LEGE Nr. 45 din 1 iulie 1993

Pe scurt

Această lege modifică și completează Codul de procedură penală, aducând schimbări în organizarea și funcționarea sistemului judiciar penal din România. Principalul scop este de a asigura apărarea ordinii de drept, a persoanei și a drepturilor acesteia, precum și prevenirea infracțiunilor.

Ce reglementează

• Competența instanțelor de judecată (judecătorii, tribunale militare, tribunale, curți de apel, curți militare de apel, Curtea Supremă de Justiție) în funcție de tipul infracțiunii și calitatea persoanei.
• Reguli privind reunirea cauzelor penale în caz de indivizibilitate sau conexitate.
• Condițiile în care un judecător sau procuror nu poate participa la judecarea unei cauze.
• Modul de administrare a probelor și depunerea jurământului de către martori.

Cine este vizat

• Cetățenii României, în special cei implicați în procese penale, fie ca învinuiți/inculpați, fie ca martori.
• Militarii, salariații civili din anumite ministere și servicii, precum și demnitarii și înalții funcționari publici, pentru care sunt stabilite competențe specifice ale instanțelor.

Puncte cheie

• Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, a persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
• Judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
• Probele nu au valoare prestabilită, iar aprecierea lor se face de organul de urmărire penală și de instanța de judecată conform convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate.
• Persoanei reținute sau arestate i se aduc, de îndată, la cunoștință motivele reținerii sau arestării, iar învinuirea se aduce la cunoștință celui arestat, în cel mai scurt termen, în prezența unui avocat.