HOTĂRÂREA din 19 iulie 2016

Pe scurt

Această hotărâre se referă la imposibilitatea legală a unor persoane de a introduce acțiuni în stabilirea paternității din cauza termenului de prescripție prevăzut de legea română, ceea ce a adus atingere dreptului lor la respectarea vieții private.

Ce reglementează

• Termenul de prescripție pentru acțiunile în stabilirea paternității copiilor născuți în afara căsătoriei.
• Aplicabilitatea în timp a modificărilor legislative privind imprescriptibilitatea acțiunilor de paternitate.
• Compatibilitatea legislației naționale cu Articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la respectarea vieții private).
• Deciziile Curții Constituționale privind neretroactivitatea legii civile în contextul stabilirii paternității.

Cui îi privește

• Copiii născuți în afara căsătoriei, în special cei născuți înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2007.
• Părinții sau reprezentanții legali ai acestor copii.

Puncte cheie

• Inițial, acțiunea în stabilirea paternității trebuia introdusă în termen de un an de la nașterea copilului sau de la încetarea conviețuirii mamei cu pretinsul tată.
• Legea nr. 288/2007 a introdus imprescriptibilitatea dreptului copilului de a introduce o acțiune în stabilirea paternității pe durata vieții acestuia.
• Curtea Constituțională a declarat neconstituțional Art. II din Legea nr. 288/2007, stabilind că noile dispoziții nu se aplică retroactiv copiilor născuți înainte de intrarea în vigoare a legii.
• Instanțele naționale au respins acțiunile de paternitate introduse de reclamanți ca fiind prescrise, invocând principiul neretroactivității legii civile și decizia Curții Constituționale.