Lege Nr. 45 din 1 iulie 1993

LEGE Nr. 45 din 1 iulie 1993 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura penală Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 147 din 1 iulie 1993 Parlamentul României adopta prezenta lege.

Articolul I Codul de procedură penală se modifica şi se completează după cum urmează:

Articolul 25

Judecătoria judeca în prima instanţa toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.

Competenţa tribunalului militar

Articolul 26Tribunalul militar judeca în prima instanţa:

Competenţa tribunalului

Articolul 27Tribunalul:

Competenţa tribunalului militar teritorial

Articolul 28Tribunalul militar teritorial:

Competenţa Curţii de Apel

Articolul 28^1

Curtea de Apel:

Competenţa Curţii Militare de Apel

Articolul 28^2

Curtea Militară de Apel:

Competenţa Curţii Supreme de Justiţie

Articolul 29Curtea Suprema de Justiţie:

Cauzele se reunesc şi la instanţele de apel, precum şi la cele de recurs, de acelaşi grad, dacă se afla în acelaşi stadiu de judecată."

Articolul 85Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurămînt

"Jur ca voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu !"

În timpul depunerii jurământului, martorul tine mina pe cruce sau pe biblie.

Referirea la divinitate din formula jurământului se schimba potrivit credinţei religioase a martorului.

Martorului de alta religie decît cea creştină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fără confesiune va depune următorul jurămînt: "Jur pe onoare şi constiinta ca voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu."

Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun jurămîntul vor rosti în faţa instanţei următoarea formula: " Ma oblig ca voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. "

Situaţiile la care se referă alin. 3, 4, 5 şi 6 se reţin de organul judiciar pe baza afirmaţiilor făcute de martor.

După depunerea jurământului, preşedintele va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă.

Minorul care nu a împlini 14 ani nu depune jurămînt; i se atrage însă atenţia sa spună adevărul."

Articolul 137

^1. - Persoanei reţinute sau arestate i se aduc, de îndată, la cunoştinţa, motivele reţinerii sau ale arestării. Învinuirea se aduce la cunoştinţa celui arestat, în cel mai scurt termen, în prezenta unui avocat Când se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, procurorul sau instanţa de judecată încunoştinţează despre aceasta, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemnează invinuitul sau inculpatul, consemnindu-se aceasta într-un proces-verbal."

Articolul 155Durata arestării inculpatului poate fi prelungită în caz de necesitate şi numai motivat

Prelungirea duratei arestării inculpatului poate fi dispusă de instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de instanţa corespunzătoare în a carei raza teritorială se afla locul de deţinere."

Articolul 156

Prelungirea duratei arestării se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectuează urmărirea penală. Propunerea organului de cercetare penală este avizată de procurorul care exercită supravegherea Propunerea se înaintează conducătorului parchetului din care face parte cel care a făcut sau a avizat propunerea sau, după caz, procurorului şef de secţie din Parchetul General, cu cel puţin 8 zile înainte de expirarea duratei arestării. Acesta, dacă apreciază că nu este cazul ca inculpatul să fie pus în libertate, sesizează, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea termenului, instanţa competenţa.

Dacă arestarea a fost dispusă de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui corespunzător instanţei competente sa acorde prelungirea, propunerea se înaintează procurorului de la parchetul ierarhic superior, care, dacă o socoteşte intemeiata, sesizează instanţa, potrivit alin. 2.

Propunerea se anexează la adresa de sesizare a instanţei. În cuprinsul adresei se pot arata şi alte motive care justifica prelungirea arestării decît cele cuprinse în propunere." 21. Articolele 157 şi 158 se abroga.

Măsura dispusă de instanţa se comunică administraţiei locului de deţinere, care este obligată sa o aducă la cunoştinţa inculpatului."

33 bis. La articolul 172 se introduce un alineat final, cu următorul conţinut: "Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocaţi, spre a lua măsuri."

Articolul 218

Procurorul conduce şi controlează activitatea de cercetare penală a poliţiei şi a altor organe şi supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale Organele de cercetare penală sunt obligate sa încunoştiinţeze de îndată pe procuror despre infracţiunile de care au luat cunoştinţa.

Procurorul poate să asiste la efectuarea oricărui act de cercetare penală sau sa-l efectueze personal. Procurorul poate să ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penală, care este obligat sa-l trimită, cu toate actele, materialele şi datele privitoare la fapte care formează obiectul cercetării. "

Articolul 247

Executarea mustrării şi mustrării cu avertisment, prevăzute în art. 91 din Codul penal, aplicate de procuror o dată cu dispunerea încetării urmăririi penale în cazul înlocuirii răspunderii penale, se face potrivit art. 487, care se aplică în mod corespunzător Împotriva ordonanţei prin care s-a dispus înlocuirea răspunderii penale se poate face plîngere în termen de 5 zile de la înştiinţarea prevăzută în art. 246.

Punerea în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în alin. 2, iar dacă s-a făcut plîngere şi a fost respinsă, după respingerea acesteia.

Executarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii se efectuează potrivit art. 442 şi 443."

Articolul 249

^1. - În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. b^1), executarea sancţiunilor cu caracter administrativ, prevăzute în art. 18^1 din Codul penal, se face potrivit art. 247, care se aplică în mod corespunzător Punerea în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în art. 247 alin. 2, iar dacă s-a făcut plîngere şi a fost respinsă, după respingerea acesteia."

Secţiunea I

Apelul Hotărârile supuse apelului

Articolul 361Sentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel

Încheierile date în prima instanţa pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul.

Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea sentinţei.

Persoanele care pot face apel

Articolul 362Pot face apel

Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b)-f) şi de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat, şi de către soţul acestuia.

Termenul de declarare a apelului

Articolul 363Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel

Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. În cauzele în care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la înregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. După redactarea hotărârii, instanţa este obligată sa trimită de îndată dosarul procurorului, iar acesta este obligat sa-l restituie după expirarea termenului de apel.

Pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cît şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centrul de reeducare sau într-un institut medical educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

În cazul prevăzut în art. 362 lit. e), calea de atac poate fi exercitată de îndată după pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare şi cel mai tirziu în 10 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza. Judecarea apelului se face numai după soluţionarea cauzei, afară de cazul când procesul a fost suspendat.

Repunerea în termen

Articolul 364

Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa de apel constata ca intirzierea a fost determinata de o cauza temeinica de împiedicare, iar cererea de apel a fost facuta în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile Până la soluţionarea repunerii în termen, instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate.

Apelul peste termen

Articolul 365

Partea care a lipsit atât la judecata, cît şi la pronunţare, poate declara apel şi peste termen, dar nu mai tirziu decît 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea.

Instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate.

Declararea apelului

Articolul 366Apelul se declara prin cerere scrisă. Cererea trebuie semnată de persoana care face declaraţia

Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanţa a carei hotărâre se ataca sau de apărător. Cererea poate fi atestata şi de primarul sau secretarul consiliului local, ori de funcţionarul desemnat de aceştia, din localitatea unde domiciliază.

Cererea de apel nesemnata ori neatestata poate fi confirmată în instanţa de parte ori de reprezentantul ei.

Procurorul şi oricare dintre părţile prezente la pronunţarea hotărârii pot declara apel oral în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea. Instanţa ia act şi consemnează aceasta într-un proces-verbal.

Instanţa la care se depune apelul

Articolul 367

Cererea de apel se depune la instanţa a carei hotărâre se ataca. Persoana care se afla în stare de deţinere poate depune cererea de apel şi la administraţia locului de deţinere Dacă apelul este declarat oral, aceasta se constata într-un proces-verbal.

Cererea de apel înregistrată sau atestata în condiţiile art. 187 ori procesul-verbal întocmit de administraţia locului de deţinere se înaintează de îndată instanţei prevăzute la alin. 1.

Renunţarea la apel

Articolul 368După pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de declarare a apelului, părţile pot renunţa în mod expres la aceasta cale de atac

Asupra renunţării, cu excepţia apelului care priveşte latura civilă a cauzei, se poate reveni înăuntrul termenului pentru declararea apelului.

Renunţarea sau revenirea asupra renunţării poate să fie facuta personal de parte sau prin mandatar special.

Retragerea apelului

Articolul 369

Până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se afla în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestata sau consemnată într-un proces- verbal de către conducerea locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a carei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel Reprezentanţii legali pot retrage apelul cu respectarea, în ceea ce priveşte latura civilă, a condiţiilor prevăzute de legea civilă. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal.

Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.

Apelul declarat de procuror şi retras poate fi insusit de partea în favoarea căreia a fost declarat.

Efectul suspensiv al apelului

Articolul 370Apelul declarat în termen este suspensiv de executare, atât în ce priveşte latura penală, cît şi latura civilă, afară de cazul când legea dispune altfel

Efectul devolutiv al apelului şi limitele sale

Articolul 371

Instanţa judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces În cadrul limitelor arătate în alineatul precedent, instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Neagravarea situaţiei în propriul apel

Articolul 372Instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel

De asemenea, în apelul exercitat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.

Efectul extensiv

Articolul 373

Instanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putind hotărî şi în privinta lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea Motivarea apelului

Articolul 374

Motivele de apel se formulează în scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie să fie depus la instanţa de apel cel mai tirziu până în ziua judecaţii. Motivele de apel se pot formula şi oral în ziua judecaţii Fixarea termenului de judecată şi prezenta părţilor

Articolul 375Preşedintele instanţei de apel, primind dosarul, fixează termen pentru judecarea apelului

Judecarea apelului se face cu citarea părţilor.

Judecarea apelului nu poate avea loc decît în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de deţinere.

Dispoziţiile alineatului precedent nu sunt aplicabile în cazul judecării apelului declarat împotriva hotărîrilor prin care s-a dispus restituirea pentru completarea urmăririi sau prin care s-a soluţionat un conflict de competenţa.

Prezenta procurorului

Articolul 376Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie, oricare ar fi obiectul cauzei

Ordinea în care se da cuvintul

Articolul 377

Dacă la termenul fixat apelul este în stare de judecată, preşedintele completului da cuvintul apelantului, apoi intimatului şi în urma procurorului. Dacă între apelurile declarate se afla şi apelul procurorului, primul cuvint îl are acesta În cazul în care procurorul sau părţile invoca necesitatea administrării de noi probe, apelantul trebuie să arate aceste probe şi mijloacele de proba cu ajutorul cărora pot fi administrate.

Procurorul şi părţile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.

Inculpatul are cel din urma cuvintul.

Judecarea apelului

Articolul 378

Instanţa, judecind apelul, verifica hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanţa de apel În vederea soluţionării apelului, instanţa poate da o noua apreciere probelor din dosarul cauzei şi poate administra orice noi probe pe care le considera necesare.

Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate.

Soluţiile la judecata în apel

Articolul 379Instanţa, judecind apelul, pronunţa una dintre următoarele soluţii

Soluţii complimentare

Articolul 380

Dacă hotărârea este desfiintata pentru ca s-a constatat existenta vreuneia din situaţiile arătate în art. 333, se dispune restituirea cauzei procurorului, pentru a lua măsuri în vederea completării urmăririi penale Chestiuni complimentare

Articolul 381

Instanţa, deliberind asupra apelului, face, când este cazul, aplicatia dispoziţiilor privitoare la reluarea dezbaterilor şi a celor privitoare la repararea pagubei, la măsurile asiguratorii, la cheltuielile judiciare şi la orice alte probleme de care depinde soluţionarea completa a apelului. De asemenea, instanţa de apel verifica dacă s-a făcut o justa aplicare de către prima instanţa a dispoziţiilor privitoare la computarea reţinerii şi arestării şi adauga, dacă este cazul, timpul de arestare scurs după pronunţarea hotărârii atacate cu apel Instanţa deliberează şi hotărăşte asupra oricărei alte probleme de care depinde soluţionarea completa a apelului.

Desfiinţarea apelului

Articolul 382În caz de admitere a apelului, hotărârea atacată se desfiinţează în întregime, dar în limitele prevăzute în art. 371 şi 373

Hotărârea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă, dacă aceasta nu împiedica justa soluţionare a cauzei.

Când prima instanţa a dispus arestarea inculpatului, instanţa de apel poate menţine măsura arestării în caz de desfiinţare a hotărârii.

Conţinutul deciziei

Articolul 383

Decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă în partea introductivă menţiunile prevăzute la art. 355, iar în expunere, temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum şi temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluţiile prevăzute în art. 379 pct. 2. Dispozitivul trebuie să cuprindă soluţia data de instanţa de apel, data pronunţării deciziei şi menţiunea ca pronunţarea s-a făcut în şedinţa publică În cazul când inculpatul s-a aflat în stare de deţinere, în expunere şi dispozitiv trebuie să se arate timpul care se deduce din pedeapsa.

Când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-şi reia cursul.

Când s-a decis restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale, la redactarea deciziei se tine seama şi de dispoziţiile art. 333 alin. 2, care se aplică în mod corespunzător.

Procedura de rejudecare

Articolul 384

Judecarea în fond a cauzei de către instanţa de apel sau rejudecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii atacate se desfăşoară potrivit dispoziţiilor cuprinse în partea specială, titlul II, cap. I şi II, care se aplică în mod corespunzător Limitele rejudecarii

Articolul 385

Instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de apel, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea apelului Dacă hotărârea a fost desfiintata în apelul procurorului, declarat în defavoarea inculpatului, sau în apelul părţii vătămate, instanţa care rejudeca poate pronunţa şi o pedeapsă mai grea decît cea arătată în art. 372 alin. 2 şi art. 373 alin. 2.

Când hotărârea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă, instanţa de rejudecare se pronunţa în limitele în care hotărârea a fost desfiintata.

Secţiunea II

Recursul Hotărârile supuse recursului

Articolul 385'1. - Pot fi atacate cu recurs

Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinta sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Recursul declarat împotriva sentinţei sau deciziei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărârii.

Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinta cărora părţile nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede aceasta cale de atac.

Persoanele care pot face recurs

Articolul 385^2. - Pot face recurs persoanele arătate în art. 362, care se aplică în mod corespunzător

Termenul de declarare a recursului

Articolul 385^3. - Termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel

Dispoziţiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen şi declararea peste termen a caii de atac se aplică în mod corespunzător.

Declararea, renunţarea şi retragerea recursului

Articolul 385^4. - Recursul se declara în condiţiile prevăzute în art. 366 şi 367, care se aplică în mod corespunzător

Părţile pot renunţa la recurs potrivit dispoziţiilor art. 368 şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.

Efectul suspensiv al recursului

Articolul 385^5. - Recursul este suspensiv de executare atât în ce priveşte latura penală, cît şi latura civilă, afară de cazul când legea dispune altfel

Efectul devolutiv şi limitele sale

Articolul 385

^6. - Instanţa judeca recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de recurs şi numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces Instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385^9.

Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385'9, iar instanţa este obligată ca, în afară temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, sa examineze întreaga cauza sub toate aspectele.

Efectul extensiv şi limitele sale

Articolul 385

^7. - Instanţa de recurs examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă, putind hotărî şi în privinta lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea Procurorul, chiar după expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el în termen şi faţă de alte persoane decît acelea la care s-a referit, fără a se putea crea acestora o situaţie mai grea.

Neagravarea situaţiei în propriul recurs

Articolul 385^8. - Instanţa de recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recurs

În recursul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de recurs nu poate agrava situaţia acesteia.

Cazurile în care se poate face recurs

Articolul 385^9. - Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri

Cazurile prevăzute la pct. 1-7, 10, 13, 14, 19 şi 20 se iau în considerare totdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17 şi 18 se iau în considerare din oficiu numai când au influentat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

Când instanţa ia în considerare motivele de casare din oficiu, este obligată să le pună în discuţia părţilor.

Motivarea recursului

Articolul 385^10. - Recursul trebuie motivat

Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut de art. 385'6 alin. 3, când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecaţii.

Prezenta părţilor şi a procurorului

Articolul 385^11. - Judecarea recursului se face cu citarea părţilor

Judecarea recursului nu poate avea loc decît în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de deţinere.

Dispoziţiile alineatului precedent nu sunt aplicabile în cazurile prevăzute în art. 375 alin. 4 şi nici în judecarea recursului împotriva încheierilor privind măsurile preventive.

Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie în toate cazurile.

Raportul scris

Articolul 385

^12. - Preşedintele instanţei de recurs, primind dosarul, fixează termen pentru judecarea recursului şi poate delega, totodată, unul din judecători să facă un raport scris asupra recursului. La Curtea Suprema de Justiţie, raportul poate fi întocmit de un judecător sau un magistrat asistent Raportul trebuie să cuprindă, pe scurt, obiectul procesului, soluţiile pronunţate de instanţe şi faptele reţinute de ultima instanţa, în măsura în care sunt necesare soluţionării recursului.

Raportul trebuie să mai conţină observaţii asupra condiţiilor de admisibilitate a recursului, precum şi expunerea motivelor de recurs, cu referiri, dacă este cazul, la jurisprudenta şi doctrina, fără a se arata opinia raportorului.

În raport se semnaleaza din oficiu şi cazurile de casare arătate în art. 385^9 alin. 2.

Magistratul raportor face în mod obligatoriu parte din compunerea instanţei de judecată, iar în caz de imposibilitate se numeşte un nou raportor cu cel puţin 48 de ore înainte de judecată.

Dezbaterea recursului

Articolul 385

^13. - După citirea raportului, când s-a dispus întocmirea acestuia, preşedintele completului da cuvintul recurentului, apoi intimatului şi în urma procurorului. Dacă între recursurile declarate se afla şi recursul procurorului, primul cuvint îl are acesta Procurorul şi părţile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.

Inculpatul are cel din urma cuvintul.

Verificarea hotărârii

Articolul 385

^14. - Instanţa, judecind recursul, verifica hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanţa de recurs Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror şi de părţi.

Soluţiile

Articolul 385^15. - Instanţa, judecind recursul, pronunţa una din următoarele soluţii

Când recursul priveşte atât hotărârea primei instanţe, cît şi hotărârea instanţei de apel, în caz de admitere şi dispunerea rejudecarii de către instanţa a carei hotărâre a fost casată, cauza se trimite la prima instanţa, dacă ambele hotărâri au fost casate şi la instanţa de apel când numai hotărârea acesteia a fost casată.

Curtea Suprema de Justiţie, dacă admite recursul, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanţa a carei hotărâre a fost casată sau, când interesele justiţiei o cer, de către o alta instanţa egala în grad;

Soluţii şi chestiuni complimentare

Articolul 385

^16. - Când instanţa de recurs casează hotărârea şi retine cauza spre rejudecare, potrivit art. 385^15 pct. 2 lit d), se pronunţa şi asupra probelor ce urmează a fi administrate, fixind termen pentru rejudecare Dispoziţiile art. 380 şi 381 se aplică în mod corespunzător.

Desfiinţarea hotărârii şi conţinutul deciziei

Articolul 385^17. - În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată se casează în întregime, dar în limitele prevăzute în art. 385'6 şi 385'7

Dispoziţiile art. 382 alin. 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător.

Decizia instanţei de recurs trebuie să cuprindă, în partea introductivă, menţiunile prevăzute în art. 355, iar în expunere, temeiurile de fapt şi cele de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea recursului, precum şi temeiurile care au dus la adoptarea soluţiilor prevăzute în art. 385'15 pct. 2. Dispozitivul trebuie să cuprindă soluţia data de instanţa de recurs, data pronunţării deciziei şi menţiunea ca pronunţarea s-a făcut în şedinţa publică.

Dispoziţiile art. 383 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.

Dacă instanţa retine cauza spre rejudecare, în decizie se menţionează probele ce urmează a fi administrate.

Limitele rejudecarii

Articolul 385

^18. - Instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de recurs, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea recursului Când hotărârea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă, instanţa de rejudecare se pronunţa în limitele în care hotărârea a fost casată.

Procedura de rejudecare

Articolul 385

^19. - Rejudecarea cauzei după casarea hotărârii atacate se desfăşoară potrivit dispoziţiilor cuprinse în partea specială, titlul II, cap. I şi II, care se aplică în mod corespunzător."

Articolul 401

Competenţa sa judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în prima instanţa. Când temeiul cererii de revizuire consta în existenta unor hotărâri ce nu se pot concilia, competenţa se determina potrivit dispoziţiilor art. 35."

Articolul 407Sentinţele instanţei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. 3 şi art. 406 alin. 1, sunt supuse apelului, iar decizia data în apel este supusă recursului."

Articolul 409Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare la Curtea Suprema de Justiţie orice hotărâre definitivă

Cazurile în care se poate face recurs în anulare

Articolul 410Hotărârile definitive de condamnare, achitare şi încetare a procesului penal pot fi atacate cu recurs în anulare în următoarele cazuri

I. Cazurile în care recursul are efect cu privire la situaţia părţilor din proces:

II. Cazurile în care recursul poate fi declarat numai în favoarea condamnatului:

Hotărârile definitive, altele decît cele prevăzute la alin. 1, pot fi atacate cu recurs în anulare numai dacă sunt contrare legii.

Termenul de declarare

Articolul 411

Recursul în anulare în favoarea celui condamnat poate fi declarat oricând, chiar după moartea acestuia, cu privire la latura penală, iar cu privire la latura civilă, numai dacă soluţionarea acesteia se răsfrânge asupra laturii penale Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi în cazul când recursul în anulare se face în favoarea persoanei faţă de care s-a încetat procesul penal.

În celelalte cazuri, recursul în anulare poate fi declarat numai în termen de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Suspendarea executării

Articolul 412Procurorul general poate dispune suspendarea executării hotărârii înainte de introducerea recursului în anulare

După sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, aceasta poate dispune suspendarea executării atacate sau sa revină asupra suspendării acordate.

Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul în care cel condamnat a început executarea pedepsei.

Aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor de suspendare a executării hotărârii se face prin instanţa de executare.

Citarea părţilor

Articolul 413

La judecarea recursului în anulare, declarat în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau faţă de care s-a încetat procesul penal, părţile se citeaza. Dacă recursul este declarat în favoarea condamnatului, părţile se citeaza când Curtea Suprema de Justiţie considera necesar, precum şi în cazul când s-ar putea modifica despăgubirile civile Părţile prezente la judecarea recursului în anulare au dreptul la cuvint, chiar dacă nu au fost citate.

Retragerea recursului în anulare

Articolul 414Până la închiderea dezbaterilor, procurorul general poate retrage recursul în anulare

Retragerea recursului în anulare trebuie motivată.

Motivarea, judecarea şi soluţionarea recursului în anulare

Articolul 414

^1. - Motivarea, judecarea şi soluţionarea recursului în anulare se fac potrivit dispoziţiilor din cap. III, secţiunea II, care se aplică în mod corespunzător şi se completează cu dispoziţiile din aceasta secţiune Când condamnatul se găseşte în curs de executare a pedepsei, Curtea Suprema de Justiţie, admiţând recursul în anulare şi pronuntind casarea cu trimitere, dispune asupra stării de libertate a acestuia.

Când recursul în anulare este făcut în favoarea unui condamnat decedat sau când, după introducerea recursului în anulare, condamnatul în favoarea căruia a fost făcut recursul a decedat, prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit. g), recursul va fi judecat, iar în caz de admitere, Curtea Suprema de Justiţie, pe baza lucrărilor din dosar, sau instanţa de trimitere, când a fost necesară completarea probelor, va hotărî potrivit dispoziţiilor din art. 13 alin. 2 şi 3, care se aplică în mod corespunzător.

Recursul în interesul legii

Articolul 414

^2. - Procurorul general, direct, sau ministrul justiţiei, prin intermediul procurorului general, are dreptul, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legilor penale şi de procedura penală pe întreg teritoriul tarii, sa ceara Curţii Supreme de Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au primit o soluţionare diferita din partea instanţelor de recurs Deciziile prin care se soluţionează sesizările se pronunţa de secţiile unite şi se aduc la cunoştinţa instanţelor de Ministerul Justiţiei.

Soluţiile se pronunţa numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărîrilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese."

Articolul 416Hotărârile primei instanţe rămân definitive

Articolul 416^1. - Hotărârile instanţei de apel rămân definitive

Hotărârile pronunţate în prima instanţa de către Curtea Suprema de Justiţie se pun în executare, după caz, de Tribunalul municipiului Bucureşti sau de tribunalul militar teritorial cu sediul în Bucureşti."

Articolul 426

Pedeapsa interzicerii exerciţiului unor drepturi se pune în executare prin trimiterea de către instanţa de executare a unei copii de pe dispozitivul hotărârii, consiliului local în a cărui raza îşi are domiciliul condamnatul şi organului care supraveghează exercitarea acestor drepturi."

Articolul 451

Înlocuirea executării pedepsei închisorii cu executarea în închisoare militară, în cazul condamnaţilor care au devenit militari în termen în cursul judecaţii la o instanţa civilă, precum şi pentru cei care au devenit militari în termen după rămînerea definitivă a hotărârii de condamnare, se dispune de către tribunalul militar în a cărui raza teritorială se găseşte unitatea militară din care face parte cel condamnat, la sesizarea comandantului Înlocuirea executării pedepsei într-o închisoare militară, cu executarea într-un loc de deţinere în cazul condamnaţilor care au fost trecuţi în rezerva înainte de începerea executării pedepsei, se dispune de către instanţa prevăzută la alineatul precedent, din oficiu sau la sesizarea comandantului unităţii militare din care făcea parte cel condamnat." 88. Articolul 452 va avea următorul cuprins: "Reducerea pedepsei pentru militari

Articolul 452

Reducerea pedepsei ce se executa în închisoare militară în cazul şi condiţiile prevăzute în art. 62 alin. 2 din Codul penal se face la sesizarea comandantului acelei inchisori Instanţa competenţa sa reducă pedeapsa este tribunalul militar în a cărui raza teritorială se afla închisoarea militară."

Articolul 477Termenul de apel şi cel de recurs sunt de 3 zile de la pronunţare

Dosarul cauzei se înaintează instanţei de apel sau, după caz, instanţei de recurs în următoarele 24 de ore de la declararea apelului ori a recursului.

Judecarea în apel şi în recurs se face de urgenta."

Articolul 493

Dispoziţiile art. 483-489 se aplică în mod corespunzător şi la judecata în instanţa de apel şi de recurs, în cauzele privitoare la infracţiuni săvârşite de minori."

Articolul 494

Competenţa să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în prima instanţa cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a carei raza teritorială domiciliază condamnatul."

Articolul 501Hotărârea prin care instanţa rezolva cererea de reabilitare este supusă apelului, iar hotărârea pronunţată de instanţa de apel este supusă recursului."

Articolul II Următorii termeni din Codul de procedură penală şi din alte legi cu dispoziţii de procedura penală se înlocuiesc astfel:

Articolul III 1. Cauzele în curs de urmărire penală la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispoziţiilor prevăzute de această lege. Actele şi lucrările efectuate până la acea data, potrivit legii anterioare, rămân valabile.

Aceeaşi regula se aplică şi cauzelor ce se rejudeca după casare.

Actele şi lucrările efectuate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, potrivit legii anterioare, rămân valabile.

Recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi considerate apeluri şi vor fi judecate potrivit competentei prevăzute de prezenta lege când hotărârea atacată este supusă apelului.

Articolul IV Orice dispoziţie contrară prezentei legi se abroga.

Articolul V Prezenta lege intră în vigoare pe data de 1 iulie 1993.

Articolul VI Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, precum şi cu modificările făcute până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se va republica în Monitorul Oficial al României.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 iunie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI prof. univ. de. OLIVIU GHERMAN Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 iunie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României. p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR MARŢIAN DAN -----------