DECIZIE nr. 768 din 10 noiembrie 2015

Pe scurt

Decizie a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 9 şi 13 din OUG nr. 125/2006 privind schemele de plăţi directe în agricultură.

Ce reglementează

Actul soluţionează o excepţie de neconstituţionalitate privind dispoziţiile referitoare la plăţile directe şi naţionale directe complementare acordate în agricultură, examinând conformitatea cu Constituţia.

Pe cine priveşte

Priveşte fermierii beneficiari de plăţi directe, autorul excepţiei şi, prin efect general, aplicarea OUG nr. 125/2006.

Puncte cheie

Vizează schemele de plăţi directe în agricultură începând cu 2007.
Se corelează şi cu Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole.
Decizie de contencios constituţional (Legea nr. 47/1992).
Complet prezidat de Augustin Zegrean.

Textul legii

DECIZIE nr. 768 din 10 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 şi ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 84 din 4 februarie 2016 Augustin Zegrean - preşedinte Valer Dorneanu - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Daniel Marius Morar - judecător Mona-Maria Pivniceru - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Simona-Maya Teodoroiu - judecător Tudorel Toader - judecător Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 şi ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, excepţie ridicată de Gabriel Emanuel Niţulescu în Dosarul nr. 12.258/2/2009** al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 830D/
La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent arată că, la dosarul cauzei, partea Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a depus note prin care solicită să se constate că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care menţionează că va face un istoric al faptelor pentru a sublinia cum s-au aplicat actele normative în "viaţa reală", considerând că aspectele referitoare la excepţie le-a precizat prin cererea scrisă. Astfel, arată că la sfârşitul anului 2006, în luna decembrie, a achiziţionat un anumit număr de oi, pe care nu lea înregistrat în registrul agricol. În data de 29 decembrie 2006 a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, care precizează, la art. 9, că pot beneficia de subvenţie cei care deţin, cresc şi exploatează animale, iar dacă s-ar face o interpretare gramaticală a acestei sintagme - "deţin, cresc şi exploatează" - se observă că aceste verbe sunt la indicativ prezent, care indică o acţiune reală în derulare în momentul vorbirii, context în care arată că sunt două situaţii: dacă raportarea este la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 şi, din acest punct de vedere, există probleme, sau dacă raportarea este la momentul la care actul normativ menţionat este în vigoare (între data de 29 decembrie 2006 şi data abrogării, respectiv anul 2015).
În acest context, susţine că prevederile legale criticate sunt neclare, pe de o parte, faţă de Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 624 din 7 februarie 2013, definitivă şi irevocabilă, pe de altă parte, faţă de Ordinul nr. 295/2007 al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale pentru stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, în acord cu reglementările comunitare în domeniu, care stabilesc momente diferite de raportare, precum şi termene diferite în ceea ce priveşte ovinele şi bovinele. Astfel, în timp ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se raportează la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, Ordinul nr. 295/2007 are în vedere întreaga perioadă în care este în vigoare Ordonanţa de urgenţă.
De asemenea, precizează că Legea nr. 139/2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură nu a adus precizări în ceea ce priveşte interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau asupra celor stabilite prin ordinul menţionat.
Totodată, relevă aspecte referitoare la data înregistrării ovinelor în registrele specifice, precum şi la competitivitatea pieţii în ceea ce priveşte produsele rezultate de la ovine şi cele rezultate de la bovine, context în care precizează că şi din perspectiva înregistrării în registrele speciale prevederile legale criticate sunt neclare, neputându-şi adapta conduita astfel încât să intre sub incidenţa acestora.
Domnul judecător Petre Lăzăroiu, cu încuviinţarea preşedintelui Curţii Constituţionale şi în temeiul art. 216 alin.

(5)din Codul de procedură civilă, adresează autorului excepţiei de neconstituţionalitate întrebarea cu privire la cererea de acordare a subvenţiei, respectiv dacă a formulat o asemenea cerere şi când a solicitat prima dată acordarea acestei subvenţii.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că nu a existat o asemenea cerere, întrucât cererea se face pe un formular special, iar acel formular nu l-a obţinut ca urmare a faptului că, în opinia Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură, nu îndeplinea condiţiile prevăzute de prevederile criticate. De asemenea, precizează că, la acel moment, acest formular nu se regăsea pe pagina de internet a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură.
Preşedintele Curţii Constituţionale solicită autorului excepţiei de neconstituţionalitate să precizeze care este suma în discuţie pe care a pierdut-o ca urmare a nedepunerii cererii de subvenţie.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate precizează că, iniţial, suma era de 3.500 euro, în timp ridicându-se la 7.500 euro, nefiind singurele sume pe care nu le-a primit.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public menţionează că prin textul criticat se arată foarte clar că plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic se acordă producătorilor agricoli, persoane fizice sau juridice, care deţin, cresc şi exploatează animale de producţie, identificate şi înregistrate în sistemul naţional. Atât condiţia deţinerii, creşterii sau exploatării de animale, cât şi condiţia ca acestea să fie identificate şi înregistrate în sistemul naţional în momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 trebuie îndeplinite pentru obţinerea plăţilor. Astfel, condiţiile pentru obţinerea plăţilor directe complementare au fost stabilite tocmai în aplicarea dispoziţiilor constituţionale a căror încălcare o invocă autorul excepţiei de neconstituţionalitate. De altfel, Guvernul, în cuprinsul actului normativ, motivează urgenţa în adoptarea acestuia, în temeiul art. 115 alin.

(4)din Constituţie, iar dispoziţiile criticate se aplică numai pentru viitor, nefiind contrare art. 15 alin.

(2)din Constituţie. Faţă de cele prezentate, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 12.258/2/2009**, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 şi ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, excepţie ridicată de Gabriel Emanuel Niţulescu într-o cauză având ca obiect pretenţii, respectiv constatarea netemeiniciei modului în care a fost exclus de la plata subvenţiilor aferente anului 2007 pentru ovinele aflate în exploatare şi obligarea la plata sumelor eferente respectivelor subvenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 9 alin.

(3)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 este neconstituţional în raport cu art. 1 alin.

(3)din Constituţie, deoarece textul este neclar, astfel că subiectul de drept nu ştie ce conduită să adopte pentru a se conforma respectivului text de lege, încălcându-se, astfel, principiul securităţii juridice, principiu recunoscut şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi, prin urmare, obligatoriu şi pentru legislaţia naţională prin prisma art. 20 alin.

(1)şi

(2)din Constituţie. Norma juridică trebuie să fie clară, inteligibilă, întrucât cei cărora li se adresează trebuie nu doar să fie informaţi în avans asupra consecinţelor actelor şi faptelor lor, ci să şi înţeleagă consecinţele legale ale acestora, în caz contrar, principiul nemo consetur ignorare legem nu ar mai putea fi aplicat, ceea ce ar avea grave consecinţe asupra securităţii raporturilor sociale, a existenţei societăţii, în general. Or, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, printr-o decizie civilă, arată care este comportamentul pe care subiectul de drept ar fi trebuit să îl aibă pentru a se conforma prevederilor art. 9 alin.

(3)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, respectiv "subiectul de drept ar fi trebuit să deţină, crească şi să exploateze animale de producţie, identificate şi înregistrate în sistemul naţional". Aşadar, în accepţiunea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, subiectul de drept, pentru a putea obţine subvenţia, ar fi trebuit să deţină, să crească şi să exploateze animale de producţie "deja" "identificate şi înregistrate în sistemul naţional" la momentul apariţiei Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/

În acest context, menţionează că, în temeiul art. 74 - "Transferul de exploataţie" - din Regulamentul (CE) nr. 796/2004, şi fermierul care nu deţinea animale de producţie "deja" "identificate şi înregistrate în sistemul naţional", la momentul apariţiei Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, dar care achiziţiona animale "deja" "identificate şi înregistrate în sistemul naţional", pentru care s-a depus cerere de subvenţie, putea să beneficieze de subvenţie.
Or, prevederile criticate ar fi fost clare dacă s-ar fi specificat încă din cuprinsul acestora că fermierul care beneficiază de subvenţie este cel care are deja identificate în sistemul naţional sau cel care le va înregistra într-un interval de timp determinat (o zi în cazul ovinelor şi caprinelor şi o lună în cazul bovinelor).
Formularea "înregistrate în sistemul naţional" este neclară şi prin prisma faptului că nu stabileşte referinţa exactă în timp cu privire la momentul înregistrării. Lipsa oricărei precizări (fie sintagma "deja", fie o dată exactă), coroborată cu prevederile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, lăsă fermierului posibilitatea să înţeleagă orice, respectiv că referinţa temporală poate fi: momentul apariţiei Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006; începutul anului 2007; momentul apariţiei ordinului ce va arăta modul de implementare; condiţiile specifice şi criteriile de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţile naţionale directe complementare; momentul depunerii cererii de solicitare a subvenţiilor; un moment precizat prin ordin.
Prevederile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 [prin coroborare cu art. 9 din Ordonanţa de urgenţă şi cu art. 3 alin.

(1)lit. d) şi alin.

(2)lit. c) ale anexei la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 295/2007 pentru stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, în acord cu reglementările comunitare în domeniu] ce lasă "clarificarea legii" printr-un ordin ce va fi emis ulterior (la patru luni după adoptarea ordonanţei de urgenţă), indică faptul că adoptarea acestui act normativ nu se încadrează în noţiunea de "situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", ceea ce contravine art. 115 alin.

(4)din Constituţie. În acest context, apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi prin prisma art. 15 alin.

(2)din Constituţie, stabilirea datei exacte de referinţă făcându-se ulterior, prin ordin. 18. Totodată, susţine că prevederile criticate sunt contrare art. 1 alin.

(3)şi

(5), deoarece nu se poate stabili printr-un text de lege ca un ordin de ministru să modifice un act juridic superior cum este o ordonanţă de urgenţă, ordin care introduce condiţii noi de eligibilitate, respectiv "lipsa datoriilor la bugetul de stat", fără a se preciza foarte clar care este momentul de referinţă ce trebuie avut în vedere pentru a se stabili dacă un fermier este dator bugetului de stat ori bugetelor locale şi nici ce se întâmplă, din punct de vedere juridic, în momentul în care îşi achită datoria către stat. 19. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu sunt încălcate prevederile art. 1 alin.

(3)şi

(5)din Constituţie. Astfel, se arată că art. 9 alin.

(3)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 este clar în sensul că plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic se acordă producătorilor agricoli, persoane fizice şi juridice, care deţin, cresc şi exploatează animale de producţie, identificate şi înregistrate în sistemul naţional. Atât condiţia deţinerii, creşterii sau exploatării de animale de producţie, cât şi condiţia ca acestea să fie identificate şi înregistrate în sistemul naţional în momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 trebuie îndeplinite pentru obţinerea plăţilor. Nu e posibil, pentru obţinerea plăţilor, ca ulterior să se deţină, crească sau exploateze animale de producţie sau aceste animale deja deţinute, crescute sau exploatate să fie ulterior identificate şi înregistrate în sistemul naţional. Legiuitorul a dorit să beneficieze de aceste plăţi producătorii agricoli care, pe de o parte, deţin efectiv, cresc efectiv sau exploatează efectiv animale de producţie la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, iar, pe de altă parte, aceste animale de producţie să fie deja identificate şi înregistrate în sistemul naţional, pentru a combate orice fraudă în obţinerea acestor plăţi. Tocmai în aplicarea dispoziţiilor constituţionale invocate au fost date prevederile criticate, prin care legiuitorul reglementează condiţiile de obţinere de plăţi naţionale directe complementare. 20. De asemenea, se arată că nu este încălcat art. 15 alin.

(2)din Constituţie, deoarece art. 9 şi art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 se aplică doar pentru viitor şi nu pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a acestui act normativ.

Totodată, se precizează că prevederile criticate nu sunt contrare art. 115 din Constituţie, deoarece în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 se motivează urgenţa în adoptarea acestei reglementări, iar prevederile constituţionale nu interzic ca, prin ordin, ministrul să stabilească modalităţile concrete de punere în aplicare a dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă în ceea ce priveşte implementarea, condiţiile specifice şi criteriile de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 9 şi ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 29 decembrie 2006, care au următorul cuprins: - Art. 9: "

(1)Plăţile naţionale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic se acordă în limita resurselor financiare alocate anual prin legea bugetului de stat, pentru speciile de animale prevăzute în legislaţia în vigoare.

(2)Sursa de finanţare a plăţilor naţionale directe complementare în sectorul zootehnic se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în limita prevederilor bugetare aprobate. ...

(3)Se acordă plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic producătorilor agricoli, persoane fizice sau juridice, care deţin, cresc şi exploatează animale de producţie, identificate şi înregistrate în sistemul naţional." ... - Art. 13: "Modul de implementare, condiţiile specifice, criteriile de eligibilitate şi termenii de referinţă pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare se stabilesc, în acord cu reglementările comunitare în domeniu, prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 23 martie
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin.

(3)şi

(5)referitor la valorile supreme ale poporului român şi la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin.

(2)potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", şi art. 115 alin.

(4)referitor la condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea reţine, pe de o parte, că la data încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale (27 martie 2015), prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 erau abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 23 martie 2015. Pe de altă parte, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a constatat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin.

(1)şi ale art. 31 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.

În concluzie, deşi şi-au încetat aplicabilitatea, textele de lege criticate ar putea fi supuse analizei de constituţionalitate în măsura în care acestea continuă să producă efecte juridice în cauza în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 548 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 26 iulie
Însă Curtea constată că, pentru a obţine plăţile solicitate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuia să depună o cerere de acordare a subvenţiei, însoţită de documentele prevăzute de lege. Or, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, în prezenta cauză, acesta nu a formulat o asemenea cerere de acordare a subvenţiei, ceea ce, astfel cum a reţinut şi instanţa de judecată pe rolul căreia se află soluţionarea cauzei, duce la decăderea reclamantului din dreptul de a obţine o asemenea subvenţie.
Faţă de această împrejurare, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 29 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, întrucât, chiar şi în eventualitatea unei admiteri a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor criticate, în lipsa cererii depuse, aceasta nu ar mai prezenta relevanţă pentru autorul acesteia şi nu ar mai produce efecte în ceea ce îl priveşte, fapt ce duce la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. 33. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 şi ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, excepţie ridicată de Gabriel Emanuel Niţulescu în Dosarul nr. 12.258/2/2009** al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 noiembrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.