Hotarârea Valeanu si altii împotriva României (satisfactie echitabila) - Despagubiri pentru proprietatile nationalizate de regimul comunist si nerestituite fostilor proprietari
2025-01-07T00:00:00
Emis de Grefierul Curţii
ECHR 007 (2025)
07.01.2025
Despăgubiri pentru proprietățile naţionalizate de regimul comunist și
nerestituite foștilor proprietari
Cauza Văleanu și alții împotriva României (cererea nr. 59012/17 și alte 29 de cereri) se referǎ în
principal la cererile reclamanţilor de restituire a proprietăților naționalizate de regimul comunist, în
temeiul noii Legi nr. 165/2013. Mai precis, aceasta privește neexecutarea prelungită a hotărârilor
judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților și la lipsa unei căi de atac efective, la anularea
titlurilor reclamanților din cauza incapacității statului de a pune în aplicare în mod corect legea
aplicabilă, fără nicio despăgubire, precum și la faptul că autoritățile nu s-au asigurat ca despăgubirile
acordate sǎ fi fost corelate în mod rezonabil cu valoarea actuală a proprietății.
În hotărârea sa din 8 noiembrie 2022, Curtea a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr.
1 (protecția proprietății) la Convenție în toate cererile, mai puţin în acelea care au fost radiate de pe
rolul său.
În hotărârea1 de astăzi, Curtea a acordat reclamanţilor satisfacție echitabilă pentru prejudiciul
patrimonial suferit ca urmare a imposibilității de a obține restituirea bunurilor lor.
Faptele principale
Reclamanții sunt 53 de cetățeni români. Detaliile relevante cu privire la aceștia sunt prezentate în
hotărâre.
După sfârșitul dictaturii comuniste din România, statul a adoptat mǎsuri legislative (patru legi
adoptate între 1991 și 2001) pentru a permite persoanelor ale căror proprietăți fuseseră
naționalizate să obțină despăgubiri, în general prin intermediul restituirii sau al compensațiilor.
Pentru a pune în aplicare legislația pertinentǎ, în 2005 au fost înființate o nouă Comisie Centrală
pentru Despăgubiri (în prezent Comisia Națională pentru Despăgubiri), precum și Agenția Națională
pentru Restituirea Proprietăților.
În hotărârea Maria Atanasiu și alții împotriva României (nr. 30767/05 și 33800/06) din 2010, Curtea
a constatat deficiențe în mecanismul de restituire. Drept urmare, în 2013 România a adoptat o nouă
lege (Legea nr. 165/2013) menitǎ sǎ elimine aceste probleme. Sistemul de restituire prevăzut de
această lege a fost examinat și validat în principiu (a priori) de Curte în cauza Preda și alții împotriva
României (nr. 9584/02 și 7 altele). Funcționarea în concret a sistemului în temeiul noii legi a
constituit esenţa plângerilor reclamanților.
Reclamanţii obținuserǎ hotărâri judecătorești definitive în favoarea lor fie pentru eliberarea titlurilor
de proprietate, fie pentru punerea în posesie, fie pentru decizii de compensare. În pofida acestor
hotărâri definitive, niciunul dintre reclamanţi nu a primit titluri de proprietate sau nu a intrat în
posesia proprietății. Unii dintre reclamanţi au susţinut că nu au primit despăgubiri adecvate. În unele
cazuri, s-a susţinut că nu a fost emisǎ nicio decizie cu privire la cererile formulate. În trei dintre
cazuri, titlurile de proprietate ale solicitanților au fost anulate. Suprafețele de teren la care se referǎ
1. În temeiul articolelor 43 și 44 din Convenție, prezenta hotărâre de Cameră nu este definitivă. În cursul perioadei de trei luni de la
pronunțarea hotărârii, oricare dintre părți poate solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere a Curții. În cazul în care se formulează o
astfel de cerere, un complet format din cinci judecători va examina dacă cererea merită o examinare suplimentară. În caz afirmativ, Marea
Cameră va judeca cauza și va pronunța o hotărâre definitivă. În cazul în care cererea de retrimitere este respinsă, hotărârea Camerei
devine definitivă în ziua respectivă.
Odată ce o hotărâre devine definitivă, aceasta este transmisă Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei pentru supervizarea executării
sale. Informații suplimentare privind procesul de executare pot fi găsite aici: www.coe.int/t/dghl/monitoring/execution.
aceste cereri variazǎ de la 0,15 ha în comuna Scǎrișoara, judeţul Olt, la 17 000 ha în Borșa, judeţul
Maramureș.
Pe data de 8 noiembrie 2022, Curtea a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1
(protecția proprietății) la Convenție cu privire la toate cererile care nu fuseseră radiate de pe rolul
său. Curtea s-a referit la neexecutarea prelungită a hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea
reclamanților și la lipsa unei căi de atac efective; la anularea titlurilor de proprietate ale
reclamanților din cauza omisiunii statului de a pune în aplicare în mod corect legislația aplicabilă,
fără nicio compensație; și la omisiunea autorităților de a se asigura că despǎgubirile acordate au fost
corelate în mod rezonabil cu valoarea actuală a proprietății.
La aceeași datǎ, Curtea a amânat pronunțarea cu privire la satisfacția echitabilă pentru daunele
materiale, pentru a da pǎrţilor posibilitatea sǎ ajungǎ la înţelegeri amiabile. Întrucât acest lucru nu
s-a întâmplat, Curtea a procedat la analiza cererilor pǎrţilor sub aspectul Articolului 41 din
Convenţie.
Capetele de cerere, procedura și componența Curții
Invocând articolul 1 din Protocolul nr. 1 (protecția proprietății), articolele 6 (dreptul la un proces
echitabil), 13 (dreptul la un recurs efectiv) și 14 (interzicerea discriminării) din Convenție, precum și
articolul 1 din Protocolul nr. 12 (interzicerea generală a discriminării), reclamanții s-au plâns, în
principal, de imposibilitatea lor de a recupera bunurile naționalizate sau de a obține despăgubiri
pentru ele, de neexecutarea hotărârilor judecătorești interne, de durata procedurilor interne și de
lipsa unor căi de atac eficiente în privinţa pretenţiilor lor patrimoniale.
Cererile au fost introduse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la diferite date, în intervalul
7 august 2017 și 9 august 2019.
Curtea s-a pronunțat pe fondul cererilor la 8 noiembrie 2022.
Prezenta hotărâre privind satisfacția echitabilă a fost pronunțată de o cameră de șapte judecători,
compusă după cum urmează:
Faris Vehabović (Bosnia și Herzegovina), Președinte în exerciţiu
Gabriele Kucsko-Stadlmayer (Austria),
Armen Harutyunyan (Armenia),
Tim Eicke (Regatul Unit al Marii Britanii),
Anja Seibert-Fohr (Germania),
Ana Maria Guerra Martins (Portugalia),
Sebastian Răduleţu (România),
și Simeon Petrovski, Grefier adjunct de Secţie.
Hotǎrârea Curţii
În primul rând, Curtea a considerat că moștenitorii reclamanților, Mircea Romulus Todea, Sorin
Constantin Grigorescu, Anca Simona Banc-Oltean, Ciprian Oltean, Octavian Vasile Oltean, Zoița
Mihaela Oltean, Valeria-Zorița Pastor și Gabriela Carmen Boarti au calitate procesuală activă pentru
a continua prezenta procedură în numele reclamanților decedați, respectiv Romulus Nicolae Todea
(cererea nr. 38992/18) și Maria Grigorescu, Floarea Oltean și Lucreția Boarti (nr. 25503/19).
Satisfacţie echitabilǎ (Articolul 41)
O datǎ ce s-a pronunţat în favoarea reclamanților, Curtea a decis și că România trebuie să plătească
acestora sumele stabilite în prezenta hotărâre cu titlu de prejudiciu material și cu titlu de costuri și
cheltuieli.
2
Curtea a menţionat marja de apreciere a statului în alegerea măsurilor generale care trebuie luate
pentru a pune capăt unei încălcări și a statuat că evaluarea proprietăților ar trebui să se bazeze pe
cele mai recente grile notariale disponibile, acordând prioritate stării actuale a proprietăților în
cauză. În cazul în care grilele aplicabile nu au fost actualizate anual, suma calculatǎ pe baza lor
trebuie majorată cu 13 % pentru fiecare an, începând cu anul ultimei actualizări și până la momentul
plății. Curtea a considerat că este esențial ca acest sistem de evaluare stabilit de cadrul legislativ
national (grilele notariale) să se bazeze pe date relevante de pe piața imobiliară, sǎ fie transparent,
actualizat periodic (cel puţin anual), ușor accesibil și relativ ușor de utilizat. Curtea și-a bazat
evaluările pe grilele stabilite pentru anul 2024 (data adoptării prezentei hotărâri) de Camera
Notarilor competentă, atunci când aceste grile au fost disponibile.
Curtea a mai stabilit ca în situaţia în care sumele cuvenite reclamanţilor au fost determinate cu
certitudine și validate în dreptul intern prin decizii administrative emise sau prin hotǎrâri
judecǎtorești rǎmase definitive anterior intrǎrii în vigoare a Legii nr. 165/2013, Statul român
urmeazǎ sǎ plǎteascǎ respectivele sume așa cum au fost stabilite la nivel naţional, actualizate în
funcție de inflație. În astfel de situaţii nu este aplicabil sistemul grilelor notariale menţionat în
paragraful anterior.
În ceea ce privește pretenţiile privind lipsa de folosință, lipsa profitului sau a altor beneficii de pe
urma proprietății reclamanților (lucrum cessans), Curtea a respins aceste cereri, în conformitate cu
jurisprudența sa anterioarǎ cu privire la România, considerând cǎ ar fi speculativǎ acordarea unei
astfel de despăgubiri având în vedere toate elementele variabile implicate.
Curtea a precizat că termenul pentru plata imediată a despăgubirilor este de trei luni. În schimb, în
cazul în care reclamanţii solicitǎ restituirea bunurilor, termenul pentru executarea în natura a
hotărârilor judecătorești definitive pronunţate în favoarea reclamanților, obligaţie stabilitǎ alternativ
cu plata despǎgubirilor aferente, este de 12 luni.
Hotǎrârea este disponibilǎ doar în limba englezǎ.
Prezentul comunicat de presă este un document conceput de Grefa Curţii. Acesta nu angajează
Curtea. Deciziile, hotărârile și informații suplimentare privind Curtea pot fi consultate la adresa
www.echr.coe.int. Pentru a primi comunicatele de presă ale Curții, vă rugăm să vă abonați aici:
www.echr.coe.int/RSS/en sau să ne urmăriți pe X (Twitter) @ECHR_CEDH.
Date de contact pentru relaţia cu presa
[email protected]e.int | tel.: +33 3 90 21 42 08
Suntem încântaţi să primim solicitările jurnaliștilor prin e-mail sau telefon.
Neil Connolly (tel: + 33 3 90 21 48 05)
Tracey Turner-Tretz (tel: + 33 3 88 41 35 30)
Denis Lambert (tel: + 33 3 90 21 41 09)
Inci Ertekin (tel: + 33 3 90 21 55 30)
Jane Swift (tel: + 33 3 88 41 29 04)
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost înființată la Strasbourg de statele membre ale
Consiliului Europei în 1959 pentru a se ocupa de pretinsele încălcări ale Convenției Europene a
Drepturilor Omului din 1950.
3