiciari. ... ... VI.3.3. Îmbunătățirea practicii judiciare prin introducerea în programele de pregătire a magistraților a unor tematici generale, necesare unei corecte înțelegeri a aspectelor ce țin de accidentele rutiere și care nu aparțin domeniului juridic Se impune identificarea căilor de formare a magistraților care soluționează dosare referitoare la accidentele rutiere, necesare pentru îmbunătățirea actului de justiție în aceste cauze. ... ... VI.4. Îmbunătățirea evaluării medicale și psihologice VI.4.1. Îmbunătățirea evaluării medicale și psihologice pentru obținerea permisului de conducere auto Evaluarea medicală a candidaților va urmări realizarea unor evidențe integrate din punct de vedere medical pentru funcțiile care concură la siguranța rutieră, care să poată fi accesate de toți actorii implicați (medicul de familie, medicii specialiști examinatori din Comisia de Medicală și Psihologică de Siguranța Transporturilor, etc.). Evaluarea psihologică a candidaților va urmări:
23. a)stabilirea profilului psihologic al candidatului de către o persoană autorizată. Rezultatul evaluării va putea condiționa accesul la școlarizare al candidaților care prezintă riscuri comportamentale majore pentru propria persoană sau pentru ceilalți participanți la trafic și va sta la baza consilierii candidatului și / sau a formării personalizate în cadrul școlilor de șoferi. Concluziile evaluării vor însoți dosarul candidatului la examinarea în vederea obținerii permisului auto; ...
24. b)introducerea programelor de conducere preventivă, de consiliere/reabilitare psihologică pentru șoferii care încalcă prevederile legale privitoare la viteză și la conducerea sub influența băuturilor alcoolice, programe de consiliere-reeducare post-eveniment de circulație, precum și responsabilizarea prin lege a celor implicați în eliberarea avizelor medicale și psihologice. ... ... VI.4.2. Îmbunătățirea evaluării medicale și psihologice a persoanelor cu funcții care concură la siguranța circulației Privitor la evaluarea medicală și psihologică a persoanelor cu funcții care concură la siguranța circulației, următoarele aspecte vor fi avute în vedere în permanență:
25. a)actualizarea periodică a baremelor de evaluare medicală și psihologică aplicabile diferitelor categorii de persoane cu funcții care concură la siguranța circulației și ...
26. b)îmbunătățirea securității și a controlului activității unităților care efectuează evaluarea medicală și psihologică a persoanelor cu funcții care concură la siguranța circulației, prin implicarea specialiștilor în domeniu, în scopul eliminării posibilităților de obținere a avizelor medicale și psihologice în mod fraudulos. ... ... ... VI.5. Instruire și examinare VI.5.1. Îmbunătățirea calității instruirii oferite de școlile de șoferi și centrele de pregătire și perfecționare profesională a personalului de specialitate din domeniul transportului rutier Examinarea candidaților la obținerea permisului de conducere este un factor important care contribuie la siguranța rutieră, reprezentând evaluarea cunoștințelor acumulate, a abilităților și atitudinilor formate în procesul de pregătire teoretică și instruire practică a conducătorilor auto. Siguranța rutieră depinde, însă, în primul rând, de modul în care se efectuează pregătirea viitorilor conducători auto în cadrul școlilor de profil. În acest context, un element important îl reprezintă creșterea calității pregătirii teoretice (prin introducerea suplimentară a altor module) și instruirii practice oferite de școlile de conducători auto (creșterea numărului de ore de conducere în traseu și în poligon). Un accent mult mai mare trebuie pus pe pregătirea instructorilor, care trebuie să fie capabili să pregătească viitorii conducători de autovehicule în spiritul principiilor moderne de tehnică a conducerii și tacticii în trafic, precum și în spiritul conducerii preventive, disciplină care trebuie să devină, explicit, parte a pregătirii viitorilor conducători de autovehicule. În acest context, sarcina principală a autorității publice centrale pentru transport rămâne aceea de a aplica și controla corespunzător procesele de pregătire și autorizare și de monitorizare a acestora în vederea îmbunătățirii continue a cadrului legislativ. În vederea profesionalizării activității de formare a conducătorilor auto, se impune implementarea unui sistem unic de certificare și evaluare a calității și performanței tuturor furnizorilor de servicii de formare a conducătorilor auto (furnizori de atestate profesionale, școli de șoferi, școli de conducere defensivă), precum și de certificare și testare periodică a instructorilor care activează în aceste organizații. Pentru formarea abilităților de conducere a vehiculelor, care să aibă loc ulterior obținerii permisului de conducere, este posibilă crearea condițiilor pentru apariția de centre moderne de formare și testare pentru conducere sigură care să cuprindă poligoane unde să se poată desfășura probe de control al derapajului, al acvaplanării, de frânare în curbă, și simularea impactului, răsturnării, a reacției și simularea traficului. Aceste centre de formare și testare vor oferi accesul la cursuri voluntare pentru învățarea practică, cu ajutorul instructorilor profesioniști, a principiilor unei conduceri responsabile în condiții de carosabil umed, acoperit cu zăpadă, în cazul derapajului, curbelor, etc. Cu toate acestea, mesajul cu care ar trebui să rămână participantul la un astfel de program ar trebui să se refere la dificultatea mare și posibilitatea foarte limitată de a mai recăpăta controlul asupra unui autovehicul care a pierdut aderența, și nu de a încuraja participanții la program să încerce deliberat, pe drumul public, manevrele învățate. Îmbunătățirea legislației din domeniu va avea în vedere completarea cadrului legal, inclusiv cu prevederi care să facă posibilă aplicarea obiectivelor prevăzute în Comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic și Social și către Comitetul Regiunilor, din 20 iulie 2010, intitulată "Pentru un spațiu european de siguranță rutieră: orientări pentru politica de siguranța rutieră 2011 - 2020"*25): Notă ... *25) COM

(2010)389 final

1. a)acordarea unei atenții sporite instruirii continue a deținătorilor de permis de conducere care nu sunt atestați profesional în transportul rutier, persoane cu dizabilități sau persoane în vârstă. Măsurile posibile în acest sens vor ține cont de starea de mobilitate a acestora, de realizarea instruirii în forme adaptate, precum și de adoptarea unor soluții alternative; ...
2. b)reducerea duratei de valabilitate administrativă a permisului începând cu o anumită vârstă. ... ... VI.5.2. Perfecționarea legislației din domeniu Este necesară completarea legislației cu norme care să facă posibilă, acolo unde evoluția fenomenului rutier o impune, aplicarea obiectivelor prevăzute în Comunicarea COM

(2010)389 final, precum:

1. a)introducerea de norme privind îmbunătățirea continuă a abilităților deținătorilor de permise de conducere care nu sunt atestați profesional pentru transporturile rutiere, a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor în vârstă; ...
2. b)reducerea perioadelor de efectuare a verificării medicale a conducătorilor auto începând cu o anumită vârstă, în conformitate cu normele stabilite de Ministerul Sănătății; ...
3. c)eliberarea unui duplicat al permisului de conducere având aceeași valabilitate administrativă cu documentul înlocuit, în cazul pierderii, furtului ori al deteriorării permisului de conducere; ...
4. d)obligativitatea absolvirii învățământului minim obligatoriu pentru obținerea permisului de conducere; ...
5. e)îmbunătățirea legislației privind controlul și sancționarea școlilor de conducători auto și a centrelor de pregătire și perfecționare, concomitent cu implementarea unui sistem de evaluare a calității serviciilor prestate de aceste organizații. ... ... VI.5.3. Îmbunătățirea calității examinării Adaptarea permanentă a cerințelor privind cunoștințele teoretice și abilitățile practice în conducerea autovehiculului la sistemul de criterii bazat pe evaluarea cuantificată și comportamentală legată de conducerea preventivă, evaluarea riscurilor, siguranța rutieră, primul ajutor, eficiența energetică și conducerea ecologică. Este necesară implementarea procedurilor de asigurare a corectitudinii și legalității examenelor pentru obținerea permisului de conducere și pentru obținerea atestatelor și certificatelor profesionale. Înregistrarea modului de desfășurare a probei practice a examenului pentru obținerea permisului de conducere prin intermediul mijloacelor tehnice montate în habitaclul autovehiculului este una dintre acestea. Alte proceduri vor fi legate de înregistrarea video a tuturor examenelor, dar și de organizarea examenelor profesionale în sistem centralizat, în fiecare județ într-o singură sală. ... ... VI.6. Îmbunătățirea legislației și a controlului respectării acesteia VI.6.1. Îmbunătățirea legislației rutiere Controalele și sancțiunile pentru încălcările normelor de circulație sunt unele dintre cele mai eficiente mijloace de reducere a numărului de victime și accidente care au loc pe drumuri, în special prin efectul descurajator pe care acestea le au. În acest context, trebuie întărită punerea în aplicare a normelor rutiere, fapt care ar conduce la creșterea gradului de siguranță a circulației. Astfel, trebuie asigurată o legislație rutieră flexibilă, care să fie actualizată oricând este nevoie, în funcție de evoluțiile înregistrate în domeniul siguranței rutiere sau de modificările legislației europene în domeniu. Pentru îmbunătățirea legislației principalul instrument la dispoziția autorităților este cercetarea impactului legislației existente asupra siguranței rutiere, cercetarea comparată a legislației europene din domeniu, a metodelor de comunicare și impunere a acesteia, precum și schimbul de informații interguvernamental cu state membre UE cu performanțe notabile în domeniu. Pentru stoparea agresivității rutiere, este necesară completarea legislației rutiere, cel puțin cu următoarele aspecte: 1) interzicerea folosirii dispozitivelor de detectare a aparatelor radar; ... 2) crearea premiselor pentru introducerea unor prevederi legislative privind utilizarea unor dispozitive care să nu permită pornirea motorului, dacă sunt depistate urme de alcool în aerul expirat, dispozitive denumite "alcolock"*26); Notă ... *26) http://www.alcolockgb.com/ ... 3) creșterea gradului de intransigență a legii în ceea ce privește conducerea vehiculelor care circulă cu viteză mai mare decât viteza legală, prin creșterea graduală, în funcție de cuantumul vitezei, a duratei de suspendare a permisului și a cuantumului amenzii; ... 4) crearea cadrului care să permită participarea la programe de reabilitare comportamentală / consiliere psihologică, la cursuri de conducere defensivă/preventivă sau efectuarea în spitale a unui stagiu de asistare a victimelor accidentelor rutiere. ... În ceea ce privește indisciplina pietonală și a bicicliștilor, categoriile cele mai vulnerabile și cele mai reprezentate în statisticile de decese, este necesară îmbunătățirea legislației rutiere privind impunerea reglementărilor privind circulația pe drumurile publice, concomitent cu crearea și îmbunătățirea infrastructurii în ceea ce privește creșterea gradului de siguranță a utilizatorilor vulnerabili. Se impune totodată crearea unui cadru mult mai strict care să sancționeze participanții la trafic care încalcă prevederile legale cu privire la deplasarea pe drumurile publice (bicicliști care deși au piste amenajate se deplasează pe carosabil, vehicule cu tracțiune animală care circulă pe drumuri naționale și europene, motocicliști care nu respectă marcajele rutiere și circulă între benzi, pietoni care traversează neregulamentar etc.). ... VI.6.2. Îmbunătățirea capacității de supraveghere și impunere a legii prin intermediul sistemelor automate de constatare a abaterilor În 6 aprilie 2004, Comisia Europeană a formulat Recomandarea nr. 2004/345/CE*27), care se referă la intensificarea supravegherii circulației rutiere pent