DECIZIA nr. 2 din 19 februarie 2018

Pe scurt

Această decizie clarifică dacă măsurile asigurătorii (sechestrul) instituite într-un proces penal asupra bunurilor unei persoane suspendă sau anulează executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă este anterior.

Ce reglementează

• Relația dintre măsurile asigurătorii penale și executarea silită civilă.
• Prioritatea dreptului de ipotecă al unui creditor față de un sechestru penal.
• Efectele unui sechestru penal asupra actelor de executare silită deja începute.
• Interpretarea articolelor relevante din Codul de procedură civilă (art. 712 și următoarele) și Codul de procedură penală (art. 163 alin. 1 din 1968, respectiv art. 249 alin. (1) și (2) actual).

Cui îi privește

• Persoanelor fizice sau juridice ale căror bunuri sunt supuse unor măsuri asigurătorii în procese penale.
• Creditorilor ipotecari care au început executarea silită asupra bunurilor sechestrate penal.

Puncte cheie

• Existența unor măsuri asigurătorii într-un proces penal nu suspendă executarea silită începută de un creditor ipotecar al cărui drept de ipotecă a devenit opozabil terților anterior.
• Măsurile asigurătorii penale nu determină nulitatea actelor de executare ulterioare înființării lor, dacă dreptul de ipotecă este anterior.
• Creanța ipotecară are prioritate chiar și în cazul unui sechestru penal, iar sechestrul asigurător nu scoate bunul din circuitul civil și nu îl face insesizabil.
• Principiul "penalul ține în loc civilul" nu se aplică în acest context, conform art. 27 și 28 din Codul de procedură penală.