DECIZIE nr. 15 din 23 mai 2016

Pe scurt

Această decizie clarifică modul de interpretare și aplicare a unor articole din Codul de procedură civilă de la 1865 și Legea nr. 188/2000, referitoare la cheltuielile de executare silită. Mai exact, se stabilește dacă procesul-verbal de cheltuieli de executare este titlu executoriu împotriva creditorului și în alte situații decât renunțarea la executare, și dacă norma are caracter imperativ sau dispozitiv.

Ce reglementează

• Interpretarea și aplicarea articolului 371^7 din Codul de procedură civilă de la 1865.
• Interpretarea și aplicarea articolului 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000.
• Statutul procesului-verbal de cheltuieli de executare ca titlu executoriu împotriva creditorului.
• Caracterul (imperativ sau dispozitiv) al normei privind cheltuielile de executare.

Cui îi privește

• Creditorii implicați în procese de executare silită.
• Executorii judecătorești.

Puncte cheie

• Partea care solicită un act de executare silită trebuie să avanseze cheltuielile necesare.
• Cheltuielile de executare silită sunt, în general, în sarcina debitorului, cu excepția cazului în care creditorul renunță la executare sau legea prevede altfel.
• Sumele de plată sunt stabilite de executorul judecătoresc printr-un proces-verbal, care constituie titlu executoriu.
• Executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.