Surse oficialelegislatie.just.ro · EUR-Lex
Europaius
Română
ČeštinaDeutschFrançaisEspañolPolskiItalianoNederlandsÖsterreichBelgiquePortuguêsSvenskaDanskSuomiSlovenčinaIrelandMagyarEestiLietuviųLatviešuSlovenščinaHrvatskiΚύπροςMaltiΕλληνικάLuxembourgБългарски
Română

NORMĂ SANITAR VETERINARĂ din 23 decembrie 2004

Pe scurt

Această normă sanitară veterinară stabilește reguli stricte privind prezența contaminanților în alimentele de origine animală și nonanimală, interzicând comercializarea produselor cu niveluri inacceptabile pentru sănătatea publică. De asemenea, definește metodele de prelevare și analiză a probelor pentru controlul oficial al acestor contaminanți.

Ce reglementează

  • Definiția și tipurile de contaminanți din alimente.
  • Interzicerea punerii pe piață a alimentelor cu niveluri inacceptabile de contaminanți.
  • Menținerea nivelurilor de contaminanți cât mai scăzute prin bune practici.
  • Metodele de prelevare a probelor și de analiză pentru controlul oficial al contaminanților.

Cui îi privește

  • Producătorii și procesatorii de alimente de origine animală și nonanimală.
  • Comercianții de produse alimentare.
  • Autoritățile responsabile cu controlul sanitar veterinar și siguranța alimentelor.

Puncte cheie

  • Un "contaminant" este orice substanță nedorită prezentă în alimente ca rezultat al producției, fabricației, prelucrării, transportului sau contaminării mediului.
  • Este interzisă comercializarea alimentelor care conțin un contaminant într-o cantitate inacceptabilă din punct de vedere al sănătății publice.
  • Nivelul contaminanților trebuie menținut cât mai scăzut prin aplicarea bunelor practici în toate etapele de producție și manipulare.
  • Comercializarea alimentelor care respectă prevederile normei nu poate fi interzisă, restrânsă sau împiedicată din motive legate de nivelul de contaminare.
Textul legii
Textul legii

NORMĂ SANITAR VETERINARĂ din 23 decembrie 2004 şi pentru siguranţa alimentelor privind anumiţi contaminanţi din alimentele de origine animală şi nonanimală*) Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 107 bis din 2 februarie 2005 --------- Notă ... *) Aprobată prin Ordinul nr. 141 din 23 decembrie 2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 107 din 02 februarie 2005 Capitolul 1 Dispoziţii generale Articolul 1. În sensul prezentei norme, contaminant reprezintă orice substanţă care nu se adaugă în mod intenţionat alimentelor, prezentă în acestea ca rezultat al producţiei (inclusiv activităţile privind creşterea plantelor, creşterea animalelor şi medicina veterinară), fabricaţiei, prelucrării, preparării, tratamentelor, împachetării, ambalării, transportului sau manipulării acestora ori ca rezultat al contaminării mediului înconjurător. Materiile străine, cum ar fi fragmentele de insecte, părul de animale etc., nu sunt incluse în această definiţie. Articolul 2

(1)Se interzice punerea pe piaţă a alimentelor care conţin un contaminant într-o cantitate inacceptabilă din punct de vedere al sănătăţii publice şi în special pe plan toxicologic. ...
(2)Nivelul contaminanţilor se menţine cât mai scăzut prin aplicarea de bune practici în timpul tuturor etapelor menţionate la art. 1. ... Articolul 3 Comercializarea alimentelor care respectă prevederile prezentei norme nu poate fi interzisă, restrânsă sau împiedicată din motive legate de nivelul de contaminare. Capitolul II Limite maxime ale anumitor contaminanţi prezenţi în diferite alimente Articolul 4 Limitele maxime pentru anumiţi contaminanţi prezenţi în diferite produse alimentare sunt enumerate în anexa nr. I la prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor. Articolul 5
(1)
  1. a)în urma punerii pe piaţă a produselor indicate în Anexa nr. I, acestea nu trebuie să conţină niveluri de contaminanţi mai mari decât cele specificate în aceasta. ...
  2. b)Limitele maxime de aflatoxine prevăzute pentru produsele stabilite la pct. 2.1.1.1 şi 2.1.2.1 din anexa nr. I sunt de asemenea aplicabile la produsele obţinute din prelucrarea acestora, ţinând seama că nu sunt stabilite limite maxime specifice pentru asemenea produse procesate. ...
  3. c)Pentru produsele lactate deshidratate, prelucrate sau compuse din mai multe ingrediente, limita maximă aplicabilă se stabileşte ca fiind cea de la pct. 2.1.3 din anexa nr. I, pentru lapte, luând în considerare concentrarea datorată procesului de uscare, din prelucrarea acestor produse lactate, sau concentraţia lor în ingredientele care provin din lapte, ţinând seama că nu sunt stabilite limite maxime specifice pentru asemenea produse lactate uscate, prelucrate sau compuse. ...
(2)Cu privire la produsele menţionate la pct. 2.1 din anexa nr. I sunt interzise următoarele: ...
  1. a)amestecul produselor care respectă limitele maxime stabilite în anexa nr. I cu produsele care depăşesc aceste limite maxime sau amestecul produselor supuse metodei sortării ori altor tratamente fizice cu produsele destinate consumului uman direct sau ca ingredient în produsele alimentare; ...
  2. b)utilizarea produselor care nu respectă limitele maxime stabilite la pct. 2.1.1.1, 2.1.2.1 şi 2.1.3 din anexa nr. I ca ingrediente pentru fabricarea altor produse alimentare; ...
  3. c)decontaminarea produselor prin tratamente chimice ...
(3)Arahidele, fructele în coajă şi fructele uscate care nu respectă limitele maxime stabilite la pct. 2.1.1.1 din anexa nr. I şi cerealele care nu respectă limitele maxime stabilite la pct. 2.1.2.1 din aceeaşi anexă pot fi plasate pe piaţă, cu condiţia ca: ...
  1. a)aceste produse: ... - să nu fie destinate consumului uman direct sau utilizării ca ingrediente în produsele alimentare; - să respecte limitele maxime stabilite la pct. 2.1.1.2 din anexa nr. I pentru arahide şi la pct. 2.1.1.3 din aceeaşi anexă pentru fructe în coajă şi fructe uscate; - să fie supuse unui tratament secundar de sortare sau altor tratamente fizice şi, după acest tratament, limitele maxime stabilite la pct. 2.1.1.1 şi 2.1.2.1 din anexa nr. I să nu fie depăşite şi acest tratament să nu genereze alte reziduuri nocive;
  2. b)destinaţia acestor produse se evidenţiază clar prin etichetarea care conţine indicaţia "produsul se supune tratamentului de sortare sau altor tratamente fizice pentru a reduce nivelul de contaminare cu aflatoxine înainte de consum sau utilizare ca ingredient în produsele alimentare". ... Capitolul III Metode de prelevare a probelor şi metode de analiză utilizate pentru controlul oficial al nivelurilor anumitor contaminanţi din produsele alimentare Articolul 6 Prelevarea, pregătirea probelor şi criteriile de performanţă pentru metodele de analiză utilizate în controlul oficial al nivelului maxim de aflatoxine la produsele din anexa nr. l, Secţiunea 2, punctul 2.1. se efectuează în conformitate cu metodele descrise în anexa nr. II la prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor. Articolul 7 Prelevarea, pregătirea probelor şi analiza de referinţă utilizate pentru controlul oficial al nivelului maxim de ochratoxină A la produsele de la pct. 2.2.1, 2.2.2 şi 2.2.3 enumerate în Secţiunea 2 se efectuează în conformitate cu metodele descrise în anexa nr. III. Articolul 8 Prelevarea, pregătirea probelor şi analiza de referinţă utilizate pentru controlul oficial al nivelului maxim de ochratoxină A la produsele de la pct. 2.2.4 şi 2.2.5 enumerate în Secţiunea 2 se efectuează în conformitate cu metodele descrise în anexa nr. III. Articolul 9 Prelevarea, pregătirea probelor şi analiza de referinţă utilizate pentru controlul oficial al nivelului maxim de patulină la produsele de la pct, 2.3.1, 2.3.2., 2.3.3. şi 2.3.4 enumerate în Secţiunea 2 se efectuează în conformitate cu metodele descrise în anexa nr. IV. Articolul 10 Prelevarea, pregătirea probelor şi analiza de referinţă utilizate pentru controlul oficial al nivelului maxim de plumb, cadmiu şi mercur la produsele de la pct. 3.1, 3.2 şi 3.3 enumerate în Secţiunea 3 se efectuează în conformitate cu metodele descrise în anexa nr. V. Articolul 11 Prelevarea, pregătirea probelor şi analiza de referinţă utilizate pentru controlul oficial al nivelului maxim de 3-monoclorpropan - 1,2 - diol (3-MCPD) la produsele de la pct. 4.1 şi 4.2 enumerate în Secţiunea 4 se efectuează în conformitate cu metodele descrise în anexa nr. V. Articolul 12 Prelevarea, pregătirea probelor şi analiza de referinţă utilizate pentru controlul oficial al nivelului maxim de dioxină şi dioxine similare la produsele de la pct. 5.1, 5.2, 5.3, 5.4 şi 5.5 enumerate în Secţiunea 5 se efectuează în conformitate cu metodele descrise în anexa nr. VI. Articolul 13 Prelevarea, pregătirea probelor şi analiza de referinţă utilizate pentru controlul oficial al nivelului maxim de staniu la produsele de la pct. 1,2 şi 3 enumerate în Secţiunea 6 se efectuează în conformitate cu metodele descrise în anexa nr. VII. Articolul 14 Anexele I-VII fac parte integrantă din prezenta normă. Anexa I la norma sanitară veterinară Nivelurile maxime pentru anumiţi contaminanţi în produsele alimentare Secţiunea 1: Nitraţi *1) Nivelurile maxime pentru spanacul proaspăt nu se aplică şi la spanacul proaspăt care urmează să fie supus procesării şi care este transportat direct, în vrac, din câmp către instalaţia de procesare. *2) în absenţa unei etichetări corespunzătoare, care să indice metoda de producţie, se aplică nivelul stabilit pentru salata crescută în câmp deschis, *3) Definită în Ordinul nr. 532/2004 privind aprobarea Listei standardelor de comercializare pentru legume şi fructe proaspete, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 712 din 6 august 2004. *1) Alimentele pentru copii şi alimentele pe bază de cereale procesate, pentru sugari şi copii de vârstă mică aşa cum sunt definite în Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 387/251/2002 pentru aprobarea Normelor privind alimentele cu destinaţie nutriţională specială publicat în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 926 din 18 decembrie 2002. Nivelurile maxime se aplică produselor gata pentru consum sau aşa cum sunt reconstituite în conformitate cu instrucţiunile producătorilor. Secţiunea 2: Micotoxine Secţiunea 3: Metale grele Secţiunea 4: 3-monoclorpropan -1,2- diol (3-MCPD) Secţiunea 5: Dioxina (suma dibenzo-para-dioxinelor policlorurate (PCDDs) şi dibenzofuranilor policloruraţi (PCDFs) exprimată în echivalenţi toxici stabiliţi de către organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO), utilizând WHO-TEFs (factori de toxicitate echivalentă, 1997) Secţiunea 6: Staniu (anorganic) Anexa II la norma sanitară veterinară Secţiunea 1: METODE de prelevare a probelor utilizate pentru controlul oficial al limitelor de aflatoxine din anumite alimente 1. Scopul şi domeniul de aplicare Probele destinate controlului oficial al nivelurilor de aflatoxină din alimente trebuie prelevate în conformitate cu metodele descrise mai jos. Probele globale astfel obţinute sunt considerate reprezentative pentru loturile respective. Respectarea limitelor maxime stabilite în anexa nr. I este controlată pe baza limitelor determinate în probele de laborator. 2. Definiţii Lot: o cantitate identificabilă dintr-un produs alimentar, livrată o singură dată şi determinată de către o persoană autorizată ca având caracteristici comune, cum ar fi, originea, varietatea, tipul de ambalare, ambalator, expeditor, marcaje. Sublot: parte desemnată, a unui lot mare, pentru aplicarea metodei de prelevare a probei pe partea desemnată. Fiecare sublot trebuie să fie separat fizic şi să fie identificabil. Proba elementară: o cantitate dintr-un material prelevată dintr-o singură parte a lotului sau sublotului. Proba globală: totalul combinat al tuturor probelor elementare prelevate din lot sau sublot. Probă de laborator: proba destinată examenului de laborator (subprobă). 3. Prevederi generale 3.1. Personalul Prelevarea trebuie să fie realizată de către o persoană instruită pentru a efectua această activitate şi desemnată de către autoritatea care efectuează controlul oficial al nivelurilor de aflatoxină. 3.2. Materialele care vor fi prelevate Fiecare lot supus examinării trebuie supus prelevării separate. Conform prevederilor specifice de la pct. 5 loturile mari trebuie subdivizate în subloturi care vor fi supuse prelevării separate. 3.3. Măsuri de precauţie necesare În cursul prelevării probelor şi al pregătirii probelor de laborator trebuie luate măsurile de precauţie necesare pentru a se evita orice modificări care ar putea schimba conţinutul de aflatoxine, determinarea analitică sau reprezentativitatea probei globale. 3.4. Probe elementare În măsura posibilităţilor eşantioanele elementare se vor preleva din diferite puncte ale lotului sau sublotului. Abaterea de la această regulă trebuie semnalată într-un proces-verbal, conform specificăţiilor de la pct. 3.8. 3.5. Pregătirea probei globale şi a probelor de laborator (subprobe) Proba globală se obţine prin amestecul corespunzător al probelor elementare. După amestec proba globală trebuie divizată în subprobe egale, conform prevederilor specifice de la pct. 5. Amestecul este un proces necesar pentru garantarea faptului că fiecare subprobă conţine părţi ale întregului lot sau sublot. 3.6. Probele identice (contraprobe) Probele identice utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului vor fi prelevate din proba de laborator omogenizată, cu condiţia ca această procedură să fie în conformitate cu reglementările în vigoare privind prelevarea probelor. 3.7. Ambalarea şi transmiterea probelor de laborator Fiecare probă trebuie depozitată într-un recipient curat, confecţionat dintr-un material inert din punct de vedere chimic ce oferă protecţie adecvată împotriva contaminării şi deteriorării în timpul transportului. Se vor lua toate precauţiile necesare pentru evitarea oricărei modificări a compoziţiei probei care ar putea surveni în timpul transportului sau depozitării. 3.8. Etanşarea şi etichetarea probelor de laborator Fiecare probă prelevată în scopul controlului oficial de laborator va fi sigilată la locul prelevării şi identificată în conformitate cu reglementările în vigoare respective. Trebuie întocmit un proces verbal pentru fiecare prelevare, permiţând astfel identificarea fără dubiu a fiecărui lot indicând data şi locul prelevării probelor precum şi orice informaţie suplimentară care ar putea fi util chimistului analist. 4. Prevederi explicative 4.1. Diferite tipuri de loturi Mărfurile alimentare pot fi comercializate în vrac, în containere sau în ambalaje individuale (saci, pungi, ambalaje pentru vânzarea cu amănuntul etc.). Metoda de prelevare a probelor se poate aplica tuturor mărfurilor plasate pe piaţă, indiferent de forma în care sunt comercializate. Fără a aduce prejudicii prevederilor specifice menţionate la pct. 5, formula de mai jos se poate utiliza ca ghid pentru prelevarea probelor din loturile comercializate în ambalaje individuale (saci, pungi, ambalaje pentru vânzarea cu amănuntul etc.): Frecvenţa prelevării probei = (masa lotului x masa probei elementare)/(masa probei globale x masa unui ambalaj individual) - Masa este exprimată în kg - Frecvenţa prelevării de probe (FP): fiecare "n" sac sau pungă din care trebuie să se preleveze proba elementară (zecimalele trebuie rotunjite la numărul întreg cel mai apropiat). 4.2. Masa probei elementare Dacă nu s-au menţionat alte specificăţii la pct. 5, proba trebuie să aibă o masă de aproximativ 300 g. În cazul loturilor în ambalaje destinate vânzării cu amănuntul masa probei elementare depinde de masa ambalajului respectiv. 4.3. Numărul de probe elementare pentru loturi mai mici de 15 tone Numărul probelor elementare de prelevat depinde de masa lotului, cu o valoare minimă de 10 şi maximă de 100, dacă nu s-a definit altfel la pct. 5. Tabelul următor conţine valorile ce pot fi utilizate la determinarea numărului de probe elementare de prelevat. Tabelul nr. 1. - Numărul de probe elementare ce trebuie prelevate în funcţie de masa lotului ┌───────────────────────────┬─────────────────────┐ │ Masa lotului (tone) │ Numărul probelor │ │ │ elementare │ ├───────────────────────────┼─────────────────────┤ │ ≤ 0,1 │ 10 │ ├───────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 0,1 - ≤ 0,2 │ 15 │ ├───────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 0,2 - ≤ 0,5 │ 20 │ ├───────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 0,5 - ≤ 1,0 │ 30 │ ├───────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 1,0 - ≤ 2,0 │ 40 │ ├───────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 2,0 - ≤ 5,0 │ 60 │ ├───────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 5,0 - ≤ 10,0 │ 80 │ ├───────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 10,0 - ≤ 15,0 │ 100 │ └───────────────────────────┴─────────────────────┘ 5. Prevederi specifice 5.1. Prezentarea generală a metodei de prelevare a probelor pentru arahide, fructe în coajă, fructe deshidratate, condimente şi cereale Tabelul nr. 2 - Subdivizarea loturilor în subloturi în funcţie de produs şi de masa lotului ┌───────────────┬─────────────────┬──────────────┬──────────────┬─────────────┐ │ Produs │ Masa lotului │ Masa sau │ Numărul │ Proba │ │ │ (tone) │ numărul de │ de probe │ globală │ │ │ │ subloturi │ elementare │ Masă (
  3. kg)│ ├───────────────┼─────────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┤ │Smochine │ ≥ 1,5 │ 1,5-30 │ 100 │ 30 │ │uscate şi │ < 1,5 │ tone │ 10-100 │ ≤ 30 │ │alte fructe │ │ - │ *) │ │ │uscate │ │ │ │ │ ├───────────────┼─────────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┤ │Arahide, │ ≥ 500 │ 100 tone │ 100 │ 30 │ │fistic, nuci │ > 12,5 şi < 500│ 5 subloturi │ 100 │ 30 │ │braziliene │ > 1,5 şi < 12,5│ 25 tone │ 100 │ 30 │ │şi alte fructe │ < 1,5 │ - │ 10-100 │ ≤ 30 │ │în coajă │ │ │ *) │ │ ├───────────────┼─────────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┤ │Cereale │ ≥ 1500 │ 500 tone │ 100 │ 30 │ │ │ > 300 şi < │ 3 subloturi │ 100 │ 30 │ │ │ 1500 │ 100 tone │ 100 │ 30 │ │ │ ≥ 50 şi ≤ 300 │ - │ 10-100 │ ≤ 30 │ ├───────────────┴─────────────────┴──────────────┴──────────────┴─────────────┤ │ *) În funcţie de masa lotului - a se vedea punctul 4.3 sau 5.3 din prezenta │ │ Anexă. │ └─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ *) În funcţie de masa lotului - vezi pct. 4.3 sau 5.3. 5.2. Arahide, fistic şi nuci braziliene (Bertholea excelsa) Smochine uscate Cereale, condimente (masă lot >= 50 tone) 5.2.1. Metoda de prelevare a probelor: - conform tabelului nr. 2 de la pct. 5.1 fiecare lot trebuie subdivizat în subloturi, cu condiţia ca aceste subloturi să poată fi separate fizic. Având în vedere că masa lotului nu este întotdeauna un multiplu exact al masei subloturilor, masa sublotului poate depăşi masa indicată cu maximum 20%; - fiecare sublot trebuie prelevat separat; - numărul probelor elementare: 100. În cazul loturilor mai mici de 15 tone numărul probelor elementare ce trebuie prelevate depinde de masa lotului, cu o valoare minimă de 10 şi una maximă de 100 (pct. 4.3); - masa probei globale = 30 kg, care înainte de măcinare trebuie amestecată şi divizată în 3 subprobe egale de 10 kg (divizarea în 3 subprobe nu este necesară în cazul arahidelor, nucilor, fructelor uscate şi porumbului destinate sortării sau altui tratament fizic; totuşi aceasta va depinde de disponibilitatea echipamentelor care pot omogeniza o probă de 30 kg). În cazul în care probele globale nu depăşesc 10 kg, acestea nu trebuie divizate în subprobe. În cazul condimentelor masa probei globale nu depăşeşte 10 kg şi de aceea nu este necesară divizarea acesteia în subprobe. - proba de laborator: o subprobă de 10 kg (fiecare subprobă trebuie măcinată fin şi amestecată bine, separat, pentru ca astfel să se poată realiza omogenizarea completă, în conformitate cu prevederile stabilite în anexa nr. III); - în cazul în care metoda de prelevare a probelor descrisă mai sus nu poate fi aplicată fără a cauza consecinţe economice care decurg din deteriorarea lotului (din cauza formelor de ambalare, a mijloacelor de transport etc.), aceasta poate fi înlocuită cu o metodă alternativă de prelevare, cu condiţia ca prelevarea să fie cât mai reprezentativă şi ca metoda aplicată să fie descrisă şi solid documentată. 5.2.2. Acceptarea unui lot sau sublot: În cazul arahidelor, nucilor, fructelor uscate şi porumbului destinate sortării sau altor tratamente fizice şi condimentelor, acesta poate fi: - acceptat dacă proba globală sau media subprobelor este în conformitate cu limita maximă, ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare; - respins dacă proba globală sau media subprobelor depăşeşte, în afara oricărui dubiu, limita maximă ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare; Pentru arahidele, nucile, fructele uscate şi cerealele destinate consumului uman direct şi cereale cu excepţia porumbului, ce urmează a fi supuse sortării sau altui tratament fizic, acesta poate fi: - acceptat dacă nici una dintre subprobe nu depăşeşte limita maximă ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare; - respins dacă una sau mai multe subprobe depăşesc, în afara oricărui dubiu, limita maximă ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare; În cazul în care proba globală este mai mică de 10 kg, lotul sau sublotul poate fi: - acceptat dacă proba este în conformitate cu limita maximă ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare; - respins dacă proba depăşeşte, în afara oricărui dubiu, limita maximă ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare. 5.3. Alte fructe în coajă, în afară de arahide, fistic şi nuci braziliene Fructe uscate, altele decât smochinele Cereale (masă lot sub 50 tone) 5.3.1. Metoda de prelevare a probelor Procedura descrisă la pct. 5.2.1 poate fi aplicată şi acestor produse. Totuşi, având în vedere incidenţa scăzută a contaminării acestor produse şi/sau a noilor forme de ambalaje în care pot fi comercializate, pot fi aplicate şi metode de prelevare a probelor mai simple. În cazul loturilor de cereale mai mici de 50 tone se poate utiliza o metodă de prelevare şi în funcţie de masa lotului, care constă în utilizarea a 10 până la 100 de probe elementare de 100 g fiecare, care însumate reprezintă o probă globală de la 1 la 10 kg. Valorile din tabelul următor pot fi utilizate la determinarea numărului de probe elementare de prelevat. Tabelul nr. 3 - Numărul de probe elementare pentru prelevare, în funcţie de masa lotului de cereale ┌─────────────────────────┬─────────────────────┐ │ Masa lotului (tone) │ Numărul probelor │ │ │ elementare │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ ≤ 1 │ 10 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 1 - ≤ 3 │ 20 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 3 - ≤ 10 │ 40 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 10 - ≤ 20 │ 60 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 20 - ≤ 50 │ 100 │ └─────────────────────────┴─────────────────────┘ 5.3.2. Acceptarea unui lot sau sublot Vezi pct. 5.2.2. 5.4. Lapte 5.4.1. Metoda de prelevare a probelor Prelevarea probelor în conformitate cu reglementările în vigoare privind anumite metode de analiză şi testare a laptelui crud şi a laptelui tratat termic: - numărul probelor - minimum 5; - masa probei globale - minimum 0,5 kg sau 1. 5.4.2. Acceptarea unui lot sau sublot: - acceptat dacă proba medie este în conformitate cu limita maximă ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare; - respins dacă proba medie depăşeşte în afara oricărui dubiu, limita maximă ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare. 5.5. Produse derivate şi alimente compuse 5.5.1. Produse lactate 5.5.1.1. Metoda de prelevare a probelor Prelevarea probelor în conformitate cu reglementările în vigoare care stabilesc metode de prelevare a probelor pentru analiza chimică utilizată în controlul produselor din lapte conservat: - numărul probelor- minimum 5. Pentru celelalte produse lactate se aplică o metodă echivalentă de prelevare. 5.5.1.2. Acceptarea unui lot sau sublot: - acceptat dacă proba este în conformitate cu limita maximă ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare; - respins dacă proba depăşeşte în afara oricărui dubiu, limita maximă ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare, 5.5.2. Alte produse derivate care conţin particule foarte mici, de exemplu: făina, pasta de smochine, untul de arahide (distribuţia omogenă a contaminării cu aflatoxine). 5.5.2.1. Metoda de prelevare a probelor: - numărul de probe elementare - 100. În cazul loturilor mai mici de 50 tone, numărul probelor elementare trebuie să fie cuprins între 10 şi 100, în funcţie de masa lotului (Tabelul 3 de la pct. 5.3.1.); - masa probei elementare trebui să fie de aproximativ 100 g. În cazul ioturilor în ambalaje destinate vânzării cu amănuntul, masa probei depinde de masa ambalajului pentru vânzarea cu amănuntul; - masa probei globale = 1-10 kg amestecate suficient. 5.5.2.2. Numărul probelor de prelevat: - numărul probelor globale de prelevat depinde de masa lotului. Divizarea loturilor mari în subloturi se va efectua conform celor prevăzute pentru cereale în Tabelul 2 de la pct. 5.1; - fiecare sublot trebuie prelevat separat. 5.5.2.3. Acceptarea lotului sau sublotului: - acceptat dacă proba este în conformitate cu limita maximă ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare; - respins dacă proba depăşeşte în afara oricărui dubiu, limita maximă ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare. 5.6. Alte produse derivate cu particule de dimensiuni relativ mari (distribuţia eterogenă a contaminării cu aflatoxine) Pentru produsele agricole neprelucrate metoda de prelevare şi acceptarea sunt în conformitate cu prevederile pct. 5.2 şi 5.3. 5.7. Alimente destinate sugarilor şi copiilor mici 5.7.1. Metoda de prelevare Se aplică metoda de prelevare este cea menţionată pentru lapte şi produse derivate din lapte precum şi pentru alimente compuse menţionate la punctele 5.4, 5.5 şi 5.6 5.7.2. Acceptarea lotului - acceptat dacă proba este în conformitate cu limita maximă ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare; - respins dacă proba depăşeşte în afara oricărui dubiu, limita maximă ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare. 6. Prelevarea probelor la nivelul vânzării cu amănuntul Prelevarea probelor din produsele alimentare la nivelul vânzării cu amănuntul se realizează, acolo unde este posibil, în conformitate cu prevederile menţionate mai sus. Unde nu este posibil, se folosesc alte proceduri de prelevare la nivelul vânzării cu amănuntul, care să asigure că lotul din care se face prelevarea este reprezentativ. Secţiunea 2: PREGĂTIREA PROBELOR Şl CRITERIILE pentru metodele de analiză utilizate în controlul oficial al limitelor de aflatoxine din anumite alimente 1. Introducere 1.1. Măsuri de precauţie În timpul analizei de laborator trebuie evitată pe cât posibil lumina zilei, deoarece aflatoxinele se distrug sub influenţa razelor ultraviolete. Probele trebuie pregătite şi, în special, omogenizate cu foarte multă grijă, deoarece distribuţia aflatoxinelor este extrem de neomogenă. Pentru pregătirea materialului de testare vor fi utilizate toate probele primite în laborator. 1.2. Calculul proporţiei coajă/sâmbure la fructele în coajă întregi Concentraţia fixată pentru aflatoxine de prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor se aplică părţii comestibile. Concentraţia de aflatoxine din partea comestibilă poate fi determinată astfel: - probele de fructe în coajă pot fi decorticate şi concentraţia de aflatoxine se determină din partea comestibilă; - modul de preparare a probei se poate aplica la fructele în coajă întregi. Metoda de prelevare a probelor şi cea analitică vor estima masa sâmburelui de nucă din proba medie. Masa sâmburelui de nucă din proba medie va fi estimată după stabilirea unui factor corespunzător pentru raportul coajă de nucă/sâmbure de nucă, aplicat nucii întregi. Acest raport se utilizează la estimarea cantităţii de miez din proba medie prelevată prin metoda de pregătire şi analiză a probei. Dintr-un lot se separă la întâmplare 100 de nuci întregi sau se separă din fiecare eşantion. Raportul precizat se poate obţine, pentru fiecare probă de laborator, prin cântărirea nucilor întregi, decojirea şi recântărirea părţilor de coajă şi de miez. Totuşi raportul coajă/miez poate fi calculat în laborator prin estimarea unui număr de probe şi astfel se poate folosi pentru determinările analitice viitoare, în cazul în care o anumită probă este în contravenţie cu orice limite, acest raport va trebui determinat pentru acea probă care se foloseşte de cele aproximativ 100 de nuci separate. 2. Tratarea probei sub forma primită în laborator La sfârşit toate probele de laborator se macină şi se amestecă bine printr-un proces căruia i s-a demonstrat eficienţa de omogenizare completă. 3. Subdivizarea probelor în scopul controlului şi dreptului la recurs Probele identice utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului vor fi prelevate din proba de laborator omogenizată, cu condiţia ca această procedură să fie în conformitate cu reglementările în vigoare privind prelevarea probelor. 4. Cerinţe privind controlul şi metodele de analiză care vor fi utilizate în laborator 4.1. Definiţii În continuare este prezentat un număr de definiţii cel mai des întrebuinţate şi care se utilizează în laboratoare. Cel mai des citaţi parametri de precizie sunt repetabilitatea şi reproductibilitatea. r = repetabilitatea - valoarea sub care diferenţa absolută dintre rezultatele a două teste separate, obţinute în condiţii de repetabilitate (de exemplu: aceeaşi probă, acelaşi operator, acelaşi aparat, acelaşi laborator şi intervalul scurt de timp), se situează în limitele de probabilitate specifice (în principiu 95%); astfel, r = 2,8 x S(r); S(
  4. r)= deviaţia standard calculată din rezultatele obţinute în condiţii de repetabilitate; RSD(
  5. r)= deviaţia standard relativă, calculată din rezultate obţinute în condiţii de repetabilitate [(S(r)/
  6. x)x 100], unde x este media rezultatelor tuturor laboratoarelor şi probelor; R = reproductibilitate - valoarea sub care diferenţa absolută dintre rezultatele unui singur test, obţinute în condiţii de reproductibilitate (de exemplu, pentru materialul identic obţinut de operatori în diferite laboratoare prin utilizarea metodei testului standardizat), se situează în limitele de probabilitate specifică (în principiu 95%); R = 2,8 S(R); S(R) = deviaţia standard calculată din rezultate obţinute în condiţii de reproductibilitate; RSD(R) = deviaţia standard relativă, calculată din rezultatele obţinute în condiţii de reproductibilitate [(S(R)/
  7. x)x 100], unde x este media rezultatelor tuturor laboratoarelor şi probelor. 4.2. Cerinţe generale Metodele de analiză care se utilizează vor fi selecţionate în funcţie de următoarele criterii:
  8. a)specificitate; ...
  9. b)acurateţe; ...
  10. c)precizie: variaţiile repetabilităţii în cadrul aceluiaşi laborator şi ale reproductibilităţii între laboratoare diferite. Aceste valori trebuie să fie obţinute în urma unui proces de colaborare organizat în conformitate cu un protocol recunoscut pe plan internaţional şi trebuie să fie exprimate într-o formă recunoscută pe plan internaţional; ...
  11. d)limita de detecţie; ...
  12. e)sensibilitate; ...
  13. f)practicabilitate; ...
  14. g)alte criterii stabilite în funcţie de necesităţi. ... 4.3. Cerinţe specifice În cazul în care la nivel naţional nu sunt recomandate metode specifice pentru determinarea nivelurilor de aflatoxine din alimente, laboratoarele pot selecta orice altă metodă, condiţia fiind ca metoda selectată să îndeplinească următoarele criterii: ┌──────────────────┬──────────────────┬─────────────────┬────────────────┐ │ Criteriul │ Limitele de │ Valoarea │ Valoarea │ │ │ concentraţie │ recomandată │ maximă │ │ │ │ │ permisă │ ├──────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼────────────────┤ │Martor │ Toate │Neglijabilă │ │ ├──────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼────────────────┤ │Recuperare - │ 0,01-0,5 æg/L │ 60 până la 120% │ │ │Aflatoxina M1 │ > 0,05 æg/L │ 70 până la 110% │ │ ├──────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼────────────────┤ │Recuperare - │ < 1,0 æg/L │ 50 până la 120% │ │ │Aflatoxine B
(1); │ 1-10 æg/L │ │ │ │B
(2),G
(1),G
(2)│ > 10 æg/L │ 70 până la 110% │ │ │ │ │ 80 până la 110% │ │ ├──────────────────┼──────────────────┼─────────────────┼────────────────┤ │Precizie RSD(R) │ Toate │ După cum rezultă│ 2 x valoarea │ │ │ │din ecuaţia lui │ derivată din │ │ │ │Horwitz │ ecuaţia lui │ │ │ │ │ Horwitz │ ├──────────────────┴──────────────────┴─────────────────┴────────────────┤ │ Precizia RSD(R) poate fi calculată ca fiind de 0,66 de ori precizia │ │RSD(R) la concentraţia de interes │ └────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ Note: - Valori care se aplică atât B
(1)cât şi sumei B
(1)+B
(2)+G
(1)+G
(2)- Dacă suma aflatoxinelor individuale B
(1)+B
(2)+G
(1)+G
(2)urmează să fie raportată, răspunsul fiecăruia dintre sistemele analitice trebuie să fie cunoscut sau echivalent. - Limitele de detecţie ale metodelor utilizate care nu sunt stabilite ca valori de precizie sunt date la concentraţii de interes. - Valorile de precizie sunt calculate din ecuaţia lui Horwitz, de exemplu: RSD(R)=2^(1-0,5 logC) unde - RSD(R) = deviaţia standard relativă, calculată din rezultatele obţinute în condiţii de reproductibilitate [(S(R)/
  1. x)x 100], unde x este media rezultatelor tuturor laboratoarelor şi probelor, - C este raportul concentraţiilor ( de ex. 1=100 g/100 g, 0,001=1000 mg/kg). Aceasta este o ecuaţie generalizată de precizie care s-a dovedit independentă de analit sau matrice dar dependentă numai de concentraţie pentru cele mai uzuale metode de analiză. 4.4. Calculul recuperării Rezultatul analitic va fi raportat corectat sau necorectat pentru recuperare. Modul de raportare şi nivelul de recuperare trebuie raportate. Rezultatul analitic corectat pentru recuperare va fi utilizat pentru verificarea conformităţii (Secţiunea 1, punctele 5.2.2., 5.3.2., 5.4.2., 5.5.1.2., şi 5.5.2.3.) Rezultatul analitic trebuie să fie raportat ca x+/-U, unde x este rezultatul analitic şi U este incertitudinea măsurării extinsă, folosindu-se un factor de acoperire de 2 care conferă un nivel de încredere de aproximativ 95%. 4.5. Standardele de calitate ale laboratoarelor Analizele vor fi efectuate de laboratoarele acreditate. Anexa III la norma sanitară veterinară Secţiunea 1: METODE de prelevare a probelor pentru controlul oficial al nivelurilor de ochratoxină A în anumite alimente 1. Scop şi domeniu de aplicare Probele destinate verificării oficiale a nivelurilor de ochratoxină A din alimente vor fi prelevate în conformitate cu metodele descrise mai jos. Probele globale astfel obţinute vor fi considerate ca reprezentative din loturi. Conformitatea cu limitele maxime stabilite în anexa nr. I va fi stabilită pe baza nivelurilor determinate în probele de laborator. 2. Definiţii Lot: o cantitate identificabilă dintr-un produs alimentar, livrată o singură dată şi determinată de către autorităţi ca având caracteristici comune, cum ar fi originea, varietatea, tipul de ambalare, ambalatorul, expeditorul sau marcajele. Sublot: parte a unui lot desemnată aplicării metodei de prelevare a probei din lotul respectiv. Fiecare sublot trebuie să fie separat fizic şi identificabil. Probă elementară: o cantitate de material prelevată dintr-un singur loc din lot sau sublot. Probă globală: totalul combinat al tuturor probelor elementare prelevate din lot sau sublot. 3. Prevederi generale 3.1. Personal Prelevarea trebuie să fie realizată de către o persoană instruita pentru a efectua aceasta activitate şi desemnata de către autoritatea care efectuează controlul oficial al nivelelor de ochratoxina A. 3.2. Materialele care va fi prelevate Fiecare lot care urmează să fie examinat trebuie supus prelevării separate, în conformitate cu prevederile specifice ale prezentei anexe, loturile mari trebuie subdivizate în subloturi care vor fi prelevate separat. 3.3. Precauţii necesare În cursul prelevării şi pregătirii probelor, trebuie luate precauţii pentru evitarea oricărei modificări care ar putea afecta conţinutul de ochratoxina A, determinarea analitică sau care ar face probele globale nereprezentative. 3.4. Probele elementare Pe cât posibil, probele elementare vor fi prelevate din diverse puncte distribuite în întregul conţinut al lotului sau sublotului. Abaterea de la această procedură trebuie înregistrată în procesul-verbal. 3.5. Pregătirea probei globale Proba globală se obţine prin reunirea probelor elementare. 3.6. Probele identice (contraprobe) Probele identice utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului vor fi prelevate din proba omogenizată, în afara situaţiei în care aceasta contravine reglementărilor naţionale în vigoare despre prelevarea de probe. 3.7. Ambalarea şi transmiterea probelor Fiecare probă va fi plasată într-un recipient curat, inert care oferă o protecţie împotriva contaminării şi a deteriorării în timpul tranzitului. Se vor lua toate precauţiile necesare pentru evitarea oricărei modificări a compoziţiei probei care ar putea apărea în timpul transportului sau depozitării. 3.8. Sigilarea şi etichetarea probelor Fiecare probă prelevată în scopul controlului oficial de laborator va fi sigilată la locul prelevării şi identificată în conformitate cu reglementările în vigoare respective. Trebuie întocmit un proces verbal pentru fiecare prelevare, permiţând astfel identificarea fără dubiu a fiecărui lot indicând data şi locul prelevării probelor precum şi orice informaţie suplimentară care ar putea fi util chimistului analist. 4. Prevederi specifice 4.1. Diferite tipuri de loturi Produsele alimentare pot fi comercializate în vrac, containere sau ambalaje individuale (saci, pungi, ambalaje pentru vânzarea cu amănuntul, etc.). Procedura de prelevare a probelor poate fi aplicată tuturor formelor diferite în care produsele sunt puse pe piaţă. Fără a contraveni prevederilor specifice menţionate la punctele 4.3, 4.4 şi 4.5 ale prezentei Anexe, se poate utiliza următoarea formulă drept ghid pentru prelevarea loturilor comercializate în ambalaje individuale (saci, pungi, ambalaje pentru vânzarea cu amănuntul, etc.): Frecvenţa prelevării probei (
  2. n)= (masa lotului x masa probei elementare)/(masa probei globale x masa unui ambalaj individual). Masa este exprimată în kg Frecvenţa prelevării (FP): fiecare "n" sac sau pungă din care trebuie să se preleveze proba elementară (numărul zecimal trebuie rotunjit la numărul întreg cel mai apropiat). 4.2. Masa probei elementare Masa probei elementare trebuie să fie de aproximativ 100 de grame, numai dacă nu este definită altfel în prezenta Anexă, în cazul loturilor din ambalajele pentru vânzarea cu amănuntul, masa probei elementare depinde de masa ambalajului pentru vânzarea cu amănuntul. 4.3. Prezentarea generală a procedurii de prelevare de probe pentru cereale şi stafide Tabelul 1. Subdivizarea loturilor în subloturi în funcţie de produs şi masa lotului. ┌───────────────┬─────────────────┬──────────────┬──────────────┬─────────────┐ │ Produs │ Masa lotului │ Masa sau │ Numărul │ Masa probei │ │ │ (tone) │ numărul de │ de probe │ globală │ │ │ │ subloturi │ elementare │ (
  3. kg)│ ├───────────────┼─────────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┤ │Cereale şi │ = 1500 │ 500 tone │ 100 │ 10 │ │produse │ > 300 şi < 1 │ 3 subloturi │ 100 │ 10 │ │din cereale │ 500 │ 100 tone │ 100 │ 10 │ │ │ = 50 şi │ - │ 10-100 *1) │ 1-10 │ │ │ = 300 │ │ │ │ │ │ < 50 │ │ │ │ │Stafide │ = 15 │ 15-30 tone │ 100 │ 10 │ │ │ < 15 │ - │ 10-100 *2) │ 1-10 │ └───────────────┴─────────────────┴──────────────┴──────────────┴─────────────┘ *1)în funcţie de masa lotului - a se vedea tabelul 2 al prezentei Anexe *2) în funcţie de masa lotului - a se vedea tabelul 3 al prezentei Anexe 4.4. Procedura de prelevare a probelor pentru cereale şi produse din cereale (loturi = 50 de tone) şi stafide (loturi = 15 tone) - Cu condiţia ca sublotul să poată fi separat fizic, fiecare lot trebuie subdivizat în subloturi conform Tabelului 1. - Ţinând cont că masa lotului nu este întotdeauna un multiplu exact al masei subloturilor, masa sublotului poate depăşi valoarea menţionată cu maximum 20%. - Fiecare sublot trebuie prelevat separat. - Numărul probelor elementare: 100. În cazul loturilor de cereale mai mici de 50 de tone şi loturilor de stafide mai mici de 15 tone, a se vedea punctul 4.5. Masa probei globale = 10 kg. - Dacă nu este posibil să se aplice metoda de prelevare a probelor descrisă mai sus din cauza consecinţelor comerciale derivând din deteriorarea lotului (datorită formelor de ambalare, mijloacelor de transport, etc.) poate fi aplicată o metodă alternativă de prelevare a probelor cu condiţia ca aceasta să fie pe cât mai reprezentativă şi descrisă şi documentată complet. 4.5. Prevederile referitoare la prelevarea de probe pentru cereale şi produse din cereale (loturi < 50 tone) şi pentru stafide (loturi < 15 tone) Pentru loturile de cereale mai mici de 50 tone şi pentru loturi de stafide mai mici de 15 tone, planul de prelevare trebuie să fie utilizat cu un număr cuprins între 10 şi 100 de probe elementare, în funcţie de masa lotului, rezultând într-o probă globală cu masa cuprinsă între 1 şi 10 kg. Tabelul următor poate fi utilizat pentru determinarea numărului de probe elementare care vor fi prelevate. Tabelul 2. Numărul de probe elementare care vor fi prelevate în funcţie de masa lotului de cereale ┌─────────────────────────┬─────────────────────┐ │ Masa lotului (tone) │ Numărul probelor │ │ │ elementare │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ = 1 │ 10 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 1 - = 3 │ 20 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 3 - = 10 │ 40 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 10 - = 20 │ 60 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 20 - = 50 │ 100 │ └─────────────────────────┴─────────────────────┘ Tabelul 3. Numărul de probe elementare care vor fi prelevate în funcţie de masa lotului de stafide ┌─────────────────────────┬─────────────────────┐ │ Masa lotului (tone) │ Numărul probelor │ │ │ elementare │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ = 1 │ 10 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 0,1 - = 0,2 │ 15 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 0,2 - = 0,5 │ 20 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 0,5 - = 1,0 │ 30 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 1,0 - = 2,0 │ 40 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 2,0 - = 5,0 │ 60 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 5,0 - = 10,0 │ 80 │ ├─────────────────────────┼─────────────────────┤ │ > 10,0 - = 15,0 │ 100 │ └─────────────────────────┴─────────────────────┘ 4.6. Procedura de prelevare a probelor pentru alimente destinate sugarilor şi copiilor de vârstă mică Se aplică procedura de prelevare a probelor menţionată pentru cereale şi produse din cereale la punctul 4.5 al prezentei Anexe. Acest lucru înseamnă că numărul de probe elementare care urmează să fie prelevat depinde de masa lotului, cu un minim de 10 şi un maxim de 100, în conformitate cu Tabelul 2 de la punctul 4.5. - Masa probei elementare trebuie să fie de aproximativ 100 grame, în cazul loturilor din ambalajele pentru vânzarea cu amănuntul, masa probei elementare depinde de masa ambalajului pentru vânzarea cu amănuntul. - Masa probei globale = 1 până la 10 kg suficient amestecată. 4.7. Prelevarea de probe în etapa de vânzare cu amănuntul Prelevarea de probe din alimente în etapa de vânzare cu amănuntul trebuie efectuată în conformitate cu prevederile referitoare la prelevare menţionate mai sus. Când acest lucru nu este posibil, pot fi folosite alte proceduri eficiente de prelevare a probelor în etapa de vânzare cu amănuntul, cu condiţia ca acestea să asigure o reprezentativitate suficientă pentru lotul prelevat. 4.8. Acceptarea unui lot sau sublot - Un lot este acceptat, dacă proba globală este conformă limitei maxime, ţinând cont de incertitudinea măsurării şi de corecţia pentru recuperare. - Un lot este respins, dacă proba globală depăşeşte limita maximă fără nici un dubiu, ţinând cont de incertitudinea măsurării şi de corecţia pentru recuperare. Secţiunea 2: PREGĂTIREA PROBEI Şl CRITERII pentru metodele de analiză utilizate în verificarea oficială a nivelurilor de ochratoxină A din anumite alimente 1. Măsuri de precauţie Probele trebuie pregătite şi în special omogenizate cu foarte multă grijă deoarece distribuţia ochratoxinei A este extrem de neomogenă. Pentru pregătirea materialului de testare vor fi utilizate toate probele primite de laborator. 2. Tratarea probei sub forma primită în laborator Proba globală este în întregime măcinată fin şi amestecată bine printr-un proces căruia i s-a demonstrat eficienţa de omogenizare completă, 3. Subdivizarea probelor în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului Probele identice de laborator utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului vor fi prelevate din materialul omogenizat, dacă acest lucru nu contrazice reglementările în vigoare privind prelevarea de probe. 4. Metode de analiză care vor fi utilizate de laborator şi cerinţele controlului de laborator 4.1. Definiţii În continuare este redat un număr de definiţii uzuale care trebuie utilizate în laboratoare: Cei mai citaţi parametri de precizie sunt repetabilitatea şi reproductibilitatea. r = repetabilitatea, valoarea sub care diferenţa absolută dintre rezultatele a două teste separate obţinute în condiţii de repetabilitate (de exemplu: aceeaşi probă, acelaşi operator, acelaşi aparat, acelaşi laborator şi interval scurt de timp) se situează în limitele unei probabilităţi specifice (în principiu 95%); astfel r = 2,8 x s(
  4. r)s(
  5. r)= deviaţia standard, calculată din rezultatele obţinute în condiţii de repetabilitate RSD(
  6. r)= deviaţia standard relativă, calculată din rezultate obţinute în condiţii de repetabilitate _ [(s(r)/x)x100], _ unde x este media rezultatelor tuturor laboratoarelor şi probelor. R = reproductibilitatea, valoarea sub care diferenţa absolută dintre rezultatele unui singur test, obţinute în condiţii de reproductibilitate (de exemplu: pentru materialul identic obţinut de operatori în diferite laboratoare, prin utilizarea metodei testului standardizat), se situează în limitele unei probabilităţi (în principiu 95%); R = 2,8 x S(R). S(R) = deviaţia standard, calculată din rezultatele obţinute în condiţii de reproductibilitate RSD(R)) = deviaţia standard relativă, calculată în urma rezultatelor obţinute în condiţii de reproductibilitate _ [(s(R)/x)x100) 4.2. Condiţii necesare generale Metodele de analiză care se utilizează vor fi selecţionate în funcţie de următoarele criterii:
  7. a)specificitate; ...
  8. b)acurateţe; ...
  9. c)precizie: variaţiile repetabilităţii în cadrul aceluiaşi laborator şi ale reproductibilităţii între laboratoare diferite. Aceste valori trebuie să fie obţinute în urma unui proces de colaborare organizat în conformitate cu un protocol recunoscut pe plan internaţional şi trebuie să fie exprimate într-o formă recunoscută pe plan internaţional; ...
  10. d)limita de detecţie; ...
  11. e)sensibilitate; ...
  12. f)practicabilitate; ...
  13. g)alte criterii stabilite în funcţie de necesităţi. ... 4.3. Cerinţe specifice Pentru determinarea nivelurilor de ochratoxină A, laboratoarele pot selecta, orice metoda cu condiţia ca aceasta să corespundă criteriilor următoare: Criterii de performanţă ale metodei de analiză pentru ochratoxina A ┌───────────────┬───────────────────────────────────────────────┐ │ │ Ochratoxina A │ │ Nivel g/Kg ├───────────────┬───────────────┬───────────────┤ │ │ RSD(r)(%) │ RSD(R)(%) │ Recuperare │ ├───────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────┤ │ < 1 │ = 40 │ = 60 │ 50 până la 120│ ├───────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────┤ │ 1 - 10 │ = 20 │ = 30 │ 70 până la 110│ └───────────────┴───────────────┴───────────────┴───────────────┘ Nu sunt indicate limitele de detecţie pentru metodele de analiză utilizate, deoarece valorile parametrilor de precizie corespund unor concentraţii ce prezintă interes. Valorile parametrilor de precizie pentru metodele de analiză sunt calculate din ecuaţia IHorwitz: RSD(R) = 2^(l-0,5 logC) unde: - RSD(R) = deviaţia standard relativă, calculată din rezultatele obţinute în condiţii de reproductibilitate _ [(sr/x)x100], _ unde x este media rezultatelor tuturor laboratoarelor şi probelor. - C reprezintă raportul de concentraţie (de ex. 1 = 100 g/100 g, 0,001 = 1,000 mg/kg). Aceasta este o ecuaţie generală pentru precizia metodei care este independentă de substanţa de analizat şi matrice şi depinde numai de concentraţie pentru majoritatea metodelor de analiză de rutină. 4.4. Calculul coeficientului de recuperare Rezultatul analitic este raportat, corectat sau necorectat pentru recuperare. Trebuie raportate modul de exprimare a rezultatelor şi coeficientul de recuperare. 4.5. Standarde calitative de laborator Analizele vor fi efectuate de laboratoare acreditate. Anexa IV la norma sanitară veterinară Secţiunea 1: METODE de prelevare pentru controlul oficial al nivelurilor de patulină în anumite alimente 1. Scop şi domeniu de aplicare Probele destinate controlului oficial al nivelului de patulină conţinut în alimente sunt prelevate în conformitate cu metodele descrise mai jos. Probele globale astfel obţinute sunt considerate reprezentative pentru loturile respective . Conformitatea cu nivelurile maxime, prevăzute în Anexa nr. 1 va fi stabilită pe baza nivelurilor determinate în probele de laborator. 2. Definiţii Lot: o cantitate identificabilă dintr-un produs alimentar, livrată o singură dată şi determinată de către o persoană autorizată ca având caracteristici comune, cum ar fi, originea, varietatea, tipul de ambalare, ambalator, expeditor, marcaje. Sublot: parte desemnată, a unui lot mare, pentru aplicarea metodei de prelevare a probei pe partea desemnată. Fiecare sublot trebuie să fie separat fizic şi să fie identificabil. Proba elementară: o cantitate dintr-un material prelevată dintr-o singură parte a lotului sau sublotului. Proba globală: totalul combinat al tuturor probelor elementare prelevate din lot sau sublot. 3. Dispoziţii generale 3.1. Personalul Prelevarea trebuie să fie realizată de către o persoană instruită pentru a efectua această activitate şi desemnată de către autoritatea care efectuează controlul oficial al nivelelor de patulină. 3.2. Materialul ce va fi prelevat Prelevarea se face separat din fiecare lot care urmează să fie examinat. 3.3. Măsuri de precauţie În cursul prelevării şi pregătirii probelor trebuie luate măsurile de precauţie necesare pentru a se evita orice modificări care ar putea schimba conţinutul de patulină, determinarea analitică sau reprezentativitatea probei globale. 3.4. Probele elementare Pe cât posibil, probele elementare se vor preleva din puncte diferite ale lotului sau sublotului. Orice abatere de la această procedură trebuie să fie înregistrată în procesul verbal. 3.5. Pregătirea probei globale Proba globală se obţine prin amestecul probelor elementare. Aceasta trebuie să cântărească cel puţin 1 kg, în afară de cazul când acest lucru nu se poate realiza în mod practic, de exemplu în situaţia în care s-a prelevat un singur pachet. 3.6. Probele identice (contraprobe) Probele identice utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului vor fi prelevate din proba globală omogenizată, cu condiţia ea această procedură să fie în conformitate cu reglementările în vigoare privind prelevarea probelor. 3.7. Ambalarea şi transportul probelor Fiecare probă trebuie depozitată într-un recipient curat, confecţionat dintr-un material inert din punct de vedere chimic ce oferă protecţie adecvată împotriva contaminării şi deteriorării în timpul transportului. Se vor lua toate precauţiile necesare pentru evitarea oricărei modificări a compoziţiei probei care ar putea surveni în timpul transportului sau depozitării. 3.8. Sigilarea şi etichetarea probelor Fiecare probă prelevată în scopul controlului oficial de laborator va fi sigilată la locul prelevării şi identificată în conformitate cu reglementările în vigoare respective. Trebuie întocmit un proces verbal pentru fiecare prelevare, permiţând astfel identificarea fără dubiu a fiecărui iot indicând data şi locul prelevării probelor precum şi orice informaţie suplimentară care ar putea fi util chimistului analist. 4. Planul de prelevare a probelor Metoda de prelevare aplicată trebuie să asigure faptul că proba globală este reprezentativă pentru lotul controlat. Numărul de probe elementare Proba globală trebuie să cântărească cel puţin 1 kg (a se vedea punctul 3.5), exceptând situaţiile în care nu este posibil (la prelevarea unui singur ambalaj). Numărul minim de probe elementare ce vor fi prelevate din lot trebuie să fie conform Tabelului 1. În cazul produselor lichide, lotul trebuie să fie bine, omogenizat prin mijloace manuale sau mecanice, înaintea prelevării probei. În acest caz, se poate asigura distribuţia omogenă a patulinei în cadrul lotului dat. De aceea, este suficientă prelevarea a 3 probe elementare din lot pentru a forma proba globală. Probele elementare trebuie să aibă masă similară. Masa unei probe elementare trebuie să fie de cel puţin 100 de grame, rezultând o probă globală de cel puţin 1 kg. Abaterea de la aceasta regulă trebuie să fie consemnată în procesul verbal conform punctului 3.8. Tabelul 1. Numărul minim de probe elementare ce trebuie prelevate din lot ┌────────────────────┬────────────────────────────────┐ │Masa lotului (
  14. kg)│ Numărul minim de probe │ │ │ elementare ce vor fi prelevate │ ├────────────────────┼────────────────────────────────┤ │ < 50 │ 3 │ ├────────────────────┼────────────────────────────────┤ │ 50 - 500 │ 5 │ ├────────────────────┼────────────────────────────────┤ │ > 500 │ 10 │ └────────────────────┴────────────────────────────────┘ Dacă lotul este compus din ambalaje individuale, atunci numărul de ambalaje ce vor fi prelevate pentru a forma proba globală este prezentat în Tabelul nr. 2. Tabelul 2. Numărul de ambalaje (probe elementare) ce trebuie prelevate pentru a forma proba globală, dacă lotul este compus din ambalaje individuale ┌──────────────────────────┬─────────────────────────────────┐ │ Numărul de ambalaje sau │Numărul pachetelor sau unităţilor│ │ unităţi din lot │ ce vor fi prelevate │ ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────┤ │ 1 - 25 │ 1 pachet sau unitate │ ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────┤ │ 26 - 100 │Aproximativ 5%, cel puţin 2 │ │ │ambalaje sau unităţi │ ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────┤ │ > 100 │Aproximativ 5%, la maximum 10 │ │ │ambalaje sau unităţi │ └──────────────────────────┴─────────────────────────────────┘ 5. Conformitatea lotului sau sublotului cu specificăţia În caz de litigiu laboratorul de control trebuie să efectueze analiza în dublu a probei de laborator în cazul în care rezultatul obţinut la prima analiză este cu până la 20% mai mare sau mai mic decât nivelul maxim şi să calculeze media rezultatelor. Lotul este acceptat dacă rezultatul primei analize este cu mai mult de 20% sub nivelul maxim, sau acolo unde analiza în dublu este necesară, dacă media nu depăşeşte nivelul maxim respectiv, în conformitate cu Anexa 1, ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare. Lotul este neconform cu nivelul maxim stabilit în Anexa 1, dacă media căreia i s-a aplicat corecţia pentru recuperare depăşeşte fără dubii nivelul maxim, ţinând cont de incertitudinea măsurării. Secţiunea 2: PREGĂTIREA PROBEI Şl CRITERIILE DE PERFORMANŢĂ pentru metodele de analiză folosite în controlul oficial al nivelurilor de patulină în anumite alimente 1. Precauţii Întrucât distribuţia patulinei în anumite alimente poate fi neomogenă, probele trebuie să fie preparate şi, în special, omogenizate cu foarte mare grijă. Materialul primit de către laborator trebuie să fie folosit în întregime la prepararea materialului de testare. 2. Tratarea probei sub forma primită în laborator Proba globală este în întregime măcinată fin şi amestecată folosind un proces despre care s-a demonstrat eficienţa de omogenizare completă. 3. Subdivizarea probelor în scop de control şi de recurs Probele identice utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului vor fi prelevate din materialul omogenizat numai dacă acest lucru nu contravine reglementărilor în vigoare referitoare ia prelevarea de probe. 4. Metoda de analiză ce va fi utilizată de laborator şi cerinţele controlului de laborator 4.1. Definiţii Cele mai frecvente definiţii pe care laboratorul le va folosi sunt prevăzute mai jos: Parametrii de precizie cel mai des folosiţi sunt repetabilitatea şi reproductibilitatea. r = Repetabilitate, valoarea sub care diferenţa absolută dintre două rezultate de test obţinute în condiţii de repetabilitate (aceeaşi probă, acelaşi operator, aparat, laborator şi interval de timp), se poate situa cu probabilitate specifică (95%) şi se calculează r = 2,8 x s(
  15. r)s(
  16. r)= Deviaţia standard, calculată din rezultatele obţinute în condiţii de repetabilitate RSD(
  17. r)= Deviaţia standard relativă, calculată din rezultatele obţinute în condiţii de repetabilitate _ [(s/
  18. x)x 100] _ unde x reprezintă media rezultatelor tuturor laboratoarelor şi probelor. R = Reproductibilitate, valoarea sub care diferenţa absolută dintre două rezultate de test obţinute în condiţii de reproductibilitate (material identic obţinut de operatori în laboratoare diferite, folosind metoda de test standardizată), se poate situa cu probabilitate specifică (95%); R = 2,8 x S(R) S(R) = Deviaţia standard, calculată din rezultatele obţinute în condiţii de reproductibilitate. RSD(R)= Deviaţia standard relativă calculată din rezultatele obţinute în condiţii de reproductibilitate _ [(sR/
  19. x)x 100] 4.2. Cerinţe generale Metodele de analiză care se utilizează vor fi selecţionate în funcţie de următoarele criterii: - specificitate; - acurateţe; - precizie: variaţiile repetabilităţii în cadrul aceluiaşi laborator şi ale reproductibilităţii între laboratoare diferite. Aceste valori trebuie să fie obţinute în urma unui proces de colaborare organizat în conformitate cu un protocol recunoscut pe plan internaţional şi trebuie să fie exprimate într-o formă recunoscută pe plan internaţional; - limita de detecţie; - sensibilitate; - practicabilitate; - alte criterii stabilite în funcţie de necesităţi. 4.3. Cerinţe specifice În cazul în care nu sunt menţionate la nivel naţional metode specifice pentru determinarea patulinei în alimente, laboratoarele pot utiliza orice metoda ce întruneşte următoarele criterii: Caracteristici de performanţă pentru patulină ┌──────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────┐ │ Nivel │ Patulină │ │ ├──────────────────┬───────────────────┬──────────────────┤ │ │ RSD(
  20. r)% │ RSD(R) % │ Recuperare % │ ├──────────────────┼──────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤ │ < 20 │ ≤ 30 │ ≤ 40 │ 50 - 120 │ ├──────────────────┼──────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤ │ 20 - 50 │ ≤ 20 │ ≤ 30 │ 70 - 105 │ ├──────────────────┼──────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤ │ > 50 │ ≤ 15 │ ≤ 25 │ 75 - 105 │ └──────────────────┴──────────────────┴───────────────────┴──────────────────┘ Limitele de detecţie pentru metodele folosite nu sunt stabilite deoarece valorile de precizie sunt indicate la concentraţiile de interes. Valorile de precizie sunt calculate din ecuaţia Horwitz: RSD(R) = 2^(1-0.5 logC) Unde - RSD(R) reprezintă deviaţia standard relativă calculată din rezultate obţinute în condiţii de reproductibilitate _ [(s(R)/
  21. x)x 100] - C reprezintă proporţia concentraţiei (1 = 100g/100g, 0,001 = 1,000 mg/
  22. kg)Aceasta reprezintă o ecuaţie generalizată de precizie, ce a fost stabilită ca fiind independentă de analit şi matrice ci exclusiv dependentă de concentraţie pentru cele mai multe metode de analiză. 4.4. Calculul recuperării şi raportarea rezultatelor Rezultatul analitic va fi comunicat corectat sau necorectat pentru recuperare. Modul de comunicare şi nivelul de recuperare trebuie raportate. Rezultatul analitic corectat pentru recuperare este folosit pentru a verifica conformitatea (a se vedea anexa I, punctul 5). Rezultatul analitic trebuie raportat ca X+/-U, unde x reprezintă rezultatul analitic iar U este incertitudinea măsurării. 4.5. Standardele de calitate pentru laborator Analizele vor fi efectuate de laboratoarele acreditate. Anexa V la norma sanitară veterinară Secţiunea 1: METODE de prelevare a probelor pentru controlul oficial al limitelor de plumb, cadmiu, mercur şi 3-MCPD din anumite alimente 1. Scop şi domeniu de aplicare Probele destinate controlului oficial al limitelor de plumb, cadmiu, mercur şi 3-MCPD, conţinute în alimente, trebuie prelevate în conformitate cu metodele descrise mai jos. Probele globale astfel obţinute sunt considerate reprezentative pentru loturile sau subloturile respective. Respectarea limitelor maxime impuse de legislaţia în vigoare este stabilită pe baza limitelor determinate în probele de laborator. 2. Definiţii Lot: o cantitate identificabilă dintr-un produs alimentar, livrată o singură dată şi determinată de către o persoană autorizată ca având caracteristici comune, cum ar fi, originea, varietatea, tipul de ambalare, ambalator, expeditor, marcaje. Sublot: parte desemnată, a unui lot mare, pentru aplicarea metodei de prelevare a probei pe partea desemnată. Fiecare sublot trebuie să fie separat fizic şi să fie identificabil. Proba elementară: o cantitate dintr-un material prelevată dintr-o singură parte a lotului sau sublotului. Proba globală: totalul combinat al tuturor probelor elementare prelevate din lot sau sublot Probă de laborator: probă destinată examenului de laborator 3. Prevederi generale 3.1. Personal Prelevarea trebuie să fie realizată de către o persoană instruită pentru a efectua această activitate şi desemnată de către autoritatea care efectuează controlul oficial al nivelelor de plumb, cadmiu, mercur şi 3-MCPD din anumite alimente. 3.2. Materialul pentru eşantionare Prelevarea se face separat din fiecare lot care urmează să fie examinat. 3.3. Măsuri de precauţie necesare În cursul prelevării probelor şi al pregătirii probelor de laborator trebuie luate măsurile de precauţie necesare pentru a se evita orice modificări care ar putea schimba conţinutul de plumb, cadmiu, mercur sau 3-MPCD, determinarea analitică sau reprezentativitatea probei globale. 3.4. Probele elementare În măsura posibilităţilor, probele elementare se vor preleva din diferite puncte ale lotului sau sublotului. Abaterea de la această regulă trebuie semnalată într-un proces-verbal, conform specificăţiilor de la pct. 3.8. 3.5. Pregătirea probei globale Proba globală se obţine prin amestecul corespunzător al probelor elementare. Ea trebuie să cântărească cel puţin 1 kg, cu excepţia cazului în care aceasta nu este posibil, de exemplu când a fost eşantionat un singur ambalaj. 3.6. Divizarea probei globale în probe de laborator în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului Probele de laborator utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului vor fi prelevate din proba globală omogenizată, cu condiţia ca această procedură să fie în conformitate cu reglementările în vigoare privind prelevarea probelor. Mărimea probei de laborator pentru control trebuie să fie suficientă pentru a permite cel puţin două analize. 3.7. Ambalarea şi transmiterea probei globale şi a probelor de laborator Fiecare parte globală şi de laborator va fi introdusă într-un recipient curat, inert, care să asigure o protecţie adecvată împotriva contaminării, a pierderii compuşilor prin adsorbţie de către pereţii interni ai recipientului şi împotriva pagubelor ce se pot produce în timpul transportului. Trebuie luate toate măsurile de precauţie necesare pentru ca în timpul transportului sau al depozitării să nu se producă modificări în compoziţia probei globale şi a probei de laborator. 3.8. Sigilarea şi etichetarea probei globale şi a probei de laborator Fiecare probă prelevată în scopul controlului oficial de laborator va fi sigilată la locul prelevării şi identificată în conformitate cu reglementările în vigoare respective. Trebuie întocmit un proces verbal pentru fiecare prelevare, permiţând astfel identificarea fără dubiu a fiecărui lot indicând data şi locul prelevării probelor precum şi orice informaţie suplimentară care ar putea fi util chimistului analist. 4. Planul de eşantionare În mod ideal, prelevarea trebuie să aibă loc în momentul în care produsul intră în lanţul alimentar şi în care un lot distinct devine identificabil. Metoda de prelevare aplicată trebuie să asigure că eşantionul global este reprezentativ pentru lotul controlat. 4.1. Numărul probelor elementare În cazul produselor lichide pentru care se presupune o distribuţie omogenă a contaminantului la un lot desemnat, este suficient să se preleveze o probă elementară per lot, care formează proba globală. Aceasta trebuie raportată la numărul lotului respectiv. Produsele lichide care conţin proteine vegetale hidrolizate (HVP) sau sos lichid de soia trebuie bine agitate sau omogenizate prin alte metode adecvate, înaintea prelevării probei elementare. Pentru celelalte produse, numărul minim de probe elementare de prelevat din lot trebuie să fie cel prezentat în tabelul nr. 1. Probele elementare trebuie să aibă aceeaşi greutate. Abaterea de la această regulă trebuie semnalată în procesul-verbal, conform specificăţiilor de la pct. 3.8. Tabelul 1: Numărul minim de probe elementare ce vor fi prelevate din lot ┌────────────────────┬────────────────────────────────┐ │Greutatea lotului │ Numărul minim de probe │ │ │ elementare ce vor fi prelevate │ ├────────────────────┼────────────────────────────────┤ │ < 50 │ 3 │ ├────────────────────┼────────────────────────────────┤ │ 50 la 500 │ 5 │ ├────────────────────┼────────────────────────────────┤ │ > 500 │ 10 │ └────────────────────┴────────────────────────────────┘ Dacă Lotul este format din pachete individuale, numărul pachetelor care trebuie prelevate pentru a forma proba globală este menţionat în tabelul 2. Tabelul 2 - Numărul de pachete (probe elementare) care trebuie prelevate pentru a forma proba globală dacă lotul constă din ambalaje individuale ┌──────────────────────────┬─────────────────────────────────┐ │ Numărul de pachete sau │Numărul de pachete sau unităţi │ │ unităţi din lot │ în lot ce vor fi prelevate │ ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────┤ │ 1 - 25 │ 1 pachet sau unitate │ ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────┤ │ 26 la 100 │Aproximativ 5%, minim 2 pachete │ │ │sau unităţi │ ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────┤ │ > 100 │Aproximativ 5%,maximum 10 pachete│ │ │sau unităţi │ └──────────────────────────┴─────────────────────────────────┘ 5. Conformitatea lotului sau sublotului cu specificăţia Laboratorul de control trebuie să efectueze cel puţin două analize independente ale probelor de laborator şi să calculeze media rezultatelor. Lotul este acceptat dacă media se conformează cu limita maximă stabilită de legislaţia în vigoare. Lotul este respins dacă media depăşeşte limita maximă respectivă. Secţiunea 2: PREGĂTIREA PROBELOR Şl CRITERII pentru metodele de analiză utilizate în controlul oficial al limitelor de plumb, cadmiu, mercur şi 3-MCPD în anumite alimente 1. Introducere Cerinţa de bază este obţinerea unei probe de laborator reprezentative şi omogene fără a se induce o contaminare secundară. 2. Procedee specifice de pregătire a probelor pentru plumb, cadmiu şi mercur Există multe metode specifice acceptate de pregătire a probelor, care pot fi utilizate pentru produsele ce urmează a fi analizate. Metodele prevăzute în standardul european EN 13804 «Produse alimentare - determinarea urmelor de elemente - Criterii de performanţă şi consideraţii generale» sunt recomandate, dar se pot utiliza şi alte metode validate şi standardizate. Pentru orice metodă utilizată vor fi luate în considerare următoarele observaţii: - moluştele bivalve, crustaceele şi peştii mici: dacă acestea, în mod normal, sunt consumate în întregime, viscerele trebuie incluse în materialul de analizat; - vegetalele: numai partea comestibilă trebuie analizată, cu respectarea prevederilor în vigoare. 3. Metodele de analiză care vor fi utilizate în laborator şi condiţiile de control ale laboratorului 3.1. Definiţii Definiţiile uzuale, utilizate în laboratoare, sunt următoarele: r - repetabilitatea: valoarea sub care diferenţa absolută dintre rezultatele a două teste separate obţinute în condiţii de repetabilitate (de exemplu: aceeaşi probă, acelaşi operator, acelaşi aparat, acelaşi laborator şi interval scurt de timp) se situează în limitele unei probabilităţi specifice (în principiu 95%), astfel r = 2,8 x s(r); s(
  23. r)- deviaţia standard, calculată din rezultatele obţinute în condiţii de repetabilitate; RSD(
  24. r)- deviaţia standard relativă, calculată din rezultatele obţinute în condiţii de repetabilitate [(s(r)/
  25. x)x 100], unde x este media rezultatelor tuturor laboratoarelor şi probelor; R - reproductibilitatea: valoarea sub care diferenţa absolută dintre rezultatele unui singur test, obţinute în condiţii de reproductibilitate (de exemplu: pentru materialul identic obţinut de operatori în diferite laboratoare, prin utilizarea metodei testului standardizat), se situează în limitele unei probabilităţi (în principiu 95%); R = 2,8 x s(R); s(R) - deviaţia standard, calculată din rezultatele obţinute în condiţii de reproductibilitate; RSD(R) - deviaţia standard relativă, calculată în urma rezultatelor obţinute în condiţii de reproductibilitate [(s(R)/
  26. x)x 100]. HORRAT(
  27. r)= RSD(
  28. r)observata, împărţită de către valoarea estimată din ecuaţia Horwitz a RSDr folosind presupunerea ca r = 0,66 R HORRAT(R) = RSD(R) observata, împărţită de către valoarea estimată din ecuaţia Horwitz a RSD(r). 3.2. Condiţii necesare generale Metodele de analiză care se utilizează vor fi selecţionate în funcţie de următoarele criterii:
  29. a)specificitate; ...
  30. b)acurateţe; ...
  31. c)precizie: variaţiile repetabilităţii în cadrul aceluiaşi laborator şi ale reproductibilităţii între laboratoare diferite. Aceste valori trebuie să fie obţinute în urma unui proces de colaborare organizat în conformitate cu un protocol recunoscut pe plan internaţional şi trebuie să fie exprimate într-o formă recunoscută pe plan internaţional; ...
  32. d)limita de detecţie; ...
  33. e)sensibilitate; ...
  34. f)practicabilitate; ...
  35. g)alte criterii stabilite în funcţie de necesităţi. ... 3.3. Condiţii necesare specifice 3.3.1. Analizele pentru plumb, cadmiu şi mercur Pentru determinarea conţinutului de plumb, cadmiu şi mercur nu sunt recomandate metode specifice. Laboratoarele trebuie să utilizeze metode validate care să corespundă criteriilor de performanţă indicate în tabelul 3. Dacă este posibil, validarea metodelor trebuie să includă un material de referinţă certificat printre materialele testului experimental între laboratoare. Tabelul 3 - Criterii de performanţă ale metodelor de analiză pentru plumb, cadmiu şi mercur 3.3.2. Analizele 3-MCPD Pentru determinarea conţinutului de 3-MCPD nu sunt recomandate metode specifice. Laboratoarele trebuie să folosească o metodă validată care să corespundă criteriilor de performanţă indicate în tabelul nr. 4. Dacă este posibil, validarea trebuie să includă un material de referinţă certificat printre materialele testului experimental între laboratoare. O metoda specifică a fost validata prin colaborarea experimentala şi intruneste cerinţele tabelului 4. Tabelul 4 - Criterii de performanţă ale metodei de analiză pentru 3-MCPD ┌───────────────────────────────────┬───────────────────┬──────────────────┐ │ Criteriu │ Valoare │ Concentraţie │ │ │ recomandata │ │ ├───────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤ │Proba martor │Sub limita de │ __ │ │ │detecţie │ │ ├───────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤ │Recuperare │75 -100% │Întregul domeniu │ │ │ │de concentraţii │ ├───────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤ │Limita de cuantificare │10(sau mai puţin) │ __ │ │ │æg/kg raportata la │ │ │ │substanţa uscata │ │ ├───────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤ │Deviaţia standard a semnalului │Mai puţin de │ __ │ │probelor martor │ 4æg/kg │ │ ├───────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤ │Precizia internă estimată -deviaţia│ < 4æg/kg │ 20æg/kg │ │standard - a măsurătorilor repetate│ < 6æg/kg │ 30æg/kg │ │la diferite concentraţii │ < 7æg/kg │ 40æg/kg │ │ │ < 8æg/kg │ 50æg/kg │ │ │ < 15æg/kg │100æg/kg │ └───────────────────────────────────┴───────────────────┴──────────────────┘ 3.4. Estimarea preciziei analitice şi a coeficienţilor de recuperare Precizia analizelor trebuie estimată prin includerea unor materiale de referinţă certificate în procesul analitic ori de câte ori este posibil. Rezultatul analitic trebuie raportat corectat sau necorectat. Modul de raportare şi nivelul recuperării trebuie consemnate. 3.5. Standardele de calitate pentru laborator Analizele vor fi efectuate de laboratoare acreditate 3.6. Exprimarea rezultatelor Rezultatele trebuie exprimate în aceleaşi unităţi de măsură ca şi limitele maxime stabilite de legislaţia în vigoare. Anexa VI la norma sanitară veterinară Secţiunea 1: Metode de prelevare a probelor pentru controlul oficial al nivelurilor de dioxine (PCDD/PCDF) şi determinarea dioxinelor similare PCB în anumite produse alimentare 1. Scopul şi domeniul de aplicare Probele destinate controlului oficial al limitelor de dioxine (PCDD/PCDF) conţinute, precum şi pentru determinarea conţinutului de dioxine similare PCB din alimente vor fi prelevate conform metodelor descrise mai jos. Probele globale astfel obţinute vor fi considerate ca reprezentative pentru loturile sau subloturile din care au fost prelevate. Respectarea limitelor maxime stabilite în Anexa nr. 1 ce stabileşte limitele maxime pentru anumiţi contaminanţi în alimente va fi stabilită pe baza nivelurilor determinate în laborator. 2. Definiţii Lot: o cantitate identificabilă dintr-un produs alimentar, livrată o singură dată şi determinată de către o persoană autorizată ca având caracteristici comune, cum ar fi, originea, varietatea, tipul de ambalare, ambalator, expeditor, marcaje. Sublot: parte desemnată, a unui lot mare, pentru aplicarea metodei de prelevare a probei pe partea desemnată. Fiecare sublot trebuie să fie separat fizic şi să fie identificabil. Proba elementară: o cantitate dintr-un material prelevată dintr-o singură parte a lotului sau sublotului. Proba globală: totalul combinat al tuturor probelor elementare prelevate din lot sau sublot. Proba de laborator: o parte/cantitate din proba globală destinată laboratorului. Tabel OMS - Factorii echivalenţi de toxicitate pentru evaluarea riscului uman, bazat pe concluziile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, întrunită la Stockholm, Suedia, la 15-18 iunie 1997. Factorii echivalenţi de toxicitate (FET) pentru PCB, PCDD, PCDF, pentru oameni, animale şi mediu 3. Prevederi generale 3.1. Personalul Prelevarea trebuie să fie realizată de către o persoană instruită pentru a efectua această activitate şi desemnată de către autoritatea care efectuează controlul oficial al nivelurilor de dioxine şi dioxine similare. 3.2. Materialul pentru eşantionare Prelevarea se face separat din fiecare lot care urmează să fie examinat. 3.3. Măsuri de precauţie necesare În cursul prelevării şi pregătirii probelor pentru laborator trebuie luate măsurile de precauţie necesare pentru a se evita orice modificări care ar putea schimba conţinutul de dioxine şi dioxine similare PCB, determinarea analitică sau care ar putea face proba globală nereprezentativă. 3.4. Probe elementare În măsura posibilităţilor probele elementare se vor preleva din diferite puncte ale lotului sau sublotului. Abaterea de la această regulă trebuie semnalată în procesul-verbal, conform specificăţiilor de la pct. 3.8. 3.5. Pregătirea probei globale Proba globală se obţine prin unirea tuturor probelor elementare. Ea trebuie să cântărească minimum 1 kg, cu excepţia cazului când nu este posibil, de exemplu când a fost prelevat un singur ambalaj. 3.6. Subdivizarea probei globale în probe de laborator, în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului Probele de laborator utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului vor fi prelevate din proba globală omogenizată, cu condiţia ca această procedură să fie în conformitate cu reglementările în vigoare privind prelevarea probelor. Mărimea probei de laborator pentru control trebuie să fie suficientă pentru a permite cel puţin două analize (probe identice). 3.7. Ambalarea şi transmiterea probei globale şi a probei de laborator Fiecare probă globală şi de laborator prelevată va fi introdusă într-un recipient curat, confecţionat dintr-un material inert din punct de vedere chimic care să asigure o protecţie adecvată împotriva contaminării, pierderii compuşilor prin adsorbţie pe pereţii interni ai recipientului şi împotriva pagubelor ce se pot produce în timpul transportului. Trebuie luate toate măsurile de precauţie necesare pentru ca în timpul transportului sau al depozitării să nu se producă modificări în compoziţia probei globale şi a probei de laborator. 3.8. Sigilarea şi etichetarea probei globale şi a probei de laborator Fiecare probă prelevată în scopul controlului oficial de laborator va fi sigilată la locul prelevării şi identificată în conformitate cu reglementările în vigoare respective. Trebuie întocmit un proces verbal pentru fiecare prelevare, permiţând astfel identificarea fără dubiu a fiecărui lot indicând data şi locul prelevării probelor precum şi orice informaţie suplimentară care ar putea fi util chimistului analist. 4. Planul de prelevare a probelor Metoda de prelevare aplicată trebuie să asigure că proba globală este reprezentativă pentru lotul care este controlat. Numărul de probe elementare În cazul laptelui şi uleiurilor, pentru care se presupune o distribuţie omogenă a contaminanţilor ce trebuie analizaţi într-un lot desemnat, este suficient să se preleveze trei probe elementare per lot, care formează proba globală. Trebuie dată o referire la numărul lotului. Pentru alte produse numărul minim de probe elementare de prelevat din lot trebuie să fie cel prezentat în Tabelul 1. Proba globală care reuneşte toate probele elementare trebuie să fie de minimum 1 kg (pct. 3.5.) Probele elementare trebuie să aibă mase similare. Masa unei probe elementare trebuie să fie de minimum 100 g. Masa probei elementare depinde de mărimea unităţii individuale. Abaterea de la această regulă trebuie semnalată într-un registru conform specificăţiilor de la punctul 3.8. În conformitate cu legislaţia în vigoare, mărimea probei la găinile ouătoare este de cel puţin 12 ouă (pentru loturile vrac precum şi pentru loturile constând în pachete individuale, Tabelele 1 şi 2). Tabelul 1. Numărul minim de probe elementare ce trebuie prelevate din lot ┌──────────────────────────┬─────────────────────────┐ │ Masa lotului (în kg.) │ Numărul minim de probe │ │ │ elementare │ ├──────────────────────────┼─────────────────────────┤ │ < 50 │ 3 │ ├──────────────────────────┼─────────────────────────┤ │ 50 - 500 │ 5 │ ├──────────────────────────┼─────────────────────────┤ │ > 500 │ 10 │ └──────────────────────────┴─────────────────────────┘ Dacă lotul este format din pachete individuale, atunci numărul pachetelor, care vor fi prelevate pentru a forma proba globală, este menţionat în Tabelul 3. Tabelul 2. Numărul de pachete (probe elementare) ce vor fi prelevate pentru a forma proba globală dacă lotul constă din pachete individuale ┌──────────────────────────┬─────────────────────────┐ │Numărul pachetelor sau al │Numărul pachetelor sau al│ │ unităţilor din lot │ unităţilor de prelevat │ ├──────────────────────────┼─────────────────────────┤ │ 1-25 │ 1 pachet sau o unitate │ ├──────────────────────────┼─────────────────────────┤ │ 26-100 │ Cca. 5%, cel puţin 2 │ │ │ pachete sau unităţi │ ├──────────────────────────┼─────────────────────────┤ │ > 100 │ Cca. 5%, maximum 10 │ │ │ pachete sau unităţi │ └──────────────────────────┴─────────────────────────┘ 4.1. Prevederi specifice pentru eşantionarea loturilor de peşti întregi Numărul probelor elementare ce vor fi prelevate din lot sunt definite în Tabelul 1. Proba globală ce reuneşte toate probele elementare va avea cel puţin 1 kg. (vezi punctul 3.5.). - În cazul în care lotul ce urmează a fi eşantionat conţine peşti mici (peşte cântărind < 1 kg), peştele întreg este luat ca probă elementară pentru a forma proba globală, în cazul în care proba globală rezultată cântăreşte mai mult de 3 kg, probele elementare pot consta din partea de mijloc, cântărind fiecare cel puţin 100 de grame, a peştelui ce formează proba globală, întreaga parte la care limita maxima este aplicabilă, este folosită pentru omogenizarea probei. - În cazul în care lotul ce urmează a fi eşantionat conţine peşti de dimensiuni mai mari (peştele cântăreşte mai mult de 1 kg bucata), proba elementară constă din partea de mijloc a peştelui. Fiecare probă elementară cântăreşte cel puţin 100 de grame, în cazul în care lotul ce urmează a fi eşantionat conţine peşti de dimensiuni foarte mari (ex. > 6 kg bucata) iar prelevarea porţiunii de mijloc a peştelui poate cauza pierderi economice semnificative, prelevarea a 3 probe elementare de cel puţin 350 de grame fiecare poate fi considerată suficientă, indiferent de mărimea lotului. 5. Conformitatea lotului sau a sublotului cu specificăţia tehnică Lotul este acceptat dacă rezultatul analitic al unei singure analize nu depăşeşte nivelul maxim aşa cum este prevăzut în Anexa nr. 1, luând în considerare incertitudinea de măsurare. Lotul nu corespunde cu nivelul maxim prevăzut în Anexa nr. 1, dacă rezultatul analitic confirmat prin cea de a doua analiză şi calculat ca media dintre cel puţin două determinări separate, depăşeşte nivelul maxim în afara oricărui dubiu, luând în considerare incertitudinea de măsurare. Calculul incertitudinii de măsurare se poate face astfel: - calculând eroarea extinsă, folosind un factor de acoperire de 2, ceea ce da un nivel de încredere de aprox. 95% - prin stabilirea limitei de decizie (Cca) Regulile de interpretare prezentate se aplică rezultatului analitic obţinut la probele destinate controlului oficial, în cazul analizelor efectuate în scopul apărării sau arbitrajului, se aplică regulile naţionale. Secţiunea 2: Pregătirea probelor şi cerinţele pentru metodele de analiză utilizate în controlul oficial al nivelurilor de dioxine (PCDD/PCDF) şi determinarea dioxinelor similare PCB din anumite alimente 1. Obiectivul şi domeniul de aplicare Aceste cerinţe trebuie aplicate în cazul în care alimentele sunt analizate pentru controlul oficial al nivelurilor de dioxine (dibenzo-p-dioxine policlorurate PCDD) şi dibenzofurani policloruraţi (PCDF) şi determinarea dioxinelor similare PCB. Monitorizarea prezenţei dioxinelor în alimente se poate efectua printr-o strategie implicând o metodă de screening (depistare) în scopul selecţionării probelor al căror conţinut de dioxine şi dioxine similare PCB este fie inferior nivelului stabilit, fără ca abaterea să depăşească 30-40%, fie superior nivelului stabilit (de interes). Concentraţia de dioxine în aceste probe cu valori semnificative trebuie determinată/confirmată printr-o metodă de confirmare. Metodele de screening (depistare) sunt metode care se utilizează pentru detectarea prezenţei dioxinelor şi dioxinelor similare PCB în limita stabilită. Aceste metode asigură analiza unui număr mare de probe, ceea ce permite selecţionarea probelor pozitive. Ele sunt special concepute pentru evitarea unor rezultate fals negative. Metodele de confirmare sunt metode care furnizează informaţii complete sau complementare permiţând identificarea şi cuantificarea fără echivoc a dioxinelor şi dioxinelor similare PCB la limita stabilită. 2. Cadru general Deoarece probele de mediu şi biologice (inclusiv probele de alimente) conţin în general amestecuri complexe de diferite dioxine congenere, conceptul factori echivalenţi de toxicitate (FET) a fost dezvoltat pentru a facilita evaluarea riscului. Aceşti FET au fost stabiliţi pentru a exprima concentraţiile amestecurilor de 2,3,7,8 substituenţi PCDD şi PCDF şi curând unele non-orto şi mono-orto dioxine similare PCB care au proprietăţi asemănătoare dioxinelor din punct de vedere al exprimării în echivalenţi toxici (TEQ) pentru 2,3,7,8 TCDD (anexa nr. VIII nota din subsol). Concentraţiile fiecărei substanţe dintr-o probă dată sunt multiplicate prin factorul echivalent de toxicitate propriu şi apoi sunt însumate, obţinându-se concentraţia totală de compuşi tip dioxină exprimată în echivalenţi toxici (TEQ). Pentru calculul "limitei superioare" se consideră contribuţia fiecărui congener necuantificat la valoarea echivalentului toxic (TEQ) egală cu limita de cuantificare. Pentru calculul "limitei inferioare" se consideră contribuţia fiecărui congener necuantificat la valoarea echivalentului toxic (TEQ) egală cu zero. Pentru calculul "limitei medii" se consideră contribuţia fiecărui congener necuantificat la valoarea echivalentului toxic (TEQ) egală cu jumătate din limita de cuantificare. 3. Cerinţele de asigurare a calităţii, ce trebuie respectate la pregătirea probei Trebuie luate măsuri pentru evitarea contaminării încrucişate, în fiecare etapă a procedurilor de prelevare de probe şi de analiză. Probele trebuie depozitate şi transportate în recipiente de sticlă, aluminiu, polipropilenă sau polietilenă. Urmele de pulberi de hârtie trebuie îndepărtate din recipientul pentru probe. Vasele de sticlă trebuie spălate cu solvenţi controlaţi în prealabil de prezenţa dioxinelor. Depozitarea şi transportul probelor trebuie efectuate astfel încât să se menţină integritatea probei de aliment. Dacă este necesar, fiecare probă de laborator trebuie măcinată fin şi amestecată bine printr-un procedeu căruia i s-a demonstrat eficienţa de omogenizare completă (de exemplu, particulele trebuie să treacă prin sita de 1 mm); probele trebuie uscate înaintea măcinării, dacă umiditatea lor este prea mare. Realizarea unei analize a probei martor trebuie efectuată prin parcurgerea întregii proceduri de analiză în absenţa probei. Masa probei folosita pentru extracţie trebuie să fie suficient de mare pentru a corespunde exigenţelor privind sensibilitatea metodei. Există multe metode specifice corespunzătoare pentru pregătirea probelor de alimente ce pot fi folosite în cazul produselor în discuţie. Metodele trebuie validate conform recomandărilor acceptate pe plan internaţional. 4. Cerinţe pentru laboratoare Laboratoarele trebuie să demonstreze performanţa metodei pentru un domeniu de valori situat în jurul nivelului maxim admis, de exemplu: 0,5 x 1 x 2 x nivelul maxim admis, cu un coeficient de variaţie acceptabil pentru analizele repetate. (Pentru detalii privind criteriile de validitate vezi pct. 5.) Limita de cuantificare pentru metoda de confirmare nu trebuie să depăşească o cincime din nivelul maxim admis, pentru a se garanta coeficienţi de variaţii acceptabili în domeniul sus-menţionat. În cadrul măsurilor de asigurare a calităţii interne trebuie efectuat în mod regulat controlul probelor martor de reactivi, al probelor experimentale impurificate artificial sau analiza unor probe de control (de preferinţă, materiale de referinţă certificate). Pentru a demonstra competenţa laboratorului în efectuarea de analize specifice sunt necesare participări la studii interlaboratoare. Totuşi participarea cu succes la studii interlaboratoare pentru analiza unor probe de sol sau ape reziduale nu demonstrează neapărat competenţa laboratorului de a analiza probe de alimente sau furaje, care prezintă niveluri inferioare de contaminare. Prin urmare, este obligatorie participarea continuă la studii interlaboratoare pentru determinarea dioxinelor şi dioxinelor similare PCB în probe matrice, furaje-alimente relevante. Analizele vor fi efectuate de laboratoarele acreditate. 5. Cerinţe ce trebuie întrunite de procedurile analitice pentru dioxine şi dioxine similare PCB Cerinţe de baza pentru acceptarea procedurilor analitice - Sensibilitate înaltă şi limite de detecţie joase. Cantităţile detectabile pentru PCDD şi PCDF trebuie să se încadreze în domeniul picogramelor TE (10-12g) din cauza extremei toxicităţi a unora dintre aceşti compuşi. Compuşi PCB (bifenilpolicloruraţi) se găsesc în cantităţi mai mari decât PCDD şi PCDF. Pentru majoritatea dioxinelor similare cu PCB sensibilitatea metodei de ordinul nanogramelor (10-9g) este suficientă, în orice caz:, pentru măsurarea congenerilor mai toxici din grupa dioxinelor similare PCB (în special congenerii substituiţi non-orto) trebuie atinsă aceeaşi sensibilitate ca şi pentru PCDD şi PCDF. - Selectivitate înaltă (specificitate). Este necesară diferenţierea între compuşii PCDD, PCDF şi dioxinele similare PCB de alţi compuşi extraşi simultan din probă, susceptibili de a interfera prin prezenţa în concentraţii superioare corespunzătoare a câtorva ordine de mărime faţă de substanţele de analizat (analiţi). În metodele gaz cromatografice/spectrometrie de masă (GC/SM) este necesară diferenţierea între mai mulţi congeneri, în special între cei toxici (de exemplu, cei 17 compuşi ai PCDD, PCDF substituiţi în poziţiile 2,3,7,8 şi dioxinele similare PCB) şi ceilalţi congeneri. Bioanalizele trebuie să determine valorile TEQ în mod selectiv ca suma PCDD, PCDF şi dioxinelor similare PCB. - Acurateţe înaltă (justeţe şi fidelitate). Determinarea trebuie să asigure o estimare valabilă a concentraţiei reale din probă. Acurateţea înaltă (acurateţea măsurătorii: gradul de concordantă între rezultatul măsurătorii şi valoarea reală sau valoarea atribuită măsurătorii) este necesară pentru a evita respingerea rezultatului analizei probei datorită nesiguranţei în estimarea TEQ. Acurateţea este exprimată ca justeţe (diferenţa dintre valoarea medie măsurată pentru un analit într-un material certificat şi valoarea sa certificată exprimată ca procente din această valoare) şi fidelitate (fidelitatea este în general calculată ca deviaţie standard; ea include repetabilitatea şi reproductibilitatea şi indică gradul de concordantă între rezultatele obţinute prin aplicarea repetată a procedeului experimental în condiţii determinate). Metodele de screening pot cuprinde bioanalize şi metode GC/SM, pe când metodele de confirmare sunt metode gaz cromatografice /spectrometrie de masă de înaltă rezoluţie (HRGC/HRMS). Următoarele criterii trebuie respectate pentru valoarea totală în TEQ: ┌──────────────────────────┬────────────────────────┬────────────────────────┐ │ │ Metode de screening │ Metode de confirmare │ ├──────────────────────────┼────────────────────────┼────────────────────────┤ │Proporţia probelor fals │ < 1% │ │ │negative │ │ │ ├──────────────────────────┼────────────────────────┼────────────────────────┤ │Justeţe │ │ - 20% până la + 20% │ ├──────────────────────────┼────────────────────────┼────────────────────────┤ │Coeficient de variaţie │ < 30% │ < 15% │ └──────────────────────────┴────────────────────────┴────────────────────────┘ 6. Cerinţe specifice ce trebuie respectate pentru metodele GC/SM pentru scopuri de screening sau confirmare - În scopul validării metodei analitice, trebuie adăugate înaintea fazei de extracţie etaloane interne de compuşi PCDD/F substituiţi în poziţiile 2,3,7,8 şi marcaţi cu C 13 (în cazul dozării dioxinelor similare PCB, trebuie adăugate etaloane interne din aceşti compuşi marcaţi cu C13. Trebuie adăugat cel puţin un congener pentru fiecare grupă de izomeri tetra-octocloruraţi ai compuşilor PCDD/F (şi cel puţin un congener pentru fiecare grupă de izomeri ai dioxinelor similare PCB, în cazul dozării acestora); alternativ se adaugă cel puţin un congener pentru fiecare funcţie de ioni selectată şi înregistrată prin spectrometrie de masă în scopul monitorizării compuşilor PCDD/F şi dioxinelor similare PCB. Se recomandă în cazul metodelor de confirmare utilizarea standardelor interne pentru cei 17 izomeri substituiţi în poziţiile 2,3,7,8 ai PCDD/F marcaţi cu C13 şi a celor 12 standarde interne ale dioxinelor similare PCB marcate cu C13 (în cazul dozării dioxinelor similare PCB). De asemenea, trebuie determinaţi factorii de răspuns relativ, prin utilizarea de soluţii de calibrare adecvate în cazul congenerilor pentru care nu se adaugă un compus analog marcat cu 13C. - În cazul produselor alimentare de origine vegetală şi de origine animală, conţinând mai puţin de 10% grăsime, este obligatorie adăugarea de etaloane interne înaintea fazei de extracţie, în cazul alimentelor de origine animală, conţinând mai mult de 10% grăsime, etaloanele interne se pot adăuga fie înaintea fazei de extracţie, fie după extracţia grăsimilor. Trebuie efectuată validarea eficacităţii fazei de extracţie în funcţie de faza în care se introduc etaloanele interne şi de modul de raportare a rezultatelor (pe baza produsului sau raportat la grăsime). - Înaintea analizei GC/SM trebuie adăugate unul sau două etaloane. - Controlul coeficientului de recuperare este necesar, în cazul metodelor de confirmare, coeficienţii de recuperare pentru etaloanele interne individuale trebuie să fie cuprinşi între 60-120%. Coeficienţi de recuperare mai mici sau mai mari pentru congenerii individuali, în special pentru unii compuşi hepta- şi octo-cloruraţi ai dibenzodioxinelor şi dibenzofuranilor, sunt acceptaţi numai dacă contribuţia acestora la valoarea TEQ nu depăşeşte 10% din valoarea TEQ totală (numai pentru compuşii PCDD/F). în cazul metodelor de screening, coeficienţii de recuperare trebuie să fie cuprinşi între 30-140%. - Trebuie efectuată separarea dioxinelor de compuşii cloruraţi interferenţi, cum sunt PCB şi eterii difenil cloruraţi, prin tehnici cromatografice adecvate (de preferinţă cu o coloană umplută cu florisil, alumină şi/sau carbon). - Separarea izomerilor prin gaz cromatografie trebuie să fie eficace (< 25% între vârfurile cromatogramelor compuşilor 1,2,3,4,7,8 - HxCDF şi 1,2,3,6,7,8-HxCDF). - Dozajul compuşilor trebuie efectuat conform metodei Agenţiei de Protecţie a Mediului din S.U.A. (Environment Protection Agency) EPA 1613, reviziune B: "Tetra-through octa-clorinate dioxins and furans by isotope dilution HRGC/HRMS", sau altei metode ce întruneşte criterii de performanţă echivalente. - Diferenţa dintre limita superioară şi limita inferioară nu trebuie să depăşească 20% pentru alimentele cu o contaminare în dioxine de aproximativ 1 pg OMS-TEQ/g grăsime (numai pentru compuşii PCDD/PCDF). Aceste recomandări se aplică şi în cazul alimentelor cu conţinut scăzut de grăsime, a căror contaminare este de ordinul 1 pg OMS-TEQ/g de produs. Pentru niveluri de contaminare inferioare, de exemplu 0,5 pg OMS-TEQ/g produs, diferenţa dintre limita superioară şi limita inferioară se poate situa între 25-40%. 7. Metode screening de analiză 7.1 Introducere Diferite abordări analitice pot fi efectuate folosind o metoda de screening: selectiv şi cantitativ. Abordarea prin screening (abordare selectiva) Răspunsul probelor este comparat cu răspunsul unei probe de referinţa situata la nivelul de interes. Probele cu un răspuns inferior (mai mic) decât al probei de referinţa sunt declarate negative, cele cu un răspuns superior probei de referinţa sunt bănuite a fi pozitive. Cerinţe: - În fiecare serie de probe de testat, extrase şi testate în acelaşi timp şi în condiţii identice, trebuie incluse un blanc şi o probă de referinţă. Răspunsul probei de referinţă trebuie să fie în mod clar mai ridicat în comparaţie cu proba blanc. - Trebuie incluse probe de referinţă suplimentare cu o concentraţie egală cu 0,5 x şi 2 x nivelul de interes pentru a demonstra eficacitatea metodei la concentraţia de interes. - În cazul analizei altor matrice trebuie demonstrat că proba (
  36. le)de referinţă sunt corespunzătoare, de preferinţă, prin includerea de probe cu o valoare TEQ stabilită prin HRGC/HRMS de ordinul probei de referinţă sau prin includerea unei probe blanc îmbogăţite pentru a atinge acest nivel. - În cazul bioanalizelor nu se poate utiliza un standard intern şi testele de repetabilitate sunt foarte importante pentru a se obţine informaţii asupra deviaţiei standard în cadrul unei serii de probe. Coeficientul de variaţie trebuie să fie sub 30%. - În cazul bioanalizelor trebuie definiţi compuşii-ţintă, interferenţele posibile, precum şi valoarea maximă pentru blanc. Abordarea cantitativa Abordarea cantitativă necesită serii de diluţii tip, un proces de purificare şi măsurare dublu sau triplu, precum şi controlul blancului şi al coeficientului de recuperare. Rezultatul se poate exprima în TEQ, ceea ce presupune că acei compuşi care produc semnalul corespund principiului TEQ. Aceasta se poate realiza prin utilizarea TCDD (sau un amestec standard de dioxine/furan) pentru obţinerea unei curbe etalon ce permite calcularea valorii TEQ în extract şi deci şi în probă. Rezultatul este apoi corectat cu valoarea TEQ calculată pentru proba blanc (luându-se în considerare impurităţile provenite din solvenţi sau din substanţele chimice utilizate) şi pentru recuperare (calculată pornind de la valoarea TEQ a unei probe de control de calitate a cărei concentraţie este în jurul nivelului de interes). Este esenţial să se noteze că o parte din pierderea aparentă de recuperare se datorează efectelor de matrice şi/sau diferenţelor dintre valorile FET în bioanaliză şi valorile FET stabilite de OMS. 7.2 Cerinţe pentru metodele de analiza folosite pentru screening - Screeningul (selectarea) se poate face cu metode de analiză GC/SM şi bioanalize. Cerinţele pentru metodele GC/SM sunt prevăzute la pct. 6 şi trebuie respectate. Cerinţele pentru bioanalize celulare sunt prevăzute la pct. 7.3 şi pentru bioanalize pe bază de kituri la pct. 7.4. - Sunt necesare informaţii asupra numărului de rezultate fals pozitive şi fals negative ale unei serii mari de probe situate sub sau peste limita maximă ori limita de intervenţie, în comparaţie cu valoarea TEQ determinată printr-o metodă analitică de confirmare. Procentele de probe fals negative trebuie să fie sub 1%. Procentul probelor fals pozitive trebuie să fie suficient de mic pentru ca metoda screening să fie avantajoasă. - Rezultatele pozitive trebuie întotdeauna confirmate printr-o metodă analitică de confirmare (HRGC/HRMS). De asemenea, probele ce se încadrează într-un domeniu larg de valori ale TEQ trebuie confirmate prin HRGC/HRMS (aproximativ 2-10% probe negative). Trebuie prezentate informaţii asupra corespondenţei dintre rezultatele bioanalizei şi cele obţinute din HRGC/HRMS. 7.3 Cerinţe specifice pentru bioanalize celulare - În cazul bioanalizelor este necesară utilizarea unei serii de concentraţii de referinţă pentru TCDD sau unui amestec de dioxine/furani (curba de răspuns cu R2 > 0,95 pentru o doză completă) la fiecare serie de probe. Totuşi, în scopul screeningului (selecţiei) poate fi folosita pentru analiza probelor cu nivel scăzut, o curba extinsa de nivel scăzut. - Pentru rezultatele bioanalizei obţinute într-un interval de timp constant se utilizează o concentraţie de referinţă pentru TCDD (aproximativ de 3 ori limita de cuantificare) pe un formular de control de calitate. O alternativa poate fi răspunsul relativ a unei probe de referinţa în comparaţie cu linia de calibrare a TCDD din moment ce răspunsul celulelor poate depinde de mulţi factori. - Grafice pentru controlul calităţii (CC) trebuie realizate şi verificate pentru fiecare tip de material de referinţă, în scopul asigurării că rezultatul corespunde cu indicaţiile stabilite. - Pentru calculele cantitative, diluarea probei utilizate trebuie să se situeze în partea liniară a curbei de răspuns. Probele care se situează deasupra acestei părţi liniare trebuie diluate şi analizate din nou. Prin urmare se recomandă analizarea cel puţin a 3 diluţii în acelaşi timp. - Deviaţia standard nu trebuie să fie peste 15% în cazul unei determinări în triplu pentru fiecare diluţie de probă şi să nu fie peste 30% între 3 experimente independente. - Limita de detecţie se poate stabili la o valoare de 3 ori mai mare decât deviaţia standard pentru blancul de solvenţi sau decât răspunsul fondului. Altă abordare constă în aplicarea unui răspuns superior răspunsului de fond (factor de inducţie de 5 ori mai mare decât blancul de solvent) calculat din curba etalon a zilei. Limita de cuantificare se poate stabili la o valoare de 5-6 ori mai mare decât deviaţia standard a blancului de solvent sau a răspunsului de fond ori prin aplicarea unui răspuns care este superior răspunsului de fond (factor de inducţie de 10 ori superior blancului de solvent) calculat din curba de calibrare a zilei. 7.4. Cerinţe specifice pentru bioanalize realizate cu ajutorul kiturilor*) ------ Notă ... *) Până în prezent nu s-a menţionat nici o dovadă că bioanalizele bazate pe kituri comercializate au suficientă sensibilitate şi acuitate pentru a fi utilizate în screeningul (selectarea) prezenţei dioxinelor în limitele stabilite în probe de alimente şi furaje. - Trebuie respectate instrucţiunile fabricantului în pregătirea şi analiza probei. - Kiturile nu trebuie utilizate după data expirării. - Materialele sau componentele destinate a fi folosite în cazul altor kituri nu trebuie folosite. - Kiturile trebuie păstrate în condiţiile de temperatură specificate şi utilizate la temperatura indicată. - Limita de detecţie pentru testele imunologice se obţine prin adunarea valorii medii cu o valoare egală de 3 ori deviaţia standard pentru o serie de 10 analize ale blancului şi prin împărţirea sumei obţinute la valoarea pantei din ecuaţia de regresie liniară - Trebuie utilizate standarde de referinţă pentru experimentele de laborator pentru siguranţa că răspunsul la standard se situează într-un domeniu acceptabil. 8. Raportarea rezultatelor În măsura în care procedurile analitice folosite fac posibil acest lucru, rezultatele analitice trebuie să cuprindă conţinutul de congeneri individuali PCDD/F şi ai PCB-urilor şi să fie raportate ca limită inferioară, limită superioară şi limită medie, pentru a cuprinde maximum de informaţii în raportarea rezultatelor şi prin urmare făcând posibilă interpretarea rezultatelor în funcţie de cerinţele specifice. Raportarea trebuie să includă, de asemenea, conţinutul în lipide al probei, precum şi metoda utilizată pentru extracţia lipidelor. Trebuie menţionaţi coeficienţii de recuperare pentru standardele interne individuale, în cazul în care aceştia se situează în afara domeniului menţionat la pct. 6, în cazul în care limita maximă este depăşită şi în alte cazuri, după cerinţe. Anexa VII la norma sanitară veterinară Secţiunea 1: Metode de prelevare pentru controlul oficial al nivelelor de staniu în alimente conservate 1. Scop şi domeniu de aplicare Probele destinate verificării oficiale a nivelurilor de staniu în alimente conservate vor fi prelevate în conformitate cu metodele descrise mai jos. Probele globale astfel obţinute vor fi considerate ca reprezentative pentru loturile respective. Conformitatea cu nivelurile maxime prevăzute în Anexa nr. I va fi stabilită pe baza nivelurilor determinate în probele de laborator. 2. Definiţii Lot: o cantitate identificabilă dintr-un produs alimentar, livrată o singură dată şi determinată de către o persoană autorizată ca având caracteristici comune, cum ar fi, originea, varietatea, tipul de ambalare, ambalator, expeditor, marcaje. Sublot: parte desemnată, a unui lot mare, pentru aplicarea metodei de prelevare a probei pe partea desemnată. Fiecare sublot trebuie să fie separat fizic şi să fie identificabil. Proba elementară: o cantitate dintr-un material prelevată dintr-o singură parte a lotului sau sublotului. Proba globală: totalul combinat al tuturor probelor elementare prelevate din lot sau sublot. Proba de laborator: probă destinată examenului de laborator 3. Prevederi generale 3.1. Personalul Prelevarea trebuie să fie realizată de către o persoană instruită pentru a efectua această activitate şi desemnată de către autoritatea care efectuează controlul oficial al nivelelor de staniu din alimente conservate. 3.2. Materialul care va fi prelevat Prelevarea se face separat din fiecare lot care urmează să fie examinat. 3.3. Precauţii În cursul prelevării şi preparării probelor trebuie luate precauţii pentru evitarea oricărei modificări care ar putea afecta conţinutul de staniu, determinarea analitică sau care ar putea face probele globale nereprezentative. 3.4. Probele elementare Pe cât posibil, probele elementare se vor preleva din puncte diferite ale lotului sau sublotului. Orice abatere de la această procedură trebuie să fie înregistrată în procesul verbal. 3.5. Prepararea probei globale Proba globală se obţine prin unirea probelor elementare. Această probă globală va fi omogenizată în laborator. 3.6. Probe identice (contraprobe) Probele identice (contraprobe) utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului vor fi prelevate din proba globală omogenizată, în afara situaţiei în care acest fapt nu contravine legislaţiei în vigoare. 3.7. Ambalarea şi transmiterea probelor Fiecare probă este introdusă într-un recipient curat şi inert din punct de vedere chimic, care oferă protecţie adecvată împotriva contaminării şi a deteriorării în timpul transportului. Se iau toate precauţiile necesare pentru evitarea oricărei modificări a compoziţiei probei care ar putea surveni în timpul transportului sau depozitării. 3.8. Sigilarea şi etichetarea probelor Fiecare probă prelevată în scopul controlului oficial de laborator va fi sigilată la locul prelevării şi identificată în conformitate cu reglementările în vigoare respective. Trebuie întocmit un proces verbal pentru fiecare prelevare, permiţând astfel identificarea fără dubiu a fiecărui lot indicând data şi locul prelevării probelor precum şi orice informaţie suplimentară care ar putea fi util chimistului analist. 4. Planul de prelevare a probelor Metoda de prelevare aplicată trebuie să asigure faptul că proba globală este reprezentativă pentru lotul controlat. 4.1 Numărul de probe elementare Numărul minim de probe elementare ce vor fi prelevate din conservele din lot trebuie să fie în conformitate cu prevederile din Tabelul 1. Probele elementare prelevate din fiecare conservă trebuie să aibă masă similară, rezultând o proba globală (a se vedea punctul 3.5) Tabelul 1. Numărul de conserve (probe elementare) ce vor fi prelevate pentru a forma proba globală ┌─────────────────────────────────┬────────────────────────────────┐ │Numărul de conserve din lot sau │ Numărul de conserve ce vor fi │ │ sublot │ prelevate │ ├─────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤ │ 1 la 25 │ Cel puţin 1 conservă │ ├─────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤ │ 26 la 100 │ Cel puţin 2 conserve │ ├─────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤ │ > 100 │ 5 conserve │ └─────────────────────────────────┴────────────────────────────────┘ Nivelurile maxime se aplică conţinutului fiecărei conserve, dar pentru fezabilitatea testării este necesar să se folosească o prelevare de probe globale. Dacă rezultatul testului pentru proba globală este mai mic dar apropiat de nivelul maxim şi dacă se suspectează că respectivele conserve individuale pot depăşi nivelul maxim, este necesară efectuarea de investigaţii avansate. 4.2 Prelevarea în etapa vânzării cu amănuntul Prelevarea de alimente în etapa vânzării cu amănuntul, trebuie efectuată ori de câte ori este posibil în conformitate cu prevederile referitoare la prelevarea de probe menţionată anterior. Atunci când acest lucru nu este posibil, se pot utiliza alte proceduri eficiente de prelevare a probelor în etapa vânzării cu amănuntul, cu condiţia ca acestea să asigure reprezentativitatea lotul prelevat. 5. Conformitatea lotului sau sublotului cu specificăţia În caz de litigiu, laboratorul de control analizează proba de laborator prin cel puţin două analize independente şi calculează media rezultatelor. Lotul este acceptat dacă media nu depăşeşte nivelul maxim menţionat în Anexa nr. 1 ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare. Lotul este neconform cu nivelul maxim prevăzut în Anexa nr. 1 dacă media depăşeşte nivelul maxim, în afara oricărui dubiu, ţinând cont de incertitudinea de măsurare şi corecţia pentru recuperare. Secţiunea 2: Prepararea probei şi criterii de performanţă pentru metodele de analiză utilizate pentru verificarea oficială a nivelurilor de staniu în alimente conservate 1. Precauţii şi consideraţii generale pentru staniu Cerinţa de bază este obţinerea unei probe de laborator reprezentative şi omogene, fără introducerea unei contaminării secundare. Chimistul analist se va asigura că probele nu vor fi contaminate în timpul pregătirii probei. Acolo unde este posibil, aparatura care vine în contact cu proba va fi fabricată din materiale inerte, de exemplu materiale plastice cum ar fi polipropilena, PTFE etc., iar acestea vor fi curăţite cu soluţii acide pentru a reduce riscul contaminării. Pentru lamele de tăiere poate fi folosit oţel inoxidabil de înaltă calitate. Materialul prelevat primit de laborator va fi utilizat în întregime pentru prepararea materialului de testare. Rezultate reproductibile se pot obţine numai din probe foarte fin omogenizate. 2. Tratarea probei sub forma primită în laborator Proba globală completă se macină fin (acolo unde este cazul) şi se amestecă folosind un procedeu despre care s-a demonstrat că asigură o omogenizare completă. 3. Subdivizarea probelor în scopul controlului şi dreptului la recurs În scopul controlului, dreptului la recurs şi al arbitrajului probele identice (contraprobe) se prelevează din materialul omogenizat conform reglementărilor în vigoare privind prelevarea probelor. 4. Cerinţe privind controlul şi metodele de analiză care vor fi utilizate în laborator 4.1. Definiţii Mai jos este redat un număr de definiţii uzuale care trebuie utilizate în laboratoare: r = repetabilitatea, valoarea sub care diferenţa absolută dintre rezultatele a două teste separate obţinute în condiţii de repetabilitate (de exemplu: aceeaşi probă, acelaşi operator, acelaşi aparat, acelaşi laborator şi interval scurt de timp) se situează în limitele unei probabilităţi specifice (în principiu 95%); astfel r = 2,8 x s(
  37. r)s(
  38. r)= deviaţia standard, calculată din rezultatele obţinute în condiţii de repetabilitate RSD(
  39. r)- deviaţia standard relativă, calculată din rezultate obţinute în condiţii de repetabilitate _ [(sr/
  40. x)x 100], _ unde x este media rezultatelor tuturor probelor de la toate laboratoarele. R = reproductibilitatea, valoarea sub care diferenţa absolută dintre rezultatele unui singur test, obţinute în condiţii de reproductibilitate (de exemplu: pentru materialul identic obţinut de operatori în diferite laboratoare, prin utilizarea metodei testului standardizat), se situează în limitele unei probabilităţi (în principiu 95%); R = 2,8 x S(R). S(R) = deviaţia standard, calculată din rezultatele obţinute în condiţii de reproductibilitate RSDR) = deviaţia standard relativă, calculată în urma rezultatelor obţinute în condiţii de reproductibilitate _ [(sR/
  41. x)x 100] HORRAT(
  42. r)= RSD(
  43. r)calculat, divizat prin valoarea RSD(
  44. r)estimată din ecuaţia Horwitz presupunând r = 0,66 R. HORRAT(R) = valoarea RSD(R) calculată, divizată prin valoarea RSD(R) calculată din ecuaţia Horwitz U = incertitudinea extinsă, folosind un factor de acoperire de 2 care conferă un nivel de siguranţă de aproximativ 95%. 4.2. Cerinţe generale Metodele de analiză care se utilizează vor fi selecţionate în funcţie de următoarele criterii: - specificitate; - acurateţe; - precizie: variaţiile repetabilităţii în cadrul aceluiaşi laborator şi ale reproductibilităţii între laboratoare diferite. Aceste valori trebuie să fie obţinute în urma unui proces de colaborare organizat în conformitate cu un protocol recunoscut pe plan internaţional şi trebuie să fie exprimate într-o formă recunoscută pe plan internaţional; - limita de detecţie; - sensibilitate; - practicabilitate; - alte criterii stabilite în funcţie de necesităţi. 4.3. Cerinţe specifice În cazul în care la nivel naţional nu sunt recomandate metode specifice pentru determinarea nivelurilor de aflatoxine din alimente, laboratoarele pot selecta orice altă metodă, condiţia fiind ca metoda selectată să îndeplinească criteriile menţionate în Tabelul 2. Validarea trebuie să includă în mod ideal un material de referinţă certificat. Tabelul 2. Criterii de analiză pentru metodele de analiză pentru staniu 4.3.1. Criterii de performanţă - Aproximaţia funcţiei de incertitudine Pentru a evalua dacă o metodă de analiză este potrivită pentru a fi utilizată în laborator se poate folosi aproximaţia funcţiei de incertitudine. Laboratorul poate folosi o metoda care va produce rezultate în limitele incertitudinii standard maxime. Incertitudinea standard maximă poate fi calculată utilizând următoarea formulă: Uf = √'76(LOD/2)^2+(0,lC)^2 unde; Uf este incertitudinea standard maximă LOD este limita de detecţie a metodei C este concentraţia de interes Dacă metoda analitică furnizează rezultate cu incertitudini de măsurare mai mici decât incertitudinea standard maximă, metoda va fi la fel de potrivită cu aceea care întruneşte caracteristicile de performanţă redate în Tabelul 2. 4.4. Calculul recuperării şi raportarea rezultatelor Rezultatul analitic este raportat corectat sau necorectat pentru recuperare. Modul de raportare şi nivelul de recuperare trebuie raportate. Rezultatul analitic corectat pentru recuperare va fi utilizat pentru verificarea conformităţii (punctul 5, Secţiunea 1). Rezultatul analitic se raportează ca X+/-LJ, unde x este rezultatul analitic şi U este incertitudinea de măsurare. 4.5. Standardele de calitate ale laboratoarelor Laboratoarele trebuie să fie acreditate. 4.6 Alte consideraţii pentru analize Pregătirea probelor Trebuie luate măsuri de precauţie pentru a se asigura că tot staniul din probă este extras în soluţia pentru analiză, în particular se admite că procedura de dizolvare a probei trebuie executată în aşa fel încât să nu precipite speciile Sn IV hidrolizate (de exemplu oxidul de staniu SnO
(2), Sn(OH)
(4), SnO
(2).H
(2)O). Probele preparate se păstrează în HCI 5 mol/l. Totuşi SnCl
(4)se volatilizează cu uşurinţă şi astfel de soluţii nu ar trebui încălzite. ---------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.