Pe scurt
Această normă stabilește cum trebuie raportate datele pentru a se întocmi bilanțul monetar și se aplică anumitor instituții financiare. Scopul este de a asigura o metodologie unitară pentru colectarea informațiilor necesare calculării agregatelor monetare.
Ce reglementează
- Metodologia de raportare a datelor pentru elaborarea bilanțului monetar.
- Clasificarea activelor bilanțiere (numerar, credite, titluri de valoare, acțiuni, active fixe, alte active).
- Clasificarea pasivelor bilanțiere (depozite).
- Definițiile termenilor specifici utilizați în contextul raportării (ex: bilanț monetar, fonduri de piață monetară, rezidenți, nerezidenți).
Cui îi privește
- Instituțiile de credit.
- Societățile de administrare a investițiilor și societățile de investiții autoadministrate care administrează fonduri de piață monetară.
Puncte cheie
- Bilanțul monetar este o sinteză statistică a tuturor categoriilor bilanțiere de activ și pasiv existente la sfârșitul lunii de raportare.
- Activele bilanțiere se raportează la valoare brută și sunt clasificate în categorii precum numerar, credite (pentru consum, locuințe, afaceri, alte scopuri), titluri de valoare negociabile și nenegociabile, acțiuni și active fixe.
- Pasivele bilanțiere includ depozitele, care sunt sume datorate de instituțiile de credit creditorilor și pot fi depozite overnight sau depozite la termen.
- Fondurile de piață monetară sunt organisme de plasament colectiv care investesc cu prioritate în instrumente ale pieței monetare, cu scadența reziduală de până la un an.
Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.