PLAN DE MANAGEMENT din 19 aprilie 2016

Pe scurt

Acest act normativ este Planul de Management din 19 aprilie 2016 pentru situl de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare și aria naturală protejată de interes național 2.206 Peștera Tăușoare. Scopul său este menținerea stării de conservare a speciilor de chiroptere și a elementelor naturale specifice, prin instituirea unui regim strict de protecție.

Ce reglementează

Menținerea stării de conservare a speciilor de chiroptere (lilieci) și a habitatelor lor.
Stabilirea obiectivelor și strategiilor pentru conservarea și protejarea elementelor caracteristice ariei naturale protejate.
Acțiunile și prioritățile de intervenție în ariile naturale protejate.
Măsurile de conservare și interzicerea activităților care periclitează obiectivele de conservare.

Cui îi privește

Toți cei care desfășoară activități în Peștera Tăușoare și în aria naturală protejată supraterană.
Factorii interesați, localnicii comunelor cu proprietăți în areal, instituțiile de cercetare, ocolul silvic, administrația publică locală, organizațiile nonguvernamentale și instituțiile competente în protecția mediului.

Puncte cheie

Planul de management este un cadru normativ obligatoriu.
Prima revizuire a Planului de management se va realiza în termen de 5 ani de la data aprobării.
Aria naturală protejată de interes național 2.206 Peștera Tăușoare a fost instituită prin Legea nr. 5/2000.
Situl de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare a fost instituit prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007.

Textul legii

PLAN DE MANAGEMENT din 19 aprilie 2016 al sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare și al ariei naturale protejate de interes național 2.206 Peștera Tăușoare Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 405 bis din 30 mai 2016 Notă ... Aprobat prin Ordinul nr. 754 din 19 aprilie 2016 publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 405 din 30 mai 2016. CUPRINS Capitolul I INTRODUCERE ȘI CONTEXTUL MANAGEMENTULUI 1.1. Definirea și relevanța Planului de management pentru Peștera Tăușoare 1.1.1. Scopul Planului de management ... 1.1.2. Cadrul de realizare și instituții implicate ... 1.1.3. Etapele realizării Planului de management ... 1.1.4. Implicarea publicului ... 1.1.5. Istoricul revizuirilor și modificărilor Planului de management ... ... 1.2. Statutul legal al ariei naturale protejate 1.2.1. Bazele legale ale înființării și funcționării ariei naturale protejate ... 1.2.2. Bazele legale ale administrării Planului de management ... 1.2.3. Mediul socio-economic ... 1.2.4. Responsabili legali și factori instituționali implicați în activități care au legătură cu aria naturală protejată ... ... Capitolul II DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE 2.1. Descrierea ariei naturale protejate subterane, localizare 2.1.1. Istoricul peșterii ... 2.1.2. Localizarea peșterii, descrierea peșterii și a căii de acces ... 2.1.3. Geneză și carstologie Peștera Tăușoare ... 2.1.4. Clima peșterii ... 2.1.5. Hidrologia peșterii ... 2.1.6. Inventarul speleotermelor și valoarea lor peisagistică ... 2.1.7. Fauna cavernicolă și starea de conservare, presiuni și amenințări ... ... 2.2. Descrierea ariei naturale protejate supraterane, localizare 2.2.1. Localizarea ariei naturale protejate supraterane ... 2.2.2. Geomorfologia ... 2.2.3. Geologia ... 2.2.4. Hidrologia ... 2.2.5. Pedologia ... 2.2.6. Clima ... 2.2.7. Flora și fauna ... 2.2.8. Infrastructura și facilitățile pentru vizitare ... 2.2.9. Valorile turistice și recreaționale/științifice și educative ... ... Capitolul III OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI 3.1. Temele Planului de management ... 3.2. Obiectivele și indicatorii Planului de management ... Capitolul IV IMPLEMENTAREA PLANULUI DE MANAGEMENT 4.1. Lista măsurilor de conservare și protecție a ariilor protejate și biotopului ... 4.2. Planuri anuale de acțiuni ... 4.3. Resurse pentru management și infrastructură ... 4.3. Literatura citată ... ANEXE Anexa nr. 1 Harta privind limitele administrativ teritoriale ale localităților din zona ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare Anexa nr. 2 Harta unităților amenajistice care includ vegetația forestieră din situl de importanță comunitară ROSCI0193 și din vecinătatea acestuia Anexa nr. 3 Harta generală geografică a ariei naturale protejate de interes național Peștera Tăușoare și a sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare Anexa nr. 4 Harta ROSCI0193 Peștera Tăușoare proiecția în plan Anexa nr. 5 Zonele bogate în speleoteme calcitice sau sulfatice în ROSCI0193 Peștera Tăușoare Anexa nr. 6 Harta rețelei hidrografice subterane din ROSCI0193 Peștera Tăușoare Anexa nr. 7 Harta zonă depozit cu conținut fosilifer din ROSCI0193 Peștera Tăușoare Anexa nr. 8 Harta geomorfologică a ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare Anexa nr. 9 Harta tipurilor de sol din aria naturală de interes național 2.206. Peștera Tăușoare Anexa nr. 10 Buget Plan de management Anexa nr. 11 Metodologia de vizitare în vederea conservării speciilor de chiroptere și a habitatelor lor din situl de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare și din aria naturală protejată de interes național 2.206. Peștera Tăușoare Anexa nr. 12 Sectorizarea internă a Peșterii Tăușoare Capitolul I INTRODUCERE ȘI CONTEXTUL MANAGEMENTULUI 1.1. Definirea și relevanța Planului de management 1.1.1. Scopul Planului de management Scopul Planului de management este menținerea stării de conservare a celor patru specii de chiroptere pentru care a fost instituit situl de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare, precum și a celei de a cincea specii de chiroptere evidențiată în timpul studiilor științifice. Prin plan se propune instituirea unui regim strict de protecție care va asigura păstrarea trăsăturilor naturale specifice și conservarea elementelor naturale. Planul de management reprezintă documentul oficial care prezintă un set de informații despre situl de importanță comunitară și aria protejată de interes național Peștera Tăușoare, stabilind în același timp obiectivele și strategiile aplicate în vederea conservării și protejării elementelor caracteristice ariei naturale protejate. Planul de management include hărți și anexe, care prezintă amănunțit elementele și aspectele cuprinse, fapt ce va permite înțelegerea informațiilor relevante referitoare la situl de importanță comunitară și aria naturală protejată de interes național Peștera Tăușoare. Prezentul Plan de management va stabili acțiunile și prioritățile de intervenție în ariile naturale protejate, în așa fel încât strategia aplicată pe termen mediu și lung să aibă efecte în sensul realizării scopului Planului de management. Planul de management constituie un cadru normativ obligatoriu pentru toți cei care desfășoară activități în peșteră și în aria naturală protejată supraterană, în așa fel încât implementarea lui să contribuie la păstrarea integrității ecologice a ecosistemului ariei naturale protejate analizate. În același timp, Planul de management stabilește măsuri de conservare în vederea atingerii scopului pentru care aria naturală protejată a fost desemnată, și creează un cadru favorabil care să susțină activitatea de cercetare științifică, prevenind și interzicând activități care periclitează obiectivele de conservare. ... 1.1.2. Cadrul de realizare a Planului de management Planul de Management al ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și al sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare a fost realizat conform prevederilor legale din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, și prin implicarea tuturor factorilor interesați, proces care a inclus solicitarea de comentarii/sugestii de la factorii interesați și specialiști în perioada de lucru pentru elaborarea planului și analiza observațiilor factorilor interesați. Realizarea Planului de management a avut la bază prelucrarea informației științifice existente la data întocmirii planului, normele legislative în domeniu, rezultatele studiilor științifice realizate, precum și consultarea entităților implicate, în vederea stabilirii măsurilor de conservare necesare pentru realizarea obiectivului general al planului. Elaborarea Planului de management a pornit de la cuantificarea studiilor științifice realizate în cadrul proiectului "Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei protejate de interes național Peștera Tăușoare", finanțat prin Programul Operațional Sectorial Mediu 2007-2013. La elaborarea Planului de management s-au luat în considerare doi factori de interes: unul care ține de echilibrul ecologic al peșterii, extrem de fragil, și celălalt care ține de interesul uman în acest spațiu. Prin interpretarea științifică a studiilor din activitățile preliminare, Planul de management stabilește raportul dintre impactul activității umane și interesul conservării resurselor științifice ale peșterii. În același timp, în Planul de management au fost încadrate cerințele Directivei nr. 92/43 CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a florei și speciilor de floră și faună sălbatică (Habitate), prin care se reglementează și se planifică acțiunile necesare pentru menținerea actualei stări de conservare a habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună menționate în Formularul standard al ROSCI0193 Peștera Tăușoare. ... 1.1.3. Etapele realizării Planului de management și instituțiile implicate Planul de management a fost realizat prin colaborarea grupului de lucru constituit în acest sens: Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, Institutul de Speologie "Emil Racovița" București, P.F.A. Jurge Claudia. Etapele parcurse pentru elaborarea Planului de management au fost: 1. consultarea bibliografiei de specialitate; ... 2. descrierea mediului biotic, cartarea și descrierea habitatelor, descrierea florei și faunei de pe amplasament; studiul relațiilor specifice dintre populațiile de chiroptere din sit și ecosisteme; evaluarea stării de conservare a speciilor protejate; realizarea bazei de date, stabilirea măsurilor de conservare, metodologia de monitorizare; ... 3. stabilirea direcțiilor prioritare ale Planului de management; ... 4. identificarea obiectivelor și acțiunilor Planului de management pe domenii prioritare, planificarea și identificarea resurselor necesare și colaboratorilor; ... 5. consultarea factorilor interesați. ... În procesul de elaborare al Planului de management al sitului de importanță comunitară și ariei protejate de interes național Peștera Tăușoare, grupul de lucru s-a ghidat după modelul asigurat de Fauna&Flora Internațional în cadrul proiectului Managementul Conservării Biodiversității în România, finanțat de GEF, Guvernul României și Regia Națională a Pădurilor Romsilva, Ghidul pentru Elaborarea Planurilor de Management a Ariilor Protejate din România. ... 1.1.4. Implicarea publicului Planul de management al sitului de importanță comunitară și al ariei protejate de interes național Peștera Tăușoare a fost dezbătut în cadrul consultării publice cu factorii interesați, localnicii comunelor care dețin proprietăți în acest areal, instituții de cercetare implicate în studiul mediului cavernicol și suprateran, ocolul silvic care gestionează suprafața forestieră aflată în suprateranul protejat, reprezentanți ai administrației publice locale ai comunelor din vecinătatea ariei, organizații nonguvernamentale care activează în domeniul protecției mediului și ai societății civile, reprezentanți ai instituțiilor competente în domeniul protecției mediului. ... 1.1.5. Istoricul revizuirilor și modificărilor Planului de management Aria naturală protejată de interes național și situl de importanță comunitară Peștera Tăușoare nu a beneficiat de un Plan de management până în anul 2015. Prima revizuire a Planului de management va fi realizată în termen de 5 ani de la data aprobării, conform legii. ... ... 1.2. Statutul legal al ariei naturale protejate 1.2.1. Bazele legale ale înființării ariei naturale protejate Aria naturală protejată de interes național 2.206. Peștera Tăușoare a fost instituită prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, Secțiunea a III-a, zone protejate, comuna Rebrișoara, județul Bistrița-Năsăud. Situl de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare a fost instituit prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările și completările ulterioare. Aria naturală protejată Peștera Tăușoare are un statut determinat de următoarele acte normative și legislative: A. Legislație cu privire la protecția mediului:

a)Directiva nr. 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatice; ...
b)Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare; ...
c)Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III -a - zone protejate; ...
d)Constituția României, republicată ...
e)Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările ulterioare; ...
f)Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare; ...
g)Directiva nr. 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (Păsări); ... ... B. Legislație privind fondul forestier și cinegetic:
a)Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările și completările ulterioare; ...
b)Legea nr. 407/2006 vânătorii și a protecției fondului cinegetic, cu modificările și completările ulterioare; ...
c)Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicat, cu modificările și completările ulterioare; ...
d)Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, cu modificările și completările ulterioare; ... ... C. Legislație privind protecția speciilor de chiroptere:
a)Legea nr. 13/1993 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979; ...
b)Legea nr. 13/1998 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979; ...
c)Legea nr. 90/2000 pentru aderarea României la Acordul privind conservarea liliecilor în Europa, adoptat la Londra la 4 decembrie 1991; ... ... D. Alte acte normative relevante:
a)Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare; ...
b)Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare; ...
c)Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare; ...
d)Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, cu modificările și completările ulterioare; ...
e)Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ...
f)Legea nr. 402/2006 privind prevenirea accidentelor și organizarea activității de salvare din mediul subteran speologic, republicată; ... ... ... 1.2.2. Bazele legale ale administrării ariei naturale protejate și sitului de importanță comunitară Aria naturală protejată de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și situl de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare sunt atribuite în custodia Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud în baza Convenției nr. 0012/23.02.2010, încheiată între acesta și autoritatea publică centrală pentru protecția mediului. Regulamentul ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și al sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare a fost elaborat de Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud și aprobat prin Ordinul ministrului mediului și schimbărilor climatice nr. 338/2013 privind aprobarea unor regulamente pentru situri de importanță comunitară și/sau arii naturale protejate de interes național. ... 1.2.3. Mediul socio-economic a. Aspecte demografice Localitățile din imediata apropiere a ariei naturale protejate de interes național 2.206 Peștera Tăușoare și a sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare sunt: Năsăud, Sângeorz - Băi, Coșbuc, Feldru, Ilva Mică, Parva, Rebra, Rebrișoara, Runcu Salviei, Salva și Telciu (informații despre suprafața localităților se regăsesc în tabelul nr. 1). Tabel nr. 1 Suprafața localităților și comunelor din proximitatea ariei naturale protejate O analiză detaliată a fost realizată pentru cele trei unități administrativ-teritoriale care au raporturi funcționale cu aria naturală protejată, respectiv comunele Parva, Rebrișoara și Telciu, ultimele două fiind caracterizate prin suprafețe mult mai extinse comparativ cu celelalte comune. Informații despre unitățile administrative teritoriale care au raporturi funcționale cu aria naturală protejată de interes național și situl de importanță comunitară Peștera Tăușoare se regăsesc în Anexa nr. 1 la Planul de management - Harta privind limitele administrativ teritoriale ale localităților din zona ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare. Populația În ceea ce privește dinamica temporară a factorilor demografici ai localităților și comunelor din aria naturală protejată de interes național Peștera Tăușoare, începând cu anul 1990 și până în 2003, se remarcă o stagnare a creșterii numărului de locuitori. După acest an până în 2011 s-a înregistrat o scădere constantă a populației, respectiv în comunele Parva, Rebra, Rebrișoara, exceptând comuna Telciu în care se observă o creștere demografică în anul 2004. În urma analizei piramidelor de vârstă, realizată de Institutul de Speologie "Emil Racovița", pentru comunele din proximitatea ariei naturale protejate Peștera Tăușoare se observă: a. creșterea speranței de viață; ... b. tendința de scădere numerică a numărului populației în 2011 comparativ cu anul 1990; ... c. dezechilibre majore la nivelul unui segment important din populația activă (25 - 39 ani), cu multe discontinuități determinate de migrațiile externe și de variațiile bilanțului natural; ... d. din punct de vedere educațional ne putem aștepta pe viitor la o descreștere a populației școlarizate cu domiciliul în localitățile și comunele din apropierea ariei naturale protejate; ... e. coroborat cu dinamica populației ne putem aștepta la instalarea unui proces de îmbătrânire a populației acestui teritoriu. ... Migrația populației Conform studiilor preliminare, numărul populației ce migrează definitiv pentru cele trei comune din zona ariei naturale protejate (Parva, Rebrișoara și Telciu) este mai ridicat în raport cu indicele de migrație temporară. Acest fapt se datorează mobilității teritoriale care se intensifică din cauza lipsei de locuri de muncă, precum și pe fondul îmbătrânirii demografice. Indicele migrației temporare comparativ cu cel al migrației definitive la recensământul din anul 2011 în comuna Rebrișoara este relativ scăzut, înregistrându-se doar 51 de locuitori a căror plecări sunt temporare față de 677 de locuitori care au migrat definitiv din zona de locuit. Informații privind populația stabilă în localitățile din proximitatea ariei naturale protejate se regăsesc în tabelul nr. 2. Tabel nr. 2 Numărul de locuitori, gospodării și clădiri la recensământul din anul 2011 în orașele și comunele din zona de proiect Sursa: Studii în cadrul proiectului "Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei de interes național Peștera Tăușoare", Lot 2) La nivelul comunităților din interiorul sau proximitatea ariei naturale protejate Peștera Tăușoare, pentru anul 2011, ponderea cea mai importantă a suprafețelor construite au reprezentat-o spațiile de locuit, unde s-a înregistrat creșterea cea mai puternică, 1465 de clădiri de locuințe și 1269 de gospodării în comuna Rebrișoara, spre deosebire de comuna Parva, unde numărul clădirilor de locuințe era cu mult mai mic, 746, respectiv 771 în cazul gospodăriilor, fiind totodată cea mai apropiată zonă cu aglomerare de construcții la o distanță de circa 5 km de aria naturală protejată. În schimb, în comuna Telciu, datorită creșterii demografice, numărul construcțiilor este mai ridicat, înregistrându-se 2243 de clădiri de locuințe și 1974 de gospodării, însă acest număr nu are un impact semnificativ asupra ariei naturale protejate. O soluție la o viitoare dezvoltare demografică ar fi încurajarea comunităților locale în vederea dezvoltării unor activități economice care, prin utilizarea durabilă a resurselor, să le aducă beneficii și să contribuie la reducerea presiunii asupra resurselor din aria naturală protejată, promovând împreună cu comunitățile locale valorile culturale și tradiționale. Educația Conform datelor statistice existente la nivel local în unitățile de învățământ gimnazial și liceal se constată o scădere semnificativă a numărului elevilor care își continuă studiile după finalizarea școlii primare. Un declin semnificativ se poate constata și în evoluția continuării studiilor în domeniul universitar de licență. Această slabă reprezentativitate a absolvenților școlilor din zonă în domeniul universitar duce la o dificultate a formării superioare a resurselor umane disponibile, în condițiile în care navetismul este greu suportabil din punct de vedere financiar. ... b. Dotări tehnico-edilitare Alimentare cu apă, canalizare și energie electrică Locuințele și gospodăriile comunelor din zona ariei protejate beneficiază parțial de aceste dotări, fiind necesare adoptarea unor măsuri în vederea dezvoltării infrastructurii de mediu, canalizare, alimentare cu apă, gestionarea deșeurilor (informații detaliate se regăsesc în tabelul nr. 3). În comuna Parva resursele de apă ale zonei sunt formate din ape subterane și ape curgătoare. Apele freatice au un caracter permanent aflate la adâncimi cuprinse între 2-14 m, fiind captate de populație prin fântâni, constituind principala sursă de alimentare cu apă a unor locuitori. Nu există factori poluanți industriali și casnici. Apele Rebrei care străbat comuna au fost valorificate nu numai pentru nevoile casnice, ci și pentru amplasarea instalațiilor tehnice populare (mori, pive, vâltori), a fostei microcentrale și a gaterului de la Parva, mijloace prin care era valorificată energia hidraulică. Dintre instalațiile menționate, în prezent, foarte puține mai funcționează. Pentru evitarea poluării cu ape uzate de suprafață s-au impus următoarele măsuri:
a)dotarea fiecărui obiectiv industrial sau de mică producție cu bazine betonate vidanjabile, (inclusiv în gospodăriile individuale și în dotările social - culturale); ...
b)la uzina de preparare a caolinului - care în prezent nu mai funcționează, apele uzate sunt dirijate spre un iaz de decantare cu recirculare în proporție de 80%, care se prezintă în stare tehnică bună. ... Tabel nr. 3 Dotările tehnico-edilitare (2013-2014) Sursa: Studii în cadrul proiectului "Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei de interes național Peștera Tăușoare", Lot 2) Pe raza comunei Rebrișoara nu se înregistrează fenomene grave privind poluarea apelor de suprafață și freatice. Singura activitate economică având ca rezultat poluarea apelor de suprafață a fost spălarea lânii, dar s-a renunțat la această activitate în ultimii zece ani, din motive care țin de prăbușirea pieței lânii. Apele freatice sunt captate, în comuna Rebrișoara, prin puțuri, pentru consumul casnic. În cazul comunei Telciu, principala sursă de alimentare cu apă a locuitorilor o constituie apele din pânza freatică de mică adâncime, captate sub formă de puțuri, și captarea izvorului carstic Izvorul Rece, parte a sistemului hidrocarstic Peștera Izvorul Tăușoarelor-Zalion. Potențialul energetic al apelor curgătoare din cadrul comunei Telciu este foarte puțin valorificat, rezumându-se doar la 6 mori de capacitate mică. Nu există, în comuna Telciu, factori de poluare industriali și casnici. Comuna Rebrișoara nu deține rețea centralizată de canalizare, iar pentru celelalte două comune, aceasta este într-o mică măsură folosită (1%). Rețeaua electrică este, de asemenea, slab dezvoltată, fiind necesare investiții însemnate la nivelul celor trei comune (informații detaliate de regăsesc în tabelul nr. 3). Pe teritoriul celor trei comune, la începutul anului 2015, nu există înființate microhidrocentrale. Industria Industria este o activitate economică cu dezvoltare redusă în apropierea ariei naturale protejate și a sitului de importanță comunitară, în pofida existenței unor resurse (produse lactate, carne, lână, piei de animale, lemn) care ar permite susținerea unor unități mici și mijlocii. Astfel, deși în profilul funcțional al tuturor localităților este menționată cel puțin o activitate industrială, productivitatea acestora este redusă; informații privind activitatea industrială se regăsesc în tabelul nr. 4. Prezentăm în tabelul de mai jos o situație a profilului industrial al localităților precum și numărul de agenți economici pentru categoriile existente. Tabel nr. 4 Categorii activități ale industriei (2013-2014) ┌──────────────────┬─────────────────────┬──────────┬────────┐ │ Amplasare │Industrie - categoria│Nr. agenți│ Nr. │ │ │ │economici │angajați│ ├──────────────────┼─────────────────────┼──────────┼────────┤ │Comuna Parva │Întreprinderi mici și│ │ │ │ │mijlocii │ 4 │ - │ │ ├─────────────────────┼──────────┼────────┤ │ │Alimentară │ - │ 9 │ │ ├─────────────────────┼──────────┼────────┤ │ │Prelucrarea lemnului │ 2 │ 2 │ │ ├─────────────────────┼──────────┼────────┤ │ │Altele │ 7 │ - │ ├──────────────────┼─────────────────────┼──────────┼────────┤ │Comuna Rebrișoara │Exploatare forestieră│ 5 │ 12 │ │ ├─────────────────────┼──────────┼────────┤ │ │Alimentară │ 8 │ 10 │ │ ├─────────────────────┼──────────┼────────┤ │ │Altele │ 20 │ 26 │ ├──────────────────┼─────────────────────┼──────────┼────────┤ │Comuna Telciu │Silvicultura │ 5 │ - │ │ ├─────────────────────┼──────────┼────────┤ │ │Exploatare forestieră│ 12 │ 114 │ │ ├─────────────────────┼──────────┼────────┤ │ │Întreprinderi mari și│ │ │ │ │mijlocii │ 3 │ - │ │ ├─────────────────────┼──────────┼────────┤ │ │Altele │ 23 │ - │ └──────────────────┴─────────────────────┴──────────┴────────┘ Sursa: Studii în cadrul proiectului "Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei de interes național Peștera Tăușoare", Lot 2 Ponderea suprafețelor forestiere în aria naturală protejată de interes național și situl de importanță comunitară Peștera Tăușoare a constituit o bază solidă în desfășurarea activităților de exploatare și prelucrare a lemnului, în comuna Telciu fiind un număr de 12 agenți economici, comparativ cu comunele Rebrișoara și Parva, care au 5, respectiv niciunul (tabel nr. 4). Totodată, un aport economic îl au activitățile agricole și cele alimentare care asigură produse de larg consum doar pentru locuitorii acestui spațiu și pentru turiști, activitățile conexe fiind încă foarte slab reprezentate (silvicultură, turism, comerț). Turismul O activitate economică cu potențial de dezvoltare a zonei din apropierea ariei naturale protejate Peștera Tăușoare o reprezintă turismul, datorită valorilor naturale și culturale pe care le dețin localitățile dimprejur. Dezvoltarea redusă a infrastructurii de până acum și numărul redus al căilor de comunicație au determinat o dezvoltare foarte înceată și neconvingătoare a acestei ramuri economice în acest spațiu. Sectoarele de servicii și turism (servicii primare, secundare și terțiare) sunt slab dezvoltate și nu sunt orientate către promovarea unui turism legat de natură. În ceea ce privește infrastructura turistică, cele mai multe locuri de cazare din spațiul ariei naturale protejate se găsesc în comunele Parva și Telciu. În comuna Rebrișoara nu sunt spații de cazare, deși aici se află două atracții turistice însemnate: Peștera Tăușoare și Biserica de lemn de pe Valea Gersei - monument istoric; informații privind infrastructura de turism se regăsesc în tabelul nr. 5. Lipsa unor astfel de spații poate avea un caracter pozitiv, datorită faptului că nu produc niciun dezechilibru asupra ecosistemului și a componentelor mediului natural și a relațiilor dintre acestea. O potențială activitate care poate aduce beneficii economice o constituie promovarea ecoturismului prin realizarea de activități precum: drumețiile, cicloturismul, călăria, observarea faunei. În prezent, acestea nu sunt deloc practicate, deși biodiversitatea zonei și peisajul specific sunt resurse de mare valoare, posibile generatoare de fluxuri de ecoturiști. Tabel nr. 5 Dotarea turistică (2013-2014) Sursa: Studii în cadrul proiectului "Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei de interes național Peștera Tăușoare", Lot 2 ... c. Modul de utilizare al terenurilor de la suprafață și regimul de proprietate Modul de utilizare al terenurilor evidențiază profilul funcțional al unităților administrative, precum și modul de intervenție al factorului antropic în mediul natural. Informații privind structura și regimul de proprietate al terenurilor (suprafețe forestiere) din aria naturală protejată se regăsesc în Anexa nr. 2 la Planul de management - Harta unităților amenajistice care includ vegetația forestieră din situl de importanță comunitară ROSCI0193 și din vecinătatea acestuia. Între anii 1990-2012, cea mai ridicată pondere a terenurilor aferente limitelelor administrative ale comunelor Rebrișoara și Parva era reprezentată de suprafețele agricole, urmate de pășuni, fânețe și păduri (tabel nr. 6). Alte categorii de utilizare a terenurilor dețin ponderi nesemnificative. Terenurile degradate au suprafețe reduse (Parva), valori mai ridicate fiind înregistrate în comuna Telciu (6.204 hectare), urmată de Rebrișoara (1.293 hectare). Tabel nr. 6 a - Suprafața și tipul de proprietate ocupată cu păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră

(2012)... b - Industria lemnului

(2012)... Sursa: Studii în cadrul proiectului "Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei de interes național Peștera Tăușoare", Lot 2 Terenurile aflate în localitățile din arealul ariei naturale protejate sunt în proprietate particulară, de stat și aparținând cultelor religioase. În comuna Rebrișoara, din totalul de 1.465 locuințe, un număr de 1.463 sunt în proprietate privată, 2 locuințe aparțin cultelor religioase, iar în proprietate de stat nu este niciuna (tabel nr. 6, a). Suprafața de teren aferentă ariei naturale protejate de interes național 2.206 Peștera Tăușoare și sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare se află în proprietatea UAT Comuna Rebrișoara, Cartea funciară nr. 465, Număr topo 4.202 și 4.204, având categoria de folosință pădure, cu o suprafață totală de 667.005 metri pătrați. Agricultura Din analiza datelor statistice, în perioada 1990 - 2003 se constată faptul că, atât în trecut, cât și în prezent, cele mai întinse terenuri din suprafețele arabile au fost ocupate de producția de porumb, urmată de cea de cartofi. Între anii 2003 - 2012, în comuna Rebrișoara producția de cartofi și plante furajere a fost cu mult mai mare decât cele de ovăz, grâu, porumb și legume. Între 2003 și 2006, cantitățile de cartofi s-au menținut la o producție de până în 800 tone, după 2007 producția a crescut cu aproximativ 6000 tone (anul 2011), iar în 2012 aceasta a scăzut cu aproximativ 4000 tone. Comparativ cu Rebrișoara, comuna Telciu a înregistrat o producție de două ori mai mică la cartofi în 2013, observându-se aceeași scădere a producției și în cazul legumelor. În zona ariei naturale protejate, se practică agricultura tradițională caracterizată prin utilizarea muncii manuale și a animalelor. Astfel, se folosesc preponderent îngrășămintele naturale și, în cantități reduse pesticidele, fungicidele, ierbicidele și îngrășămintele chimice. În general, locuitorii din comunele din vecinătatea ariei naturale protejate se ocupă cu agricultura și creșterea animalelor. Structura terenurilor agricole evidențiază specificul activităților agricole dintr-un anumit spațiu. Astfel, ponderea activităților agricole în anul 1990, era mai crescută comparativ cu cea din 2012 pentru toate cele trei comune. În Parva și Telciu, suprafața agricolă s-a redus la aproape jumătate, 25%, respectiv 20%, față de anul 1990, spre deosebire de comuna Rebrișoara, unde suprafața ocupată de culturile agricole, deși în scădere, a atins procentul de 31% din total suprafață în anul 2012. Dincolo de condițiile geografice nu tocmai prielnice înființărilor de culturi agricole, principala cauză a declinului o constituie îmbătrânirea populației active, scăderea numărului populației din segmentul activ și schimbarea ocupației forței de muncă. Terenurile neproductive au apărut în special din cauza defrișărilor care au favorizat degradarea terenurilor. Aceste terenuri reintră cu mare dificultate în circuitul agricol sau forestier. ... d. Activități antropice în arealul ariei naturale protejate și sitului de importanță comunitară Activitățile antropice care prezintă efecte negative asupra calității mediului cavernicol, precum și o degradare peisagistică a ariei naturale protejate și împrejurimilor, identificate în studiile de teren care au stat la baza realizării planului de management, sunt:

a)poluarea organică cu acumulare de deșeuri organice - resturi lemnoase rezultate din prelucrarea primară a buștenilor și vechile amenajări din lemn ale peșterii; ...
b)poluarea cu dejecții de la animalele domestice - în mică măsură; ...
c)acumularea deșeurilor non-organice, nedegradabile. ... Pe de altă parte, au fost identificate activități antropice cu impact pozitiv asupra populațiilor de chiroptere care utilizează habitatul de hrănire de pe teritoriul ariei naturale protejate. Astfel, culturile agricole, grădinile de zarzavat, pășunea și deșeurile organice rezultate din creșterea animalelor, de pe teritoriul ariei naturale protejate sunt într-o relație directă cu chiropterele protejate, prin dezvoltarea cantitativă și calitativă a entomofaunei ce reprezintă spectrul de hrană al acestor animale. Au fost identificați factorii de stres/situațiile limitative care pot avea un impact major asupra zonei supraterane. Aceștia pot fi clasificați în:
a)Factori de natură abiotică: doborâturi/rupturi produse de vânt și/sau de zăpadă, viituri/revărsări de ape, depuneri de materiale aluvionare, incendii naturale, secete. ...
b)Factori de natură biotică: vătămări produse covorului vegetal de către insecte, ciuperci, plante parazite, microorganisme, faună, uscare anormală. ...
c)Factori de natură antropică: tăieri ilegale, exploatarea lemnului -trecerea cu utilaje grele și distrugerea vegetației din apropierea drumurilor, dereglarea regimului hidric - distrugerea unor curgeri temporare și inundarea versantului cu spălarea solului, eroziunea și reducerea stabilității terenului, pășunatul excesiv, incendieri, poluare. ... Silvicultura Ponderea suprafețelor forestiere în teritoriul analizat se prezintă astfel: în comuna Telciu înregistrându-se cea mai extinsă suprafață de păduri și terenuri cu vegetație forestieră, 19.324 ha, având 12 agenți economici care exploatează, urmată de Rebrișoara și Parva (tabelul nr. 6,b). Pădurea acoperă aproximativ 2/3 din suprafața comunei Parva, aspect care este similar cu al celorlalte comune din zona ariei naturale protejate. În perimetrul acesteia se găsesc întinse suprafețe împădurite. Aici s-a dezvoltat silvicultura tradițională și a avut loc începutul exploatărilor forestiere pentru industrializare. În aceste păduri predomină molidul, fagul și mai puțin stejarul, specii care au fost exploatate pentru nevoile de construcții ale populației. Amenajamente silvice pe suprafața ariei naturale protejate și a sitului de importanță comunitară Suprafața ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și a sitului de importanță comunitară ROSCI0193 este inclusă într-o unitate de producție care cuprinde trei parcele (35, 36 și 37) și treisprezece subparcele - listate în Tabel nr. 7. Caracteristicile structurale ale unităților amenajistice sunt reprezentate, în primul rând, prin compoziție și consistență iar caracteristicile de producție sunt exprimate prin masa lemnoasă raportată la hectar și unitate amenajistică. Tabel nr. 7 Parcelele și subparcelele silvice din aria naturală protejată și situl de importanță comunitară și din proximitatea acesteia MO - molid /BR - brad/FA - fag/LA - larice/PAM - paltin de munte Consistența reprezintă gradul de spațiere a arborilor în cadrul arboretului. Consistența se determină pentru etajul care constituie obiectul gospodăririi și se exprimă prin următorii indici:
a)indicele de desime - în cazul semintișurilor, lăstărișurilor sau plantațiilor fără starea de masiv încheiată, precum și în cazul subetajului; ...
b)indicele de densitate - determinat în raport cu suprafața de baza (volumul) pentru fiecare element de arboret în care s-au făcut inventarieri sau s-a determinat suprafața de baza prin procedee simplificate; ...
c)indicele de închidere a coronamentului. ... Consistența este exprimată în cifre de la 0,1 la 1, cifra 1 reprezentând arboretele cu consistență plină iar 0,1 reprezintă arborete cu o consistență degradată. În aria naturală protejată, unitățile amenajistice au o consistență cuprinsă între 0,3 și 0,9, valorile cele mai mari regăsindu-se în zona de nord-est a arealului, iar valorile cele mai mici în zona de nord-vest a arealului (figura nr. 1). Figura nr. 1 Consistența totală a vegetației aflată pe suprafața U.A. din aria naturală protejată de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și din situl de importanța comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare Masa lemnoasă exploatabilă din aria naturală protejată și din situl de importanță cumunitară a scăzut dramatic în urma doborâturii din 2009, astfel rămânând neafectate zone relativ izolate cu arbori pe suprafețe mici raportate atât la hectar cât și la întreaga arie. (figura nr. 2). Înainte de doborâtură, importante resurse lemnoase erau cantonate în zona central sud-vestică a ariei naturale protejate și a sitului de importanță comunitară, după doborâtură singurele resurse lemnoase importante sunt cantonate în zona central nord-estică a ariei naturale protejate de interes național 2.206 Peștera Tăușoare și a sitului de importanță comunitară (figura nr. 3). Figura nr. 2 Metri cubi pe hectar din U.A. în aria naturală protejată și situl de importanță comunitară Figura nr. 3 Metri cubi material lemnos pe U.A. pentru anul 2013 în aria naturală protejată și situl de importanță comunitară Întreaga suprafață forestieră corespunzătoare ariei naturale protejate de interes național 2.20 6 Peștera Tăușoare și sitului de importanță comunitară este gestionată de Ocolul Silvic Someș-Țibleș și se află în proprietatea UAT comuna Rebrișoara. Ținând cont de starea actuală de dezvoltare a vegetației de pe suprafața supraterană se va avea în vedere semnarea unui protocol de colaborare cu autoritatea silvică ce gestionează Unitatea de Producție - Ocolul Silvic Someș Tibleș. Prin semnarea acestui protocol, în conformitate cu prevederile descrierilor parcelare și a listelor de lucrări propuse și în execuție se vor avea în vedere activități de curățire, îngrijire a culturilor arboret-subarboret, descopleșire, completare, acțiuni de ajutorare a regenerării naturale, îngrijirea semințișului, rărituri, degajări și reîmpăduriri. Aceste lucrări vor fi menționate în cadrul protocolului prevăzut la activitatea 1.7 din cadrul capitolului IV. Implementarea Planului de Management, 4.1. Planuri anuale de acțiuni și care vor fi menționate și cuantificate prin prevederile noilor amenajamente silvice. ... ... 1.2.4. Responsabili legali și factori instituționali implicați în activități care au legătură cu aria naturală protejată de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și situl de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare Implementarea planului de management, a regulamentului ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare, presupun o colaborare strânsă și în timp real cu instituțiile implicate în actul științific și tehnic de la Peștera Tăușoare, de la facultățile diverselor universități, la cele două departamente ale Institutului de Speologie "Emil Racovița", până la Corpul Român de Salvaspeo - CORSA. Responsabilitatea legală pentru aplicarea măsurilor de conservare prevăzute în Planul de Management revine Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud, care este administratorul oficial al ariei naturale protejate de interes național 2.206 Peștera Tăușoare și sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare. Alături de acesta sunt implicați și factorii instituționali de la nivelul fiecărei comunități locale care se află în arealul ariei naturale protejate. Principalele categorii de factori interesați în aplicarea măsurilor de conservare prevăzute în Planul de Management sunt:
a)Institutele de cercetare, universitățile și asociațiile speologice, cum ar fi: Institutul de Speologie "Emil Racovița" al Academiei Române, Departamentele Cluj și București; Federația Română de Speologie (Clubul de speologie Politehnica Cluj, Asociația clubul Piatra Altarului Cluj, Clubul de speologie Omega Cluj, Clubul de speologie Montana Baia Mare, Fundația de speologie "Club speo Bucovina"), Salvamont Bistrița-Năsăud; ...
b)Consiliul Județean Bistrița-Năsăud; ...
c)Asociații și ONG-uri cu potențial interes pentru zonă, cum ar fi: Asociația Tășuleasa Social, Asociația proprietarilor de pădure Bistrița-Bîrgăului, Asociația Grupul de Acțiune Locală pentru dezvoltare durabilă în microregiunea Bistrița-Sieu-Someș; ...
d)Școlile și liceele din localitățile învecinate și centrele urbane din apropiere: Rebrișoara, Rebra, Telciu, Parva, Feldru, Dumitra, Salva, Coșbuc, Năsăud, Bistrița, Inspectoratul Școlar Bistrița-Năsăud; ...
e)Instituții cu competențe în domeniul protecției mediului/avizări/managementul ariilor protejate, cum ar fi: Agenția pentru Protecția Mediului Bistrița-Năsăud, Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, Ocolul Silvic Someș-Țibleș; Administrația Parcului Național Munții Rodnei, Inspectoratul Teritorial pentru Regim Silvic și Vânătoare Cluj, Romsilva Bistrița-Năsăud; ...
f)Comunitățile locale din localitățile de pe teritoriul ariei naturale protejate de interes național 2.206 Peștera Tăușoare și sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare și din vecinătatea acestora: comuna Rebrișoara, comuna Rebra, comuna Telciu, comuna Parva, comuna Feldru, comuna Dumitra, comuna Salva, comuna Ilva Mică, comuna Teaca, comuna Coșbuc, orașul Năsăud. ...
g)Agenți economici locali; ...
h)Eco-turiștii și alți turiști care ajung ocazional în zonă. ... ... ... Capitolul II DESCRIEREA SITULUI DE IMPORTANȚĂ COMUNITARĂ ROSCI0193 PEȘTERA TĂUȘOARE 2.1. Descrierea sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare, localizare 2.1.1. Istoricul peșterii Peștera Tăușoare a fost descoperită în anul 1955, prin observarea fenomenului de condensare a aerului din zona de perturbație a meroclimatului subteran, de către învățătorul Leon Bîrte din Parva. Prin decolmatarea stratului aluvionar depus în portal, acesta a pătruns într-un spațiu generos, pe care l-a explorat singur, pe câteva sute de metri. Poziționarea peșterii poate fi observată în Anexa nr. 3 la Planul de management - Harta generală geografică a ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și a sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare. Încă de la descoperirea acestui impresionant endocarst, peștera a atras sute de speologi și cercetători din toate colțurile Europei. Campaniile de explorare au atins un vârf de intensitate în anii 70, când s-a ajuns la ceea ce s-a considerat atunci limita acestei cavități, cele două sorburi terminale, precum și la Sala Oaselor. Între aceste două limite, cartarea executată în 1982-1983 sub coordonarea geologilor Mihai Domșa și Cristian Popa, a înregistrat o denivelare de -347,5 m, iar în 1985, după stabilirea limitei maxime pozitive, aceasta a ajuns la -461 metri, record maxim în carstul românesc, pe categoria peșteri orizontale. În anul 2004, prin telemetrie laser, această denivelare a fost corectată la -413,5 m, ceea ce menține Peștera Tăușoare pe primul loc, ca profunzime a dezvoltării, în calcarul românesc. Campaniile de explorare au fost conduse de Institutul de Speologie "Emil Racovița" din Cluj-Napoca. Principalii exploratori ai peșterii au fost cercetătorii Viehmann I., Fabian C., Munteanu C., Silvestru E., Șerban M., studenții geologi Domșa M., Popa C., Nicoară D., Moldovan D., Papalița R., studenți și speologi amatori de la CSER - "Clubul Speologilor Emil Racovița Cluj". Aceste campanii s-au desfășurat în trei etape: 1955-1976; 1980-1986 și 2000- 2011. Descoperirile care au avut loc în peșteră sunt prezentate în Tabelul nr. 8, care redă succint evoluția și modificările survenite asupra Peșterii Tăușoare. Tabelul nr. 8 Indicator al descoperirilor din Peștera Tăușoare Sursa: Teza de licență "Potențialul turistic al Peșterii de la Izvorul Tăușoarelor", Crin-Triandafil Theodorescu, 2011 În perioada 2013-2014 peștera a fost reevaluată prin studiile de cercetare care au fost realizate de către Institutul de Speologie "Emil Racovița", în urma cărora a fost descoperită a cincea specie de lilieci Rhinolophus ferrumequinum (cod 1304). ... 2.1.2. Localizarea peșterii, descrierea peșterii și a căii de acces Peștera Tăușoare este plasată la 47°26'41,82' latitudine nordică și la 24°31'37,87' longitudine estică, la o altitudine de 964 metri (măsurată la intrarea în cavernament). Endocarstul se dezvoltă sub Vârful Bașca din Masivul Bârlea, în stânga firului văii Izvorul Tăușoarelor, care drenează, prin patru puncte, în cavernament. Proiecția în plan a peșterii este prezentată în Anexa nr. 4 la Planul de management - Harta ROSCI0193 Peștera Tăușoare, proiecția în plan. Peștera Tăușoare face parte din complexul carstic Tăușoare-Zalion, declarat monument al naturii, fiind o peșteră activă de importanță deosebită datorită faptului că sunt conservate valori geomorfologice și biologice importante, dintre care unele sunt originale sau au fost descrise pentru prima dată aici. Dintre acestea se remarcă formațiunile geologice unice în lume numite "bilele de Tăușoare", asociația unică a fosilelor ursului de peșteră și de urs brun, dar și o specie endemică de miriapod, care are în acest sistem cavernicol mediul ideal de viață (terra typica). De asemenea, situl conservă populații mari ale unor specii de lilieci protejate, fiind atât loc de reproducere, cât și de hibernare pentru acestea. Din punct de vedere morfologic, în urma proceselor de precipitare s-au dezvoltat în Peștera Tăușoare formațiuni de picurare de tipul stalactitelor - inclusiv stalactite bulboase, tip baionetă, stilolite, stalagmite și coloane. Alte tipuri de depuneri calcitice sunt reprezentate de scurgerile parietale, cruste, gururi, clusterite. Se mai întâlnesc, de asemenea, planșee calcitice sau din gips, spre exemplu Sala Muntelui. Cele mai spectaculoase forme de precipitare, în special stalactite, se întâlnesc pe tavanul Sălii Bilelor și în Sistemul Elevului. În ceea ce privește mineralogia și conținutul chimic al speleotemelor din Peștera Tăușoare, datele rezultate în urma analizei a două stalagmite recoltate din Sala de Mese, respectiv Sala Bilelor, indică un conținut de uraniu ridicat, mai mare de 1000 ng/g. Perioadele în care s-au format cele două stalagmite sunt de o importanță majoră pentru studiile paleoclimatice axate pe ultimele oscilații climatice. Stalagmita 1152, prelevată din Sala de Mese, a început să se formeze acum 67.000 de ani (după penultima glaciație majoră din Pleistocenul superior) și cu o singură excepție (între 20.000 și 15.000 de ani - Pleniglaciarul Superior), a crescut continuu până în prezent. Acest fapt vine să confirme faptul că Peștera Tăușoare s-a aflat sub influența oscilațiilor climatice majore din Pleistocenul superior, chiar dacă ultimul pleniglaciar s-a instalat cu o oarecare întârziere, fapt reflectat în prezența fenomenelor intense de precipitare și care, la rândul lor, trădează existența unui covor vegetal consistent în interglaciar. Cealaltă stalagmită, 1150, prelevată din Sala Bilelor, s-a format între 14.000 și 12.000 de ani, în timpul unei perioade calde și umede de la sfârșitul ultimului glaciar, cunoscută sub numele de Boelling/Alleroed. Zonele în care sunt concentrate speleotemele, atât cele din categoria celor calcitice, cât și cele din categoria celor sulfatice, sunt marcate în Anexa nr. 5 la Planul de management - Harta zonelor bogate în speloteme calcitice sau sulfatice în ROSCI0193 Peștera Tăușoare. Intrarea în peșteră conduce, după coborârea primei scări, - care are o lungime de 12 metri, la Galeria de Înaintare, puternic descendentă, cu câteva ruperi de pantă și săritori. Se întâlnesc mai multe laterale de unde vin câteva cursuri de apă cu debite relativ mici: Galeria Nouă și Galeria Paralelă, care formează, prin confluență, primul curs de apă. Se poate ajunge prin Galeria Z până în Sala de Mese urmata de Sala Bilelor. În amonte de Sala de Mese urcă Galeria Kilometru care se termină în Sala Muntelui, unde apare cel de-al doilea curs de apă. Din Sala de Mese, în stânga, urmează Galeria Gipsului, cu cel de-al treilea curs de apă, de unde în amonte se interceptează Sistemul Veteranilor. Aici, în Sala Ursului de cavernă se atinge cota maximă pozitivă a peșterii: +105 m. Din Sala de Mese, în peretele stâng se trece în Sistemul labirintic Mezei, iar din peretele drept al sălii se desprinde o galerie ce conduce la Sistemul Sasca, sistem ce debușează în Galeria de înaintare. Mai sus de această galerie, pe partea stângă, se întâlnește Galeria Alpiniștilor - o galerie fosilă care ajunge în Sala de Mese prin Sala Bilelor pe traseul numit "Cuburile de zahăr". La intersecția Galeriei Alpiniștilor cu Galeria de Înaintare se formează o mică sală din care, în dreapta, prin Galeria Fetelor, se ajunge într-un sistem labirintic de galerii. Coborând pe Galeria de înaintare, se părăsește cursul activ pe Galeria Uscată până în Sala Amfiteatru. De aici, pe Galeria Vălenaș, se ajunge la Galeria Belgienilor, unde se interceptează cel de-al patrulea curs subteran de apă, care în aval se continuă până la Sorbul Nou (-356 m), iar în amonte prezintă o succesiune de trei sisteme superioare fosile. Infrastructura rutieră de acces spre peșteră este rudimentară. Din comuna Rebrișoara se părăsește DN17D, în fața Bisericii Ortodoxe, urmează drumul comunal 172D pe o distanță de 7,24 km și se continuă cu drumul forestier Gersa, 16 km, până aproape de intrarea în peșteră. De la părăsirea asfaltului DN17D și până la obârșia Gersei, unde se află situată intrarea în Peștera Tăușoare, din cauza condițiilor improprii de rulaj, e nevoie de 90-120 minute pentru a străbate această rută. Diferența de nivel este de 595 de metri. Pe alocuri, drumul coboară în talvegul văii, ceea ce face foarte dificil accesul spre peșteră și îl rezervă doar mașinilor echipate cu sistem integral de tracțiune.*1) Notă ... *1) http://www.pesteratausoare.ro Accesul spre peșteră se face și pe un drum ce se desprinde din comuna Rebrișoara spre nord, din DJ 172, de-a lungul Văii Gersa prin satele Gersa I și Gersa II (parcurs de 22 kilometri) până în Poiana Ursului, unde se formează o confluență între pârâul Luștii și pârâul Izvorul Tăușoarelor. Se continuă urmând cursul acestuia din urmă, după aproximativ 600 metri. Accesul dinspre Parva se face urmărind pintenul din stânga Văii Vinului spre nord, prin estul vârfului Gâsca, coborându-se apoi pe la obârșia pârâului Izvorul Tăușoarelor spre peșteră. ... 2.1.3. Geneză și carstologie ROSCI0193 Peștera Tăușoare Din punct de vedere geologic, în vecinătatea peșterii aflorează depozitele sedimentare paleogene-priabonian - călcare lumaselice, călcare grezoase cu intercalații de șisturi bituminoase și gresii calcaroase, care se dispun transgresiv și discordant peste cristalinul Munților Rodnei format din roci magmatice și metamorfice. Contactul dintre aceste două unități se face de-a lungul unei falii cu orientare Nord-Sud. Genetic, peștera se încadrează în categoria cavităților de pasaj interfluvial, cavitatea fiind o captare carstică pentru apele Văii Izvorul Tăușoarelor ce se pierd în subteran pe o lungime de circa 300 metri în amonte de la intrarea în peșteră, pe malul stâng al pârâului. Peștera este un model tipic de reflectare a tectonicii în carst, întrucât majoritatea galeriilor s-au dezvoltat pe diaclaze. Factorul tectonic a avut rolul cel mai important în geneza acestui cavernament, care a dus la formarea unor săli mari, săritori, cascade. Au fost evidențiate patru falii majore: falia Parva-Cormaia; falia Telcișor-Văratec; falia Valea Rebrișoarei; falia Valea Seacă. Principalele direcții de fisurare, determinate prin măsurători microtectonice executate în subteran (Silvestru, Viehmann, 1982), sunt: Vest-Est, Nord-Sud și Nord-Est. Galeriile peșterii au o dezvoltare preferențială Vest-Est și Nord-Vest. Cavitatea preia direcția de cădere a depozitelor eocene, astfel ca 60 % din galerii sunt situate în pantă, fiind deosebit de caracteristic faptul că pentru o extensie aeriană de 1000 metri, peștera prezintă o denivelare de 461 metri. Cei doi factori de geneză predominanți în Peștera Tăușoarelor sunt:
a)incaziunea stratelor de calcar. Cauza incaziunii nu este obișnuita corodare-erodare a fundamentului stratelor, ci dinamica tectonică. Cantitățile de detrituri rezultate prin incazionare sunt impresionante, de ordinul sutelor de metri cubi, care pot fi observate în sălile de intersecții de diaclaze sau de prăbușiri în boltă, precum și pe sălile fosile. Predomină formele de exprimare incazională, respectiv amprente de blocuri, tavane în trepte, clopote de prăbușire, blocuri încleștate, puțuri de insurgență; ...
b)erodarea pronunțată a detriturilor. Această erodare este accentuată de dispunerea suprafețelor de strat și a diaclazelor, puternic oblicizate prin încărcarea orografică, dar și de prezența unei rețele hidrografice de tip dentritic, care cuprinde patru active, având un debit la resurgență de peste 500 de litri pe secundă. Forța motrice a activelor a antrenat detritusul de incaziune, la care se adaugă materialele de depunere aluvionară și pelitică. Predomină depozitele fitogene, pe galeriile apropiate intrării, și solurile poligonale, pe cele active sau foste active. Se constată evacuarea din subteran a unor cantități enorme de detritusuri, poziționate dincolo de cele două sorburi, într-un spațiu extins aerian pe 4,8 km, până la resurgență. ... Peștera Tăușoare, cunoscută grație unor particularități științifice de prim ordin, dintre care se pot cita prezența nodulilor carbonatici ("bilele de Tăușoare"), a unor anthodite de gips (oulofolite) pe pereții peșterii, precum și a altor minerale sulfatice, dominate de mirabilit, pe planșeul acesteia, arhivează totodată și informații sedimentologice importante. Trecerile rapide de la regimul de curgere vados la cel freatic a condus, pe de-o parte, la acumularea de sediment, iar pe de alta, la îndepărtarea și expulzarea acestuia odată cu deschiderea drenajului prin exurgența de la Izvorul Rece. Astfel, au fost semnalate varietăți petrografice asociate litogrupului de Rebra, (micașisturi cu muscovit, biotit și granați, gnaise, cuarțite), dacite caolinizate, ce aparțin magmatismului neogen, și conglomerate, gresii, marne și călcare, de la limita Eocen-Oligocen. În legătură cu vârsta relativă a sedimentelor, s-a concluzionat că depozitele ruditice grosiere din Sala Muntelui și Galeria 700 sunt cele mai vechi, secondate de alternanțele arenito-ruditice de pe Galeria de Înaintare și apoi de seria depunerilor silto-arenitice din Sala Amfiteatrului și Galeria Uscată. Peștera este monoetajată și se poate împărți din punctul de vedere al înclinării galeriilor în două sectoare:
a)sectorul mediu-superior cu pantă mai accentuată, caracterizat de prezența unor zone labirintice, cu galerii în general largi și săli de dimensiuni mari; ...
b)sectorul inferior cu o pantă mai redusă urmând două galerii principale, până la sorburile ce marchează finalul cunoscut al peșterii. ... Sala Ursului de Cavernă deține cea mai înaltă cotă a sistemului raportată la intrare (denivelare pozitivă 80 m). Fosta intrare, ce oferea accesul în această sală, corespunde altimetric unui nivel de bază, numit și profil de echilibru, cu circa 40-50 m mai ridicat decât cel actual constituit de talvegul pârâului Izvorul Tăușoarelor. Cele mai profunde galerii ale peșterii raportate la suprafața topografică, reprezentată în acel punct de talvegul râului Gersa, sunt cele din sectorul terminal: cele două sorburi - Vechi și Nou. Acestea se află la circa 230 m profunzime, pe verticală unui punct identificat în apropierea cantonului IFET. În ceea ce privește distribuția lungimilor diferitelor sectoare de galerii, distribuite pe cote de altitudine raportate la intrare (considerată cota 0), se constată că cele mai extinse sectoare de galerie se află între cota -180 m și -200 m respectiv în sectorul median al peșterii care include, printre altele, Sala de Mese și Sala Bilelor. Acest interval însumează aproape 2 km de galerii și reprezintă circa 25% din totalul lungimii peșterii. Un alt nivel cu o largă ocurență în cadrul sistemului carstic este cuprins între - 210 m și -220 m și însumează aproximativ 800 m de galerii. Mișcările tectonice au avut ca rezultat atât depunerile de sediment stratificat în peșteră cât și evacuarea parțială a acestuia în fazele de reactivare a eroziunii. Se deosebesc secțiuni tipice ale galeriilor în funcție de condiționarea tectonică și/sau litologică (prin intercalațiile de șist bituminos). După Silvestru, 1984, se pot separa șapte tipologii majore de secțiuni de galerie în Peștera Tăușoare: 1) secțiuni rectangulare cu două componente: tectonică - pentru forma și direcția dominată și litologică - pentru forme și direcții secundare; ... 2) secțiuni controlate de stratigrafie unde nota dominată este data de înclinarea stratelor până în momentul intersectării unei fracturi ce conduce la schimbarea completă a formei secțiunii galeriei; ... 3) secțiuni determinate de convergența a două fisuri care joncționează fie prin printr-un pasaj controlat de stratificație fie prin eroziune/coroziune laterală. În general, sunt galeriile cu orientare nord-sud; ... 4) pasaje dezvoltate independent, care joncționează prin eroziune laterală; ... 5) săli formate la confluența unor cursuri subterane cu contribuție tectonică - (joncțiune de falii) și intercalații de nivele șistoase (Sala de Mese); ... 6) săli formate prin prăbușirea intercalațiilor șistoase: (Sala Bilelor, Sala Muntelui, Sala Ursului de Cavernă); ... 7) săli formate la intersecția mai multor falii și fisuri cu contribuția intercalațiilor șistoase - (Sala Amfiteatrului). Circulația ascensională a apei a jucat, de asemenea, un rol important. ... Lungimea totală a peșterii rezultată în urma recartării complete a sistemului în anul 2014 este de 8.650 m. Extensia verticală este de 409 m (z min. -329 m, z max. +80). Extensia proiectată (în plan) este de 1.087 m, iar volumul total al golului cartat este de 172.400 mc. Suprafață cumulată a galeriilor Peșterii Tăușoare este de 28.490 mp. Din datele speleometrice prezentate mai sus rezultă că Peștera Tăușoare se situează în categoria cavernamentelor de mari dimensiuni din România. În Peștera Tăușoare cele mai multe galerii - aproximativ 65% din lungimea totală a acestora - se încadrează în tipul genetic dezvoltat în urma curgerii cu nivel liber/vados, rezultând secțiuni de galerii de tip "canion". În zonele superioare ale peșterii se întâlnesc aproape în exclusivitate galerii tip "canion" dezvoltate în urma curgerii cu nivel liber pe traseele deschise, în primă fază, de mișcările tectonice. Se pot enumera ca făcând parte dintre acestea Galeria Kilometru, Galeria Gipsului, Galeria Leon Bârte, Sala Ursului de Cavernă, Galeria Cosmuța, Galeria Săritorilor, Galeria de Înaintare, Galeria Vălenaș, Sala Muntelui și parțial Sistemul Sasca și Galeria Belgienilor. Secțiunile transversale ale galeriei de tip mixt apar prin combinarea celor două tipuri de curgere (vados și freatic) adeseori sub influența altor elemente ce condiționează modelarea carstică precum stratificația și/sau litoclazele. Astfel de secțiuni se întâlnesc în Peștera Tăușoare în special în secțiunea median-inferioară, acolo unde se face tranziția de la regimul de curgere cu nivel liber către cel înecat, în zona Sorbului Vechi, pe Galeria de Înaintare, parțial pe Galeria Belgienilor, Galeria Z, Galeria Alpiniștilor precum și local, pe alte sectoare mai mult sau mai puțin importante. Acest tip de galerii are o pondere relativ redusă în ansamblul rețelei carstice analizate (aproximativ 30 % din lungimea galeriilor). Al treilea tip de galerie ca și frecvență în ordine descrescătoare este cel modelat în regim înecat/freatic. Acest tip se secțiune este prezent numai local, pe porțiuni scurte și ocupă respectiv aproximativ 5% din lungimea galeriilor din Peștera Tăușoare. Astfel de secțiuni de galerii întâlnim, în special, în zona profundă a Peșterii Tăușoare, parțial în Galeria Vălenaș, sala Amfiteatru, precum și în alte zone, mai ales pe galerii secundare, cum sunt anumite diverticule din zona Galeriei Gipsurilor. Un caz mai aparte este cel al Sălii Amfiteatrului unde apele ascensionale au modelat direcțiile tectonice ale cavernamentului în regim înecat. Acestea sunt galerii cu o secțiune în general circulară sau eliptică. Uneori prezintă variații legate de prezența sau absența patului aluvionar, a fisurilor, sau a fețelor de stratificație precum și a intercalațiilor diverse. ... 2.1.4. Clima peșterii Prin configurația sa și particularitățile schimburilor aerodinamice cu exteriorul, Peștera Tăușoare este, din punct de vedere topoclimatic, o peșteră rece cu ventilație bidirecțională intermitentă. Fiind o peșteră cu o singură intrare principală și cu un traseu puternic descendent schimburile aerodinamice cu exteriorul se produc doar iarna, când temperatura externă coboară sub valorile din peșteră. În aceste condiții aerul mai rece din exterior va pătrunde în peșteră, la nivelul planșeului, în timp ce aerul mai cald din interior va părăsi peștera la nivelul bolții. În schimb, în timpul verii circulația aerului este suprimată deoarece aerul cald de la suprafață este mai ușor și nu va putea pătrunde în subteran. Aceasta înseamnă că media anuală a temperaturilor înregistrate în peșteră va fi inferioară mediei anuale a macroclimatului local. Iarna aerul rece se acumulează în nivelurile inferioare ale peșterii, iar vara există o ventilație puternică. Între cele două sezoane exista perioade de "calm" în care ventilația are loc cu viteza scăzută. Direcțiile principale de circulație a aerului se înscriu pe trei "magistrale":

(1)Intrare - Galeria de Înaintare,

(2)Sala Muntelui - Galeria Kilometru, și

(3)Sala Ursului de Caverna - Galeria Gipsului. Temperatura aerului În urma monitorizării climatice realizate în trei punte distincte - la suprateran, în Galeria de Înaintare și în Sala de Mese, de către Institutul de Speologie "Emil Racovița", s-a observat o medie anuală de 9,12°C față de 4,44°C care reprezintă valoarea minimă a mediei anuale din interiorul peșterii. Prin urmare locul cel mai rece din peșteră îl reprezintă Galeria de Înaintare, în imediata apropiere a intrării, cu valori medii estivale de 5,28°C și valori medii hivernale de 4,10°C. Cel mai cald loc din peșteră a fost identificat în Sala de Mese, cu o medie anuală de 7,18°C, valori medii estivale de 7,16°C și valori medii hivernale de 7,04°C. Sala de Mese reprezintă deja o zonă de stabilitate termică, în care fluctuațiile de temperatură sunt extrem de mici, aproape insesizabile (figura nr. 4). În perioada de monitorizare (17.05.2013-20.05.2014) au fost înregistrate variații ale temperaturii de la exterior cuprinse între - 11,2 și +31,5°C. Variațiile mari de la exterior au fost înregistrate pe Galeria de Înaintare numai la scăderi ale temperaturii de la exterior, sub limita de aproximativ 0°C. Temperatura din Sala de ese a suferit schimbări de temperatură nesemnificative de-a lungul anului, fiind o zonă a peșterii cu stabilitate termică accentuată. O zona de maximă stabilitate este și Galeria Uscată, fapt ce se explică prin distanța mare față de oricare dintre intrările posibile în peșteră. Figura nr. 4 Temperatura în ROSCI0193 Peștera Tăușoare și suprateran Temperatura apei Temperatura apei este semnificativ corelată cu temperatura aerului din Galeria Uscată, dar nu este corelată cu temperatura exterioară. Cu toate acestea, există o diferență termică de circa 2° C între temperatura apei și a aerului, aceasta din urmă fiind mai mică (figura nr. 5). Variațiile de-a lungul perioadei de măsurare sunt de aproximativ 1° C, indicând o mare stabilitate termică în acest punct profund al peșterii. Figura nr. 5 Temperatura apei în subteranul Peșterii Tăușoare Umiditatea În peștera Tăușoare valorile medii anuale ale umidității depășesc în toate stațiile 99%, în numeroase momente atmosfera subterană fiind saturată în vapori de apă (figura nr. 6). Umiditatea din peșteră nu este corelată cu umiditatea de la exterior, variațiile de umiditate de la exterior fiind rapid tamponate încă de la intrarea în peșteră. Cele mai puternice variații ale umidității au fost înregistrate în stațiile de la intrarea în peșteră, în timp ce la stațiile mai profunde umiditatea a fost saturată sau aproape de saturație. Figura nr. 6 Umiditatea în cinci stații din Peștera Tăușoare Ventilația Valoarea medie înregistrată a conținutului de CO

(2)din atmosfera peșterii a fost de 440 ppm, cu un minim de 280 și un maxim de 630 ppm, ceea ce conduce la concluzia că peștera este bine ventilată (tabel nr. 9). Tabel nr. 9 Valori ale CO

(2)măsurate în diverse puncte ale peșterii (2013-2014) ... 2.1.5. Hidrologia peșterii În urma cartării peșterii și a urmăririi traseelor cursurilor de apă au fost identificate patru direcții principale de drenaj. Acestea urmează galeriile principale, respectiv Sistemul Elevului - Galeria Belgienilor - Sorbul Nou, Galeria de Înaintare, Galeria Kilometru și Galeria Gipsurilor. Ultimele trei confluează într-un dren principal, nu departe de Sala Bilelor și care conduce mai apoi către Sorbul Vechi. Informații privind drenajul subteran se regăsesc în Anexa nr. 6 la Planul de management - Harta rețelei hidrografice subterane din ROSCI0193 Peștera Tăușoare. Sistemul Elevului - Sorbul Nou evoluează separat pe lungimea cunoscută a galeriilor, dar confluează cu drenul principal în aval de punctele terminus ale celor două sorburi. Lungimea totală a galeriilor active din Peștera Tăușoare (lungimea scurgerii subterane efective) este de 3.030 m., respectiv 35% din dezvoltarea totală a peșterii, după cum urmează:

a)Sistemul Elevului - Sorbul Nou - 494 m ...
b)Sala Muntelui - Sorbul Vechi - 1.130 m ...
c)Galeria de Înaintare - 841 m ...
d)Galeria Gipsului - Sala Ursului de cavernă - 565 m. ... Se presupune că pârâul din Sistemul Elevului - Galeria Belgienilor - Sorbul Nou este alimentat în mare parte prin pierderi difuze din Pârâul Izvorul Tăușoarelor. Celelalte cursuri au o alimentare predominantă din apa de infiltrație/percolație și condens, fapt demonstrat pe baza analizelor chimice. În ceea ce privește debitul, în intervalul 19.05.2013 - 19.05.2014 au fost înregistrate debite la interval de 1 oră, calculându-se apoi mediile zilnice și lunare. Concluziile sunt următoarele: 1) scurgerea minimă se realizează în lunile de vară (VII-VIII) și toamnă-iarnă; ... 2) scurgerea maximă este caracteristică intervalului lunar I-V; ... 3) viiturile se produc brusc, iar scăderea debitelor se produce rapid; ... 4) pentru intervalul studiat, valoarea debitului maxim a fost de numai 41 l/s, față de media anuală de 13,23 l/s, respectiv de 3 ori mai mare decât aceasta. ... Alimentarea scurgerii subterane este mixtă:
a)infiltrații din precipitații prin masa de călcare fisurate din tavanul peșterii. Unele elemente chimice din apa de picurare (Ca, Mn, Ba) au concentrații mai mari decât apa pârâului subteran, ridicându-i acesteia mineralizația totală; ...
b)pierderi difuze în patul de aluviuni al Pârâului Izvorul Tăușoarelor. Punerea în evidență a acestora se poate face prin măsurători de debit în secțiuni succesive, iar direcțiile de curgere pot fi precizate prin experimente multitrasor. ... Simultan cu înregistrarea debitului au fost înregistrate și temperaturile apei, pentru care intervalul de variație a fost foarte redus, de numai 0,94°C, între T(min) = 7,95°C și 8,89°C. Media anuală a temperaturii apei a fost de 8,51°C, față de o medie multianuală a temperaturii aerului de la exterior determinată la stația Bistrița de 8,1°C (Clima României, 2008). În mod normal, temperatura aerului din galerii va avea variații nesemnificative în jurul acestor valori. Temperatura apei pârâului subteran este determinată de temperatura apei de percolație, dar și de variațiile de temperatură ale apei din pârâul Izvorul Tăușoarelor. Temperatura aerului este influențată de temperatura apei și de cea a rocii de pe conturul galeriilor, determinând o variație anuală redusă în jurul temperaturii medii. Stabilitatea relativă a topoclimatului subteran reprezintă un factor ecologic favorizant pentru populația de chiroptere din peșteră. ... 2.1.6. Inventarul speleotemelor și valoarea lor peisagistică Punctele de interes turistic din Peștera Tăușoare sunt reprezentate de cavernamentul bogat în galerii, precum și de particularități științifice de prim ordin, dintre care se pot cita prezența nodulilor carbonatici, a unor antodite de gips pe pereții peșterii, precum și a altor minerale sulfatice, dominate de mirabilit, pe planșeul acesteia. Zonele bogate în speleoteme calcitice sau sulfatice în ROSCI0193 Peștera Tăușoare sunt ilustrate în Anexa nr. 5 la Planul de management - Harta cu zonele bogate în speleoteme calcitice sau sulfatice în ROSCI0193 Peștera Tăușoare. Elementele de atractivitate științifică și turistică a acestui sit sunt date de prezența unor speleoteme rare și foarte bine conservate. Dintre acestea amintim:
a)Mirabilitul, de forma unor cristale acciculare, (numite și "păr de peșteră") - au apărut ca urmare a modificărilor de microclimat produse de decolmatarea unei galerii. Mineralul este foarte spectaculos din punct de vedere peisagistic. ...
b)Oulofolitele, cunoscute în literatura de specialitate sub numele de "anthodite"- flori de piatră. Aceste speleoteme fibroase, formate din cristale constituite în petale desfăcute radial dintr-un centru, formează inflorescențe spectaculoase peisagistic, foarte rare. Dispunerea acestei precipitări este foarte compactă în Tăușoare, într-un diverticul tip "fund de sac", unde microcurenții de aer au favorizat precipitarea lamelară a gipsului. Aceste oulofolite reprezintă una dintre principalele atracții științifice ale carstului. ...
c)Nodulii calcaroși de Tăușoare. Dispunerea și geneza acestor noduli calcaroși au reprezentat, în literatura de specialitate, motivul unor îndelungate studii. Aceste "bile" se regăsesc individual în masa de detrituri. ...
d)Depozitul fosilifer de Ursus spelaeus. Aflat la mare distanță de intrare, depozitul fosilifer este foarte puțin cercetat. Aici s-a constatat prezența comună a oaselor de Ursus spelaeos și Ursus arctos în același sit și timp de viețuire. Depozitul fosilifer este prezentat în Anexa nr. 7 la Planul de management - Hartă zonă depozite cu conținut fosilifer în ROSCI0193 Peștera Tăușoare. ... Valoarea peisagistică a speleotemelor și a depozitelor fosilifere din Peștera Tăușoare este redusă, datorită poziționării împrăștiate a acestor puncte de atractivitate și a accesului îngreunat și periculos spre aceste puncte. Principalele speleoteme nu epatează prin valoarea estetică, ci prin cea științifică. Din această cauză atractivitatea turistică a peșterii este redusă la speologi amatori, care au o anumită pregătire pentru perceperea și aprecierea acestor valori. ... 2.1.7. Fauna cavernicolă și starea de conservare, presiuni și amenințări Fauna cavernicolă actuală și starea de conservare Cercetările efectuate în Peștera Tăușoare au evidențiat 19 specii troglofile și troglobionte, terestre și acvatice din 10 grupe taxonomice majore. Dintre acestea, două specii sunt endemice: Litocampa humilis (Comani Conde, 1991) și Niphargus puteanus baloghi (Dudich, 1940). Litocampa humilis este troglobiont, prin urmare este un endemit strict adaptat la viața cavernicolă, iar Niphargus puteanus baloghi este stigobiont, ceea ce înseamnă că trăiește doar în apa subterană, nu și în cea de suprafață. Grupele taxonomice din Peștera Tăușoare sunt prezentate în Tabelul nr. 10 - Lista speciilor de nevertebrate cavernicolae (troglobionte și troglofile) din Peștera Tăușoare. Tabel nr. 10 Lista speciilor de nevertebrate cavernicole (troglobionte și troglofile) din Peștera Tăușoare Studiul asupra speciilor de lilieci s-a realizat conform metodologiei elaborate și aprobate de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului în cadrul proiectului pentru Monitorizarea stării de conservare a speciilor și habitatelor din România în baza articolului 17 din Directiva Habitate prin Ghidul pentru monitorizarea stării de conservare a peșterilor și speciilor de lilieci de interes comunitar din România (Vlaicu et al. 2013). În formularul standard al sitului Natura 2000 ROSCI0193 Peștera Tăușoare sunt listate următoarele 4 specii de lilieci, de interes comunitar, enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică: 1. Rhinolophus hipposideros (cod 1303) ... 2. Myotis blythii (oxygnathus) (cod 1324) ... 3. Myotis emarginatus (cod 1321) ... 4. Myotis myotis (cod 1324) ... În urma studiilor efectuate în situl de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare, s-au identificat până în prezent 5 specii de chiroptere, speciilor citate anterior în sit adăugându-li-se și specia: 5. Rhinolophus ferrumequinum (cod 1304) ... Tabel nr. 11 Evaluarea stării globale de conservare a speciei Rhinolophus hipposideros în ROSCI0193 Peștera Tăușoare (D) Tabel nr. 12 Analiza parametrilor pentru Rhinolophus hipposideros Myotis myotis/Myotis blythii (oxygnathus) (cod 1324). Analizele craniometrice au indicat prezența ambelor specii gemene în peștera Tăușoare în perioada de hibernare, într-un raport de 3:1 pentru gemene Myotis myotis: Myotis blythii (oxygnathus). Tabel nr. 13 Evaluarea stării globale de conservare a speciei Myotis myotis/Myotis blythii (oxygnathus) în ROSCI0193 Peștera Tăușoare (D) Tabel nr. 14 Analiza parametrilor pentru Myotis myotis & Myotis oxygnathus Myotis emarginatus (cod 1321) Tabel nr. 15 Evaluarea stării globale de conservare a speciei Myotis emarginatus în ROSCI0193 Peștera Tăușoare (D) Tabel nr. 16 Analiza parametrilor pentru Myotis emarginatus Rhinolophus ferrumequinum (cod 1304) În acțiunea de capturare a liliecilor cu fileul entomologic fixat la intrarea în peșteră, efectuată în sezonul activ al liliecilor, echipa de biologi a capturat 7 exemplare. Toate exemplarele au fost de sex masculin, ceea ce indică faptul că în peșteră, în timpul verii nu se regăsesc colonii de maternitate ale acestei specii, peștera fiind mult prea rece pentru a putea reprezenta un adăpost adecvat nașterii și creșterii puilor. Datele biometrice indică următoarele:
a)dimensiunea antebrațului la exemplarele capturate a fost cuprinsă între 55.6-56.7 mm; ...
b)greutatea corporală a variat de la 19 la 24 g; ...
c)exemplarele capturate nu prezentau paraziți externi; ...
d)zborul lor s-a realizat predominant în prima parte a nopții (orele 22.00-23:54); ...
e)proporția liliecilor mari cu potcoavă intrați în plasa de captură a fost de peste 3:1, comparativ cu Rhinolophus hipposideros și de 1:1,4 comparativ cu Myotis myotis. ... Potrivit acestor date se poate afirma că exemplarele capturate în ROSCI0193 Peștera Tăușoare sunt de dimensiune medie spre mică, nu sunt parazitate, iar în sezonul cald masculii de Rhinolophus ferrumequinum împart peștera cu celelalte specii de lilieci, iar sub raport numeric sunt bine reprezentați în fauna peșterii. Prezența acestei specii a fost evidențiată și în perioada de hibernare în Peștera Tăușoare, unde în prima parte a acestei perioade au fost identificate 13 exemplare solitare, numărul acestora fiind unul minimal, în fapt peștera în ansamblul galeriilor sale putând adăposti și alte exemplare neobservabile în monitorizările recomandate Tabel nr. 17 Evaluarea stării globale de conservare a speciei Rhinolophus ferrumequinum ROSCI0193 Peștera Tăușoare (D) Tabel nr. 18 Analiza parametrilor pentru Rhinolophus ferrumequinum În conformitate cu rezultatele studiilor de specialitate se constată că speciile dominante sunt Myotis myotis / Myotis oxygnathus (blythii), cu un maxim de peste 8500 de exemplare, în perioada de ieșire din hibernare. Acești lilieci se dispun de regulă gregar, formând grupuri de la 2 exemplare pană la colonii compacte de sute de exemplare. La mare distanță urmează efectivele de Rhinolophus hipposideros, cu un maxim de 31 de exemplare observate în perioada de prehibernare (întotdeauna această specie apare solitar). R. ferrumequinum, cu un maxim de 13 exemplare observate, este cea mai rar întâlnită specie, în ciuda faptului că este ușor de observat, el dispunându-se în spațiile deschise ale peșterii. Numărul redus de exemplare a făcut ca această specie să rămână neobservată și neraportată până în prezent, motiv pentru care nu a fost consemnată în formularul standard de desemnare a sitului de importanță comunitară. O observație interesantă, cu implicații în conceperea unor măsuri de conservare adecvate se referă la comportamentul de dispunere, efectivele vizibile ale speciilor celor două familii de chiroptere și dinamica lor în spațiile deschise din peșteră, corelate cu perioada de hibernare. Astfel, speciile genului Rhinolophus prezintă un număr mai mare de lilieci observabili în perioada prehibernală, spre deosebire de speciile gemene de Myotis, care au înregistrat o creștere spectaculoasă (de aproape 30 de ori) spre sfârșitul hibernării (de la 292 exemplare în perioada de început a hibernării la 8513 exemplare inventariate la ieșirea din hibernare). Acest fapt se datorează comasării lor în apropierea intrării, odată cu reducerea rezervelor energetice și creșterea temperaturii exterioare. Măsurile de conservare, bazate pe studiile efectuate în Peștera Tăușoare, trebuie să țină cont de acest comportament și de vulnerabilitatea extremă a liliecilor la sfârșitul perioadei de hibernare. Concluzii
a)În peștera Tăușoare au fost identificate cinci specii de lilieci, de interes comunitar, conform anexei II a Directivei Habitate, din care doar 4 sunt listate în formularul standard al sitului Natura 2000 ROSCI0193 Peștera Tăușoare la momentul instituirii acestuia. Specia Rhinolophus ferrumequinum (cod 1304) este nou identificată ca urmare a studiului efectuat în vederea realizării planului de management al ariei naturale protejate de interes național 2.206 Peștera Tăușoare și al sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare. ...
b)Deși diversitatea specifică este de nivel mediu, efectivele de lilieci sunt ridicate, în sezonul de hibernare 2013-2014 fiind identificate peste 8500 de exemplare vizibile, dintre care speciile gemene Myotis myotis/(M. blythii) oxygnathus au reprezentat 99.6% în perioada ieșirii din hibernare. ...
c)Atât numărul indivizilor, cât și raportul numeric între specii variază pe parcursul hibernării, sub aspectul dispunerii în spații deschise, observabile. În perioada de prehibernare numărul total al exemplarelor vizibile a fost de 351, din care 83,2% au fost Myotis myotis/M. (blythii) oxygnathus, față de 8.500 exemplare vizibile în sezonul de hibernare. ... A.1. Presiuni și amenințări la adresa integrității ROSCI0193 Peștera Tăușoare și a obiectivelor de conservare Factori extrinseci - În marea lor majoritate factorii care determină declinul populațiilor de lilieci sunt factori extrinseci, reprezentați de acțiunile antropice asupra mediului înconjurător. Supraviețuirea speciilor este posibilă doar prin păstrarea calității mediului. Ca urmare, orice intervenție umană constituie un element susceptibil de a altera condițiile de existență proprii liliecilor și, implicit, de a determina reducerea drastică a efectivelor. Pentru chiropterele din ROSCI0193 Peștera Tăușoare adăpostul de bază este reprezentat de Peștera Tăușoare. În urma evaluării efectuate pe parcursul studiului, următorii factori extrinseci au fost considerați a fi amenințări pentru cele cinci specii de chiroptere din Peștera Tăușoare:
a)Vizitele prea frecvente în subteran și creșterea considerabilă a numărului de speologi și/sau vizitatori poate determina reducerea drastică a populației de lilieci, ca urmare a deranjării lor în adăposturile de hibernare, prehibernare și tranziție. Impactul major al acestei presiuni constă în faptul că speciile Myotis myotis / M. (blythii) oxygnathus formează colonii mari, prin urmare o singură deranjare în adăpost se repercutează la nivelul unei colonii de sute și chiar mii de exemplare. Populațiile speciilor care folosesc spațiile deschise ale peșterii, cum sunt Rhinolophus ferrumequinum și Rhinolophus hipposideros, sunt cu atât mai vulnerabile cu cât dispunerea lor este mai joasă și numărul mai redus de exemplare; ...
b)Defrișările prin tăieri masive de material lemnos și absența replantării pe versanții adiacenți peșterii Tăușoare; ...
c)Construirea de drumuri și tranzitul mașinilor de tonaj greu a dus la pierderea sau fragmentarea unor areale de hrănire, cum sunt pădurile, poienile și la poluarea mediului. Pe de altă parte contribuie într-o măsură covârșitoare la degradarea și instabilitatea peșterii Tăușoare; ...
d)Degradarea sau reducerea disponibilității terenurilor de hrănire reprezintă o altă amenințare considerabilă, de astă dată pentru perioada activă a liliecilor (primăvară, vară și toamna). Myotis myotis, care se hrănește predominant în pădurile de foioase și de amestec din zonele de deal și de munte, poate fi afectat de defrișări și tăierile tufărișurilor de la marginea drumului, dar și de reducerea diversității și abundenței speciilor native de arbori și arbuști prin tăieri în lipsa replantărilor, sau de folosirea de biocide și substanțe chimice în silvicultură. Myotis oxygnathus care se hrănește predominant în spații deschise, peste pășuni și pajiști resimt ca principală presiune utilizarea biocidelor și substanțelor chimice în silvicultură, care acționează prin reducerea disponibilității de hrană; ...
e)Intervențiile umane care afectează cadrul natural al cavității subterane, cum sunt modificările morfologice, decolmatările, ori închiderea neadecvată a intrărilor cu porți mai mult sau mai puțin etanșe. Aceste pot induce în topoclimatul peșterii modificări suficient de mari pentru ca liliecii să le abandoneze; ...
f)Potențialele acte de vandalism, exercitate fie direct asupra liliecilor, fie indirect asupra peșterii pot fi considerate presiune, dacă vizitele în peșteră se vor realiza în absența custodelui sau în grupuri mai mari greu de supravegheat. Această potențială presiune este posibilă datorită faptului că speciile de lilieci din Peștera Tăușoare pot fi observați relativ ușor, în spațiile deschise ale peșterii. ...
g)Poluarea se referă atât la poluarea apelor de suprafață și a celor subterane, cât și la poluarea solului. Deoarece liliecii vânează și peste suprafețe de apă, presiunea va fi resimțită și prin intermediul modificărilor în structura entomofaunei care reprezintă hrana acestor specii de lilieci.
i)Poluarea chimică nu reprezintă o amenințare consistentă sau constantă, fiind reprezentată doar de produse reziduale nedegradabile de tipul uleiurilor uzate și a altor substanțe poluatoare folosite sau rezultate în exploatarea forestieră și care alterează calitatea solului, a apelor de suprafață și a surselor subterane. ...
ii)Poluarea organică respectiv acumularea de deșeuri organice constând în resturi lemnoase rezultate din prelucrarea primară a buștenilor și vechile amenajări din lemn ale peșterii aflate în descompunere. ... iii) Poluarea cu dejecții de la animalele domestice acționează în mică măsură; ... ...
h)Acțiunile naturale sunt mult mai restrânse și constau în fenomenele îngheț-dezgheț și prăbușirile naturale produse în peșteră, care pot acționa fie direct, distrugând pe loc o colonie aflată în raza prăbușirilor, fie indirect prin modificarea morfologiei peșterii și a condițiilor climatice. ... Factori intrinseci - O altă categorie de factori care pot amenința răspândirea speciilor de lilieci în zona studiată o reprezintă factori intrinseci, aceștia nereprezentând, propriu-zis amenințări la adresa speciilor, dar pot amplifica efectul factorilor extrinseci. Factorii intrinseci sunt cei are țin de cauze interne ale liliecilor, cum ar fi de exemplu anumite boli (rabie, micoze și alte infecții datorate vieții lor gregare), o constituție genetică fragilă, datorată cel mai adesea izolării unor populații mici, cu reducerea fluxului genic și creșterea gradului de homozigoție. Între acești factori mai amintim și rata reproductivă a speciilor (care, fiind redusă la lilieci, face ca și posibilitatea de redresare a populațiilor diminuate să fie limitată), răspândirea speciilor și factorii genetici. ... A. Fauna fosilă Numeroase elemente de faună fosilă au fost identificate în sectorul superior al Peșterii Tăușoare, în Sala Ursului de Cavernă. Aceasta este caracterizată de spații largi (150-200 m lungime, 50 m lățime și 10-15 m înălțime), cu un depozit sedimentar în pantă, acoperit parțial de cruste și prăbușiri. Punctul terminal al acestei galerii este foarte aproape de suprafață, la aproximativ 4-6 m, fapt care sugerează existența în această zonă a unei intrări fosile, actualmente colmatată și neidentificată din punct de vedere morfologic la suprafață, pe versantul nordic al Dealului Bașca, în ciuda eforturilor susținute desfășurate în acest sens. Se poate presupune că această intrare, acum blocată, a permis accesul în interiorul peșterii pentru speciile de urși și, posibil, pentru alte specii. Tanatocenoza identificată în Galeria Ursului de Cavernă este caracterizată de un număr mare de fosile de Ursus spelaeus și Ursus arctos, răspândite pe o suprafață considerabilă (aproximativ 600-800 mp, cca. 10% din suprafața sălii), cu o structură a populației comună celor mai multe situri cu Ursus spelaeus descrise din peșterile românești. Materialul recoltat de către Domșa&Popa

(1993), precum și cel prelevat de către echipa Institutului de Speologie "Emil Racovița" din București (2013-2014), a stat la baza acestor considerații despre depozitul cu fosile din Galeria Ursului de Cavernă. Domșa & Popa

(1993)au extras cca. 300 de oase și fragmente de oase de urs. Aproximativ 90% dintre acestea au fost atribuite ursului de peșteră -Ursus spelaeus, în timp ce restul de 10% au fost diagnosticate ca aparținând ursului brun - Ursus arctos:

a)Ursus spelaeus: 49 fragmente de craniu; 38 dinți și fragmente de dinți; 21 fragmente de vertebre; 43 coaste și fragmente de coaste; 17 fragmente de centură pelviană; 91 oase și fragmente ale membrelor anterioare și posterioare; 3 fragmente de os hioid; 1 fragment de baculum. ...
b)Ursus arctos: 5 fragmente de craniu; 6 fragmente de dinți; 11 fragmente de vertebre; 1 fragment de omoplat; 6 oase și fragmente ale membrelor anterioare și posterioare. ... Materialul osteologic recoltat de către echipa Institutului de Speologie "Emil Racovița" din București (2013-2014), a fost prelevat cu scopul unei eventuale datări de vârstă absolută (prin metoda radiocarbonului). Acesta cuprinde un molar 1 inferior, un scafoid și un fragment de coastă, toate aparținând genului Ursus. Cel mai probabil, așa cum poate fi dedus din contextul stratigrafic al depozitelor din Galeria Ursului de Cavernă, vârsta depoziției și a formării tanatocenozei este Pleistocen superior. Trebuie menționat în acest context că în România ultimii urși de peșteră au fost datați radiometric cu metoda 14^C în jurul vârstei de 27.000 BP. Structura populației, așa cum reiese din analiza materialului extras din peșteră, este bimodală, în sensul că urșii juvenili și elementele foarte bătrâne sunt cel mai bine reprezentate. Acest tip de structură bimodală este tipică pentru situri orizontale și cvasiorizontale, cu acces facil. În cazul de față, mortalitatea este de tip atrițional (moarte non-violentă). Animalele au murit in situ, cel mai probabil în timpul hibernării, de inaniție sau atacate de prădători (au fost identificate urme de mușcătură și roadere pe oasele care aparțineau unor urși juvenili). Momentul sigilării depozitului de oase cu sedimente aluviale și închiderea intrării sunt, momentan, incerte. Producerea acestor evenimente ar fi putut surveni între Pleistocenul superior și Holocen, odată cu accentuarea proceselor de versant ce au însoțit oscilațiile climatice din intervalul menționat. Explicația pentru existența fosilelor doar în acest sector al peșterii rezidă, cel mai probabil, din configurația sistemului endocarstic. Galeria Ursului de Cavernă, prin dimensiunile sale generoase, a permis accesul și popularea peșterii pe timpul hibernării, și pe cale de consecință, formarea depozitului fosil. Dincolo de eforturile mari pe care le implică o săpătură paleontologică în acest punct, faptul că există posibilitatea confirmării unui procent important de piese scheletice aparținând speciei Ursus arctos în acest depozit, împreună cu Ursus spelaeus, recomandă acest sit ca unul valoros, ce oferă posibilitatea unor analize complexe privind vârstele asociațiilor faunistice, paleodieta. Având două specii contemporane de urside, care împart același habitat, se poate reconstrui, prin analiza izotopilor stabili, paleodieta acestora, foarte importante pentru determinarea nișei ecologice caracteristice celor două specii. Astfel, vor putea fi obținute rezultate valoroase privitoare la extincția speciei Ursus spelaeus și supraviețuirea ursului brun în contextul schimbărilor de mediu de la finalul Cuaternarului. Peștera Tăușoare ascunde o succesiune de galerii care se întind pe o suprafață cumulată de 28.490 mp. Plecând de la clasificarea peșterilor, Peștera Tăușoare are două sectoare de protecție, de clasă A și de clasă B, conform anexei nr. 12 la Planul de management, în funcție de valorile excepționale și reprezentative pentru patrimoniul speologic național și internațional. Caracterul educativ și științific pornește de la activitățile speologice care sunt premise în aria naturală protejată: 1. Activități științifice, didactice și de documentare; ... 2. Activități speologice explorative; ... 3. Activități ecologice; ... 4. Activități turistice speologice specializate. ... ... ... ... 2.2. Descrierea ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare, localizare 2.2.1. Localizarea ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare Legea nr. 5/2000 desemnează 2.206. Peștera Tăușoare cu o suprafață de 71 ha, localizată în comuna Rebrișoara, județul Bistrița-Năsăud. Coordonatele geografice ale centrului ariei naturale protejate de interes național 2.206 Peștera Tăușoare sunt: 47°,26', 24,61' Latitudine Nordică și 24°,31', 41,99' Longitudine Estică, având cota altimetrică 1283 m. Descrierea limitelor ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare. Aria naturală protejată este plasată pe versantul nordic al Vârfului Bârlea. Către N-E limita ariei este dată de drumul forestier care urcă spre Cabana Romsilva din Izvorul Tăușoarelor, până la intersecția cu drumul forestier Valea Ursului, unde limita urmează malul stâng al Pârâului Izvorul Tăușoarelor, inclusiv albia minoră și majoră a acestuia. În partea nordică limita este marcată de borna silvică 128 care delimitează parcelele silvice 35A și 35B, și urmează pârâul până la izvor, apoi urcă pe cumpăna de ape spre est, până pe creasta Vârfului Bârlea. Din acest punct limita se suprapune pe limita parcelei silvice 38B, marcată de borna silvică nr. 133, și se menține pe cumpăna principală a apelor, delimitată de bornele silvice 147 și 140. De la borna 140 limita este reprezentată de talvegul pârâului mărginaș vestic al parcelei 37C și 37 B, până la intersectarea drumului forestier din partea de nord-est. Suprafața delimitată în teren este de 71,8 ha, față de 71 ha prevăzută în Legea nr. 5/2000. ... 2.2.2. Geomorfologia Relieful de suprafață este caracterizat de patru tipuri majore:
a)relieful modelat pe depozitele sedimentare de tipul conglomeratelor, gresiilor și argilelor; ...
b)relieful carstic dezvoltat pe calcarele de vârstă Lutețian superior-Priabonian; ...
c)relieful modelat pe roci cristaline (micașisturi); ...
d)relieful dezvoltat pe corpul subvulcanic neogen. ... Relieful dezvoltat pe gresii și conglomerate ocupă o suprafață puțin extinsă, în special în zona mediană a ariei naturale protejate sub forma unei benzi relativ subțiri (50-100
m)ce se intercalează între fundamentul cristalin și călcare. Conglomeratele și gresiile traversează pe direcția nord-sud bazinul pârâului Izvorul Tăușoare sub forma unei fâșii înguste. Tipurile de relief și elementele de morfografie sunt prezentate detaliat în Anexa nr. 8 la Planul de management - Harta geomorfologică a ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare. Relieful carstic. Calcarul ocupă suprafețe extinse în aria naturală protejată Peștera Tăușoare sub forma unei benzi (bară) semiîngropate, care proeminează slab față de regiunile învecinate. Deși suprafețele cu calcar ocupa spații relativ largi, relieful specific este destul de slab reprezentat. Sunt prezente, totuși, câteva elemente specifice: dolinele, pierderi difuze (imergențe), pereți abrupți. Dolinele se găsesc pe o suprafață restrânsă, la circa 100 m amonte de intrarea în Peștera Tăușoare, pe versantul stâng, la o altitudine relativă de circa 15-20 m. Cea mai mare, cu un diametru 15-20 m și o adâncime 5 m, este asimetrică și stabilizată. A doua dolină se regăsește în imediata vecinătate a primei doline și prezintă dimensiuni modeste: diametru 2-3 m, adâncime 2 m, cu pereți verticali, fiind o dolină "tânără", activă. Se dezvoltă pe o direcție nouă de carstificare și marchează o evoluție rapidă a acestui proces. Golul carstic creat prin prăbușirea calcarului a atras după sine sufozionarea scoarței de alterare. Aceste două doline învecinate corespund în subteran Sălii Muntelui. Pe partea stânga a văii, începând cu zona intrării în peșteră sunt prezenți pereți abrupți de mici dimensiuni, de 10-15 m înălțime, care au la origine subminarea versantului calcaros de către pârâul Izvorul Tăușoarelor, și ca factor structural favorizant prezența capetelor de strat. Sunt, de asemenea, prezenți pereți abrupți care marchează pe anumite porțiuni contactul litologic dintre calcar în superpoziție față de gresiile și conglomeratele subordonate. Se observă mase importante de grohotiș pe versantul sud-vestic al Dealului Bașca, imediat sub înșeuarea de racord către masivul Vacin-Bârla (1628 m). Izvoarele de contact (două), sunt situate la limita între calcar-gresii și conglomerate impermeabile, la obârșia văii Tăului, aflată pe versantul sudic al dealului Bașca. Lapiezuri semi-îngropate apar izolat și pe suprafețe mici în câteva puncte de pe ambii versanți ai dealului Bașca. Relieful modelat pe roci cristaline/micașisturi. Aceste roci sunt prezente în extremitatea estică a ariei naturale protejate pe areale extinse. Sunt caracterizate de un relief cu aspect matur, greoi-monolitic caracteristic, din care pornesc văi asimetrice și interfluvii slab schițate. Procesele actuale de modelare sunt puține și de slabă intensitate, principalele zone afectate fiind, de asemenea, cele în care sunt semnalate intervenții antropice soldate cu îndepărtarea învelișului vegetal protector, de exemplu drumurile. Relieful dezvoltat pe corpul subvulcanic neogen. Acesta formează corpul central al muntelui Bașca (1.325 m). Nu se individualizează în mod deosebit față de relieful înconjurător și doar faptul că este flancat de mase de rocă sedimentară mai moi, face ca acesta să se impună altitudinal sub forma unui vârf masiv - rotunjit. ... 2.2.3. Geologia Constituția geologică a regiunii din arealul ariei naturale protejat este una variată. În acest areal este înregistrată o mare cantitate de precipitații căzute, ceea ce a favorizat fenomenul de fragmentare internă a reliefului, la evoluția căruia a contribuit, decisiv și substanțial, glaciațiunea cuaternară. Valea Izvorul Tăușoarelor adăpostește depozite paleogene tipice pentru bordura sudică a Munților Rodnei. Între conglomeratele și gresiile lutețian inferioare, care plachează transgresiv și discordant cristalinul și seria marno-argilo-grezoasă priabonian-oligocenă, se intercalează un pachet calcaros, datat inițial Lutețian superior-Priabonian. Date ulterioare, de ordin biostratigrafic, au atestat continuitatea sedimentării carbonatice până în Oligocenul inferior (Rupelian). Stiva calcaroasă, dispusă pe direcția NE-SV, este groasă de 60-80 m, foarte înclinată și afectată de falierea în blocuri a subasmentului. În ceea ce privește fundamentul cristalin, în Munții Rodnei, pe suprafețe mari, aflorează litogrupurile Rebra, Rodna și Bretila, aparținând zonei cristalino-mezozoice a Carpaților Orientali. În Bazinul Izvorul Tăușoarelor el aparține, din punct de vedere structural, Pânzei de Rodna (Pânza Subbucovinică), reprezentată prin epimetamorfite: șisturi verzi tufogene, sericito-cloritoase, cu cloritoid sau grafitoase, cuarțite, metaconglomerate, metaarcoze, călcare și dolomite. Litogrupul Rebra, din unitatea subbucovinică de Rodna, ilustrat prin profile complete cu precădere în Valea Rebrei, cuprinde, în principal, șisturi cristaline precambriene formate prin metamorfism regional, în faciesul amfibolitelor cu almandin. În Bazinul Izvorul Tăușoarelor, acestea sunt reprezentate prin Formațiunea de Ineu (Membrul Căldărușii) (Krautner et al., 1989), formată din micașisturi cu granați, gnaise cuarțoase cu biotit și granat, și cuarțite cu biotit. Șisturile cristaline aflorează în estul perimetrului, în bazinul superior al pârâului Izvorul Tăușoarelor. Pe o distanță de circa 500 m, înainte și după confluența cu Pârâul lui Nicolai, aceste roci aflorează în ambii versanți ai pârâului, fiind reprezentate, în principal, de micașisturi și gnaise cu granați și biotit. Litogrupul Bretila este reprezentat în pânzele infrabucovinice de Valea Vinului, Știol și Anieș prin mezometamorfite: gnaise microclinice, gnaise albe, fin granulare, care alternează uneori cu amfibolite, gnaise oculare, paragnaise, micașisturi, porfiroide, metaserpentinite antigoritice cu crisotil sau clorit. Litogrupul Rodna, dispus transgresiv peste litogrupul Bretila, reunește epimetamorfite, care aflorează în contextul pânzelor infrabucovinice, în sublitogrupuri distincte. Din punct de vedere petrografic, au fost identificate: șisturi verzi tufogene, sericito- cloritoase, cu cloritoid sau grafitoase, cuarțite, metaconglomerate, metaarcoze, călcare și dolomite. Din cadrul acestui litogrup au fost semnalate parageneze de sulfuri polimetalice și depuneri hematitice, magnetitice și sideritice. Cuvertura sedimentară este formată exclusiv din depozite paleogene, depuse ulterior tectogenezei mezocretacice (faza austrică), ca urmare a unor ingresiuni locale venite din zona transcarpatică (Depresiunea Maramureșului). Cele mai vechi depozite sedimentare care aflorează în perimetru sunt reprezentate de conglomerate polimictice și gresii cuarțitice, dispuse într-o bandă subțire, pe rama cristalină a bazinului de sedimentare. Din acest nivel stratigrafic au fost identificate exemplare numeroase de Nummulites millecaput, lamelibranchiate (Pecten sp.) și plăci de echinoderme. Contactul discordant dintre șisturile cristaline și conglomeratele și gresiile lutețiene este vizibil în albia pârâului Izvorul Tăușoarelor pe o lungime de circa 80 m. Specii fosile, dintre care se pot cita Orbitolites complanatus, Chlamys subdiscors, Pseudamussium corneum, Vulsella dubia transylvanica, Phacoides rectangulatus, Cordiopsis incrassatus, Chama lamellosa, Pinna hungarica, Gryphaea gigantea, Macrosolen hollowayssi, Venericardia complanata, Diastoma costellatum elongatum, Velates schmidelianus și Ampullospira oweni, sunt vizibile atât în aflorimente de pe Valea Izvorul Tăușoarelor, cât mai ales în galeriile peșterii. Calcarele de Tăușoare aflorează ca un pachet sedimentar bine stratificat, cu orientări generale N-S și înclinări de 35-40° în versanții Văii Izvorul Tăușoarelor. Ele sunt puternic tectonizate și carstificate, fiind prinse între formațiuni impermeabile (fundamentul cristalin și conglomeratele lutețiene în bază, și depozitele marnoase și grezoase la partea superioară). În partea estică a perimetrului, la contactul cu corpul riolitic de Bașca, calcarele apar în poziție răsturnată, aproape verticală. La partea superioară a pachetului calcaros aflorează, în continuitate de sedimentare, un orizont de marne argiloase și argile negre foioase, cu o grosime de câteva zeci de metri, fără o încadrare stratigrafică certă. Peste aceste argile aflorează un pachet gros de gresii cuarțitice alb-roșiatice, adeseori rubanate. Întreg ansamblul a fost atribuit de Krautner et al.

(1989)intervalului stratigrafic Priabonian-Oligocen. Formațiunea grezoasă se întinde spre vestul regiunii în ambii versanți ai Văii Gersa, constituind așa-numita Gresie de Bârțu, care este atribuită însă exclusiv Oligocenului. La sud de Valea Izvorul Tăușoarelor, corespunzând în mare Muntelui Bașca, aflorează un corp subvulcanic neogen, orientat NV-SE, tipic pentru magmatismul subsecvent alpin (sarmațian) din aria Rodna-Bârgău. El este format din riolite cu biotit (Krautner et al., 1989), alterate în zonele marginale (caolinizate). În literatura mai veche, acest corp a fost considerat ca fiind alcătuit din dacite alterate, însă analizele petrografice mai noi indică o proporție a feldspaților alcalini-plagioclazi corespunzătoare riolitului. Depozitele sedimentare dispuse peste fundamentul cristalin au urmat îndeaproape, adesea prin fracturare, panta accentuată a depozitelor din fundament. Alături de segmentul Parva-Cormaia din falia Rodnei (cu orientarea VSV-ENE), în regiunea Peșterii Izvorul Tăușoarelor se cunosc alte trei dislocații disjunctive majore, care afectează atât fundamentul cristalin, cât și cuvertura sedimentară - în Valea Rebrișoarei (NNV-SSE), pe aliniamentul Telcișor-Frasin-Văratec (paralel cu fractura anterioară) și în Valea Seacă (NNE-SSV) (Silvestru & Viehmann, 1982). Astfel se explică dezvoltarea Peșterii Izvorul Tăușoarelor, cu o denivelare de peste 400 m, într-o stivă de depozite calcaroase de numai 60-80 m grosime, delimitată atât la bază, cât și la top, de roci necarstificabile. ... 2.2.4. Hidrologia Rețeaua hidrografică însumează o lungime totală de 111,4, km fiind constituită atât din cursuri de apă permanente (42,7

km)cât și temporare (68,7 km). Rețeaua hidrografică cu impact asupra celor două arii protejate suprapuse este tributară bazinelor hidrografice ale râurilor Gersa, Rebra și Telcișor, care la rândul lor fac parte din sistemul hidrografic al Someșului Mare. Suprafața cea mai mare (22.73 kmp) este drenată de rețeaua hidrografică a Gersei, având un procent de ocupare de 54.16 % din totalul suprafeței cu impact asupra peșterii. Urmează ca pondere (23.59%) bazinul Rebra situat în sudul ariei naturale protejate și bazinul Telcișor (22.25%) aflat la vest de acesta. Bazinul hidrografic Gersa se prezintă ca un bazin asimetric, cu o extensie puternică pe flancul estic, această distribuție spațială fiind rezultatul unor serii de captări prin eroziune regresivă. Orientarea generală a bazinului hidrografic al Gersei este nord est-sud vest, aria naturală protejată ocupând o poziție perpendiculară pe axul principal. Tabel nr. 19 Bazinele hidrografice și suprafețele ocupate în cadrul limitei habitatului de hrănire al chiropterelor ... 2.2.5. Pedologia Tipurile de sol care predomină în aria naturală protejată se încadrează în clasa Cambisolurilor (eutricambosoluri, districambosoluri) și Spodosolurilor, respectiv subclasa prepodzolurilor. Informații privind tipurile de sol se regăsesc în Anexa nr. 9 la Planul de management - Harta tipurilor de sol din aria naturală protejată de interes național 2.206. Peștera Tăușoare. În aria naturală protejată de interes național Peșterii Tăușoare, districambosolul predomină în zona centrală, ocupând cea mai mare suprafață din cele trei subtipuri de sol. Districambosolul prezintă o textură slab diferențiată, conținutul mare de schelet determină un volum edafic mic, o permeabilitate ridicată și o capacitate scăzută de reținere a elementelor nutritive. Din punct de vedere textural, subclasele de soluri întâlnite în arealul ariei naturale protejate aparțin grupei mijlocie-lutonisipoasă până la grosieră-nisipolutoasă cu o medie a fracției nisipoase de 64,88%, siltice 21,97% și argiloase 14,46%. Spodosolurile reprezintă un orizont B humico-secvioxidic sau un orizont criptospodic, caracterizat de acumularea iluvială de material amorf humic și alumic. Principalul tip de sol regăsit în aria protejată este prebodzolul. În aria naturală protejată de interes național 2.206. Peșterii Tăușoare se constată prezența unui eutricambosol tipic cu schelet și orizont A humic bine conturat. Acesta ocupă etajul inferior, în zona de luncă a pârâului Izvorul Tăușoarelor, inclusiv confluența cu Gersa. Peisajul este caracterizat de existența spațiilor deschise (luncă) cu vegetație predominant ierboasă. Suprafața are o înclinare redusă, prezintă inclusiv zone cu exces de umiditate și acumulare deluvială de pe versanți. ... 2.2.6. Clima Aria naturală protejată de interes național Peștera Tăușoare se află în zona de climat temperat-continental, cu temperatura medie anuală de 9,8°C. Primul îngheț are loc la începutul lunii noiembrie, iar primele valori pozitive ale temperaturii apar la începutul lunii martie, astfel încât temperaturile negative acoperă circa 110 zile din an. Viteza vântului este de 3,1 m/s și se intensifică în lunile aprilie-iunie, iar în lunile noiembrie-decembrie se reduce. Vânturile dominante sunt cele vestice, iar în timpul iernii pătrund în zonă curenții de natură polară nordică și cei nord-vestici. Precipitațiile medii multianuale sunt de peste 1000 mm, iar gradul de nebulozitate este de peste 0,6. Cea mai ploioasă lună este iunie, iar cea mai secetoasă este ianuarie. Temperatura aerului a fost monitorizată de o stație ampasată la circa 200 m de intrarea în peșteră, pe perioada 17.05.2013 - 20.05.2014 cu o frecvență orară. În perioada de monitorizare au fost înregistrate variații ale temperaturii de la exterior cuprinse între - 11,2 și +31,5°C. ... 2.2.7. Flora și fauna Flora Proiecția peșterii la suprafață este arealul cu un posibil impact asupra sistemului endocarstic. Această suprafață este acoperită de habitate specifice pădurilor de conifere, în proporție de 76% și cele specifice pădurilor de amestec, 24% din suprafața totală. Pădurile sunt constituite din acidofile de molid, din etajul montan până la cel alpin, iar cele subalpine fiind dominate de Picea abies. Pădurile de molid sunt pipernicite, prezintă un habitus columnar și sunt identificate asociații cu straturi ierboase-subarbusive cu evidente afinități subalpine, condiționate de dispunerea altitudinală a ariei naturale protejate. În urma activității de inventariere a florei din spațiul suprateran al Peșterii Tăușoare, realizată de Institutul de Speologie "Emil Racovița" din București, a rezultat un număr de 45 de specii de plante. În zona ariei naturale protejate de interes național Peștera Tăușoare nu s-a identificat un tip de habitat bine definit, deoarece fitocenozele care se regăsesc pe suprateranul peșterii sunt fitocenoze de tranziție, de la păduri de conifere defrișate spre regenerarea pădurii. În această fază au fost găsite dominante următoarele specii pioniere: Betula pendula, Tusilago farfara, Rubus praecox. S-a putut, însă, constata starea favorabilă de regenerare a speciilor de conifere: Picea, Abies, Larix. Conform Manualului de Interpretarea Habitatelor Natura 2000 din România (Gafta și Mountford, 2008), aceste habitate aparțin următoarelor tipuri: 9420 Păduri alpine de Larix decidua și/sau Pinus cembra și 9410 Păduri acidofile de molid (Picea) din etajul montan până în cel alpin (Vaccinio-Piceetea). În urma studiilor din zona supraterană Tăușoare putem aproxima că fitocenozele descrise aici vor edifica, în viitor, următoarele tipuri de habitate, R4208, R4204 și R4203, în conformitate cu Habitatele din România (Doniță et al., 2005). Frecvența și abundența numerică procentuală a speciilor identificate în releveele efectuate în aria naturală protejată de interes național Peștera Tăușoare este prezentată în tabelul nr. 20 de mai jos: Tabelul nr. 20 Listă specii de floră Fauna Rezultatele studiului efectuat de Institutul de Speologie "Emil Racovița" în perioada 2013-2014 au evidențiat următoarele specii:
a)păsări - enumerate în tabelul nr. 21; ...
b)mamifere și alte vertebrate - enumerate în tabelul nr. 22; ...
c)nevertebrate - enumerate în tabelul nr. 23. ... Tabel nr. 21 Listă specii de păsări Sursa: Studii în cadrul proiectului "Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei de interes național Peștera Tăușoare", Lot 2, 2013-2014 Tabel nr. 22 Listă mamifere și alte vertebrate Sursa: Studii în cadrul proiectului "Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei de interes național Peștera Tăușoare", Lot 2, 2013-2014 Tabel nr. 23 Listă specii nevertebrate Sursa: Studii în cadrul proiectului "Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei de interes național Peștera Tăușoare", Lot 2, 2013-2014 ... 2.2.8. Infrastructura și facilitățile pentru vizitare Dezvoltarea redusă a infrastructurii și acoperirea redusă a căilor de comunicație au determinat o dezvoltare foarte înceată și neconvingătoare a turismului în bazinul Gersei. Traseele turistice omologate de Ministerul Turismului sunt: 1. Stațiunea Sângeorz-Băi - Valea Cormaia - Cabana "Farmecul Pădurii" - Vf. Cormaia. ... 2. Stațiunea Sângeorz-Băi - Vf. Craia - Vf. Țapului - Tarnița "Obârșia Rebrei". ... 3. Sat Parva - Valea Rebrei - Tarnița "La Cruce". ... 4. Sat Parva - Șaua Basca - Peștera Tăușoare - Izvorul Negru. ... 5. Sat Parva - Muntele Locurele. ... 6. Valea Rebrei - Izvorul Ursului -Șaua Craia. ... 7. Valea Rebrei - Izvorul Gușatu -Șaua Zânelor. ... 8. Sat Rebrișoara - Valea Rebrei - Tarnița "La Cruce". ... 9. Comuna Telciu - Valea Telcișorului - Vf. Tomnatic - Tarnița Bătrânei. ... ... 2.2.9. Valorile turistice și recreaționale/științifice și educative Din punct de vedere recreațional, partea supraterană a ariei naturale protejate Peștera Tăușoare este bogată în spații în aer liber, peisaje, cărări și drumuri montane. Potențialul natural este dat de varietatea reliefului montan din proximitate, mai ales de trecerea de la muscelele Năsăudului către Munții Rodna, de climatul favorabil, de adăpost, de peisajul carpatic în care domină zonele împădurite. O potențială activitate care poate aduce beneficii economice o constituie promovarea ecoturismului prin realizarea de activități precum: drumețiile, cicloturismul, călăria, observarea faunei. În prezent, acestea nu sunt deloc practicate, deși biodiversitatea zonei și peisajul specific sunt resurse de mare valoare, posibile generatoare de fluxuri de ecoturiști. Valorile științifice și educative ale arealului pot fi valorificate prin organizarea periodică de activități educative cu elevi/studenți din comunitățile locale și un numai, precum și activități științifice de cercetare cu privire la speciile de faună și floră existente în aria naturală protejată de interes național Peștera Tăușoare. ... ... Capitolul III OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI 3.1. Temele Planului de management Prezentul capitol reprezintă documentul de stabilire a obiectivelor și a măsurilor de management care trebuie întreprinse, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, și ținând cont de caracteristicile specifice ale ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și ale sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare. Acest plan este structurat pe patru teme principale: 1) Conservarea și managementul biodiversității, al speciilor și habitatelor de interes conservativ; ... 2) Administrarea și managementul efectiv al ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare; ... 3) Comunicare, educație și conștientizarea publicului; ... 4) Cercetare științifică. ... ... 3.2. Obiectivele Planului de management Tabel nr. 24 Temele și obiectivele specifice ale Planului de management ... Capitolul IV IMPLEMENTAREA PLANULUI DE MANAGEMENT 4.1. Lista măsurilor de conservare și protecție a ariilor protejate și biotopului Pe suprafața ariei protejate de interes național Peștera Tăușoare starea de conservare a habitatelor este afectată de defrișările care încă se realizează în vecinătate, precum și de pășunat. Principalele măsuri de conservare și protecție care se impun pentru menținerea habitatelor de hrănire ale liliecilor din aria protejată de interes național și din situl de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare, în vederea păstrării trăsăturilor naturale specifice, sunt:
a)Verificarea permanentă a sistemului de închidere al peșterii, pentru a se evita vandalizarea și pătrunderea ilegală în subteran; ...
b)interzicerea exploatării materialului lemnos și a pietrei de pe teritoriul ariei protejate, în baza unui Protocol de colaborare încheiat între Custode și entitatea juridică care administrează suprafața forestieră; ...
c)interzicerea modificărilor de orice fel a regimului de curgere al apelor de suprafață; ...
d)recomandarea limitării de către administratorul drumului a traficului greu (peste 3,5
t)pe drumurile forestiere de pe suprafața celor două arii protejate; ...
e)monitorizarea continuă a factorilor de mediu și a populațiilor de chiroptere, cu respectarea zonării interne stabilite prin prezentul plan de management. ...
f)interzicerea construcțiilor sau investițiilor (ex. drumuri, cariere), cu excepția celor legate de administrarea și monitorizarea ariei protejate; ...
g)monitorizarea debitului râului Izvorul Tăușoarelor și a regimului pluviometric din imediata vecinătate a peșterii; ...
h)readucerea peșterii la condițiile de ventilație apropiate de cele existente în momentul descoperirii acesteia prin reducerea secțiunii intrării la circa o treime din suprafața actuală, cu menținerea accesului nerestricționat pentru chiroptere; ...
i)interzicerea prelevării de material din depozitele sedimentare, precum și a deranjării acestora sub orice formă, prin procedee fizice, mecanice sau prin contaminare chimică. Depozitul sedimentar, în întregul său, reprezintă o "arhivă" deosebit de valoroasă, chiar dacă anumite elemente sunt imperceptibile ochiului uman; ...
j)interzicerea extragerii din peșteră, în stare integrală sau fragmentară, a oricăror speleoteme de precipitație chimică și/sau a unor noduli carbonatici diagenetici - "bile de Tăușoare" sau a degradării acestora, prin orice mijloace, de natură fizică, mecanică sau chimică; ...
k)interzicerea modificării oricăror parametri microclimatici din ariile de ocurență a mineralelor sulfatice hidratate (gips ș.a.). Efectele reducerii umidității sunt evidențiate mai ales de mirabilit (care prin deshidratare se transformă în thenardit). Ca urmare, se impune evitarea strictă a modificării regimului de ventilație al peșterii (după readucerea acestui regim de ventilație la cel prezent la data descoperirii peșterii), fie prin blocarea, fie prin dezobstrucția unor structuri ale acesteia, precum și limitarea accesului vizitatorilor, indiferent de motivul prezenței acestora în peșteră, în punctele de ocurență a mineralelor sulfatice; ...
l)interzicerea prelevării de eșantioane cu conținut micro- și sau macrofosil din calcarele în care se dezvoltă peștera și a distrugerii prin orice mijloace a suprafețelor expuse ale pereților care evidențiază un astfel de conținut, precum și a recoltării/degradării resturilor scheletice, indiferent de dimensiune, stare de conservare, specie etc. de pe planșeul peșterii ori din sediment. Măsurile de interdicție a prelevării precizate la punctele a),
b)și
d)trebuie aplicate indiferent de scopul activităților, cu excepția situațiilor când recoltarea este absolut necesară pentru efectuarea de cercetări științifice, cu condiția limitării impactului asupra mediului subteran la minimul posibil, iar persoanele implicate solicită și obțin din partea instituțiilor abilitate o autorizație specială pentru astfel de activități; ...
m)ocolirea de către orice fel de vizitatori a zonei desemnate ca reprezentând depozit cu conținut fosilifer (Anexa nr. 11 la Planul de management - harta zonă cu conținut depozit fosilifer). Dincolo de prezența mai mult sau mai puțin evidentă a fosilelor, trebuie menționat că suprafețele planșeelor sunt întotdeauna susceptibile de a conserva urme ale activității viețuitoarelor ale căror oseminte compun depozitele fosilifere (de ex. cuiburi de hibernare, urme plantare, coprolite etc). De cele mai multe ori acestea sunt greu de observat. De asemenea, pășind, chiar cu atenție, pe un astfel de depozit există pericolul de a degrada (prin tasare) fosilele acoperite cu un strat superficial de sediment; ...
n)interzicerea strictă a modificării antropice a regimului hidrodinamic al cursurilor subterane, precum și a degradării, prin orice mijloace, a proprietăților organoleptice și/sau a compoziției chimice a apei. ... Deoarece Rețeaua Ecologică Natura 2000 ia în considerare realitățile economice, sociale și culturale ale zonei, conservarea speciilor și habitatelor trebuie să se realizeze printr-un management activ dar, în aceeași măsură, durabil. Pentru atingerea acestui deziderat, Directiva Habitate (92/43/CEE), prin articolul 6, prevede obligații ale statelor membre cu privire la gospodărirea siturilor Natura 2000. Articolul reglementează atât măsurile privind conservarea, cât și cele necesare a fi aplicate în derularea unor activități/proiecte cu potențial negativ asupra stării de conservare favorabilă a habitatelor și speciilor din situri. În marea lor majoritate, factorii extrinseci care determină declinul populațiilor de lilieci sunt reprezentați de acțiunile antropice asupra mediului înconjurător. Supraviețuirea speciilor este posibilă doar prin păstrarea calității mediului. Ca urmare, orice intervenție umană constituie un element susceptibil de a altera condițiile de existență proprii liliecilor și, implicit, de a determina reducerea drastică a efectivelor. Întrucât Peștera Tăușoare reprezintă principalul adăpost al chiropterelor din aria naturală protejată orice intervenție naturală și umană care afectează cadrul natural al cavității subterane, cum sunt defrișările și schimbarea compoziției floristice de la suprafață, impactul antropic, efectele de îngheț-dezgheț propagate pe mare distanță de la intrare pot induce modificări suficient de mari în topoclimat pentru ca

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.