LEGE nr. 259 din 23 iunie 2006

Pe scurt

Această lege modifică și completează Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, clarificând definițiile, procedurile de clasare și declasare, și drepturile și obligațiile legate de aceste bunuri.

Ce reglementează

• Definiția monumentelor istorice, inclusiv cele aflate în afara granițelor României.
• Regimul juridic al monumentelor istorice, inclusiv inalienabilitatea celor publice și dreptul de preemțiune al statului pentru cele private.
• Procedurile de inventariere, clasare și declasare a monumentelor istorice, inclusiv clasarea de urgență.
• Instituirea zonelor de protecție pentru monumentele istorice și evidențierea acestora în planurile urbanistice.

Cui îi privește

• Proprietarii de bunuri imobile care pot fi clasate sau sunt deja clasate ca monumente istorice.
• Ministerul Culturii și Cultelor, serviciile publice deconcentrate ale acestuia și autoritățile publice locale.

Puncte cheie

• Monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcții și terenuri semnificative pentru istoria, cultura și civilizația națională și universală.
• Monumentele istorice proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
• Vânzarea monumentelor istorice private se poate face doar cu exercitarea dreptului de preemțiune al statului român (prin Ministerul Culturii și Cultelor sau serviciile deconcentrate) sau al unităților administrativ-teritoriale, sub sancțiunea nulității absolute a vânzării.
• Termenul de exercitare a dreptului de preemțiune al statului este de maximum 25 de zile, iar dacă statul nu-l exercită, dreptul se transferă autorităților publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile.