Decizia Vascautanu împotriva României – Curtea confirma eficacitatea unui remediu preventiv întemeiat pe articolul 56 din legea 254/2013

De la Greffière de la Cour   CEDH 284 (2025)   04.12.2025   Curtea confirmă eficacitatea unui remediu preventiv întemeiat pe articolul 56   din legea 254/2013 pentru deținuții români care susțin că sunt supuși unor   condiții de detenție necorespunzătoare în timpul executării pedepselor cu   închisoarea   În decizia pronunțată în cauza Văscăuţanu împotriva României (cererea nr. 10120/23), Curtea   Europeană a Drepturilor Omului declară, în unanimitate, cererea inadmisibilă. Această decizie este   definitivă.   Cauza privește eficacitatea unui remediu preventiv – plângerea adresată judecătorului de   supraveghere a privării de libertate (articolul 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor   și măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal) – care   poate pune capăt situațiilor contrare drepturilor prevăzute la articolul 3 din Convenție în cazul   deținuților care susțin că sunt supuși unor condiții de detenție necorespunzătoare în timpul executării   pedepselor lor cu închisoarea.   Curtea constată că plângerea adresată judecătorului de supraveghere a privării de libertate reprezintă   un remediu preventiv efectiv care trebuie epuizat, începând cu 6 aprilie 2023, de toate persoanele   încarcerate care consideră că sunt supuse unor condiții de detenție necorespunzătoare. Acest remediu   preventiv coexistă în mod complementar cu remediul compensatoriu, la dispoziția persoanelor care   consideră că au fost supuse unor condiții de detenție necorespunzătoare, nefiind, la momentul   introducerii acțiunii lor, încarcerate în condiții pe care le invocă ca fiind contrare Convenției.   Cu toate acestea, pe toată durata încarcerării sale, reclamantul nu a utilizat niciunul din aceste remedii   efective care îi erau la dispoziție și care ofereau perspective rezonabile de succes.   Un rezumat juridic al acestei cauze va fi disponibil în baza de date HUDOC a Curții ( link ).   Fapte principale   Reclamantul, domnul Gheorghe-Vasile Văscăuţanu, este un cetățean român născut în 1986 și deținut   la închisoarea din Craiova.   La 26 februarie 2019, domnul Văscăuţanu a fost plasat în arest preventiv la penitenciarul din Vrancea   în cadrul unei proceduri penale, la finalul căreia a fost condamnat la detențiune pe viață. Începând cu   27 iunie 2019, acesta și-a ispășit in mod succesiv pedeapsa în penitenciarele din Focșani (din 27 iunie   2019 până în 26 martie 2020), Galați (din 26 martie 2020 până în 1 octombrie 2023), Craiova (de la 1   octombrie 2023 la 18 martie 2024), Galați (de la 18 la 28 martie 2024) și Craiova (de la 28 martie 2024   până în prezent).   Plângeri, procedură și componența Curții   Cererea a fost introdusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 20 februarie 2023.   Invocând articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane și degradante) și articolul 13 (dreptul la un   recurs efectiv) din Convenție, reclamantul susține că condițiile în care a fost deținut în arestul   preventiv din Vrancea și în închisorile din Focșani, Galați și Craiova constituie un tratament inuman și   degradant continuu.   Decizia a fost pronunțată de o cameră formată din șapte judecători, compusă din:   Lado Chanturia (Georgia), președinte,   Jolien Schukking (Țările de Jos),   Anja Seibert-Fohr (Germania),   Ana Maria Guerra Martins (Portugalia),   Anne Louise Bormann (Danemarca),   Sebastian Răduleţu (România),   András Jakab (Austria),   precum și Simeon Petrovski, grefier adjunct de secție.   Decizia Curții   Articolul 3   Curtea consideră oportun să examineze plângerile reclamantului numai din perspectiva articolului 3   din Convenție.   În ceea ce privește condițiile de detenție ale reclamantului în arestul din Vrancea și în închisorile din   Focșani, Galați și Craiova, în perioada 26 februarie 2019 - 28 martie 2024   În ceea ce privește această perioadă de detenție, Curtea observă că reclamantul a beneficiat de   condiții conforme articolului 3 în timpul detenției sale în închisoarea din Galați (în perioada 26 martie   2020 – 1 octombrie 2023 și în perioada 18 martie - 28 martie 2024). Plângerile din această parte a   cererii sunt declarate nefondate și, prin urmare, inadmisibile. Având în vedere că reclamantul nu mai   era deținut în condiții contrare articolului 3 în momentul transferurilor sale la închisoarea din Galați,   Curtea consideră că petentul ar fi trebuit să utilizeze remediul compensatoriu (a se vedea hotărârea   Polgar împotriva României și decizia Vlad împotriva României) cu privire la privarea sa libertate în   arestul preventiv din Vrancea și încarcerările sale în închisoarea din Focșani (din 27 iunie 2019 până la   26 martie 2020), precum și în închisoarea din Craiova (de la 1 octombrie 2023 la 18 martie 2024). În   cazul reclamantului, o astfel de acțiune compensatorie ar fi putut fi introdusă după 13 ianuarie 2021.   Această parte a cererii trebuie respinsă pentru neepuizarea căilor de atac interne.   În ceea ce privește condițiile materiale de detenție ale reclamantului în închisoarea din Craiova din 28   martie 2024 și până în prezent   În ceea ce privește această perioadă de detenție, Curtea observă că Guvernul – care invocă   neepuizarea remediului preventiv prevăzut de Legea nr. 254/2013, precum și a remediului   compensatoriu deja confirmat prin hotărârea Polgar și decizia Vlad – a furnizat un număr important   de exemple de jurisprudență internă în scopul de a demonstra eficacitatea remediului preventiv,   precum și informații privind îmbunătățirea condițiilor de detenție la nivel național, ca urmare a punerii   în aplicare a unui plan de acțiune de către autoritățile naționale după adoptarea hotărârii pilot   Rezmiveș și alții.   În acest sens, după o analiză aprofundată a exemplelor furnizate, Curtea menționează în special   încheierea nr. 156 din 6 aprilie 2023, pronunțată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate   de pe lângă Penitenciarul Iași, care confirmă consolidarea jurisprudenței instanțelor naționale în ceea   ce privește aplicarea remediului preventiv.   Această evoluție favorabilă a jurisprudenței este dovedita de numeroase alte exemple de decizii   interne, care au urmat hotărârii din 6 aprilie 2023 și care au demonstrat că remediul preventiv a permis   petenților să pună capăt situațiilor pe care le denunțau ca fiind contrare drepturilor prevăzute la   articolul 3 din Convenție în materie de condiții de detenție.   Curtea constată apoi că, pe baza planului de acțiune inițiat începând cu 2020, în urma adoptării   hotărârii pilot Rezmiveş și alții, statul pârât a pus în aplicare o serie de măsuri menite să rezolve   2 problema structurală a condițiilor precare de detenție din închisorile românești. De asemenea, Curtea   observă că datele statistice oficiale ale Consiliului Europei (SPACE) confirmă că, în ultimii unsprezece   ani, rata de densitate a populației carcerale în închisorile românești a înregistrat o tendință principala   de scădere începând din 2013, chiar dacă supraaglomerarea închisorilor persistă. Având în vedere   această tendință principală de scădere, care ar trebui să continue, precum și probabilitatea ca această   situație să rămână sub control, în special datorită lucrărilor de renovare a celulelor existente și de   construire a unor noi locuri de detenție, deciziile judecătorului de supraveghere a privării de libertate   și ale instanțelor nu par dificil sau imposibil de respectat în cazurile care vizează remedierea   supraaglomerării sau îmbunătățirea condițiilor materiale existente.   Curtea apreciază rezultatele obținute până în prezent grație eforturilor considerabile depuse de   autoritățile române la mai multe niveluri. Ea încurajează autoritățile naționale să-și intensifice   eforturile pentru a confirma această tendință pozitivă, continuând măsurile luate până în prezent în   scopul de a rezolva definitiv problema în cauză și de a garanta fiecărui deținut condiții de viață   compatibile cu principiile Convenției.   Având în vedere natura remediului preventiv, modul în care acesta este aplicat de instanțele interne   și îmbunătățirea condițiilor materiale de detenție în închisorile române, plângerea interna introdusă   prin articolul 56 din Legea nr. 254/2013 constituie, începând cu 6 aprilie 2023, un remediu accesibil și   susceptibil să ofere persoanelor care susțin că sunt încarcerate în condiții precare perspective   rezonabile de succes. Această concluzie nu exclude în niciun fel o eventuală reexaminare a chestiunii   eficacității respectivului remediu de către Curte, în lumina hotărârilor pronunțate de instanțele   naționale și a executării efective a acestora.   În speță, Curtea constată că reclamantul a utilizat de trei ori remediul instituit prin Legea nr. 254/2013   pentru a invoca rele tratamente și a obține îngrijiri medicale adecvate în timpul detenției sale în   închisoarea din Craiova, dar niciodată pentru a denunța condițiile de detenție pe care le considera   precare în această închisoare. Cu toate acestea, Curtea a considerat că remediul instituit prin Legea   nr. 254/2013 putea fi considerat, începând cu 6 aprilie 2023, ca fiind eficient pentru a contesta   condițiile precare de detenție din închisorile românești.   Curtea consideră, așadar, că în ceea ce privește detenția sa din 28 martie 2024 până în prezent în   condiții pretins contrare articolului 3 din Convenție, reclamantul ar fi trebuit să se utilizeze remediul   preventiv în scopul de a obține o îmbunătățire imediată a condițiilor sale de viață în închisoare.   Plângerea reclamantului trebuie, prin urmare, respinsă pentru neepuizarea căilor de atac interne.   Decizia există numai în limba franceză.   Prezentul comunicat de presă este un document conceput de Grefa Curţii. Acesta nu angajează Curtea.   Deciziile, hotărârile și informații suplimentare privind Curtea pot fi consultate la adresa   www.echr.coe.int.   Urmăriți Curtea pe Bluesky @echr.coe.int, X ECHR_CEDH, LinkedIn și YouTube.   Contactați ECHRPress pentru a vă abona la lista de difuzare a comunicatelor de presă.   Unde pot fi găsite comunicatele de presă ale Curții? HUDOC – Colecția de comunicate.   Date de contact pentru relaţia cu presa   [email protected]e.int | tel: +33 3 90 21 42 08   Suntem încântaţi să primim solicitările jurnaliștilor prin e-mail sau telefon.   3 Denis Lambert (tel : + 33 3 90 21 41 09)   Tracey Turner-Tretz (tel : + 33 3 88 41 35 30)   Inci Ertekin (tel : + 33 3 90 21 55 30)   Jane Swift (tel : + 33 3 88 41 29 04)   Claire Windsor (tel.: + 33 3 88 41 24 01)   Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost înființată la Strasbourg de statele membre ale   Consiliului Europei în 1959 pentru a se ocupa de pretinsele încălcări ale Convenției Europene a   Drepturilor Omului din 1950.   4