Art. 90 Cod civil – Prezumția de domiciliu
Codul civil · Cartea I – Despre persoane › Titlul II – Persoana fizică › Capitolul III – Identificarea persoanei fizice › Secţiunea a 2-a – Domiciliul și reședința
Pe scurt
Atunci când domiciliul unei persoane nu este cunoscut, reședința acesteia este considerată domiciliu. Dacă persoana nu are nici reședință, se consideră că domiciliază la locul ultimului domiciliu cunoscut, iar dacă nici acesta nu se cunoaște, la locul unde persoana respectivă se găsește.
Rezumat pe înțelesul tuturor. Are valoare juridică numai textul articolului.
Formă consolidată de pe Portalul legislativ (Ministerul Justiției), consolidarea din 03.05.2026. Modificările ulterioare nu sunt incluse.
(1)Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut.
(2)În lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește.
Alte articole din aceeași diviziune
- Art. 86Dreptul la domiciliu și reședință
- Art. 87Domiciliul persoanei fizice
- Art. 88Reședința persoanei fizice
- Art. 89Stabilirea și schimbarea domiciliului
- Art. 91Dovada
- Art. 92Domiciliul minorului și al celui care beneficiază de măsura tutelei speciale (la…
- Art. 93Domiciliul copilului aflat sub protecție specială
- Art. 94Domiciliul persoanei dispărute puse sub curatelă
- Art. 95Domiciliul la curatorul special
- Art. 96Domiciliul profesional
- Art. 97Domiciliul ales