DECIZIE nr. 23 din 20 ianuarie 2016

Pe scurt

Această decizie a Curții Constituționale se referă la o excepție de neconstituționalitate a articolului 318 din Codul de procedură penală, care reglementează renunțarea la urmărirea penală de către procuror. Decizia analizează dacă sintagma "interes public" din acest articol este suficient de clară și previzibilă.

Ce reglementează

• Condițiile în care procurorul poate renunța la urmărirea penală pentru infracțiuni cu pedepse de cel mult 7 ani închisoare sau amendă.
• Factorii luați în considerare de procuror la aprecierea "interesului public" în urmărirea penală, inclusiv persoana suspectului/inculpatului și eforturile de reparare a pagubei.
• Obligațiile pe care procurorul le poate impune suspectului sau inculpatului, cum ar fi repararea pagubei, scuze publice, muncă în folosul comunității sau consiliere.
• Termenele pentru îndeplinirea acestor obligații (maxim 6 luni sau 9 luni pentru acorduri de mediere) și consecințele neîndeplinirii lor.

Cine este vizat

• Procurorii, în exercitarea atribuțiilor lor de urmărire penală.
• Suspecții și inculpații în cauze penale, în special cei acuzați de infracțiuni cu pedepse de cel mult 7 ani închisoare sau amendă.

Puncte cheie

• Procurorul poate renunța la urmărirea penală dacă nu există un "interes public", luând în considerare conținutul faptei, modul de săvârșire, scopul, urmările și persoana suspectului/inculpatului.
• Obligațiile impuse de procuror pot include: repararea pagubei, scuze publice, muncă neremunerată (30-60 de zile) sau frecventarea unui program de consiliere.
• Termenul pentru îndeplinirea obligațiilor nu poate fi mai mare de 6 luni, sau 9 luni pentru obligațiile asumate prin acord de mediere.
• Neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor duce la revocarea ordonanței de renunțare la urmărirea penală, iar o nouă renunțare în aceeași cauză nu mai este posibilă.