NORME GENERALE*) din 15 ianuarie 2003 (**actualizate**)

Pe scurt

Aceste norme reglementează modul în care se desfășoară activitatea de audit public intern în România, stabilind definiția, tipurile, organizarea și atribuțiile auditului public intern. Ele asigură buna administrare a veniturilor și cheltuielilor publice, precum și a patrimoniului public.

Ce reglementează

• Definiția și tipurile de audit public intern (de sistem, de performanță, de regularitate).
• Organizarea structurilor de audit public intern la nivel național și în entitățile publice.
• Atribuțiile specifice ale compartimentelor de audit public intern.
• Normele de calificare, inclusiv Carta auditului intern și Codul etic al auditorului intern.

Cui îi privește

• Entitățile publice din România.
• Auditorii publici interni și conducătorii entităților publice.

Puncte cheie

• Auditul public intern este o activitate independentă și obiectivă, care oferă asigurări și consiliere conducerii pentru buna administrare a fondurilor publice.
• Compartimentele de audit public intern sunt obligatorii în fiecare entitate publică, cu excepția instituțiilor publice mici sau a celor pentru care s-a emis decizia de neînființare de către nivelul ierarhic superior.
• Instituțiile publice mici care depășesc 100.000 euro cheltuieli bugetare anual, timp de 3 ani consecutivi, trebuie să își înființeze compartiment de audit public intern până la sfârșitul primului trimestru al anului următor.
• Compartimentul de audit public intern auditează cel puțin o dată la 3 ani anumite activități, inclusiv angajamentele bugetare, plățile, vânzarea/concesionarea de bunuri și sistemele informatice.