DECIZIA nr. 9 din 30 martie 2020

Pe scurt

Această decizie stabilește cum trebuie interpretate și aplicate unitar dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la probele noi care pot fi propuse și încuviințate în faza apelului.

Ce reglementează

• Admisibilitatea probelor noi în apel.
• Relația dintre propunerea probelor la prima instanță și în faza de apel.
• Cazurile în care probele respinse sau propuse tardiv la prima instanță pot fi admise în apel.
• Interpretarea articolelor 470, 478 alin. (2) și 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 254 alin. (1) și (2) din același cod.

Cui îi privește

• Instanțele judecătorești, pentru a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii.
• Părțile implicate în procesele civile (reclamant, pârât, apelanți), în special în faza de apel.

Puncte cheie

• În noțiunea de probe noi ce pot fi încuviințate în apel se includ atât probele propuse în fața primei instanțe și respinse conform art. 255 și art. 258 din Codul de procedură civilă, cât și cele care nu au fost propuse la prima instanță sau au fost propuse tardiv.
• Probele noi pot fi enunțate pentru prima dată prin cererea de apel sau prin întâmpinarea la apel.
• Articolele 470 alin. (4) și 478 alin. (2) din Codul de procedură civilă permit propunerea de probe noi în apel.
• Sancțiunea decăderii impusă de art. 254 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu se opune admiterii probelor noi în apel, având în vedere caracterul devolutiv al apelului.