Art. 1.112 Cod civil – Prezumția de renunțare
Codul civil · Cartea a IV-a – Despre moștenire și liberalități › Titlul IV – Transmisiunea și partajul moștenirii › Capitolul I – Transmisiunea moștenirii › Secţiunea a 2-a – Acceptarea moștenirii
Formă consolidată de pe Portalul legislativ (Ministerul Justiției), consolidarea din 03.05.2026. Modificările ulterioare nu sunt incluse.
(1)Este prezumat, până la proba contrară, că a renunțat la moștenire succesibilul care, deși cunoștea deschiderea moștenirii și calitatea lui de succesibil, nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală, prin acceptarea moștenirii sau renunțarea expresă la moștenire, în termenul de un an prevăzut la art. 1.103.
(2)Prezumția de renunțare operează, după împlinirea termenului de un an de la deschiderea moștenirii, dacă succesibilul, citat în condițiile legii, nu face dovada exercitării dreptului de opțiune succesorală. Citația trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, și precizarea că, dacă succesibilul nu și-a exercitat dreptul de a accepta moștenirea în termenul de decădere prevăzut la art. 1.103, este prezumat că renunță la moștenire.
Articole la care se face trimitere
1
Articole care trimit la acest articol
1
Alte articole din aceeași diviziune
- Art. 1.106Libertatea acceptării moștenirii
- Art. 1.107Acceptarea moștenirii de către creditori
- Art. 1.108Felurile acceptării
- Art. 1.109Înregistrarea declarației de acceptare
- Art. 1.110Actele cu valoare de acceptare tacită
- Art. 1.111Declarația de neacceptare
- Art. 1.113Reducerea termenului de opțiune
- Art. 1.114Efectele acceptării
- Art. 1.115Întocmirea inventarului
- Art. 1.116Procesul-verbal de inventariere
- Art. 1.117Măsurile speciale de conservare a bunurilor
- Art. 1.118Măsurile speciale privind sumele de bani și alte valori
- Art. 1.119Acceptarea forțată