DECIZIE 319 10/06/2014 - Portal Legislativ

DECIZIE 319 10/06/2014 - Portal Legislativ Portal Legislativ --> Meniu Meniu Acasă Despre Proiect Facilități Oferite Legături Utile GDPR Meniu Acasă Despre Proiect Facilități Oferite Legături Utile GDPR Prin portalul N-Lex se acorda acces gratuit la legislatiile nationale ale statelor membre, portalul fiind conceput pe baza unei tehnologii de comunicare interne, ce permite accesarea directa a bazelor de date legislative nationale, rezultatele cautarilor venind direct de la sursa. Cuprins Se încarcă, vă rugăm asteptati. + Fișă act Actiuni suferite Actiuni Induse Refera pe Referit de Cuprinsul Actului Reveniti in topul paginii Forma printabilă DECIZIE nr. 319 din 10 iunie 2014referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în RomâniaEMITENT CURTEA CONSTITUŢIONALĂ Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 17 iulie 2014 Augustin Zegrean - preşedinteValer Dorneanu - judecătorToni Greblă - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorDaniel Marius Morar - judecătorMona-Maria Pivniceru - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorBenke Karoly - magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan-Andrei Cujbă în Dosarul nr. 2.015/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 767D/2013.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 4 raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014, şi de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la cele ale art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013, aceste din urmă texte neavând legătură cu soluţionarea cauzei din moment ce obiectul acesteia vizează refuzul nejustificat de soluţionare a notificării depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 de către entitatea învestită de lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 23 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.015/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IVa civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan-Andrei Cujbă într-o cauză având ca obiect soluţionarea notificării depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că dispoziţiile art. 4 raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivităţii legii. În lipsa unei referiri exprese în cuprinsul art. 4 din lege la faptul că litigiilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti le sunt aplicabile doar măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau echivalent, s-ar înţelege că şi termenele prevăzute de art. 33 se aplică cererilor de chemare în judecată aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor. Or, litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecată au avut în vedere legea aplicabilă la momentul sesizării instanţei, iar faptul că în cursul judecăţii au fost surprinse de apariţia Legii nr. 165/2013, care reglementează alte termene şi condiţii decât cele de la momentul formulării şi înregistrării cererilor de chemare în judecată, nu face decât să demonstreze încălcarea principiului fundamental al neretroactivităţii legii. Acest principiu, datorită consacrării sale constituţionale, este obligatoriu atât pentru judecătorul care aplică legea, cât şi pentru legiuitor. Se concluzionează în sensul că procesele trebuie să se judece potrivit reglementării de drept material aplicabile la momentul introducerii acţiunii, nefiind posibil să se schimbe regulile de drept material în timpul litigiului, întrucât s-ar rupe echilibrul procesual şi s-ar încălca dreptul la un proces echitabil.
6. În privinţa încălcării principiului egalităţii în drepturi, textele criticate nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001, creând inegalităţi majore între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege aflate în diverse localităţi sau părţi din teritoriul ţării. Instituind termene diferite de soluţionare a notificărilor, se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a subiectelor de drept cărora legea li se adresează, dat fiind faptul că beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferenţial faţă de cei care sunt obligaţi să aştepte termene mai lungi.
7. În privinţa încălcării art. 21 din Constituţie, se arată că art. 33-35 din lege interzic în perioadele pe care le stabilesc (între 12 şi 60 de luni) dreptul de acces la justiţie, fără a fi întrunite condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie în privinţa restrângerii exerciţiului acestui drept. Se mai arată că aceste texte legale nesocotesc efectivitatea dreptului de acces la justiţie şi termenul rezonabil de soluţionare a cererilor formulate în condiţiile Legii nr. 10/2001, având în vedere că accesul liber la justiţie este permis abia după expirarea unor termene cuprinse între 12 şi 60 de luni, după caz, termene care încep să curgă de la 1 ianuarie 2014.
8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textele legale criticate, pe de o parte, se aplică pentru viitor cauzelor care se află pe rolul instanţelor, iar, pe de altă parte, că acestea nu sunt discriminatorii, aplicându-se tuturor subiectelor de drept ce intră în sfera de aplicare a legii şi nu încalcă accesul liber la justiţie, acesta fiind permis în continuare.
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin.