Surse oficialelegislatie.just.ro · EUR-Lex
Europaius
Română
ČeštinaDeutschFrançaisEspañolPolskiItalianoNederlandsÖsterreichBelgiquePortuguêsSvenskaDanskSuomiSlovenčinaIrelandMagyarEestiLietuviųLatviešuSlovenščinaHrvatskiΚύπροςMaltiΕλληνικάLuxembourgБългарски
Română

GHID din 4 decembrie 2009

Pe scurt

Acest ghid stabilește modul de diagnosticare și tratament în cazurile de ruptură prematură și precoce de membrane, condiții care afectează sarcina. Scopul său este să standardizeze practica medicală și să îmbunătățească îngrijirea pacientelor.

Ce reglementează

  • Diagnosticul și conduita medicală în cazul rupturii premature de membrane (RPmM).
  • Diagnosticul și conduita medicală în cazul rupturii precoce de membrane (RPcM).
  • Diagnosticul și tratamentul complicațiilor, cum ar fi corioamniotita.
  • Monitorizarea maternă și fetală înainte și după naștere.

Cui îi este adresat

  • Personalului medical specializat în obstetrică-ginecologie.
  • Personalului medical din alte specialități, precum pediatria-neonatologia și anestezia-terapia intensivă, care se confruntă cu aceste probleme.

Puncte cheie

  • Ruptura prematură de membrane (RPmM) este definită ca ruperea membranelor între 26 și 37 de săptămâni de sarcină, cu cel puțin o oră înainte de debutul travaliului, afectând 2-3% din sarcini.
  • Ruptura precoce de membrane (RPcM) este definită ca ruperea membranelor după 37 de săptămâni complete de sarcină, cu cel puțin o oră înainte de debutul travaliului, afectând 4-8% din sarcini.
  • Corioamniotita, o infecție intrauterină, poate fi histologică, bacteriologică sau clinică și crește riscul de morbiditate și mortalitate maternă și fetală.
  • Ghidul oferă recomandări pentru evaluarea materno-fetală, profilaxia cu antibiotice, corticoterapia, tocoliza și finalizarea sarcinii, în funcție de vârsta gestațională.
Textul legii
Textul legii

GHID din 4 decembrie 2009 privind ruptura prematură şi precoce de membrane (Anexa nr. 8)*) Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 88 bis din 9 februarie 2010 --------------- Notă ... *) Aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.524/2009 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 9 februarie

  1. Cuprins
  2. Introducere
  3. Scop
  4. Metodologie de elaborare 3.
  5. Etapele procesului de elaborare 3.
  6. Principii 3.
  7. Data reviziei
  8. Structură
  9. Evaluare şi diagnostic 5.
  10. Anamneza 5.
  11. Diagnosticul clinic 5.
  12. Diagnosticul paraclinic 5.
  13. Diagnosticul complicaţiilor RPmM şi RPcM 5.4.
  14. Diagnosticul corioamniotitei 5.4.1.
  15. Diagnosticul clinic de corioamniotită 5.4.1.
  16. Diagnosticul paraclinic al corioamniotitei
  17. Conduită 6.
  18. RPcM 6.1.
  19. Etapizarea conduitei în cazul gravidelor internate cu RPcM 6.1.1.
  20. Evaluarea materno-fetală 6.1.1.
  21. Profilaxia cu antibiotice 6.1.1.
  22. Finalizarea sarcinii 6.
  23. RPmM 6.2.
  24. Etapizarea conduitei în cazul gravidelor internate cu RPmM 6.2.
  25. RPmM între 26-31 săptămâni de amenoree 6.2.2.
  26. Evaluarea materno-fetală 6.2.2.
  27. Monitorizarea materno fetală 6.2.2.
  28. Profilaxia cu antibiotice (vezi 6.1.1.2) 6.2.2.
  29. Corticoterapia 6.2.2.
  30. Tocoliza 6.2.2.
  31. Transferul gravidei 6.2.2.
  32. Finalizarea sarcinii 6.2.
  33. RPmM între 32-34 săptămâni de amenoree 6.2.3.
  34. Evaluarea materno-fetală 6.2.3.
  35. Monitorizarea maternă şi fetală (vezi 6.2.1.2) 6.2.3.
  36. Profilaxia cu antibiotice (vezi 6.1.1.2) 6.2.3.
  37. Corticoterapia 6.2.3.
  38. Amniocenteza 6.2.3.
  39. Tocoliza 6.2.3.
  40. Transferul gravidei 6.2.3.
  41. Finalizarea sarcinii 6.2.
  42. RPmM între 34-37 săptămâni de amenoree 6.2.4.
  43. Evaluarea materno-fetală 6.2.4.
  44. Monitorizarea maternă şi fetală (vezi 6.2.1.2) 6.2.4.
  45. Profilaxia cu antibiotice (vezi 6.1.1.2) 6.2.4.
  46. Corticoterapia 6.2.4.
  47. Amniocenteza 6.2.4.
  48. Tocoliza (vezi 6.2.1.5) 6.2.4.
  49. Transferul gravidei 6.2.4.
  50. Finalizarea sarcinii 6.
  51. Conduita în cazul corioamniotitei 6.3.
  52. Obiectivele conduitei în cazul corioamniotitei 6.3.1.
  53. Conduită medicală 6.3.1.
  54. Conduită obstetricală 6.3.1.
  55. Operaţia cezariană în caz de corioamniotită
  56. Urmărire şi monitorizare 7.
  57. Monitorizarea maternă antepartum 7.
  58. Monitorizarea maternă postpartum 7.
  59. Monitorizarea fetală
  60. Aspecte administrative 8.
  61. Măsuri administrative generale 8.
  62. Măsuri administrative în caz de corioamniotită
  63. Bibliografie
  64. Anexe 8.
  65. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor 8.
  66. Scorul Bishop 8.
  67. Medicaţia menţionată în ghid Precizări Ghidurile clinice pentru Obstetrică şi Ginecologie sunt elaborate cu scopul de a asista personalul medical pentru a lua decizii în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale. Ele prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate, pentru a fi luate în considerare de către medicii obstetricieni/ginecologi şi de alte specialităţi, precum şi de celelalte cadre medicale implicate în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale. Deşi ghidurile reprezintă o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţionează să înlocuiască raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicală este un proces integrativ care trebuie să ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientului, precum şi resursele, caracterele specifice şi limitările instituţiilor de practică medicală. Se aşteaptă ca fiecare practician care aplică recomandările în scopul diagnosticării, definirii unui plan terapeutic sau de urmărire, sau al efectuării unei proceduri clinice particulare să utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al pacientei în funcţie de particularităţile acesteia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţia conţinută în ghid să fie corectă, redată cu acurateţe şi susţinută de dovezi. Dată fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, ele nu pot şi nu garantează că informaţia conţinută în ghid este în totalitate corectă şi completă. Recomandările din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la abordările terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, ele sunt bazate pe consensul experţilor din cadrul specialităţii. Totuşi, ele nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflecta în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator. Ghidurile clinice, spre diferenţă de protocoale, nu sunt gândite ca directive pentru un singur curs al diagnosticului, managementului, tratamentului sau urmăririi unui caz, sau ca o modalitate definitivă de îngrijire a pacientului. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare pe baza circumstanţelor individuale şi opţiunii pacientului, precum şi resurselor şi limitărilor specifice instituţiei sau tipului de practică medicală. Acolo unde recomandările acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificărilor trebuie justificate detaliat. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declină responsabilitatea legală pentru orice inacurateţe, informaţie percepută eronat, pentru eficacitatea clinică sau succesul oricărui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate din utilizarea sau aplicarea lor. De asemenea, ele nu îşi asumă responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în acest ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie să verifice literatura de specialitate specifică prin intermediul surselor independente şi să confirme că informaţia conţinută în recomandări, în special dozele medicamentelor, este corectă. Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mărcii sau al producătorului, nu constituie sau implică o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţă de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizată în scop publicitar sau în scopul promovării unui produs. Opiniile susţinute în această publicaţie sunt ale autorilor şi nu reprezintă în mod necesar opiniile Fondului ONU pentru Populaţie sau ale Agenţiei Elveţiene pentru Cooperare şi Dezvoltare. Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuă. Cea mai recentă versiune a acestui ghid poate fi accesată prin Internet la adresa www.ghiduriclinice.ro. Ghidurile clinice pentru obstetrică şi ginecologie au fost realizate cu sprijinul tehnic şi financiar al UNFPA, Fondul ONU pentru Populaţie şi al Agenţiei Elveţiene pentru Cooperare şi Dezvoltare, în cadrul proiectului RoNeoNat. Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice Profesor Dr. Gheorghe Peltecu, preşedinte Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, secretar Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România Profesor Dr. Vlad I. Tica, preşedinte Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România Profesor Dr. Florin Stamatian, preşedinte Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Dr. Roxana Radu, reprezentant Preşedinte - Profesor Dr. Florin Stamatian Co-preşedinte - Profesor Dr. Gheorghe Peltecu Secretar - Profesor Dr. Radu Vlădăreanu Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului Coordonator Profesor Dr. Florin Stamatian Scriitor Şef de lucrări Dr. Gheorghe Cruciat Membri Şef de lucrări Dr. Daniel Mureşan Dr. Gabriela Caracostea Preparator Dr. Kovacs Tunde Integrator Dr. Alexandru Epure Evaluatori externi Profesor Dr. Decebal Hudiţă Profesor Dr. Bela Szabo Profesor Dr. Radu Vlădăreanu Abrevieri ATI anestezie terapie intensivă CA corioamniotită f fiolă i.m. intramuscular i.v. intravenos Kg kilogram LA lichid amniotic mcg milicentigram mg miligram min minut mil milioane ml mililitru mUI miliunităţi internaţionale p.e.v perfuzie endovenoasă RCIU retard de creştere intrauterină RM ruptură de membrane RPcM ruptură precoce de membrane RPmM ruptură prematură de membrane UI unităţi internaţionale INTRODUCERE Ruptură prematură de membrane (RPmM) - este definită ca ruperea membranelor la o vârsta gestaţională de peste 26 săptămâni de amenoree şi sub 37 săptămâni de amenoree complete, cu cel puţin o oră înainte de debutul travaliului. Afectează 2-3 % din sarcini. (1, 2, 3) Ruptură precoce de membrane (RPcM) - este definită ca ruperea membranelor la o vârsta gestaţională de peste 37 săptămâni complete de amenoree şi se produce cu cel puţin o oră înainte de debutul travaliului. Afectează 4-8 % din sarcini. (1, 2, 3) Frecvenţa ambelor forme este între 6-20% dintre totalul naşterilor. (1, 2, 3) RPmM cauzează 40% din cazurile de prematuritate şi expune pacienta şi fătul în special la riscul patologiei infecţioase.

(1)Corioamniotita reprezintă din punct de vedere clinic procesul infecţios afectând conţinutul intrauterin pe parcursul sarcinii. Sunt utilizaţi termenii echivalenţi: "infecţie intraamniotică" sau "infecţia lichidului amniotic". Forma clinică afectează în jur de 1% din naşteri.
(8)Incidenţa tuturor formelor de corioamniotită este cuprinsă între 13% şi 60%, fiind incluse aici toate formele: de la cele subclinice la cele manifeste.
(5)CA determină creşterea morbidităţii şi mortalităţii materne şi fetale.
(6)Corioamniotita prezintă trei forme:
(7)- CA histologică caracterizată prin prezenţa markerilor inflamatori histologici la nivelul membranelor, placentei sau cordonului. Diagnosticul este precizat postpartum. - CA bacteriologică este definită de prezenţa germenilor în lichidul amniotic sau la nivelul membranelor, placentei sau cordonului. Diagnosticul se poate preciza intra sau postnatal. - CA clinică se asociază cu prezenţa semnelor şi simptomelor precum şi a modificărilor biologice caracteristice. SCOP Obiectivul ghidului este de a standardiza diagnosticul şi conduita în cazurile cu RPmM şi RPcM. Prezentul Ghid clinic pentru conduita în cazurile de RPmM şi RPcM, se adresează personalului de specialitate obstetrică-ginecologie, dar şi personalului medical din alte specialităţi (medicul pediatru-neonatolog, medicul de anestezie-terapie intensivă) ce se confruntă cu problematica abordată. Prezentul Ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este elaborat pentru satisfacerea următoarelor deziderate: - creşterea calităţii unui serviciu medical, a unei proceduri medicale - referirea la o problemă cu mare impact pentru starea de sănătate sau pentru un indicator specific - reducerea variaţiilor în practica medicală (cele care nu sunt necesare) - reducerea unui risc sau eliminarea unei incertitudini terapeutice - aplicarea evidenţelor în practica medicală, diseminarea unor noutăţi ştiinţifice - integrarea unor servicii sau proceduri (chiar interdisciplinare) - creşterea încrederii personalului medical în rezultatul unui act medical - ghidul constituie un instrument de consens între clinicieni - ghidul protejează practicianul din punctul de vedere al malpraxisului - ghidul asigură continuitatea între serviciile oferite de medici şi de asistente - ghidul permite structurarea documentaţiei medicale - ghidul permite oferirea unei baze de informaţie pentru analize şi comparaţii - armonizarea practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţional acceptate Se prevede că acest ghid să fie adaptat la nivel local sau regional. METODOLOGIE DE ELABORARE 1.
  1. Etapele procesului de elaborare Ca urmare a solicitării Ministerului Sănătăţii Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie, Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA) a organizat în 8 septembrie 2006 la Casa ONU o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie. A fost prezentat contextul general în care se desfăşoară procesul de redactare a ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor. A fost de asemenea prezentată metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, a fost prezentat un plan de lucru şi au fost agreate responsabilităţile pentru fiecare instituţie implicată. A fost aprobată lista de subiecte ale ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnic de Elaborare (GTE) pentru fiecare subiect. În data de 14 octombrie 2006, în cadrul Congresului Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România a avut loc o sesiune în cadrul căreia au fost prezentate, discutate în plen şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatului ghidurilor. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost contractat un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese. Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi asupra metodologiei redactării ghidurilor, după care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului. După verificarea ei din punctul de vedere al principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatarea ei a rezultat versiunea 2 a ghidului, care a fost trimisă pentru revizia externă la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de recenzorii externi şi au redactat versiunea 3 a ghidului. Pe parcursul ghidului prin termenul de medic(ul) se va înţelege medicul de specialitate Obstetrică - Ginecologie, căruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţată în clar, pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilităţii actului medical. Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei detaliate punct cu punct în cadrul unei Întâlniri de Consens care a avut loc la Mamaia, în perioada 11-13 mai 2007, cu sprijinul Agenţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare a Guvernului Elveţian (SDC) şi a Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA). Participanţii la Întâlnirea de Consens sunt prezentaţi în Anexa
  2. Ghidurile au fost dezbătute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării. Evaluarea finală a ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul Agree elaborat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România. Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul 1524 din 4 decembrie 2009 şi de Colegiul Medicilor prin documentul nr. 3994 din 20 septembrie 2007 şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 7 august
  3. 1.
  4. Principii Ghidul clinic pentru "Ruptura prematură şi precoce de membrane" a fost conceput cu respectarea principilor de elaborare a Ghidurilor clinice pentru obstetrică şi ginecologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România. Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazată pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizată o explicaţie bazată pe nivelul dovezilor şi a fost precizată puterea ştiinţifică (acolo unde există date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizată alăturat tăria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa
  5. 1.
  6. Data reviziei Acest ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie va fi revizuit în 2009 sau în momentul în care apar dovezi ştiinţifice noi care modifică recomandările făcute. STRUCTURĂ Ghidul clinic pentru obstetrică şi ginecologie este structurat în 4 capitole specifice temei abordate: - Evaluare (aprecierea riscului) şi diagnostic - Conduită (prevenţie şi tratament) - Urmărire şi monitorizare - Aspecte administrative EVALUARE ŞI DIAGNOSTIC Standard Medicul trebuie să precizeze diagnosticul de RM pe B baza: (1, 2, 3, 4) - anamnezei - examenului clinic - pH vaginal Opţiune Medicul poate să precizeze diagnosticul de RM pe baza examinărilor paraclinice şi de laborator. E 1.
  7. Anamneza Standard Medicul trebuie să aibă în vedere diagnosticul de RM la o gravidă care acuză eliminare pe cale vaginală de lichid. A Argumentare Diagnosticul de certitudine este precizat anamnestic în 90% din cazurile de RM. (5, 6) Ib Standard Medicul trebuie să suspecteze şi să evalueze drept C gravide cu risc pentru RPmM şi RPcM pacientele care prezintă următoarele date anamnestice:
(16)- sarcină multiplă - polihidramnios - incompetenţă cervico-istmică - infecţii vaginale - orice sângerare pe cale vaginală în cursul sarcinii actuale - placenta praevia cu/fără sângerare - cerclaj cervical - amniocenteză - antecedente de RPM la sarcini anterioare - multiparitate - fibromatoză uterină - malformaţii uterine: - uter dublu - uter septat - uter didelf >Standard Medicul trebuie să îşi crească suspiciunea de RPmM şi RPcM în faţa asocierii mai multor factori. E >Standard Medicul trebuie să aibă în vedere ca RPmM şi RPcM poate apărea şi în absenţa oricărui factor de risc menţionat. B >Argumentare Studiile au arătat că în aproximativ jumătate din cazuri nu se poate decela un factor favorizant al RPmM şi RPcM.
(12)IIb 1.5. Diagnosticul clinic Standard Medicul trebuie să utilizeze la consultul obstetrical, specul sau valve sterile. (5, 6) B Argumentare Utilizarea unui specul sau valve sterile este necesar pentru a se evita contaminarea microbiană care este implicată în scurtarea intervalului dintre momentul RM şi declanşarea naşterii. (5, 6) IIa Recomandare Se recomandă medicului să nu efectueze tuşeul vaginal pentru stabilirea diagnosticului de RM. B Argumentare Efectuarea tuşeului vaginal la gravidele cu RM, scurtează în mod semnificativ intervalul dintre ruperea membranelor şi naştere. Studiile arată că efectuarea tuşeului vaginal nu aduce elemente suplimentare de diagnostic cu excepţia situaţiilor în care este vorba de altă prezentaţie decât cea cefalică.
(7)IIb Standard Medicul trebuie să vizualizeze la examenul cu valve scurgerea de LA opalescent sau meconial pentru diagnosticul clinic. B Argumentare Diagnosticul clinic care constă în vizualizarea LA clar sau modificat duce la punerea diagnosticului în 90% din cazuri.
(13)IIa >Standard Medicul trebuie să efectueze următoarele manevre în B cazul în care pierderea de lichid nu se produce spontan: - apăsarea transabdominală pe fundul uterin - să solicite pacientei să efectueze manevra Valsalva >Argumentare Pierderea de lichid nu este evidentă întotdeauna la examinarea clinică. Manevrele amintite produc creşterea presiunii intraabdominale şi facilitează exteriorizarea lichidului amniotic în cazurile cu RM.
(13)IIb Standard Medicul trebuie să stabilească prin examenul cu valve dacă există prolabarea cordonului ombilical. B Argumentare Prolabarea cordonului ombilical impune extragerea fătului viu prin operaţie cezariană, intervenţia având caracter de urgenţă.
(14)IIa Recomandare Se recomandă medicului, în cazurile de dubiu asupra RM, să indice aplicarea unui torşon vulvar steril, acesta fiind schimbat periodic pentru a se observa îmbibarea cu LA. E 1.6. Diagnosticul paraclinic Opţiune Medicul poate să efectueze examinarea ecografică obstetricală transabdominală în cazurile cu suspiciune de RM. B Argumentare Examinarea ultrasonografică obstetricală transabdominală este o metoda care orientează diagnosticul de RM prin vizualizarea oligoamniosului.
(15)IIb >Standard În cazul efectuării examinării ecografice obstetricale transabdominale medicul trebuie să precizeze următoarele date: B - cantitatea de LA prin realizarea indexului amniotic - stabilirea vârstei gestaţionale - stabilirea dezvoltării fetale (biometria fetală) - evolutivitatea sarcinii - stabilirea prezentaţiei - localizarea placentei - anomalii fetale, anexiale sau uterine >Argumentare Examenul ecografic obstetrical transabdominal nu diferenţiază un oligoamnios preexistent de o RM, dar reducerea indexului lichidului amniotic în prezenţa rinichilor fetali normali şi absenţa RCIU impune diagnosticul de RM. De asemenea, se va avea în vedere că o cantitate normală de lichid amniotic nu exclude diagnosticul de RM.
(3)IIb Recomandare Se recomandă medicului să verifice pH-ul vaginal pentru diagnosticul RM. E Opţiune Medicul poate indica efectuarea testului la Nitrazine pentru diagnosticul RM. A Argumentare Determinarea pH-ului vaginal cu testul la Nitrazine are o senzitivitate de 90% şi 17% rată fals pozitivă.
(8)IIb Opţiune Medicul poate indica determinarea fibronectinei şi a factorului de creştere insuline-like care leagă proteina-
  1. A Argumentare Senzivitatea celor două metode este ridicată: 94% pentru fibronectina fetală şi respectiv 97% pentru factorul de creştere insuline-like care leagă proteina-
  2. (10, 11) Ib Recomandare Se recomandă medicului să indice efectuarea de culturi din secreţiile cervico-vaginale şi în special pentru depistarea Streptococului de grup B. B Argumentare Prezenţa streptococului de grup B poate induce o patologie fetală infecţioasă severă şi impune conduită specifică. Nu s-a dovedit în mod concludent beneficiul efectuării culturilor cervicale: acestea au doar 53% valoare predictivă şi 25% rată fals pozitivă.
(9)IIa 1.
  1. Diagnosticul complicaţiilor RPmM şi RPcM Standard Medicul trebuie să diagnosticheze prin mijloace clinice E şi paraclinice specifice complicaţiile cele mai frecvente ale RPmM şi RPcM. - Fetale: - procidenţă sau prolabare de cordon ombilical - moarte fetală în utero - infecţiile fetale - Materne: - corioamniotita - dezlipirea prematură de placentă normal inserată Argumentare RPmM şi RPcM se însoţeşte de un grad crescut al complicaţiilor materne sau fetale: (17-22) - naştere în primele 7 zile după RPmM cu prematuritate în 50%-75% din cazuri - tulburări respiratorii ale nou-născutului în 35% din cazuri - patologia cordonului ombilical (procidenţă sau prolabare) în 32% - 76% din cazuri - corioamniotită în 13%-76% din cazuri - DPPNI în 4%-12% din cazuri - moarte fetală antepartum în 1-2% din cazuri Aceasta implică depistarea activă şi respectiv tratamentul prompt conform protocoalelor adecvate fiecărei afecţiuni. 1.7.
  2. Diagnosticul corioamniotitei Standard Medicul trebuie să aibă în vedere posibilitatea apariţiei corioamniotitei la toate cazurile cu RPmM şi RpcM şi să adopte o atitudine activă de depistare a acesteia. B Argumentare CA reprezintă o complicaţie frecventă a RPmM şi RPcM, dar formele grave sunt rare.
(13)IIb 1.7.1.1. Diagnosticul clinic de corioamniotită Standard Medicul trebuie să suspecteze apariţia corioamniotitei la orice gravidă cu RPmM şi RpcM care prezintă unul sau mai multe din semnele următoare: C - febră maternă (peste 37,8°C) prezentă la două examinări succesive la interval de 4-6 ore - tahicardie maternă - scurgeri vaginale modificate - leucocitoză maternă - tahicardie fetală Argumentare Prezenţa semnelor amintite şi a leucocitozei materne sunt sugestive pentru apariţia corioamniotitei la o gravidă cu RPmM şi RpcM.
(23)IV Standard Medicul trebuie să stabilească diagnosticul de corioamniotită dacă la semnele menţionate anterior se asociază scurgeri vaginale purulent-fetide. C Argumentare Asocierea semnelor de suspiciune cu sensibilitatea uterină crescută şi scurgerile vaginale purulent-fetide sunt înalt sugestive pentru prezenţa CA, dar tablou clinic complet este prezent doar în 12,5% din cazuri.
(23)IV 1.7.1.2. Diagnosticul paraclinic al corioamniotitei Standard Medicul trebuie să indice recoltarea următoarelor probe biologice pentru susţinerea diagnosticului clinic de corioamniotită: B - hemoleucograma - examinarea microscopică a frotiurilor colorate Gram, din lichidul amniotic necentrifugat - culturi din lichidul amniotic (19, 20) Argumentare Valoarea analizelor necesare în diagnosticul CA este următoarea: IIa - Leucocitoza peste 15000/mmc semnalează riscul CA histologice (OR=14,2; p<0,05, sensibilitate 65%) şi riscul de naştere în perioada imediat următoare.
(24)- Culturile din LA demonstrează germenii implicaţi în producerea infecţiei şi sensibilitatea lor la antibiotice. Cel mai frecvent sunt regăsiţi următorii germeni: Streptococul de grup B, Escherichia colli, Neisseria gonorrhoeae, Trichomonas vaginalis şi Chlamydia trachomatis. (26, 27, 28) - Examinarea microscopică a frotiurilor colorate Gram permite o orientare iniţială privind tipul de germeni implicaţi. Aceasta este necesară pentru instituirea cât mai rapidă a unui tratament antibiotic etiologic. (19, 20) Recomandare Se recomandă medicului să indice determinarea proteinei C reactive pentru susţinerea diagnosticului clinic de corioamniotită. B Argumentare Proteina C reactivă este considerată patologică în cursul sarcinii între 7-20 mg/l. O valoare peste 7 mg/l se asociază cu un risc crescut de CA (OR = 8,4; p < 0,05; sensibilitate: 81%) (24, 25) şi pentru naştere prematură. IIa CONDUITĂ Recomandare Se recomandă medicului să acţioneze pentru prevenirea RPmM şi RPcM în situaţiile în care există factori de risc. E Argumentare Există situaţii în care medicul poate acţiona în scopul prevenirii RPmM şi RPcM, în mod particular în funcţie de patologia care poate duce la RPmM şi RPcM. >Standard La gravidele cu membrane intacte, sub 34 SA, în prezenţa contractilităţii uterine medicul trebuie să indice administrarea de tocolitice. B >Argumentare Administrarea de tocolitice la gravidele care prezintă contractilitate uterină previne modificările segmentului uterin şi respectiv dilatarea colului uterin. Prin aceste acţiuni au rol şi în prevenirea RPmM şi RPcM.
(23)IIa >Standard Medicul trebuie să trateze infecţiile vaginale conform antibiogramei. B >Argumentare Infecţiile vulvo-vaginale contribuie în colaborare cu ceilalţi factori etiopatogenetici la producerea RPmM şi RPcM. Dintre infecţiile vulvo-vaginale cea cu anaerobi (vaginozele bacteriene) pare să deţină un rol demonstrabil în etiopatogenia RPmM şi RPcM, de aceea tratamentul lor poate constitui un mijloc de prevenire a RPmM şi RPcM. (24, 25) III >Recomandare Se recomandă medicului efectuarea cerclajului uterin în incompetenţa cervico-istmică, în condiţiile asanării florei patogene vaginale. C >Argumentare Cerclajul uterin poate avea un caracter profilactic sau curativ ("la cald"). Rolul său în prevenirea RPmM şi RPcM şi a naşterii premature este neclar. Se consideră că previne colonizarea microbiană a polului ovular inferior. Se recomandă asocierea antibioticelor şi a tocoliticelor. (26, 27) IV Standard În cazul RM confirmate, medicul trebuie să acţioneze în funcţie de următorii parametri: E - vârsta gestaţională - examinarea ecografică actuală - prezenţa sau nu a corioamniotitei - prezenţa sau nu a travaliului - starea fătului 1.8. RPcM Standard Medicul trebuie să recomande internarea pacientelor cu RPcM. E 1.8.1. Etapizarea conduitei în cazul gravidelor internate cu RPcM Standard Medicul trebuie să urmeze următorul protocol. E 1.8.1.1. Evaluarea materno-fetală Standard Medicul trebuie să evalueze gravida şi fătul (vezi capitolul Evaluare şi diagnostic). E 1.8.1.2. Profilaxia cu antibiotice Standard Medicul trebuie să indice administrarea profilactică de antibiotice la 12 ore de la RPcM.
(3)A Argumentare Utilizarea antibioticelor după RPcM este asociată cu scăderea semnificativă a corioamniotitei (RR 0,57; 95% CI 0,37-0, 86).
(3)Ia >Recomandare Se recomandă medicului să administreze profilactic următoarele preparate: A - Ampicillinum 2 grame im sau iv la 12 ore (vezi Ghidul "Profilaxia antibiotică în obstetrică-ginecologie") sau - Erythromycinum 250 mg im sau iv la 6 ore (12, 13, 21) >Argumentare Utilizarea antibioticelor după RPcM este asociată cu scăderea semnificativă a corioamniotitei (RR 0,57; 95% CI 0,37-0,86), scăderea semnificativă a infecţiilor neonatale şi a anomaliilor cerebrale ale nou-născuţilor.
(3)Ia 1.8.1.
  1. Finalizarea sarcinii Recomandare Se recomandă medicului să finalizeze sarcina imediat după internare şi stabilirea diagnosticului. E >Standard Medicul trebuie să finalizeze sarcina în RPcM: E - prin operaţie cezariană în următoarele cazuri: - eşecul declanşării farmacologice a travaliului - prezentaţie pelviană - uter cicatricial - status fetal incert (suferinţă fetală) - de urgenţă în caz de prolabare de cordon Recomandare Se recomandă medicului să efectueze inducerea farmacologică a travaliului utilizând Oxytocinum. E 1.
  2. RPmM 1.9.
  3. Etapizarea conduitei în cazul gravidelor internate cu RPmM Standard Medicul trebuie să urmeze următorul protocol. E 1.9.
  4. RPmM între 26-31 săptămâni de amenoree 1.9.2.
  5. Evaluarea materno-fetală Standard Medicul trebuie să evalueze gravida şi fătul (vezi capitolul Evaluare şi diagnostic). E 1.9.2.
  6. Monitorizarea materno fetală Standard Medicul trebuie să indice monitorizarea materno-fetală (vezi capitolul Monitorizare şi urmărire). E Argumentare Se impune depistarea precoce a semnelor de corioamniotită sau de suferinţă fetală. 1.9.2.
  7. Profilaxia cu antibiotice (vezi 6.1.1.2) 1.9.2.
  8. Corticoterapia Standard Între 26 şi 31 SA, medicul trebuie să indice administrarea de corticosteroizi conform protocoalelor actuale.
(11)(vezi Ghidul "Naşterea prematură") A Argumentare Administrarea de corticosteroizi este urmată de scăderea riscului sindroamelor respiratorii, hemoragiilor cerebrale şi a enterocolitei necrotice a nou-născutului. De asemenea, s-a constatat că administrarea de corticosteroizi nu este urmată de creşterea infecţiilor materne sau fetale.
(10)Ia Standard Medicul trebuie să indice administrarea unei singure cure de corticosteroizi după cum urmează: A - Betamethasonum 2 doze a 12 mg im, la 24 ore interval sau - Dexamethasonum 4 doze a 6 mg im, la 12 ore interval Argumentare Administrarea antenatală de corticoizi reduce riscul tulburărilor respiratorii ale nou-născutului, hemoragiile intraventriculare şi enterocolita necrotică neonatală.
(11)Repetarea curelor nu este benefică şi poate avea riscuri fetale neurologice. Ia 1.9.2.
  1. Tocoliza Standard Medicul trebuie să nu indice administrarea de preparate tocolitice în lipsa activităţii contractile a uterului. A Argumentare Administrarea de tocolitice la paciente fără activitate contractilă nu prelungeşte durata sarcinii. (4, 5, 6) Ib Standard Medicul trebuie să indice administrarea de preparate tocolitice conform protocoalelor în situaţia în care apar contracţii uterine. (vezi Ghidul "Naşterea prematură") B Argumentare Administrarea de tocolitice la pacientele cu RPmM şi contractilitate uterină este justificată pentru a permite instalarea efectului corticosteroizilor. Administrarea izolată a tocoliticelor nu a fost urmată de creşterea semnificativă a intervalului până la naştere sau de îmbunătăţire a morbidităţii şi mortalităţii neo-natale. (7, 8, 9) IIa Standard Medicul trebuie să recomande întreruperea tratamentului tocolitic la 24 de ore după administrarea ultimei doze de corticosteroizi în cazul în care nu există contractilitate uterină. A Argumentare Administrarea tocoliticelor în absenţa contractilităţii uterine nu şi-a dovedit valoarea în ameliorarea morbidităţii şi mortalităţii neo-natale. (4, 5, 6) Se consideră necesar un interval de 24 de ore pentru acţiunea de maturare pulmonară fetală a corticosteroizilor. Obţinerea acestui interval se va realiza prin administrarea de preparate tocolitice. Continuarea tocolizei după cele 24 de ore se va face strict legat de prezenţa contractilităţii uterine. Ib Standard Medicul trebuie să recomande întreruperea administrării de preparate tocolitice în caz instalare a: E - corioamniotitei - status fetal incert (suferinţei fetale) 1.9.2.
  2. Transferul gravidei Standard Medicul trebuie să indice transferul gravidei cu RPmM într-o maternitate de nivel II sau III. E Argumentare Naşterea trebuie să se desfăşoare într-o maternitate de nivel II sau III ce are dotarea cu aparatură şi are personal pregătit să asigure îngrijirea nou-născutului prematur. 1.9.2.
  3. Finalizarea sarcinii Standard Medicul trebuie să inducă naşterea prematură în caz de complicaţii materne sau fetale. E >Standard Medicul trebuie să aleagă calea de naştere în funcţie de: E - condiţiile obstetricale şi de - starea fătului 1.9.
  4. RPmM între 32-34 săptămâni de amenoree 1.9.3.
  5. Evaluarea materno-fetală Standard Medicul trebuie să evalueze gravida şi fătul (vezi capitolul Evaluare şi diagnostic). E 1.9.3.
  6. Monitorizarea maternă şi fetală (vezi 6.2.1.2) 1.9.3.
  7. Profilaxia cu antibiotice (vezi 6.1.1.2) 1.9.3.
  8. Corticoterapia Standard Între 32 şi 34 SA medicul trebuie să indice administrarea de corticosteroizi conform protocoalelor actuale
(11)(vezi 6.2.1.4). A 1.9.3.
  1. Amniocenteza Opţiune Medicul poate indica efectuarea amniocentezei. E Argumentare Rolul amniocentezei la pacientele cu RPmM nu este foarte bine stabilit în scopul stabilirii maturităţii pulmonare fetale şi determinării infecţiilor intraamniotice subclinice prin realizarea de coloraţii Gram. Se preferă administrarea de corticoizi pentru accelerarea maturizării pulmonare. În ceea ce priveşte infecţiile intraamniotice subclinice prezenţa acestora nu modifică prognosticul fetal..(15, 16, 17, 18) 1.9.3.
  2. Tocoliza Standard Medicul trebuie să indice efectuarea tocolizei până la 34 săptămâni de amenoree în caz de apariţie a contractilităţii uterine (vezi 6.2.1.5). E 1.9.3.
  3. Transferul gravidei Standard Medicul trebuie să indice transferul gravidei cu RPmM într-o maternitate de nivel II sau III (vezi 6.2.1.6). E 1.9.3.
  4. Finalizarea sarcinii Standard Medicul trebuie să finalizeze naşterea prematură în caz de complicaţii materne sau fetale (vezi 6.2.1.7). E 1.9.
  5. RPmM între 34-37 săptămâni de amenoree 1.9.4.
  6. Evaluarea materno-fetală Standard Medicul trebuie evalueze gravida şi fătul (vezi capitolul Evaluare şi diagnostic). E 1.9.4.
  7. Monitorizarea maternă şi fetală (vezi 6.2.1.2) 1.9.4.
  8. Profilaxia cu antibiotice (vezi 6.1.1.2) 1.9.4.
  9. Corticoterapia Standard Medicul trebuie să nu indice administrarea de corticoizi în scopul maturării pulmonare fetale. A Argumentare Administrarea corticosteroizilor peste 34 SA nu aduce beneficii materne sau fetale.
(22)Ia 1.9.4.
  1. Amniocenteza Standard Medicul trebuie să nu indice efectuarea amniocentezei după 34 de săptămâni. B >Argumentare Amniocenteza poate depista forme subclinice ale CA. Dar aceste forme ale CA nu sunt urmate de creşterea morbidităţii materne sau fetale. Se consideră în concluzie că efectuarea amniocentezei nu aduce elemente utile pentru diagnostic sau terapie. (17,18) IIa 1.9.4.
  2. Tocoliza (vezi 6.2.1.5) Standard Medicul trebuie să nu indice administrarea de preparate tocolitice. A Argumentare Administrarea de tocolitice la gravide peste 34 SA cu RPmM nu este justificată din punct de vedere medical.
(25)Peste 34 SA maturitatea pulmonară fetală este atinsă. Prelungirea sarcinii expune la apariţia CA. Ib 1.9.4.
  1. Transferul gravidei Standard Medicul trebuie să indice transferul gravidei cu RPmM într-o maternitate de nivel II sau III (vezi 6.2.1.6). E 1.9.4.
  2. Finalizarea sarcinii >Standard Medicul trebuie să aleagă calea de naştere în funcţie de: E - condiţiile obstetricale şi de - starea fătului 1.
  3. Conduita în cazul corioamniotitei 1.10.
  4. Obiectivele conduitei în cazul corioamniotitei Recomandare Se recomandă medicului urmărirea următoarelor obiective: E - tentativa de identificare a germenilor patogeni implicaţi (vezi capitolul Evaluare şi Diagnostic) - iniţierea unui tratament antibiotic de primă intenţie, cu spectru larg, bazat pe criterii statistice de probabilitate - monitorizare atentă maternă şi fetală (vezi capitolul Urmărire şi Monitorizare) - finalizarea sarcinii 1.10.1.
  5. Conduită medicală Standard Medicul trebuie să recomande instituirea unui tratament de primă intenţie cu antibiotic cu spectru larg, înainte de a avea rezultatele culturilor bacteriene. E >Recomandare Se recomandă medicului să indice administrarea următoarelor antibiotice în asociere până la 3 zile după retrocedarea simptomelor: E - Ampicillinum, 2 gr i.m. sau i.v. la 6 ore + Gentamicinum 1,5mg/kgc, i.v. sau i.m. la 8 ore + - Metronidazolum, 500 mg i.v. la 12 ore (sau Clindamycinum 900 mg iv la 8 ore) Opţiune Medicul poate utiliza şi alte combinaţii de antibiotice, de exemplu cefalosporine de generaţia III în asociere cu metronidazolum, sau alte combinaţii. E Standard Medicul trebuie să modifice tratamentul în funcţie de antibiogramă şi răspunsul la tratament. E 1.10.1.
  6. Conduită obstetricală Recomandare Se recomandă medicului să finalizeze imediat sarcina. E >Recomandare Se recomandă medicului să indice administrarea de oxytocinum în travaliu pentru corectarea tulburărilor de dinamică uterină. E Argumentare Administrarea de ocitocice este necesară deoarece infecţia intraamniotică se asociază cu scăderea contractilităţii uterine. Recomandare Se recomandă medicului să efectueze operaţia cezariană pentru: E - CA clinic manifestă - indicaţii obstetricale - status fetal incert (suferinţă fetală) Standard Medicul trebuie să suspecteze existenţa unei tromboflebite pelviene septice în condiţiile persistenţei febrei sub un tratament antibiotic corect. E >Standard Medicul trebuie să indice tratamentul specific (anticoagulant) în cazul suspiciunii sau certitudinii unei tromboflebite pelviene septice. E 1.10.1.
  7. Operaţia cezariană în caz de corioamniotită Standard Când operaţia cezariană se practică după apariţia corioamniotitei, medicul trebuie să indice tratament antibiotic în scopul prevenirii complicaţiilor acesteia. C Argumentare Riscul infecţiilor severe şi al endometritei post- cezariană este mult mai ridicat în această situaţie. (24, 25) IV >Standard Medicul poate opta pentru următoarele asocieri de antibiotice: C - Ampicillinum 2g iv la 6 ore + Gentamicinum 1,5 mg/Kgc iv la 8 ore sau - Benzylpenicillinum 5 milioane UI iv la 6 ore + Gentamicinum 1,5 mg/Kgc iv la 8 ore Argumentare SGB poate fi rezistent la monoterapia cu Ampicillinum sau Benzylpenicillinum.
(19)IV >Opţiune Postoperator medicul poate indica suplimentarea asocierii precedente de antibiotice cu:
(21)C - Clindamycinum 900 mg iv / 8h sau - Metronidazolum 500 mg iv / 12h >>Standard Când operaţia cezariană se practică după apariţia corioamniotitei şi gravida are alergie la â-lactamine medicul trebuie să indice înlocuirea betalactaminelor cu Clindamycinum (24, 25) sau Metronidazolum. E Recomandare Se recomandă medicului să efectueze histerectomia după operaţie cezariană practicată pentru corioamniotită, doar în situaţii de excepţie şi bine argumentate. E Argumentare Corioamniotita evoluează în marea majoritate a cazurilor favorabil sub tratament medical. URMĂRIRE ŞI MONITORIZARE 1.
  1. Monitorizarea maternă antepartum Recomandare Se recomandă medicului, în cazurile de RPmM, să indice aplicarea unui torşon vulvar steril, acesta fiind schimbat periodic pentru a se observa îmbibarea cu LA şi caracterul acestuia. E Standard Medicul trebuie să supravegheze apariţia corioamniotitei indicând să se efectueze de 4 ori/24 ore: E - termometrizare - determinarea pulsului matern - urmărirea caracterului scurgerilor vaginale - urmărirea caracterului durerilor abdominale Standard Medicul trebuie să indice efectuarea în dinamică a analizelor paraclinice pentru depistarea agravării corioamniotitei (vezi capitolul Evaluare şi diagnostic). E 1.
  2. Monitorizarea maternă postpartum Standard Medicul trebuie să urmărească apariţia şi evoluţia semnelor clinice ale infecţiei puerperale (vezi capitolul Evaluare şi diagnostic). E 1.
  3. Monitorizarea fetală Recomandare Se recomandă medicului să efectueze monitorizarea clinică şi paraclinică a fătului (cardiotocografia). B Argumentare Prezenţa tahicardiei fetale (peste 160 bătăi/minut) reprezintă un semn tardiv al infecţiei intraamniotice. Valoarea predictivă a tahicardiei fetale este de 20-40%, cu o rată de rezultate fals pozitive de 3%. (1, 6, 7) IIa Opţiune Medicul poate să utilizeze scorul biofizic şi examinarea Doppler a arterelor ombilicale pentru supravegherea stării de bine fetal.
(8)B Argumentare Valoare predictivă a scorului biofizic pentru apariţia corioamniotitei este cuprinsă între 25-80% cu o rată de rezultate fals pozitive de 2-9%. (9-14) Modificările examinării Doppler a arterelor ombilicale nu sunt specifice pentru patologia infecţioasă. (6, 15) Examinarea Doppler a arterelor ombilicale poate să arate creşterea raportului sistolă/diastolă dar acest semn nu este caracteristic infecţiei intraamniotice.
(24)IIa ASPECTE ADMINISTRATIVE 1.
  1. Măsuri administrative generale Recomandare Se recomandă ca fiecare unitate medicală care efectuează tratamentul RPmM şi RPcM să redacteze protocoale proprii bazate pe prezentele standarde. E Standard Medicul trebuie să urmărească şi să trateze cazurile cu RPmM în unităţi de obstetrică de nivelul II sau III, care au condiţii de îngrijire a nou-născutului prematur. E >Standard Atunci când naşterea prematură se produce accidental în unităţi cu profil obstetrical de nivelul I sau II (fără condiţii de îngrijire a nou-născutului prematur), medicul trebuie să indice transferul nou-născutului prematur şi al lăuzei cât mai curând posibil, spre un centru dotat şi specializat în îngrijirea prematurilor. E >Standard Transferul nou-născutului prematur şi al lăuzei trebuie efectuat cu ambulanţe dotate corespunzător. E Standard Modalitatea de urmărire şi tratamentul cazurilor cu RPmM şi RPcM trebuie să fie decisă de către medicul curant şi avizată de către şeful de secţie sau locţiitorul acestuia. E 1.
  2. Măsuri administrative în caz de corioamniotită Standard Medicul trebuie să îndrume cazurile cu corioamniotită clinic manifestă către o unitate de obstetrică de nivel III. E Standard Internarea trebuie să asigure izolarea pacientei faţă de cazurile aseptice, în saloane de profil. E Standard Modalitatea de urmărire şi tratamentul cazurilor cu CA trebuie să fie decisă de către medicul curant şi avizată de către şeful de secţie sau locţiitorul acestuia. E Standard Pentru cazurile de RPmM şi RPcM cu corioamniotită medicul trebuie să colaboreze cu medicul ATI şi medicul neonatolog în urmărirea şi tratamentul cazurilor cu CA. E BIBLIOGRAFIE Introducere
  3. Maxwell GL. Preterm premature rupture of membranes. ObstetGynecol Surv 1993; 48:576-
  5. Merenstein GB, Weisman LE. Premature rupture of the membranes: neonatal consequences. Semin Perinatol1996; 20:375-
  7. Douvas SG, Brewer JMJ, McKay ML, Rhodes PGJ, Kahlstorf JH,Morrison JC. Treatment of preterm rupture of the membranes.
  8. Harding JE, Pang J, Knight DB, Liggins GC. Do antenatal corticosteroids help în the setting of preterm rupture of membranes. Am J Obstet Gynecol 2001; 184:131-
  10. American College of Obstetricians and Gynecologists. Premature rupture of membranes. Clinical management guidelines for obstetrician-gynecologists. ACOG practice buletin no.
  11. Int J Gynaecol Obstet1998; 63:75-
  13. Yost NP, Cox SM. Infection and preterm labor. Clin Obstet Gynecol 2000; 43: 759-
  15. Romero R, Gomez R, Chaiworapongsa T, Conoscenti G, Kim JC, Kim YM. The role of infection în preterm labour and delivery. Paediatr Perinat Epidemiol 2001; 15: 41-
  16. Evaluare şi diagnostic
  17. Ismail A, Zinaman MJ, Lowensohn RI, Moawad AH. The significance of C-reactive protein levels în women withpremature rupture of membranes. Am J Obstet Gynecol1985; 151:541-
  19. Carlan SJ, O'Brien WF, Parsons MT, Lense JJ. Preterm premature rupture of membranes: a randomised study of home versus hospital management. Obstet Gynecol 1993; 81:61-
  21. Carroll SG, Papiaoannou S, Nicolaides KH. Assessment of fetalactivity and amniotic fluid volume în the prediction of intrauterine infection în preterm prelabour amniorrhexis. Am JObstet Gynecol 1995; 172:1427-
  23. Combs CA, McCune M, Clark R, Fishman A. Aggressive tocolysis does not prolong pregnancy or reduce neonatal morbidity afterpreterm premature rupture of the membranes. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:1728-
  25. Maxwell GL. Preterm premature rupture of membranes. ObstetGynecol Surv 1993; 48:576-
  27. Merenstein GB, Weisman LE. Premature rupture of the membranes: neonatal consequences. Semin Perinatol1996; 20:375-
  29. Lewis DF, Major CA, Towers CV, Asrat T, Harding JA, Garite TJ.Effects of digital vaginal examination on latency period în preterm premature rupture of membranes. Am J ObstetGynecol 1992; 80:630-
  31. Baptisti A. Chemical test for the determination of ruptured membranes. Am J Obstet Gynecol 1938; 35:688-
  33. Carroll SG, Papaioannou S, Ntumazah IL, Philpott-Howard J,Nicolaides KH. Lower genital tract swabs în the prediction of intrauterine infection în preterm prelabour rupture of the membranes. BJOG 1996; 103:54-
  35. Gaucherand P, Guibaud S, Awada A, Rudigoz RC. Comparative study of three amniotic fluid markers în premature of membranes: fetal fibronectin, alpha-fetoprotein, diaminooxydase.Acta Obstet Gynecol Scand 1995, 74:118-
  37. Rutanen EM, Pekonen F, Karkkainen T. Measurement of insulinli kegrowth factor binding protein-1 în cervical/vaginal secretions: comparison with the ROM-check Membrane Immunoassay în the diagnosis of ruptured fetal membranes.Clin Chim Acta 1993; 214:73-
  39. Meis PJ, Ernest JM, Moore ML. Causes of low birth weight births în public and private patients. Am J Obstet Gynecol 1987; 156:1165-
  41. American College of Obstetricians and Gynecologists. Premature rupture of membranes. Clinical management guidelines for obstetrician-gynecologists. ACOG practice buletin no.
  42. Int J Gynaecol Obstet 1998; 63:75-
  44. Maxwell GL. Preterm premature rupture of membranes. ObstetGynecol Surv 1993;48:576-
  46. Davidson KM. Detection of premature rupture of the membranes. Clin Obstet Gynecol 1991;34:715-
  48. Savitz DA, Blackmore CA, Thorp JM. Epidemiologic characteristics of preterm delivery: etiologic heterogeneity. Am J Obstet Gynecol1991; 164:467-
  50. Mercer BM, Arheart KL. Antimicrobial therapy în expectant management of preterm premature rupture of the membranes. Lancet 1995;346:1271-
  51. American College of Obstetricians and Gynecologists. Premature rupture of membranes. Clinical management guidelines for obstetrician-gynecologists. ACOG practice buletin no.
  52. Int J Gynaecol Obstet 1998; 63:75-
  54. Mercer BM. Preterm premature rupture of the membranes. Obstet Gynecol 2003; 101:178-
  56. Smith CV, Greenspoon J, Phelan JP, Platt LD. Clinical utility of the nonstress test în the conservative management of women with preterm spontaneous premature rupture of the membranes. J Reprod Med 1987; 32:1-
  58. Cox SM, Leveno KJ. Intentional delivery versus expectant management with preterm ruptured membranes at 30-34 weeks' gestation. ObstetGynecol 1995; 86:875-
  60. Ananth CV, Savitz DA, Williams MA. Placental abruption and its association with hypertension and prolonged rupture of membranes: a methodologic review and meta-analysis. Obstet Gynecol 1996;88:309-
  62. Gonen R, Hannah ME, Milligan JE. Does prolonged preterm prematurerupture of the membranes predispose to abruptio placentae? Obstet Gynecol 1989; 74(3 pt 1):347-
  64. Romero R, Gomez R, Chaiworapongsa T, Conoscenti G, Kim JC, Kim YM. The role of infection în preterm labour and delivery. Paediatr Perinat Epidemiol 2001; 15: 41-
  66. Yoon BH, Yang SH, Jun JK, Park KH, Kim CJ, Romero R. Maternal blood C-reactive protein, white blood cell count,and temperature în preterm labor: a comparison with amniotic fluid white blood cell count. Obstet Gynecol 1996; 87: 231-
  68. Potkul RK, Moawad AH, Ponto KL. The association of subclinicalinfection with preterm labor: the role of C-reactive protein.Am J Obstet Gynecol 1985; 153: 642-
  70. Goffinet F, Maillard F, Mihoubi N, Kayen G, Papiernik E,Cabrol D, et al. Bacterial vaginosis: prevalence and predictive value of premature delivery and neonatal infection în women with preterm labour and intact membranes. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 2002 (sous-presse).
  71. Krohn MA, Thwin SS, Rabe LK, Brown Z, Hillier SL. Vaginal colonization by Escherichia coli as a risk factor for very low birth weight delivery and other perinatal complications. J Infect Dis 1997; 175: 606-
  73. Krohn MA, Hillier SL, Baker CJ. Maternal peripartum complications associated with vaginal group B streptococci colonization.J Infect Dis 1999; 179: 1410-
  75. Yoon BH, Park CW, Chaiworapongsa T. Intrauterine infection and the development of cerebral palsy. BJOG 2003;110:Suppl20:124-7
  76. Jacobsson B, Holst RM, Mattsby-Baltzer I, Nikolaitchouk N, Wennerholm UB, Hagberg H. Interleukin-18 în cervical mucus and amniotic fluid: relationship to microbial invasion of the amniotic fluid, intra-amniotic inflammation and preterm delivery. BJOG 2003; 110:598-
  78. Coultrip LL, Grossman JH. Evaluation of rapid diagnostic tests în the detection of microbial invasion of the amniotic cavity. Am J Obstet Gynecol 1992; 167:1231-
  79. Conduită
  80. Carlan SJ, O'Brien WF, Parsons MT, Lense JJ. Preterm prematurerupture of membranes: a randomised study of home versus hospital management. Obstet Gynecol 1993;81:61-
  82. Clinical Protocols în Obstetrics and Gynecology,The Parthenon Publishing Group,2000,11-13,169-
  84. Kenyon S, Boulvain M, Neilson J. Antibiotics for preterm ruptureof membranes. Cochrane Database Syst Rev 2003;
(2):CD
  2. How HY, Cook CR, Cook VD, Miles DE, Spinnato JA. Preterm premature rupture of membranes: aggressive tocolysis versus expectant management. J Matern Fetal Med 1998;7:8-
  4. Levy D, Warsof SL. Oral ritodrine and preterm premature rupture of membranes. Obstet Gynecol 1985;66:621-
  6. Dunlop PDM, Crowley PA, Lamont RF, Hawkins DF. Preterm ruptured membranes, no contractions. J Obstet Gynecol. 1986;7:92-
  8. Christensen KK, Ingemarsson I, Leiderman T, Solum H,Svenningsen N. Effect of ritodrine on labour after premature rupture of the membranes. Obstet Gynecol 1980;55:187-
  10. Weiner CP, Renk K, Klugman M. The therapeutic efficacy and cost-effectiveness of aggressive tocolysis for premature labor associated with premature rupture of the membranes. Am JObstet Gynecol 1988;159:216-
  12. Garite TJ, Keegan KA, Freeman RK, Nageotte MP. A randomised trial of ritodrine tocolysis versus expectant management în patients with premature rupture of membranes at 25 to 30 weeks of gestation. Am J Obstet Gynecol 1987;157:388-
  14. Harding JE, Pang J, Knight DB, Liggins GC. Do antenatal corticosteroids help în the setting of preterm rupture of membranes. Am J Obstet Gynecol 2001;184:131-
  16. Royal College of Obstetricians and Gynaecologists. Antenatal Corticosteroids to Prevent Respiratory Distress Syndrome. Green-top Guideline No.
  17. London: RCOG; 2004
  18. Kenyon,SL,Taylor,DJ,Tarnow-Mordi,W.Broad-spectrum antibiotics for preterm,prelabour rupture of fetal membranesthe ORACLE I randomised trial.ORACLE Collaborative Group.Lancet 2001;357:
  20. J.Kenyon,SL, Boulvain,M,Neilson,J.Antibiotics from preterm rupture of membranes.Cochrane Database Syst Rev 2003; CD
  22. Lewis DF, Major CA, Towers CV, Asrat T, Harding JA, Garite TJ.Effects of digital vaginal examination on latency period în preterm premature rupture of membranes. Am J ObstetGynecol 1992;80:630-
  24. Yoon BH, Park CW, Chaiworapongsa T. Intrauterine infection and the development of cerebral palsy. BJOG 2003;110:Suppl 20:124-
  26. Carroll SG, Ville Y, Greenough A, Gamsu H, Patel B,Philpott-Howard J, Nicolaides KH. Preterm prelabour amniorrhexis: Intrauterine infection and interval between membrane rupture and delivery. Arch Dis Child Fetal NeonatalEd 1995; 72:F43-
  28. Coultrip LL, Grossman JH. Evaluation of rapid diagnostic tests în the detection of microbial invasion of the amniotic cavity. AmJ Obstet Gynecol 1992;167:1231-
  30. Blackwell SC, Berry SM. Role of amniocentesis for the diagnosis of subclinical intra-amniotic infection în preterm premature rupture of the membranes. Curr Opin Obstet Gynecol 1999;11:541-
  32. Broekhuizen FF, Gilman M, Hamilton PR. Amniocentesis for Gram Stain and culture în preterm premature rupture of the membranes. Obstet Gynecol 1985;66:316-
  34. Ismail A, Zinaman MJ, Lowensohn RI, Moawad AH. The significance of C-reactive protein levels în a women with premature rupture of membranes. Am J Obstet Gynecol 1985;151:541-
  36. Kenyon S, Boulvain M, Neilson J. Antibiotics for preterm rupture of membranes. Cochrane Database Syst Rev 2003;
(2):CD
  2. Yucel N, Yucel O, Yekeler H. The relationship between umbilical artery Doppler findings, fetal biophysical score and placental inflammation în cases of premature rupture of membranes. Acta Obstet Gynecol Scand 1997;76:532-
  4. Royal College of Obstetricians and Gynaecologists. Tocolytic Drugs for Women în Preterm Labour. Green-top Guideline No. 1b. London:RCOG;
  6. Hillier SL, Nugent RP, Eschenbach DA, Krohn MA, Gibbs RS, Martin DH, et al. Association between bacterial vaginosis and preterm delivery of a low-birth-weight infant. The vaginal Infections and prematurity study group. N Engl J Med 1995; 333:1737-
  8. Flynn CA, Helwig AL, Meurer LN. Bacterial vaginosis în pregnancy and the risk of prematurity: a meta-analysis. J Fam Pract 1999; 48: 885-
  10. Treadwell MC, Bronsteen RA, Bottoms SF. Prognostic factors and complication rates for cervical cerclage : a review of 482 cases. Am J Obstet Gynecol 1991; 165: 555-
  12. Groom KM, Bennet PR, Maxwell DJ, Shennan AH. Successful cerclage at advanced cervical dilatation în the second trimester. BJOG 2001; 108: 1005-
  13. Monitorizare şi Urmărire
  14. Ismail A, Zinaman MJ, Lowensohn RI, Moawad AH. The significance of C-reactive protein levels în women with premature rupture of membranes. Am J Obstet Gynecol 1985; 151:541-
  16. Watts DH, Krohn MA, Hillier SL, Wener MH, Kiviat NB,Eschenbach DA. Characteristics of women în preterm labour associated with elevated C-reactive protein levels. Obstet Gynecol 1993; 82:509-
  18. Kurki T, Teramo K, Ylikorkala O, Paavonen J. C-reactive protein în preterm premature rupture of the membranes. Arch Gynecol Obstet 1990; 247:31-
  20. Romem Y, Artal R. C-reactive protein as a predictor for chorioamnionitis în cases of premature rupture of the membranes. Am J Obstet Gynecol 1984; 150:546-
  22. Carroll SG, Papaioannou S, Ntumazah IL, Philpott-Howard J,Nicolaides KH. Lower genital tract swabs în the prediction of intrauterine infection în preterm prelabour rupture of the membranes. BJOG 1996; 103:54-
  24. Carroll SG, Papiaoannou S, Nicolaides KH. Assessment of fetal activity and amniotic fluid volume în the prediction of intrauterine infection în preterm prelabour amniorrhexis. Am J Obstet Gynecol 1995; 172:1427-
  26. Ferguson MG, Rhodes PG, Morrison JC, Puckett CM. Clinical amniotic fluid infection and its effect on the neonate. Am J Obstet Gynecol 1995; 151:1058-
  28. Yucel N, Yucel O, Yekeler H. The relationship between umbilical artery Doppler findings, fetal biophysical score and placental inflammation în cases of premature rupture of membranes. Acta Obstet Gynecol Scand 1997; 76:532-
  30. Vintzileos AM, Campbell WA, Nochimson DJ, Weinbaum PJ, Mirochnick MH, Escoto DT. Fetal biophysical profile versus amniocentesis în predicting infection în preterm premature rupture of the membranes. Obstet Gynecol 1986; 68:488-
  32. Goldstein I, Romero R, Merrill S, O'Connor WM, Mazor M, Hobbins JC. Fetal body and breathing movements as predictors of intraamniotic infection în preterm premature rupture of membranes. Am J Obstet Gynecol 1988; 159:363-
  34. Roussis P, Rosemond RL, Glass C, Boehm F. Preterm premature rupture of membranes: detection of infection. Am J Obstet Gynecol 1991; 165:1099-
  36. Del Valle GO, Joffe GM, Izquierdo LA, Smith JF, Gilson GJ, Curet LB. The biophysical profile and the nonstress test: poor predictors of chorioamnionitis and fetal infection în prolonged preterm premature rupture of membranes. Obstet Gynecol 1992; 80:106-
  38. Gauthier DW, Meyer WJ, Bieniarz A. Biophysical profile as a predictor of amniotic fluid culture results. Obstet Gynecol 1992; 80:102-
  40. Lewis DF, Adair CD, Weeks JW, Barrilleaux PS, Edwards MS, Garite TJ. A randomised clinical trial of daily nonstress testing versus biophysical profile în the management of preterm premature rupture of membranes. Am J Obstet Gynecol 1999; 181:1495-
  42. Carroll SG, Papiaoannou S, Nicolaides KH. Doppler studies of the placental and fetal circulation în pregnancies with preterm prelabour amniorrhexis. Ultrasound Obstet Gynecol 1995; 5:184-
  43. ANEXE 8.
  44. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor 8.
  45. Scorul Bishop 8.
  46. Medicaţia utilizată în caz de RPmM şi de RPcM 8.
  47. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor Tabel
  48. Clasificarea tăriei aplicate gradelor de recomandare Tabel
  49. Clasificarea puterii ştiinţifice a gradelor de recomandare Tabel
  50. Clasificarea nivelelor de dovezi 8.
  51. Scorul Bishop Elementele scorului ┌─────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │ │ PUNCTAJ │ ├─────────────┼────────────────┬────────────────┬─────────────────┬────────────┤ │ COL │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ ├─────────────┼────────────────┼────────────────┼─────────────────┼────────────┤ │ Poziţie │ posterior │ intermediar │ anterior │ - │ ├─────────────┼────────────────┼────────────────┼─────────────────┼────────────┤ │ Consistenţă │ ferm │ intermediar │ moale │ │ ├─────────────┼────────────────┼────────────────┼─────────────────┼────────────┤ │ Scurtare (%)│ 0-30% │ 40-50% │ 60-70% │ > 80% │ ├─────────────┼────────────────┼────────────────┼─────────────────┼────────────┤ │Dilatare (cm)│ închis │ 1-2 │ 3-4 │ > 5 │ ├─────────────┼────────────────┼────────────────┼─────────────────┼────────────┤ │ Nivelul │ │ │ │ │ │ prezentaţiei│ │ │ │ │ │ (cm faţă de │ │ │ │ │ │ planul │ -3 │ -2 │ -1 │ +1+2 │ │ strâmtorii │ │ │ │ │ │ mijlocii) │ │ │ │ │ └─────────────┴────────────────┴────────────────┴─────────────────┴────────────┘ Modificarea scorului: - Se va adăuga un punct pentru: ● preeclampsie ● câte un punct pentru fiecare naştere vaginală din●antecedente - Se va scădea un punct pentru: ● sarcina suprapurtată ● prematuritate ● ruperea prematură a membranelor amniotice ● nuliparitate Interpretarea scorului: - Indicaţie pentru maturarea colului cu prostaglandine: ● Scor Bishop sub 5 ● Membrane amniotice intacte ● Contracţii uterine neregulate - Indicaţie pentru inducerea travaliului cu ocitocină: ● Scor Bishop peste 5 ● Membrane amniotice rupte 8.
  52. Medicaţia menţionată în ghid --------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.