INSTRUCŢIUNI nr. 166 din 25 octombrie 2016

Pe scurt

Aceste instrucțiuni stabilesc regulile pentru scăderea din evidență a pierderilor de bunuri materiale, numite perisabilități, care apar în unitățile Ministerului Afacerilor Interne (MAI) din cauze naturale.

Ce reglementează

• Definiția și tipurile de perisabilități admise.
• Coeficienții procentuali sau unitățile de măsură specifice pentru calculul perisabilităților.
• Condițiile în care pierderile sunt considerate legal admise și nu atrag răspunderea materială.
• Obligațiile conducătorilor unităților MAI pentru reducerea pierderilor.

Cui îi privește

• Unitățile Ministerului Afacerilor Interne (MAI).
• Personalul cu responsabilități în gestionarea bunurilor materiale din cadrul MAI.

Puncte cheie

• Perisabilitățile sunt scăzăminte produse de procese naturale (ex: uscare, evaporare, spargere) în timpul transportului, manipulării, depozitării și desfacerii mărfurilor.
• Pierderile în limita coeficienților de perisabilitate aprobați sunt legal admise și nu implică răspundere materială, dar numai dacă nu sunt cauzate de neglijență sau fapte ilicite.
• Coeficienții de perisabilitate sunt valori maxime și se aplică doar pentru bunurile efectiv gestionate în unitate, nu și pentru cele în tranzit.
• Nu se acordă perisabilități pentru bunuri preambalate în gramaj fix, ștanțate (cu excepții), cele a căror trecere prin depozit este doar scriptică, sau cele lipsă din neglijență, proastă gospodărire, rea-credință sau fapte ilicite.
• Pentru perisabilitățile din transport, se aplică doar dacă distanța este mai mare de 3 km pentru produse petroliere, 10 km pentru alimente și furaje, și 20 km pentru alte produse.
• Constatarea pierderilor se face în urma inventarierilor, la schimbarea gestionarilor, la recepția bunurilor transportate, la controale sau la lichidarea loturilor.
• Pentru bunurile sparte sau fărâmițate (ex: sticlă, ceramică), acordarea scăzăminului este condiționată de prezentarea probelor care să reprezinte cel puțin 75% din greutatea produselor noi.