INSTRUCTIUNI din 14 aprilie 2004

Pe scurt

Aceste instrucțiuni explică modul în care Consiliul Concurenței și firmele trebuie să analizeze înțelegerile verticale, adică acordurile între companii aflate la niveluri diferite ale lanțului de producție-distribuție, pentru a vedea dacă respectă Legea concurenței.

Ce reglementează

• Cadrul de analiză a înțelegerilor verticale de către Consiliul Concurenței și agenții economici.
• Aplicabilitatea Art. 5 din Legea concurenței nr. 21/1996 la înțelegerile verticale care pot afecta concurența.
• Condițiile în care anumite înțelegeri verticale nu intră sub incidența Art. 5 alin. (1) din lege.
• Aspecte legate de aplicarea Regulamentului privind înțelegerile verticale, în special pragurile de cotă de piață.

Cui îi privește

• Consiliul Concurenței.
• Agenții economici (firmele) implicați în înțelegeri verticale, indiferent dacă produc sau distribuie produse intermediare sau finale, sau servicii.

Puncte cheie

• Art. 5 din Legea concurenței se aplică înțelegerilor verticale care pot restrânge, împiedica sau denatura concurența pe piața românească.
• Înțelegerile verticale sunt considerate de importanță minoră și nu intră sub incidența Art. 5 dacă cifra de afaceri nu depășește plafonul stabilit de Consiliul Concurenței și cota de piață a fiecărui agent economic implicat nu depășește 10% pe niciuna dintre piețele relevante afectate.
• Înțelegerile de agent propriu-zise nu cad sub incidența Art. 5 alin. (1) din lege dacă agentul nu suportă riscuri financiare sau comerciale semnificative legate de contractele negociate/încheiate pe contul comitentului și de investițiile specifice pieței.
• O înțelegere verticală beneficiază de o prezumție de legalitate dacă cota de piață a furnizorului pe piața unde își vinde produsele sau serviciile nu depășește 30%, sau, în cazul vânzării exclusive, cota de piață a cumpărătorului pe piața de achiziție nu depășește 30%.