Pe scurt
Această decizie clarifică modul de interpretare și aplicare a unor articole din Codul de procedură fiscală referitoare la înstrăinarea bunurilor imobile, în special în cazul promisiunilor bilaterale de schimb și al hotărârilor judecătorești care țin loc de acte autentice.
Ce reglementează
- Obligația de a prezenta certificatul de atestare fiscală la înstrăinarea bunurilor imobile.
- Condițiile în care o instanță poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de schimb pentru bunuri imobile.
- Dacă o hotărâre judecătorească ce ține loc de act autentic de înstrăinare este considerată o procedură de executare silită.
Cui îi privește
- Proprietarii de clădiri, terenuri și mijloace de transport care doresc să le înstrăineze.
- Părțile implicate în promisiuni bilaterale de schimb de bunuri imobile.
- Instanțele de judecată care soluționează cereri de constatare a valabilității unor promisiuni de schimb și de pronunțare a unor hotărâri care să țină loc de acte autentice.
Puncte cheie
- Pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și mijloacelor de transport, proprietarii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală care să ateste achitarea tuturor obligațiilor de plată datorate bugetului local.
- Actele prin care se înstrăinează bunuri cu încălcarea prevederilor privind certificatele fiscale sunt nule de drept.
- Prevederile privind certificatele fiscale nu se aplică în cazul procedurii de executare silită, procedurii insolvenței și procedurilor de lichidare.
- Instanța de judecată va solicita certificat fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în cazul cererilor prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile.
Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.