Art. 2.290 Cod civil – Întinderea fideiusiunii
Codul civil · Cartea a V-a – Despre obligații › Titlul X – Garanțiile personale › Capitolul II – Fideiusiunea › Secţiunea 1 – Dispoziții generale
Formă consolidată de pe Portalul legislativ (Ministerul Justiției), consolidarea din 03.05.2026. Modificările ulterioare nu sunt incluse.
(1)În lipsa unei stipulații contrare, fideiusiunea unei obligații principale se întinde la toate accesoriile acesteia, chiar și la cheltuielile ulterioare notificării făcute fideiusorului și la cheltuielile aferente cererii de chemare în judecată a acestuia.
(2)Fideiusorul datorează cheltuielile de judecată și de executare silită avansate de creditor în cadrul procedurilor îndreptate împotriva debitorului principal numai în cazul în care creditorul l-a înștiințat din timp.
Alte articole din aceeași diviziune
- Art. 2.280Noțiunea fideiusiunii
- Art. 2.281Fideiusiunea obligatorie
- Art. 2.282Forma fideiusiunii
- Art. 2.283Consimțământul debitorului principal
- Art. 2.284Garantarea obligației unui fideiusor
- Art. 2.285Condițiile pentru a deveni fideiusor
- Art. 2.286Substituirea fideiusiunii legale sau judiciare
- Art. 2.287Litigiile privind caracterul suficient al fideiusiunii
- Art. 2.288Obligația principală
- Art. 2.289Limitele fideiusiunii
- Art. 2.291Fideiusiunea parțială
- Art. 2.292Fideiusiunea asimilată