Pe scurt
Această rezoluție stabilește liniile directoare din 2009 pentru instalațiile de epurare a gazelor arse evacuate (EGC), având ca scop reducerea emisiilor de sulf de la nave, conform Anexei VI revizuite la MARPOL. Ea oferă un cadru pentru aprobarea, inspecția și certificarea acestor instalații.
Ce reglementează
- Cerințele pentru testarea, inspecția, certificarea și verificarea instalațiilor EGC.
- Două scheme de aprobare: Schema A (certificarea instalației prin verificări de parametri și emisii) și Schema B (monitorizarea continuă a emisiilor prin verificări de parametri).
- Utilizarea raportului SO2 (ppm)/CO2 (%) pentru a demonstra conformitatea cu limitele de emisii.
- Necesitatea unui Plan de conformitate privind emisiile de SOx (SECP) aprobat pentru navele care folosesc instalații EGC.
Cui îi privește
- Guvernele, care sunt invitate să aplice aceste linii directoare și să colecteze date.
- Administrațiile, care aprobă și certifică instalațiile EGC.
- Producătorii de instalații EGC, proprietarii de nave și alte părți implicate în certificarea acestora.
Puncte cheie
- Instalațiile EGC trebuie să asigure o eficacitate echivalentă cu cerințele regulilor 14.1 și 14.4 din Anexa VI la MARPOL 73/78.
- Conformitatea se demonstrează pe baza valorilor raportului SO2 (ppm)/CO2 (% v/v).
- Liniile directoare intră în vigoare de la 1 iulie 2010.
- Fiecare instalație EGC trebuie să fie însoțită de un Manual Tehnic (ETM-A) care include identificarea instalației și limitele sale de exploatare.
Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.