PLAN DE MANAGEMENT din 24 iunie 2016

Pe scurt

Acest plan de management, aprobat prin Ordinul nr. 1.157 din 24 iunie 2016, stabilește cadrul general pentru acțiunile necesare îndeplinirii obiectivelor de conservare în Parcul Natural Munții Maramureșului și în ariile protejate suprapuse. Durata de implementare a planului este de 5 ani de la intrarea sa în vigoare.

Ce reglementează

Acțiunile de conservare pe teritoriul Parcului Natural Munții Maramureșului.
Managementul sitului de importanță comunitară ROSCI0124 Munții Maramureșului.
Managementul ariei de protecție specială avifaunistică ROSPA0131 Munții Maramureșului.
Managementul ariilor naturale protejate de interes național suprapuse.

Cine este afectat

Administratorul ariilor naturale protejate.
Autoritățile care reglementează activități pe teritoriul acestora.
Persoanele fizice și juridice care dețin, administrează terenuri și alte bunuri sau desfășoară activități în perimetrul și în vecinătatea ariilor naturale protejate.

Puncte cheie

Parcul Natural Munții Maramureșului este o arie naturală protejată de interes național, în categoria V a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii.
Suprafața Parcului Natural Munții Maramureșului este de 148.850 ha.
Situl Natura 2000 ROSCI0124 Munții Maramureșului are o suprafață de 106.909 ha.
Situl Natura 2000 ROSPA0131 Munții Maramureșului are o suprafață de 70.972 ha.

Textul legii

PLAN DE MANAGEMENT din 24 iunie 2016 al Parcului Natural Munții Maramureșului, al sitului de importanță comunitară ROSCI0124 Munții Maramureșului, al ariei de protecție specială avifaunistică ROSPA0131 Munții Maramureșului și al ariilor naturale protejate de interes național suprapuse Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 625 bis din 16 august 2016 Notă ... Aprobat prin Ordinul nr. 1.157 din 24 iunie 2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 625 din 16 august 2016 Cuprins CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ȘI CONTEXT 1.1. Scurtă descriere a planului ... 1.2. Scurtă descriere a Parcului Natural Munții Maramureșului ... 1.3. Cadrul legal referitor la Parcul Natural Munții Maramureșului și la elaborarea planului de management ... 1.4. Procesul de elaborare a planului de management ... 1.5. Proceduri de modificare a planului de management ... 1.6. Proceduri de implementare a planului de management ... 1.7. Regulamentul ariei naturale protejate ... CAPITOLUL 2. DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE 2.1. Informații generale 2.1.1. Localizarea ariei naturale protejate ... 2.1.2. Limitele ariei naturale protejate ... 2.1.3. Zonarea internă a ariei naturale protejate ... 2.1.4. Suprapuneri cu alte arii naturale protejate ... ... 2.2. Mediul abiotic 2.2.1. Geomorfologie ... 2.2.2. Geologie ... 2.2.3. Hidrologie ... 2.2.4. Clima ... 2.2.5. Solul ... 2.2.6. Descrierea substanțelor minerale utile din Parcul Natural Munții Maramureșului ... ... 2.3. Mediul biotic 2.3.1. Ecosistemele ... 2.3.2. Habitate 7230 Mlaștini alcaline 3220 Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane 3240 Vegetație lemnoasă cu Salix elongens de-a lungul râurilor montane 4030 Tufărișuri uscate europene 4060 Tufărișuri alpine și boreale 4070* Tufărișuri de Pinus mugo și Rhododendron hirsutum (Mugo- Rhododendretum hirsuti) 4080 Tufărișuri subarctice de Salix spp. 6150 Pajiști boreale și alpine pe substrate silicatice 6190 Pajiști panonice de stâncării -Stipo- Festucetalia pallentis 8120 Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin- Thlaspietea rotundifolii 6190 Pajiști panonice de stâncării -Stipo- Festucetalia pallentis 8120 Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin- Thlaspietea rotundifoli 8210 Versanți stâncoși calcaroși cu vegetație casmofitică 6230* Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase 6410 Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase- Molinion ceruleae 6430 Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan alpin 6440 Pajiști aluviale ale văilor râurilor din Cnidion dubii 6520 Fânețe montane 7110* Turbării active 7140 Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare 7220* Izvoare petrifiante cu formare de traverin- Cratoneurion 7230- Mlaștini alcaline 8220 Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase 8230 Comunități pioniere de Sedo- Sclerothion sau Sedo albi- Veronicion silicioase 91D0* Turbării cu vegetație forestieră 91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior, Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae 91V0 Păduri dacice de fag -Symphyto- Fagion 9110 Păduri de fag de tip Luzulo- Fagetum 9130 Păduri de fag de tip Asperulo- Fagetum 9150 Păduri medio- europene de fag din Cephalanthero- Fagion pe substrate calcaroase 9410 Păduri acidofile de molid- Picea din etajul montan până în cel alpin- Vaccinio- Piceetea ... 2.3.3. Flora de interes conservativ Buxbaumia viridis- mușchiul de pământ Dicranum viride- mușchiul de pământ furculiță Meesia longiseta- mușchi de pământ cu sete lungi Campanula serrata- clopoțel Ligularia sibirica- curechiu de munte Eleocharis carniolica- pipiriguț Cypripedium calceolus- papucul Maicii Domnului Liparis loeselii- moșișoare Tozzia carpathica- iarba gâtului Agrimonia pilosa- turiță Gentiana lutea- ghințură galbenă ... 2.3.4. Fauna de interes conservativ Pseudogaurotina excellens Rosalia alpina- croitorul fagului Pholidoptera transsylvanica- cosaș transilvan Carabus hampei- carab Carabus zawadszkii- carab Colias myrmidone- albilița portocalie Lycaena dispar- fluturele de foc al măcrișului Chilostoma banaticum- melcul bănățean carenat Eudontomyzon danfordi- chișcar Hucho hucho- lostriță Thymallus thymallus- lipanul Leuciscus souffia- clean dungat Gobio uranoscopus- porcușor de vad Barbus meridionalis- moioagă/jamlă Sabanejewia aurata- fâță/ câră Cottus gobio- zglăvoc Bombina variegata- buhai de baltă cu burta galbenă Triturus montandoni- triton carpatic Vipera berus- vipera comună Bonasa bonasia- ieruncă Tetrao urogallus- cocoșul de munte Tetrao tetrix- cocoșul de mesteacăn Aquila chrysaetos- acvila de munte Circaetus gallicus- șerpar Pernis apivorus- viespar Falco peregrinus- șoimul călător Bubo bubo- buha Strix uralensis- huhurezul mare Aegolius funereus- minuniță Glaucidium passerinum- ciuvică Caprimulgus europaeus- caprimulg Dendrocopos leucotos- ciocănitoarea cu spatele spatele alb Dryocopus martius- ciocănitoarea neagră Picoides tridactylus- Ciocănitoarea de munte Picus canus- gheonoaie sură Ficedula albicoliis- muscarul gulerat Ficedula parva- muscarul mic Aquila pomarina- acvila țipătoare mică Corvus corax- corbul Ciconia nigra- Barza neagră ... 2.3.4.5. Mamifere Lynx lynx- râsul Lutra lutra- vidra Rhinolophus hipposideros- liliacul mic cu potcoavă Rhinolophus ferrumequinum- liliacul mare cu potcoavă Myotis myotis- liliacul comun și Myotis oxygnatus- liliacul comun mic Ursus arctos- ursul brun Canis lupus- lupul ... ... 2.4. Informații socio-economice și culturale 2.4.1. Comunitățile locale și factorii interesați Harta unităților administrativ-teritoriale de pe suprafața parcului este prezentată în Anexa nr. 30 la Planul de management ... 2.4.2. Utilizarea terenurilor ... 2.4.3. Situația juridică a terenurilor ... 2.4.4. Administratori și gestionari ... 2.4.5. Infrastructură și construcții ... 2.4.6. Patrimoniul cultural ... 2.4.7. Peisajul ... ... CAPITOLUL 3. EVALUAREA STĂRII DE CONSERVARE A SPECIILOR ȘI HABITATELOR 3.1. Evaluarea stării de conservare a habitatelor de interes conservativ ... 3.2. Evaluarea stării de conservare a speciilor de interes conservativ ... CAPITOLUL 4. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PLANULUI DE MANAGEMENT 4.1. Scopul planului de management ... 4.2. Obiective generale, specifice și activități ... 4.2.1. Obiectivul general ... 4.2.2. Obiective specifice ... 4.2.3. Activitățile planului de management ... CAPITOLUL 5. PLANUL DE ACȚIUNI ȘI MONITORIZAREA ACESTORA CAPITOLUL 6. BUGET ORIENTATIV CAPITOLUL 7. BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE CAPITOLUL 8. ANEXE Capitolul 1 INTRODUCERE ȘI CONTEXT Munții Maramureșului au fost declarați arie protejată de interes național, în categoria parcuri naturale, începând cu anul 2005. Principalele motive ale desemnării au fost: prezența ultimei populații naturale de lostriță din țara noastră ca endemit al bazinului Dunărean, prezența florei și faunei emblematice pentru Carpați în cadrul unor ecosisteme stabile, existența habitatelor naturale pe întinderi mari, precum și un mod de viață tradițional, direct dependent de resursele naturale și încă păstrat într-o măsură semnificativă. 1.1. Scurtă descriere a planului Planul de management al Parcului Natural Munții Maramureșului și al sitului de importanță comunitară ROSCI0124 Munții Maramureșului, al ariei de protecție specială avifaunistică ROSPA0131 Munții Maramureșului și al ariilor naturale protejate de interes național suprapuse, denumit în continuare "plan de management al Parcului Natural Munții Maramureșului este documentul oficial care stabilește cadrul general de desfășurare al acțiunilor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de conservare pe întreg teritoriul parcului, acest document stând la baza activităților Administrației Parcului Natural Munții Maramureșului. Teritoriul Parcului Natural Munții Maramureșului este reprezentat de aria naturală protejată de interes național din categoria V a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii și include integral atât ariile protejate declarate înainte de înființarea parcului, cât și cele două arii protejate de importanță comunitară. Respectarea planului de management și a regulamentului este obligatorie pentru administratorul ariilor naturale protejate, pentru autoritățile care reglementează activități pe teritoriul acestora, precum și pentru persoanele fizice și juridice care dețin sau care administrează terenuri și alte bunuri și/sau care desfășoară activități în perimetrul și în vecinătatea ariilor naturale protejate. Durata de implementare a prezentului plan de management este de 5 ani de la intrarea acestuia în vigoare. ... 1.2. Scurtă descriere a Parcului Natural Munții Maramureșului Situat în partea de nord a județului Maramureș, Parcul Natural Munții Maramureșului este o arie naturală protejată destinată conservării peisajului și tradițiilor locale, protejării moștenirii naturale, spirituale și culturale a zonei, gospodăririi durabile a pădurilor și încurajării turismului bazat pe aceste valori. Suprafața acestuia conform Hotărârii Guvernului nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone este de 148.850 ha. Teritoriul parcului include următoarele arii protejate de interes național:

a)rezervația naturală faunistică 2.580. Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsânii, ...
b)rezervația naturală 2.586. Vârful Fărcău - Lacul Vinderel - Vârful Mihăilecu, ...
c)rezervația naturală 2.588. Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu și ...
d)rezervația naturală 2.569. Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele. ... Managementul acestora se face diferențiat, în funcție de obiectivele de conservare, prin măsuri/acțiuni care să asigure conservarea valorilor pentru care au fost constituite. De asemenea, peste suprafața parcului se suprapun, începând cu anul 2007, situl Natura 2000 ROSCI0124 Munții Maramureșului cu suprafață de 106.909 ha și începând cu anul 2011 situl Natura 2000 ROSPA0131 Munții Maramureșului cu suprafața de 70.972 ha. Cele două arii protejate de interes comunitar necesită măsuri/acțiuni de management adecvate, legale, administrative sau contractuale în scopul menținerii, îmbunătățirii sau refacerii statutului favorabil de conservare a speciilor și/sau habitatelor pentru care au fost desemnate. Parcul Natural Munții Maramureșului include un număr de 10 localități, din care șapte sunt amplasate de-a lungul râului Vișeu, iar trei de-a lungul văii Ruscovei - un afluent principal al acestuia. Populația totală este de aproximativ 90.000 de locuitori și s-a ocupat în mod tradițional de minerit, agricultură extensivă, respectiv silvicultură, exploatarea și prelucrarea lemnului. În condițiile falimentării mineritului, celelalte două domenii de activitate au preluat o parte din forța de muncă, dar și consecințele nefaste ale intensificării presiunii pe resursele naturale existente. ... 1.3. Cadrul legal referitor la Parcul Natural Munții Maramureșului și la elaborarea planului de management Parcul Natural Munții Maramureșului s-a constituit în baza Hotărârii Consiliului Județean nr. 27/18.03.2003, fiind apoi desemnată ca arie naturală protejată de interes național în baza Hotărârii Guvernului nr. 2151/2004. Situl Natura 2000 ROSCI0124 Munții Maramureșului a fost desemnat prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările și completările ulterioare. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările și completările ulterioare, a fost declarat situl Natura 2000 ROSPA0131 Munții Maramureșului. Rezervațiile naturale de pe teritoriul Parcului Natural Munții Maramureșului au fost declarate ca arii naturale protejate de interes național prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a zone protejate. Planul de management este un document oficial al unui proces continuu, capabil să asigure gospodărirea efectivă, eficientă și adaptativă a ariei naturale protejate pentru care a fost elaborat. Elaborarea și aprobarea acestuia se fac conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare. Altă legislație în vigoare care face referire și are aplicabilitate directă asupra realizării și implementării planului de management include următoarele acte normative: 1. Directiva nr. 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva Păsări) ... 2. Directiva nr. 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva Habitate), ... 3. Hotărârea Guvernului nr. 1064/2013 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare; ... 4. Hotărârea Guvernului nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor. ... 5. Hotărârea Guvernului nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor ce revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn, cu modificările și completările ulterioare; ... 6. Legea nr. 13/1993 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979; ... 7. Legea nr. 58/1994 pentru ratificarea Convenției privind diversitatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992; ... 8. Legea nr. 13/1998 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979; ... 9. Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate; ... 10. Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998; ... 11. Legea muntelui nr. 347/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare; ... 12. Legea nr. 389/2006 pentru ratificarea Convenției-cadru privind protecția și dezvoltarea durabilă a Carpaților, adoptată la Kiev la 22 mai 2003; ... 13. Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare; ... 14. Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare; ... 15. Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; ... 16. Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare; ... 17. Legea 137/2010 pentru ratificarea Protocolului privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice și a diversității peisajelor, adoptat și semnat la București la 19 iunie 2008, la Convenția-cadru privind protecția și dezvoltarea durabilă a Carpaților, adoptată la Kiev la 22 mai 2003; ... 18. Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, cu modificările și completările ulterioare; ... 19. Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările și completările ulterioare; ... 20. Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 410/2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităților de recoltare, capturare și/sau achiziție și/sau comercializare, pe teritoriul național sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante și fosilelor de animale vertebrate și nevertebrate, precum și a plantelor și animalelor din floră și, respectiv, faună sălbatice și a importului acestora, cu modificările și completările ulterioare; ... 21. Ordinul ministrului mediului și ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 203/14/2009 privind Procedura de stabilire a derogărilor de la măsurile de protecție a speciilor de floră și faună sălbatice; ... 22. Ordinul ministrului mediului și pădurilor, ministrului administrației și internelor, ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și ministrului dezvoltării regionale și turismului nr. 135/76/84/1284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private; ... 23. Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar; ... 24. Ordinul ministrului mediului și schimbărilor climatice nr. 1052/2014 privind aprobarea Metodologiei de atribuire în administrare și custodie a ariilor naturale protejate, cu modificările ulterioare. ... 25. Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1540/2011 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport al materialului lemnos, cu modificările și completările ulterioare; ... 26. Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și al ministrului mediului și pădurilor nr. 44/1195/2011 pentru aprobarea Normelor privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale din ariile naturale protejate, cu modificările și completările ulterioare; ... 27. Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și ministrului mediului și pădurilor nr. 159/1266/2011 privind aprobarea condițiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportiv și modelelor permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate. ... 28. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările ulterioare; ... 29. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările și completările ulterioare; ... 30. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare; ... ... 1.4. Procesul de elaborare a planului de management Prezentul plan de management are la bază o primă variantă elaborată în cadrul proiectului GEF-UNDP nr. 41462 "Întărirea sistemului de arii protejate din România prin demonstrarea parteneriatului public- privat în Parcul Natural Munții Maramureșului", derulat în perioada iunie 2005 - iunie 2009, a cărui obiective, atât la nivel local cât și național, au urmărit întărirea capacității de management și constituirea unor modele de gospodărire a ariilor protejate. Prima variantă a planului de management nu a fost aprobată. Prezentul plan de management se bazează, de asemenea, pe rezultatele studiilor realizate în cadrul proiectului "Asigurarea unui management corespunzător în cadrul Parcului Natural Munții Maramureșului prin conservarea biodiversității, monitorizare, vizitare, informare și conștientizare PM- PNMM", Cod SMIS-CSNR 43226. Astfel au fost realizate următoarele studii care au stat la baza întocmirii acestei versiuni a planului de management:
a)Studiu socio-economic de fundamentare a măsurilor de conservare din planul de management, în conformitate cu prevederile art. 2 alin.

(3)al Directivei Habitate și art. 2 al Directivei Păsări, în cadrul ariei naturale protejate; ...

b)Studiu privind impactul, presiunile și amenințările asupra habitatelor și speciilor de importanță comunitară/națională din cadrul ariei naturale protejate; ...
c)Studiu de evaluare a stării de conservare, inventarieri și cartografieri pentru păsări; ...
d)Studiu de evaluare a stării de conservare, inventarieri și cartografieri pentru mamifere; ...
e)Studiu de evaluare a stării de conservare, inventarieri și cartografieri pentru amfibieni și reptile; ...
f)Studiu de evaluare a stării de conservare, inventarieri și cartografieri pentru pești; ...
g)Studiu de evaluare a stării de conservare, inventarieri și cartografieri pentru nevertebrate; ...
h)Studiu de evaluare a stării de conservare, inventarieri și cartografieri pentru habitate; ...
i)Studiu de evaluare a stării de conservare, inventarieri și cartografieri pentru plante. ... Planul de management a fost conceput ca un instrument care va permite asigurarea prezenței și conservării, în condiții optime, a speciilor și habitatelor ce au determinat individualizarea acestei zone ca arie naturală protejată de interes național și comunitar. Planul a fost agreat de factorii interesați, datorită abordării participative care s-a manifestat pe tot parcursul elaborării acestuia. Existența unor obiective comune și a consensului privind modalitățile de atingere a acestora, reprezintă condiții fundamentale pentru implementarea cu succes a planului de management. ... 1.5. Proceduri de modificare a planului de management În cazul în care se impun schimbări în planul de management, competența aprobării acestora revine Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor, cu respectarea procedurilor legale, dacă se impun modificări la nivel de obiective și acțiuni, sau la nivelul regulamentului de funcționare, cu respectarea procedurii de aprobare descrisă în secțiunea 1.4. ... 1.6. Proceduri de implementare a planului de management Planul de lucru anual se elaborează de către Administrația Parcului Natural Munții Maramureșului și are drept scop punerea în practică a prevederilor planului de management pentru fiecare obiectiv în parte, precum și reanalizarea și actualizarea, acolo unde este cazul, a unor prevederi cuprinse în planul de management, a unor priorități sau termene. Prin prezentarea planului de lucru anual și analizarea în Consiliul Științific și Consiliul Consultativ, se va realiza consultarea cu factorii interesați, a oportunității unor modificări și respectiv a gradului de implicare a fiecărei instituții, membre în Consiliul Consultativ pentru implementarea acțiunilor și atingerea obiectivelor. ... 1.7. Regulamentul ariei naturale protejate Regulamentul Parcului Natural Munții Maramureșului, al sitului de importanță comunitară ROSCI0124 Munții Maramureșului, al ariei de protecție specială avifaunistică ROSPA0131 Munții Maramureșului și al ariilor naturale protejate de interes național suprapuse a fost elaborat de către Administrația Parcului Natural Munții Maramureșului, în calitate de administrator conform prevederilor Contractului de administrare nr. 41/21.04.2016, încheiat între Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, în subordinea căreia se află Administrația Parcului Natural Munții Maramureșului și autoritatea publică centrală pentru protecția mediului. Regulamentul respectă prevederile legale în vigoare și a fost elaborat, de asemenea într-un proces participativ și consultativ cu implicarea factorilor interesați. ... Capitolul 2 DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE 2.1. Informații generale 2.1.1. Localizarea ariei naturale protejate Situați în partea nordică a Carpaților Orientali, Munții Maramureșului se învecinează la est cu Munții Țibăului, la sud cu Munții Rodnei, la sud-vest și vest cu Depresiunea Maramureșului, iar la nord cu Munții Rahiv și Cernahora din Ucraina. Suprafața totală a masivului, inclusiv zonele depresionare și cele de dealuri marginale, este de circa 1.500 kmp. Suprafața Parcului Natural Munții Maramureșului este de 133.621 ha. Harta localizării Parcului Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 1 la Planul de management. ... 2.1.2. Limitele ariei naturale protejate Limitele Parcului Natural Munții Maramureșului sunt cele precizare în Hotărârea Guvernului nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Harta limitelor Parcului Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 2 la Planul de management. ... 2.1.3. Zonarea internă a ariei naturale protejate Zonarea internă a Parcului Natural Munții Maramureșului este realizată ținând cont de nevoile de conservare a biodiversității și peisajului, dar și de dezvoltarea economică a zonei, prin activități cu impact redus asupra mediului. Harta zonării interne a Parcului Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 3 la Planul de management. Astfel, suprafața Parcului Natural Munții Maramureșului este împărțită în următoarele zone:
a)Zona de protecție integrală - 17.619 ha, cuprinde cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul Parcului Natural Munții Maramureșului; ...
b)Zona de management durabil - 75.976 ha, face trecerea între zonele de protecție integrală și zonele de dezvoltare durabilă a activităților umane; ...
c)Zona de dezvoltare durabilă - 40.026 ha, cuprinde intravilanul localităților din parc, suprafețele ocupate de căile de comunicații permanente: drumuri naționale, drumuri județene, drumuri comunale, drumuri auto forestiere, căi ferate, căi ferate forestiere cu terasamentele aferente, pășunile montane din afara zonei de protecție integrală, precum și suprafețele din extravilanul localităților, care au suferit modificări antropice prin desfășurarea de activități tradiționale sau prin exploatarea resurselor naturale neregenerabile, indiferent dacă sunt sau nu incluse în circuitul agricol sau silvic. ... Zonele de conservare specială, definite conform Hotărârii Guvernului nr. 2151/2004 sunt asimilate zonelor de protecție integrală, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare. Lista suprafețelor de fond forestier din zona de protecție integrală este prezentată în Anexa nr. 4 la Planul de management. Lista trupurilor de pășuni montane incluse în zona de protecție integrală și coordonatele geografice ale acestora, în sistem de proiecție Stereo 70 sunt prezentate în Anexa nr. 5 la Planul de management. Zonele tampon, definite conform Hotărârii Guvernului nr. 2151/2004 sunt asimilate zonelor de management durabil, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare. Activitățile permise a se desfășura în cele trei zone ale Parcului Natural Munții Maramureșului sunt în conformitate cu prevederile Regulamentului și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare. ... 2.1.4. Suprapuneri cu alte arii naturale protejate În interiorul Parcului Natural Munții Maramureșului sunt incluse integral următoarele arii naturale protejate:
a)Rezervația naturală faunistică Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsânii; ...
b)Rezervația naturală Vârful Farcău - Lacul Vinderel - Vârful Mihăilecu; ...
c)Rezervația naturală Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu; ...
d)Rezervația naturală Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele; ...
e)Situl Natura 2000 ROSCI0124 Munții Maramureșului cu suprafața de 106.909 ha; ...
f)Situl Natura 2000 ROSPA0131 Munții Maramureșului cu suprafața de 70.972 ha; ... Suprapunerea ariilor naturale protejate menționate mai sus este evidențiată în Anexa nr. 2 la Planul de management. ... ... 2.2. Mediul abiotic 2.2.1. Geomorfologie Fragmentarea morfologică a masivului este o caracteristică a Munților Maramureșului, rețeaua hidrografică determinând o separare și fragmentare a zonelor înalte ale acestuia. Substratul geologic variat determină și o morfologie extrem de variată a zonelor înalte, ceea ce reprezintă un unicat în Carpați. Apar astfel:
a)Vârfuri dezvoltate pe roci metamorfice dure - Pop Ivan 1.937 m, Șerbanu 1.794 m, Greabăn 1.594 m - au pante extrem de accentuate și sectoare de culmi pe alocuri cu aspect de custură, văile având frecvent sectoare de cascadă; ...
b)Vârfuri formate pe șisturi cristaline micacee - Jupania 1.853 m, Prislopul Cataramei 1.644 m, au aspect mai domol, cu pante mai line; ...
c)Vârfuri modelate în roci bazaltice mezozoice - Farcău 1.957 m, Mihăilecu 1.918 m - sunt conturate de eroziune sub forma unor vârfuri proeminente, cu stânci și rupturi de pantă, atractive și unice în Carpați prin substrat și altitudine; ...
d)Vârfuri modelate în roci eruptive neogene - Toroioaga 1.930 m, Piciorul Caprei 1.804 m, Țiganu 1.736 m, Măgura 1.601 m - sunt vârfuri proeminente cu pante abrupte, cele mai înalte vârfuri formate din roci intruzive neogene din Carpați; ...
e)Vârfuri modelate pe călcare și dolomite cristaline - Zâmbroslăviile 1.603 m, frecvente în Carpații Orientali, aici prezente pentru a sublinia varietatea morfologică remarcabilă a sectoarelor înalte ale Munților Maramureșului; ...
f)Vârfuri modelate în călcare eocene - Podul Cearcănului 1.507 m, Geamănu 1.539 m - au aspectul unor platouri, pentru că depunerea transgresivă a calcarelor peste formațiunile mai vechi determină o nivelare a denivelărilor preexistente. Remarcabilă este cota ridicată la care apar aceste roci, comparativ cu cea a rocilor similare de pe rama nordică a depresiunii Transilvaniei, ceea ce reflectă o înălțare importantă post-eocenă - în mare parte cuaternară a Munților Maramureșului; ...
g)Vârfuri formate pe călcare și dolomite triasice - Petriceaua 1.555 m - relief ruiniform cu țancuri, custuri și pereți stâncoși, extrem de spectaculos; ...
h)Vârfuri formate din gresii - Budescu 1.679 m, Pietrosu Bardăului 1.850 m, Stogu 1.651 m, Copilașu 1.611 m, Corbu 1.636 m - vârfuri rotunjite, dar proeminente și uneori cu versanți abrupți. ... Rețeaua hidrografică străbate adesea prin roci mai dure, creând defilee atractive. În Munții Maramureșului sunt prezente defilee în roci metamorfice, pe Vaser între Glâmboca - Cozia - Novicior și Bardău - Botizu, în gresii cretacice, pe defileul Vișeului dintre Bistra și confluența cu Tisa, sau în călcare pe Țibău la Prestânci, pe valea Sâlhoi sub Vârful Sâlhoiul Mare 1.563 m. Datorită faptului că cele mai înalte vârfuri ale Munților Maramureșului au altitudini mai mici de 2.000 m și a fragmentării ce determină dispunerea izolată a masivelor mai înalte, relieful glaciar este mai slab reprezentat decât în masivele montane vecine, Rodna la sud și Cernahora la nord. Remarcabil este, însă, faptul că relieful glaciar este modelat pe un substrat geologic variat: șisturi cristaline - Jupania, gresii cretacice - Pietrosul Bardăului, bazalte mezozoice cu intercalații de călcare - Vârtop. În Parcul Natural Munții Maramureșului se cunosc în prezent 48 de cavități - peșteri și avene - cu o dezvoltare totală de 1.491,74 m și o denivelare cumulată de +107,6 m și - 280,84 m. Raportând dezvoltarea totală la numărul cavităților, rezultă o medie de 31,08 m, ceea ce arată că peșterile din Munții Maramureșului sunt, în general, de mici dimensiuni. Cele mai importante cavități cercetate până în prezent sunt:
a)Avenul din Petriceaua - dezvoltare 216 m, denivelare 54,5 m, secționează complet calcarele triasice până în rocile flișului negru, la contact litologic dezvoltându-se o galerie cu o lungime de cca 100 m; ...
b)Peștera Vasile Bologa din Geamănu - dezvoltare 120 m, denivelare - 17,5 m, +2,0 m, frumos concreționată: stalactite, stalagmite, cruste parietale, cu goluri și septe de eroziune, potrivită pentru vizitare turistică organizată; ...
c)Peștera Mare din piatra Moloșnaia - dezvoltare 190 m, denivelare -7,5 m, + 22,2 m cu depuneri de mondmilch ce se formează și acum. Poate fi amenajată pentru a fi vizitată de turiști. ... Lista peșterilor și avenelor din Parcul Natural Munții Maramureșului și coordonatele lor geografice sunt prezentate în Anexa nr. 6 la Planul de management. ... 2.2.2. Geologie Munții Maramureșului au o lungă istorie a cercetărilor geologice, majoritatea fiind realizate în a doua jumătate a secolului al douăzecilea. Acest masiv are un caracter destul de clar individualizat din punct de vedere geologic, prin structura lui extrem de complexă. Remarcabilă este concentrarea aici a unor roci cu geneză diferită: metamorfică, magmatică și sedimentară, reprezentate prin suite foarte variate, atât ca litologie, cât și ca vârstă. Varietatea mare de tipuri de roci determină și o mare diversitate a aspectelor morfologice, ceea ce crează condițiile necesare pentru existența unei mari varietăți a florei. Structura geologică a Munților Maramureșului este caracterizată de larga dezvoltare a pânzelor de șariaj de vârstă cretacică, pânze de soclu ce aparțin Unității Dacidelor Mediene. Aceasta este constituită din mai multe unități suprapuse prin șariaj, care de jos în sus sunt: pânzele infra-bucovinice, pânza sub- bucovinică și pânza bucovinică. Studiul detaliat al geologiei și geomorfologiei Munților Maramureșului poate fi consultat la Administrația Parcului Natural Munții Maramureșului. ... 2.2.3. Hidrologie Rețeaua hidrografică este bine dezvoltată, după cum se poate observa în Anexa nr. 7 la Planul de management - Harta rețelei hidrologice din Parcul Natural Munții Maramureșului, asigurând o scurgere abundentă a apei, cu caracter permanent, tot timpul anului. Caracteristicile principalelor râuri de pe teritoriul parcului sunt prezentate în Tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1 Caracteristicile principalelor cursuri de apă din Parcul Natural Munții Maramureșului Lacurile cele mai importante de pe suprafața Parcului Natural Munții Maramureșului sunt Vinderel și Tăul Roșu. Apele minerale sunt o mare bogăție a Munților Maramureșului, cu o răspândire largă și compoziție chimică variată. Au fost inventariate 185 de izvoare minerale în Parcul Natural Munții Maramureșului, dintre cele 256 surse minerale ale Maramureșului. Este probabil cel mai bogat parc din România în această resursă. Harta izvoarelor minerale din Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 8 la Planul de management. ... 2.2.4. Clima Munții Maramureșului se încadrează în sectorul de climă continental moderată, fiind supuși permanent influenței advecției maselor de aer vestice de natură oceanică, ale căror caracteristici se reflectă în evoluția tuturor elementelor climatice. Luna cu cele mai scăzute temperaturi medii este luna ianuarie, cu valori între -6°C și -10°C. Luna iulie are valori medii cuprinse între 18°C și 20°C. Din aceste valori prezentate rezultă o amplitudine medie anuală între 24 - 30°C, valoarea moderată evidențiind caracterul de climă continentală temperată moderată cu extreme termice puternice între vară și iarnă. Regimul termic din Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentat în Anexa nr. 9 la Planul de management. Valoarea medie anuală a precipitațiilor este de 1.100 mm. Anotimpul cel mai bogat în precipitații este vara, perioadă în care cad 61% din totalul precipitațiilor. Cel mai sărac anotimp în precipitații este iarna cu 17% din totalul precipitațiilor. Numărul anual al zilelor cu precipitații este de 150-170. Stratul de zăpadă poate să apară încă din luna septembrie, iar ultima ninsoare se poate înregistra ca dată medie în ultima decadă a lunii martie. Stratul de zăpadă se menține între 120-200 de zile, iar grosimea stratului este cuprinsă între 75 - 150 cm. Perioada de utilizare a pășunilor este limitată la trei luni: iunie, iulie, august. Regimul precipitațiilor în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentat în Anexa nr. 10 la Planul de management. ... 2.2.5. Solul În Munții Maramureșului domină tipul de scoarță de alterare autohtonă de mică grosime, din cauza fragmentării și înclinării pronunțate a versanților, care favorizează deplasarea produselor dezagregate și alterate, așa cum este precizat în Geografia României, 1983. Din grupele mari de soluri, suprafețe mari ocupă solurile brune acide. Acestea s-au format în zona montană, de la altitudinea de 450 m până la altitudinea de 1.937 m în masivul Pop Ivan, în condiții de climă rece și umedă, care face ca materia organică să fie numai parțial descompusă de către microorganisme, procesul foarte lent ducând la acidifierea accentuată a solului. Aceste soluri sunt ocupate de vegetație forestieră, fânețe naturale, pășuni montane și într-o mică măsură, suprafețe izolate cultivate cu cartofi și ovăz, fiind sărace în substanțe nutritive, determină o fertilitate naturală scăzută. În grupa solurilor brune acide montane sunt două subtipuri, litice și tipice, care cuprind întreg bazinul văii Ruscova, până la confluența văii Rica cu Socolău și până la vest, de partea înaltă a masivelor Farcău - Mihăilecu, versantul de pe dreapta văii Vișeului, până la Vișeu de Sus. Aceste soluri s-au format pe roci metamorfice, eruptive, conglomerate, gresii, marne, călcare, șisturi bituminoase, roci cu caracter acid. Extinderea pădurilor de rășinoase în dauna altor specii autohtone, în special a fagului, explică predominarea solurilor brune acide și a solurilor brune feriiluviale - podzolice. Aceste soluri sunt extinse în partea inferioară a arealului, pe versanți variat înclinați și cumpene înguste, sub păduri de fag și molid, în care apar uneori - mai ales în molidișurile superioare - Vaccinium sp. și mușchi. Litosolurile sunt soluri neevoluate, scheletice, care s-au format pe roci eruptive și metamorfice, ocupând masivele înalte, având o importanță mică. Solurile brune podzolice au valoare mediocră, fiind mai importante din punct de vedere silvic și pastoral. Sub pajiștile alpine aflate la peste 1.600 m, întâlnim solurile humico - silicatice. Aluviunile și solurile aluvionale se întâlnesc pe luncile inundabile ale principalelor cursuri de apă, în special pe cursul văii Vișeului. Învelișul de sol este constituit, predominant din: soluri brune acide, soluri brune și brune feriiluviale - podzolice, substanțele minerale, iar capacitatea de reținere a apei favorizează dezvoltarea optimă atât a vegetației forestiere, cât și a pajiștilor naturale, fânețe și pășuni montane, resurse naturale valorificate prin activitățile silvopastorale. ... 2.2.6. Descrierea substanțelor minerale utile din Parcul Natural Munții Maramureșului Sunt prezente mineralizații piritoase, stratiforme de pirită cu zinc, plumb, cupru, intercalate în șisturile cristaline din zona Baia Borșa, mineralizații filoniene cuprifere +/- aur, dezvoltate în structura intruzivă Toroiaga-Țiganu, indicații de mineralizații de fier, mangan, uraniu și aur. Rocile utile inventariate în Munții Maramureșului sunt: șisturi bituminoase, travertine și andezite exploatate în cariere la Baia Borșa, călcare naturale eocene prezente în zona marginală a depresiunii Maramureșului, exploatate în cariere la Valea Vișeului, Bistra și Borșa, gresii, exploatate ocazional în carierele Hăjmaru Mare - zona Borșa - Fântâna și Miclușa - Repedea. ... ... 2.3. Mediul biotic 2.3.1. Ecosistemele Ecosistemele bine reprezentate pe suprafața parcului sunt: pajiștile, pădurile de fag, pădurile de amestec de fag cu rășinoase, pădurile de molid, tufărișurile montane, ecosistemele acvatice lotice, galeriile de arin, zonele umede ripariene, mlaștinile eutrofe, mlaștinile mezo-oligotrofe, mlaștinile oligotrofe, turbării, izvoarele reofile, tăurile și stâncăriile. Ecosistemele terestre sus menționate se distribuie la nivelul etajelor de vegetație, astfel: etajul deluros de gorunete și goruneto - făgete situat în zona de deal, la altitudini cuprinse între 300-700 m, etajul montan-premontan - face trecerea de la deal la munte, la altitudini cuprinse între 700-1.200 m, etajul montan de amestecuri - este situat la altitudini cuprinse între 1.000-1.400 m, etajul montan de molidișuri - este situat la limita superioară a pădurii, la altitudini de peste 1.300 m, etajul subalpin începe la limita superioară a pădurii cu tufărișuri montane de jneapăn, ienupăr și/sau amestec a celor două specii. Etajul montan - vegetația caracteristică acestui etaj de vegetație joacă un rol foarte important pentru protecția împotriva eroziunii solului și limitarea efectelor viiturilor. Cel mai important rol al tufărișurilor montane este acela de prevenire a eroziunilor și reglarea regimul hidrologic. În plus, au o mare importanță peisagistică și recreativă. Cele mai întinse suprafețe cu jnepenișuri se întâlnesc pe masivele: Poloninca, Șerban, Pop Ivan, Pecealu, Bucovinca, Pietrosu Bardăului, Jupania. Caracteristice etajului subalpin sunt și tufărișurile cu smârdar, care ocupă suprafețe întinse în masivele Poloninca, Șerban, Pop Ivan, Plai și pâlcuri sub Vârfurile Toroioaga și Farcău. O importanță deosebită o prezintă stâncăriile calcaroase, cu flora caracteristică. Dintre speciile mai valoroase amintim: Leontopodium alpinum și Campanula carpatica. Etajul alpin apare doar fragmentar, ocupând vârfurile celor mai înalți munți, precum și stâncăriile și abrupturile - îndeosebi cele orientate spre nord. Ecosistemele acvatice lotice din Parcul Natural Munții Maramureșului fac parte din bazinul hidrografic Vișeu, respectiv bazinul hidrografic Tisa. Bazinul Vișeu are o suprafață de 1.606 km2, delimitată la nord și est de Munții Maramureșului, la sud de Munții Rodnei, iar la sud-vest și vest de Dealurile Maramureșului. Aria acestui bazin hidrografic relevă o mare diversitate a formelor de relief, fapt care induce o varietate ridicată a biotopurilor, biocenozelor și inclusiv a ihtiocenozelor, atât datorită complexității geologice și tectonice care au dat naștere unui relief glaciar, carstic sau exocarstic, cât și datorită climei. Râul Vișeu este un tributar de ordinul doi al Dunării, prin intermediul râului Tisa, având 80 km lungime și un debit multianual la confluența cu râul Tisa de 30.7 m3/s, cu izvoarele în Pasul Prislop, la altitudinea de 1.416 m și cu confluența cu râul Tisa în dreptul localității Valea Vișeului. Are o suprafață a bazinului de 1.606 km2. În partea sa superioară, de la izvoare și până în dreptul localității Moisei, cursul de apă Vișeu are o înclinare mare a pantei, de 20-50 m/km, și poartă denumirea locală de Borșa sau Vișeuț. De la localitatea Moisei, Vișeul intră în Depresiunea Maramureș, unde valea devine în general largă, deși mai există zone înguste cu chei: Cheile Rădeasa între Moisei și Vișeu de Sus, Cheile Oblaz între Vișeu de Jos și Leordina și Cheile Vișeului între localitățile Bistra și Valea Vișeului. Dezvoltarea bazinului Vișeu, în principal în zone montane -67%, induce existența unei densități mari a rețelei hidrografice de 0,7-1 km/km2 și a unuia dintre cele mai mari debite specifice din România, datorită unei cantități a precipitațiilor de peste 1.100 mm/an. În Munții Maramureșului continuitatea sistemelor lotice este întreruptă natural, uneori prin cascade de dimensiuni semnificative și serii de praguri, mai mari, dintre care enumerăm: Criva, Tomnatec și Bardău. În bazinul Vișeu, calitatea apei este influențată local de izvoare minerale cu o compoziție relativ variată: bicarbonatate, feroase, sulfuroase sau sărate. Ecosistemele acvatice lentice din Parcul Natural Munții Maramureșului sunt mai slab reprezentate. Dintre aceste amintim lacurile Lutoasa, Bârsănescu, Budescul Mare, Măgurii, Tăul Roșu și Vinderel. Zonele umede din Parcul Natural Munții Maramureșului realizează tranziția între ecosistemele terestre și cele acvatice și sunt reprezentate de: zone umede ripariene, de-a lungul cursurilor de apă ce brăzdează parcul, cu diversitate relativ ridicată, izvoare reofile - a căror vegetație prezintă ca specie dominantă Caltha laeta, mlaștini mezo-oligotrofe - prezintă în proporții relativ egale speciile tipice de tinov precum Sphagnum sp., Eriophorum vaginatum, mlaștini oligotrofe - turbării - edificate de Sphagnum sp., Eriophorum vaginatum, Drosera rotundifolia. ... 2.3.2. Habitate În formularul standard al Sitului Natura 2000 ROSCI0124 Munții Maramureșului sunt citate următoarele 18 tipuri de habitate: 1) 3220 Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane ... 2) 3240 Vegetație lemnoasă cu Salix elongens de-a lungul râurilor montane ... 3) 4030 Tufărișuri uscate europene ... 4) 4060 Tufărișuri alpine și boreale ... 5) 4070* Tufărișuri de Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium ... 6) 4080 Tufărișuri cu specii sub-arctice de Salix ... 7) 6150 Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios ... 8) 6230* Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase ... 9) 6410 Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase - Molinion ceruleae ... 10) 6430 Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan alpin ... 11) 6520 Fânețe montane ... 12) 7110* Turbării active ... 13) 7220* Izvoare petrifiante cu formare de traverin - Cratoneurion ... 14) 8210 Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase ... 15) 8220 Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase ... 16) 8230 Comunități pioniere de Sedo - Sclerothion sau Sedo albi- Veronicion silicioase ... 17) 91V0 Păduri dacice de fag - Symphyto - Fagio ... 18) 9110 Păduri de fag de tip Luzulo - Fagetum ... În urma studiilor efectuate au mai fost identificate, pe lângă habitatele menționate mai sus, un număr de 10 habitate după cum urmează: 1) 6190 Pajiști panonice de stâncării - Stipo - Festucetalia pallentis ... 2) 6440 Pajiști aluviale ale văilor râurilor din Cnidion dubii ... 3) 7140 Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare ... 4) 7230 Mlaștini alcaline ... 5) 8120 Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin - Thlaspietea rotundifolii ... 6) 9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum ... 7) 9150 Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion pe substrate calcaroase ... 8) 91D0* Turbării cu vegetație forestieră ... 9) 91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior, Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae ... 10) 9410 Păduri acidofile de molid - Picea din etajul montan până în cel alpin - Vaccinio - Piceetea Habitatul 4030 Tufărișuri uscate europene, listat în formularul standard, nu a fost găsit la investigațiile realizate pe teren. Harta habitatelor Natura 2000 este prezentată în Anexa nr. 11 la Planul de management. ... 2.3.2.1. Habitate Natura 2000 3220 Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane Suprafața acoperită de acest tip de habitat este de 283 ha. Acest tip de habitat, în mod natural este o prezență comună în lungul pâraielor cu apă permanentă din etajul boreal până în cel alpin și subalpin. Totuși, în etajul subalpin al Munților Maramureșului acest habitat este aproape în întregime distrus din cauza pășunatului cu ovine. Se mai păstrează mici segmente în arealele acoperite încă de tufărișurile boreale și subalpine ale habitatelor 4060, 4070* și 4080 sau pe pantele sudice foarte abrupte ale Toroiagei, acolo unde nu au intervenit lucrările miniere. Asociațiile identificate sunt: Caradaminetum opizii, Chrysosplenio alpini - Saxifragetum stellaris care se află pe suprafețe foarte mici la peste 1.700 m altitudine, numai în masivele foarte înalte: Pop Ivan, Farcău - Mihăilecu, Toroiaga, Pietrosul Bardăului, în areale punctiforme protejate de tufărișuri subalpine. Fitocenozele asociației Philonotido - Calthetum laetae pot fi găsite mai frecvent, tot punctual, până în etajul boreal. Suprafața pierdută de fitocenoze din cadrul acestui habitat în cadrul Parcului Natural Munții Maramureșului, din cauza distrugerii tufărișurilor subalpine ce le adăposteau și a suprapășunatului cu ovine este foarte mare. 3240 Vegetație lemnoasă cu Salix elongens de-a lungul râurilor montane Din cadrul acestui habitat se găsesc pe aluviuni crude mici pâlcuri de fitocenoze arbustive ce pot fi atribuite asociației Salicetum elaeagni - purpureae, în lunca râurilor Ruscova, Repedea și Cisla. Suprafața însumată a acestora nu trece de 0,8 ha. 4030 Tufărișuri uscate europene Acest tip de habitat, menționat în formularul standard al sitului ROSCI0124 Munții Maramureșului, nu a fost găsit la investigațiile realizate pe teren. Fitocenozele asociației Vaccinio-Callunetum vulgaris sunt absente pe teritoriul Munților Maramureșului, iar acolo unde apare Calluna vulgaris, este cu totul subordonată speciilor de Vaccinium, care formează tufărișuri scunde, ce se încadrează habitatului 4060. De asemenea, există mici sectoare de covoare de Calluna care se află incluse în ecosisteme forestiere. Din familia Ericaceae o lipsă remarcabilă în flora Munților Maramureșului este Bruckenthalia spiculifolia. Este, de altfel, discutabil dacă landurile uscate europene, habitat arbustiv acidofil tipic atlantic chiar există pe teritoriul României. O particularitate a acestei zone este și lipsa unor fitocenoze clar conturate de Spriaea ulmifolia - Calamagrostio-Spiraeetum ulmifoliae care s-ar încadra habitatului arbustiv saxicol 40A0*. Astfel de fitocenoze sunt, de altfel, comune în Carpați. 4060 Tufărișuri alpine și boreale Este un habitat natural, larg răspândit în biotopuri naturale, care se întinde pe o suprafață estimată de 2.700 ha. Habitatul 4060 este puternic amestecat cu habitatele 4070* și 4080 cu limite sinuoase, mai ales, în cazul primelor două adesea neclare și care nu pot fi delimitate cartografic. Habitatul 4060 Tufărișurile cu Juniperus sibirica, este foarte asemănător ca structură, aspect, funcții cu tufărișurile de Pinus mugo din habitatul 4070* cu care cel mai adesea se amestecă puternic. Astfel, pe harta tipurilor de habitate este precizată categoria "mozaic între habitatul 4060 cu Juniperus sibirica și habitatul 4070*". 4070* Tufărișuri de Pinus mugo și Rhododendron hirsutum (Mugo - Rhododendretum hirsuti) Este un habitat natural, larg răspândit, cu o suprafață estimată la 450 ha, a cărui asociații vegetale sunt reprezentate de Rhododendro myrtifolii - Pinetum mugo, Calamagrostio villosae - Pinetum mugo și Vaccinio myrtilli - Pinetum mugo. Habitatul 4070* lipsește din masivul Farcău - Mihăilecu, dar este prezent, pe suprafețe mari, pe toată culmea Munților Maramureșului, ce constituie granița cu Ucraina, la altitudini peste 1.500 m, ca și în culmea Țibăului din Vârful Cornedeia în Vârful Jupania, Pietrosul Bardăului și Toroiaga, unde este greu de delimitat de habitatul 4060 - faciesul cu Juniperus sibirica. Cele mai vaste și compacte întinderi se găsesc în Vârful Comanul. 4080 Tufărișuri subarctice de Salix spp. Este un tip de habitat natural, larg răspândit în biotopuri caracteristice, în Munții Maramureșului fiind prezent pe o suprafață estimată de 40 ha. Asociațiile vegetale caracteristice acestui tip de habitat sunt: Triseto fusci - Salicetum hastatae; Salicetum bicoloris; Salici - Alnetum viridis. Habitatul 4080 are o dispunere extrem de fragmentară și suprafețele ocupate sunt mici. Suprafața arinișurilor verzi cu salcie sileziană a fost foarte mult diminuată în trecut. Grupuri compacte, izolate au fost întâlnite în masivul Farcău - Mihăilecu, în timp ce în Pietrosul Bardăului, Pop Ivanul și Toroiaga sunt intim amestecate, dar bine delimitate cu habitatele 4060 cu Juniperus sibirica și 4070*. O notă cu totul particulară este dată de către arinișul verde, de pe clina nordică a capătului de est al masivului Pietriceaua, unde ocupă o suprafață de circa 3 ha. Pe pante de peste 300 acest ariniș verde cu salcie sileziană, foarte bine conservat, se distinge prin substratul calcaros unde abundă elemente calcifile precum Scabiosa banatica. 6150 Pajiști boreale și alpine pe substrate silicatice Habitat natural ce ocupă o suprafață estimată de 350 ha, are ca specii caracteristice: Juncus trifidus, Carex bigelowii, Carex curvula; Gnaphalium supinum, Potentilla ternate. Acest habitat este reprezentat în cea mai mare parte de pajiștile subalpine și boreale secundare, dominate de Deschampsia caespitosa ce alcătuiesc fitocenoze ce pot fi încadrate asociației Phleo alpini - Deschampsietum caespitosae. Ele se mozaichează cu pajiștile degradate ale habitatului 6230 și cu faciesul scund din Ericaceae al habitatului 4060. Numai în jurul celor mai înalte vârfuri, de peste 1.850 m, și pe umerii și platourile din jurul acestora se pot găsi suprafețe foarte restrânse de pajiști, ce pot fi identificate ca fitocenoze ale asociațiilor Primulo-Caricetum curvulae; Oreochloo - Juncetum trifidi, Luzuletum alpino-pilosae, Soldanello hungaricae-Ranunculetum crenati, Nardo-Gnaphalietum supini, Poo supinae-Cerastietum cerastioidis, Luzuletum alpino-pilosae. Toate sunt de mare valoare conservativă și diverse din punct de vedere floristic. Suprafața ocupată de acestea din urmă nu trece astăzi de 5 ha în tot Parcul Natural Munții Maramureșului. Pe stâncăriile de bazalte triasice de pe versantul sud - sudestic al Vârfului. Farcău, la 1.700 - 1.800 m, există fitocenoze ale asociației Oreochloo - Juncetum trifidi, ce conțin speciile extrem de rare Trifolium lupinaster ssp. angustifolium, Ranunculus thora. Acest areal trebuie să se mențină în viitor ca zonă de protecție integrală, eventual cu restricții la pășunat. De notat este prezența rară a unor specii de orhidee în aceste pajiști și care probabil indică existența, în trecut, a unui alt tip de habitat de pajiști cu Nardus mai bogate în specii - 6230*- și care au avut la un moment dat o valoare conservativă ridicată. 6190 Pajiști panonice de stâncării - Stipo-Festucetalia pallentis 8120 Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin - Thlaspietea rotundifolii 8210 Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase Aceste trei tipuri de habitate saxicol-calcifile vor fi tratate unitar deoarece se asociază întotdeauna foarte strâns în cadrul masivelor calcaroase, fiind foarte greu de delimitat cartografic. Dintre acestea, doar habitatul 8210 este menționat în formularul standard al sitului ROSCI0124 Munții Maramureșului. Stâncăriile calcaroase sunt o prezență comună în cadrul Munților Maramureșului, în bazinele Țibăului, Ursului, Sâlhoiului, în cel superior al Țâșlei și în bazinele Repedei și Ruscovei, dar doar sub forma unor insule mici. Cele mai reprezentative masive sunt Pietriceaua, din bazinul Repedei, din partea vestică a masivului Farcău - Mihăilecu și Pietrele Sâlhoiului. Calcarele ocupă suprafețe mici, acolo unde lentilele de călcare eocene și cristaline din masele de roci metamorfice din axa orografică a munților au fost scoase la suprafață de către eroziunea diferențiată. Suprafața ocupată însumată este de circa 44,6 ha, dar habitatele calcifile saxicole sunt cele mai fragmentate din sit, datorită caracterului lor intrazonal, dependent de răspândirea fragmentară a substratului geologic de care depind strict. 6190 Pajiști panonice de stâncării - Stipo - Festucetalia pallentis Acest habitat nemenționat în formularul standard a sitului ROSCI0124 Munții Maramureșului apare mozaicat cu precedentul pe suprafața masivelor calcaroase, acolo unde panta permite instalarea unei vegetații cu acoperire mai mare și a unui strat superficial de sol. În masivele calcaroase din estul Munților Maramureșului, au fost identificate comunități dintr-o singură asociație vegetală, Thymo comosi - Festucetum rupicolae. În masivele din centrul și vestul Munților Maramureșului apar, pe suprafețe mari comunități ale asociației Seseli gracilis - Festucetum pallentis, totuși fără prezența speciei diferențiate geografic Seseli gracile, absentă din Carpații nordici. 8120 Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin - Thlaspietea rotundifoli Deși acest tip de habitat nu este amintit în formularul standard, habitatul 8210 nu poate exista fără a fi prezent și habitatul 8120, din motive evidente. Grohotișurile calcaroase sunt prezente sub forma unor trene largi, la baza abrupturilor calcaroase din toate masivele calcaroase, dar mai ales în Pietriceaua, Pietrele Sâlhoiului și Cearcănu. Habitatul este tipic, fiind prezentă specia caracteristică pentru acest tip de habitat, Galium erectum, în fitocenoze din cadrul celei mai răspândite și tipice asociații pentru habitatul 8120, Thymo comosi - Galietum albi. Structura fitocenozelor este destul de unitară în toți Munții Maramureșului. Foarte multe specii de plante migrează în acest habitat din cadrul celor două precedente, 8210 și 6190. Suprafața ocupată de acest tip de habitat este de 15 ha. 8210 Versanți stâncoși calcaroși cu vegetație casmofitică În cadrul stâncăriilor calcaroase de joasă altitudine, se includ comunitățile dezvoltate în fisurile de stânci calcaroase din masivele insulare, mici, carbonatice ce apar risipite pe toată suprafața masivului. Fitocenoze aparținând celor mai comune două asociații calcifile saxifile, central europene sunt prezente și aici, respectiv Asplenio - Cystopteridetum fragilis în locurile mai puțin umbrite și mai puțin umede, iar în cele puternic umbrite aflate adesea chiar la liziera pădurilor care ating baza stâncilor, comunități din Asplenio quadrivalenți - Poetum nemoralis. Aceste fitocenoze acoperă suprafața stâncăriilor din cel mai reprezentativ masiv calcaros al Munților Maramureșului, Pietriceaua. Micile masive calcaroase din nordul Munților Maramureșului, Piatra Arsă și Comanul Mic adăpostesc populații consistente de Leontopodium alpinum în cadrul fitocenozelor din aceleași asociații. Numai în masivele din jumătatea estică a Munților Maramureșului, respectiv din Cearcănul și bazinele Sâlhoiului și Țibăului, se află alături de fitocenozele din asociația precedentă și fitocenoze ale asociației endemice pentru Carpații nordici Saxifrago luteo-viridis - Silenetum zawadzkii. Flora calcifilă este destul de reprezentativă, cea mai caracteristică specie fiind endemismul regional al Carpaților nordici Silene (Melandrium) zawadskii care este abundentă, după cum precizăm, pe stâncăriile din jumătatea estică a masivului. Din cauza relativei inaccesibilități, acest habitat este mult mai ferit ca pajiștile din jur de efectele suprapășunatului cu ovine. În mod deosebit sunt protejate masivele înconjurate de centuri forestiere: Pietrele Sâlhoiului și Pietriceaua. Suprafața ocupată de acest tip de habitat este de 14,8 ha. 6230* Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase Pajiștile dominate de Nardus stricta apar între 1.570 - 1.900 m altitudine în etajele boreal și subalpin și în cea mai mare parte sunt secundare, provenind din defrișarea molidișurilor și a tufărișurilor subalpine din habitatele 4060 și 4070*. Există o mozaicare clară a pajiștilor de Nardus stricta degradate cu cele dominate de Deschampsia caespitosa aparținând asociației boreale - subalpine Phleo alpini - Deschampsietum caespitosae care acoperă în Munții Maramureșului și în alte masive cristaline și vulcanice din Carpați suprafețe mari în etajul subalpin și în cel boreal. În măsura în care această asociație, larg răspândită nu este menționată de către ghidul național, considerăm necesară încadrarea ei la habitatul 6150 al pajiștilor subalpine și alpine acidofile pe substrat silicatic. Dealtfel, considerăm că în viitor, pajiștile degradate dominate de Nardus stricta ar trebui încadrate tot la habitatul 6150 fiind sărace și nu bogate în specii. Pe harta habitatelor, a fost delimitată categoria mozaic al habitatelor 6230*, 6150 și 4060 - facies cu specii de Vaccinium pentru că cele trei categorii sunt imposibil de delimitat cartografic. 6410 Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase - Molinion ceruleae Speciile caracteristice sunt: Molinia coerulea, Dianthus superbus, Selinum carvifolia, Cirsium tuberosum, Colchicum autumnale, Inula salicina, Silaum silaus, Sanguisorba officinalis, Serratula tinctoria, Tetragonolobus maritimus. Suprafața ocupată este de 1,8 ha. Acest habitat a fost identificat în trei mici lacuri glaciare colmatate, aflate între depozitele morenaice din vastul circ glaciar, de sub culmea Pietrosul Bardăului. Indivizii de Molinia sunt în asociere cu specii de Sphagnum și sunt mult mai scunzi decât cei de la altitudini mai mari și de aceea aceste fitocenoze trebuie descrise ca aparținând unei asociații noi. Nu considerăm că aceste moliniete de lac glaciar au vreo legătură cu fitocenozele de Moliniacoerulea cu Sphagnum compactum din Carpații nordici, care sunt caracteristice versanților și platourilor subalpine din această regiune, Sphagno compacti - Molinietum coeruleae. În cadrul fitocenozelor se remarcă speciile de turbărie Carex pauciflora, Carex limosa și unele specii de Sphagnum. Molinietele, aparent uscate la suprafață, stau, spre deosebire de sfagnetele degradate din jur, nu pe un strat gros de turbă, ci sunt suspendate pe o "saltea" de apă. Natura deosebită a acestor fitocenoze, cu totul aparte din tăurile glaciare de sub Pietrosul Bardăului necesită un studiu ecologic special, dar ele trebuie ferite de drenare în viitor și conservate, prin înconjurarea lacurilor glaciare cu centuri compacte de tufărișuri de jneapăn. 6430 Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan alpin Suprafața acestui habitat este de 2.891 ha. Aceste comunități înalte higrofile sunt foarte variate din punct de vedere floristic și au un ecart ecologic foarte mare. Sunt alcătuite exclusiv din specii ierbacee înalte foarte viguroase, higrofile, instalate pe soluri aluvionare, crude bogate în nutrienți. Sunt greu de invadat de către specii străine, deoarece în interiorul fitocenozelor există între specii o competiție acerbă pentru lumină, spațiu și hrană. Din punct de vedere conservativ valoarea lor este mare, aici existând destul de multe specii endemice carpatine, nu numai dintre plante, dar și dintre nevertebrate. Fiind situate aproape exclusiv în lungul pâraielor montane, sunt destul de dificil de evaluat într-o proporție mare. O suprafață de circa 15% din cea ocupată pe teritoriul Parcului Natural Munții Maramureșului a fost evaluată din punctul de vedere al stării de conservare. Deși în Carpații Românești este o prezență frecventă pe pereții circurilor glaciare și glacio-nivale, fitocenozele asociației Aconitetum taurici nu au fost întâlnite pe pereții circurilor glaciare și glacio-nivale din masivele Pietrosul Bardăului, Farcău - Mihăilecu, Pop Ivan, Toroiaga sau Fântâna Stanchii, în ciuda căutărilor insistente. Chiar și specia edificatoare este rar întâlnită în întregul areal - cauza fiind distrugerea lor prin călcare de către turmele de oi. O excepție importantă o constituie bazinul Țibăului, unde în lungul râului principal și al afluenților de dreapta ai acestuia, peste 60% din lungimea râurilor și pâraielor este ocupată de fitocenoze ale habitatului 6430. 6440 Pajiști aluviale ale văilor râurilor din Cnidion dubii Apar frecvent în etajul boreal în luncile râurilor montane și mai ales în depresiunea largă de la izvoarele Sâlhoiului și Ursului, în locul defrișărilor recente. Este vorba despre fitocenoze cu valoare conservativă relativ redusă la nivel regional și cu răspândire punctiformă, insulară în cadrul altor habitate, fapt care le face greu de cartografiat. 6520 Fânețe montane Acest habitat ocupă o suprafață de 11.379 ha. Acestea sunt pajiști secundare mezofile plasate într-un larg ecart altitudinal între 600 - 1.600 m. Cele folosite ca fânețe, în cadrul unui management tradițional, au o mare diversitate floristică care se reduce foarte mult în cazul pășunilor intensive de ovine. Aceste fânețe tradiționale trebuie să fie obiectul unor măsuri de conservare aparte, diferențiate în cadrul acestui habitat, ele având cu totul altă valoare față de pășunile încadrate tot aici. Apreciem că circa 15% din suprafața mare ocupată de pajiștile habitatului 6520 sunt reprezentate de fânețe tradiționale. Majoritatea fitocenozelor din cadrul habitatului 6520 aparțin asociației Festuco rubrae-Agrostietum capillaris, iar suprafețe mai reduse pot fi atribuite asociațiilor Poo-Trisetetum flavescentis, Trisetetum flavescentis și Anthoxantho - Agrostietum capillaris. Nu atribuirea fitocenologică a suprafețelor de pajiști din cadrul habitatul 6520 este însă importantă, ci găsirea suprafețelor cu pajiști montane bine conservate, cu grad de ruderalizare scăzut, cu o diversitate floristică ridicată, ceea ce implică și o diversitate faunistică ridicată. Acestea aparțin, după cum arătăm mai sus fânețelor tradiționale din jurul vetrelor așezărilor umane. Prin contrast, pajiștile habitatului 6520, folosite ca pășuni intensive au o diversitate floristică și faunistică mult redusă. Cele două categorii, net diferite între ele ca valoare conservativă ale habitatului 6520 sunt ușor de deosebit. Fânețele tradiționale sunt în Munții Maramureșului grupate pe suprafețe foarte mari în jurul așezărilor umane importante, pe munceii din jurul acestora și sunt împărțite în mici proprietăți private, despărțite prin garduri de lemn sau centuri de arbuști care, chiar ele constituie elemente de valoare ale peisajului rural tradițional. Fiecare astfel de proprietate - parcelă de fâneață are un sălaș - locuință temporară- adiacentă. Bogăția floristică a acestor fânețe este foarte mare, dar ele vor fi greu de păstrat în viitor. Cele mai importante areale cu astfel de fânețe tradiționale, fragmentate în mici proprietăți cu sălașe, acoperind muncei întregi sunt următoarele:
a)clinele nordice ale culmii dintre Vârful. Maxim - Vârful. La Comandă - Vârful Mentalisa, la sud de Poienile de sub Munte; ...
b)clinele predominant însorite dintre Vișeul de Sus și Moisei, la sud de aliniamentul Vârfului Alacului - Vârful Arșița - Vârful Lazului - Vârful Cireșului - Vârful Ihoasa; ...
c)clinele însorite aflate la vest și est de Repedea. ... Aceste areale cu fânețe de mare valoare conservativă din cadrul habitatului 6520 sunt incluse doar parțial în situl ROSCI0124 Munții Maramureșului. Pășunile intensive pentru ovine și bovine din cadrul habitatului 6520 ocupă suprafețe mari, între 600 și 1.500 m. Pășunatul intensiv din ultimele decenii a dus la distrugerea structurii și compoziției floristice a pajiștilor și chiar la dislocuirea fitocenozelor originale de pajiști montane Festuco rubrae - Agrostietum capillaris cu fitocenoze ubicviste de soluri tasate Lolio - Trifolietum repentis. Acestea din urmă sunt specifice drumurilor de pământ și cărărilor create de tranzitul oamenilor și animalelor domestice, de la câmpie până la altitudini de 1.900 m. În momentul în care solul din pășuni atinge un anumit nivel de tasare, fitocenozele originare de pajiști sunt înlocuite de către fitocenoze edificate de Lolium perenne și Trifolium repens, care se extind de la nivelul drumurilor și cărărilor și încep să ocupe suprafețe mai mari de pășuni, acompaniate de alte specii cu areal larg antropofil precum Lotus corniculatus, Trifolium pratense, Pimpinella saxifraga, Medicago lupulina, Bellis perennis și altele. Aceste fitocenoze sunt capabile să înlocuiască orice tip de pajiști naturale sau seminaturale sub presiunea pășunatului, fiind edificate de plante cu înălțime mică, foarte fibroase, rezistente la călcare, cu regenerare foarte rapidă după pășunare. Din punct de vedere conservativ și al valorii diversității biologice ele sunt, însă, de valoare foarte mică. 7110* Turbării active Altitudinal, acest tip de habitat este situat începând de la 950 la 2050 m. Suprafața habitatului este estimată la 0,15 ha. Prin natura lucrurilor, fitocenozele habitatelor 7110 și 7140 - Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare se mozaichează în toate tinoavele și turbăriile din Europa Centrală. Astfel, în turbăriile situate la peste 1400 de m altitudine, adeseori pernițele formate de sfagnete - Sphagnetum recurvi, Sphagnetum magellanici încadrate în habitatul 7110, alternează cu asociațiile de rogoz de turbării - Caricetum limosae, Sphagno - Caricetum rostratae, Caricetum canescenti - nigrae și altele, ce sunt încadrate în habitatul 7140. Relieful puternic fragmentat și cu energie înaltă al Munților Maramureșului nu a permis dezvoltarea pe scară largă a tinoavelor. În estul acestor munți există un singur areal unde un tinov bombat de tip atlantic se poate instala și anume în depresiunea tectono-erozivă de la izvoarele Sâlhoiului și Ursului. Numeroase tinoave bombate active au existat în partea de vest a acestei depresiuni și au fost distruse în ultimii douăzeci de ani de exploatările forestiere rase, fiind înlocuite de pajiștile higrofile ale habitatelor 6430 și 6440. Dintre speciile rare în flora noastră am identificat aici pe Carex magellanica ssp. irrigua. Cel mai reprezentativ tinov - totuși foarte slab bombat din Parcul Natural Munții Maramureșului este Tăul Băiței cu suprafața de 2 ha, la 1.450 m altitudine, din culmea ce duce spre Pietrosul Bardăului, sub Vârful Băița. Dacă tinovul de la izvoarele Sâlhoiului este cel mai reprezentativ sub aspectul morfologiei, tinovul Tăul Băiței este cu siguranță cel mai prețios sub aspectul fitocenozelor și al speciilor pe care le conține. Aici se află o populație foarte bogată a speciei extrem de rare Scheuczeria palustris, apoi populații consistente ale speciilor rare: Drosera rotundifolia, Carex limosa, Carex pauciflora, Vaccinium oxycoccos ssp. microcarpum, Andromeda polifolia, Empetrum nigrum, Carex canescens, Lycopodium innundatum. În partea de nord a turbăriei există pâlcuri de Pinus mugo. Tăul Obcioarei aflat la izvoarele văii Obcioara Moiseiului, la sud de Vârful Lazului - 1.120 m are aceleași specii ca și Tăul Băiței și în plus Betula pubescens, ca specie mai rară. Partea de sud-est este ocupată de moliniete turboase din habitatul 6410. Tăul Preluca Meșghii cu suprafața de 0,7 ha este situat la nord de Tăul Băiței, chiar lângă drumul forestier. Este ocupat de un sfagnet compact cu Eriophorum vaginatum, dar, în afară de Carex pauciflora, aici nu se mai regăsesc speciile rare de turbărie din Tăul Băiței. Turbăriile din valea Scradei la izvoarele văii Borcutului semnalate sumar de Emil Pop sunt astăzi distruse de pășunat, deși pâlcuri de Eriophorum latifolium mai există. Specia relict glaciar rară Carex magellanica ssp. Irrigua, crescând lângă singurul ochi de apă rămas nedrenat în tinovul bombat-conic activ din parcela 45 B, UP VIII Țibău, Ocolul Silvic Dragomirești. Specia este nouă pentru flora Munților Maramureșului - mai sunt cunoscute în țară populații doar în tinoavele din Munții Muntele Mare și Bihor și localități neconfirmate din Munții Rodnei, Călimani, Munții Cibin și Făgăraș. Populația acestei specii este puternic amenințată de drenarea lagg-ului tinovului, realizată în urma exploatării forestiere din parcela vecină de la nord - 45 A, situată peste pârâul Sâlhoi. 7140 Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare Este reprezentat de comunități vegetale care formează turbă, dezvoltate la suprafața apelor oligotrofice până la mezotrofice, cu caracteristici intermediare între tipurile soligene și ombrogene. Acestea prezintă o gamă largă de comunități de plante. Suprafața ocupată de acest tip de habitat este de sub 1 ha. 7220* Izvoare petrifiante cu formare de traverin - Cratoneurion Acest habitat, deși foarte restrâns în Munții Maramureșului din cauza arealelor reduse ocupate de călcare, are o semnificație cu totul deosebită din cauza prezenței în cadrul său a unei specii endemice pentru grupa nordică a Carpaților Orientali, Cochlearia borzaeana. Aceasta este strict specifică pentru acest tip de habitat, ce în România se găsește pe suprafețe mici, fiind extins insular în toți Carpații, habitat ce este specific pentru bioregiunea alpină și continentală. O asociație echivalentă vicariantă cu Cochlearia borzaeana nu a fost descrisă încă în Carpații nordici românești. Suprafața ocupată de habitatul 7220* cu Cochlearia borzaeana este de 0,19 ha. Starea de conservare a habitatului este foarte bună și constituie locco classico al speciei. 7230 - Mlaștini alcaline Toate fitocenozele din cadrul acestui habitat au fost încadrate la asociația larg răspândită de turbărie eutrofă Carici flavae - Eriophoretum latifolii. Aceste fitocenoze apar frecvent la periferia turbăriilor unde se mozaichează fitocenozele habitatelor 7110 și 7140, dar și ca numeroase mici areale de câteva zeci de metri pătrați, răspândite în tot etajul nemoral și boreal, uneori și subalpin, între 800 și 1.600 m altitudine. Aceste mici areale nu sunt decelabile cartografic. 8220 Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase Este un tip de habitat cu dispunere fragmentară, foarte frecvent în arealul șisturilor cristaline din axa Munților Maramureșului, apărând atât la baza versanților, deasupra văilor cât și ca mici masive stâncoase pe frontul versanților și pe culmi din etajul montan la altitudini cuprinse între 700 - 1.600 m, cât și în etajul subalpin și alpin, la altitudini cuprinse între 1.600 - 1.900 m, bineînțeles având compoziții floristice și fitocenologice foarte diferențiate. Este greu de estimat suprafața ocupată de acest tip de habitat, fiind apreciată la circa 25 ha - extrem de diseminată, dar starea de conservare este cu siguranță pe cel puțin 97% din suprafață bună din cauza relativei inaccesibilități și greutăți în exploatare. În plus, este singurul tip de habitat a cărui suprafață este extinsă considerabil în mod direct prin activitatea antropică, prin excavarea bazei versanților pentru trasarea drumurilor forestiere în lungul văilor montane. Cel mai frecvent se întâlnesc pe teritoriul Parcului Natural Munții Maramureșului fitocenozele asociațiilor central europene saxicole acidofile Asplenio trichomanis - Poetum nemoralis și Hypno - Polypodietum, între 600 - 1.600 m altitudine. 8230 Comunități pioniere de Sedo - Sclerothion sau Sedo albi - Veronicion silicioase Suprafața habitatului este estimată la 10 ha. Acest tip de habitat ocupă stâncăriile silicoase însorite, cu micromedii aride de la altitudini joase, sub 1.200 m. Ca urmare a deficitului hidric, această vegetație deschisă, este caracterizată de mușchi, licheni și plante suculente - Crassulaceae. Este întotdeauna mozaicat cu habitatele 8220 și 8110 fiind practic imposibil de delimitat cartografic. Atât la nivel fitocenologic cât și în ghidurile naționale, asociațiile ce sunt de inclus în acest tip de habitat sunt foarte slab descrise. Totuși, semnalăm fitocenoze ale asociațiilor Alyssetum muralis - identificată până acum numai pe stâncăriile silicatice de joasă altitudine din Munții Gilău și Sedo acri - Poetum compressae - asociație nouă pentru România, pe stâncăriile silicioase, aride de joasă altitudine de pe bordura sudică a Munților Maramureșului. Suprafața ocupată de acest habitat este dificil de estimat. Starea de conservare este bună, datorită inaccesibilității habitatului, putând fi afectată doar punctual de către cariere. În ghidul național se include în acest habitat asociația Sileno rupestris - Sedetum annuui, care în România apare numai pe teritoriul Munților Maramureșului, fiind, de aceea, extrem de importantă la nivel național. Această încadrare la habitatul 8230 este însă greșită, deoarece atât autorul care a publicat asociația pentru prima dată pe teritoriul României cât și autorii unei sinteze naționale fitocenologice sau autori străini care au studiat asociația în Franța, subliniază că este vorba despre fitocenoze de grohotișuri silicioase, așa cum am constatat și noi pe valea Cisla, deci încadrate la habitatul 8110. 91D0* Turbării cu vegetație forestieră Acesta este un tip de habitat prioritar, având astfel o valoare conservativă foarte ridicată și cuprinde fitocenoze aflate la altitudini de peste 1.000 m, formate din specii boreale, oligotrofe, mezo-oligoterme, higrofite, acidofile. Habitatul se găsește în zone cu păduri de conifere și foioase pe substrat turbos, umed până la ud, cu un nivel permanent ridicat al pânzei freatice, uneori chiar mai înalt decât în zonele din vecinătate. Apa este întotdeauna săracă în nutrienți. Comunitățile vegetale sunt în general dominate de Picea abies, Betula pubescens, Frangula alnus, diverse alte specii caracteristice turbăriilor sau, mai general, biotopurilor oligotrofe, precum Vaccinium spp., Sphagnum spp., Carex spp. Reprezintă zona de graniță între două habitate distincte, în cadrul parcului fiind prezent izolat, dar în stare naturală, cu o distribuție fragmentară și cu o suprafață ce însumează 80,89 ha. În ciuda stabilității și coexistenței îndelungate este un habitat sensibil, care la orice modificare precum: alterarea cursurilor de apă, drenaj, tăieri de arbori, pășunatul intensiv, plantări de alte specii decât cele locale, din habitatul învecinat, poate duce la o schimbare a gradului de aport hidric. Este un habitat care nu are o diversitate vegetală mare, dar are un rol foarte important în conservarea de specii rare sau relicte. 91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior, Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae În cadrul Parcului Natural Munții Maramureșului, habitatul este prezent în lungul rețelei hidrografice din zona montană inferioară și mijlocie, pe luncile inundabile ale văilor, râurilor și pârâurilor sau terenurilor cu exces de umiditate, ce asigură condiții optime de dezvoltare a speciilor hidrofile de plante, la altitudini între 400 și 1.400 m, pe terase joase și maluri de râuri și pârâuri, în luncile montane înguste, pe versanți umezi, pe grindurile nisipoase din preajma albiei râurilor și pârâurilor, pe luncile dintre grindurile de mal și locurile de sub terasă, pe terasele joase din marile lunci, în care apa stagnează timp mai îndelungat. Este un habitat prioritar cu valoare conservativă foarte ridicată și cu răspândire largă, în parc ocupând o suprafață de 80,17 ha. Râurile și pârâurile montane din Munții Maramureșului, au suferit modificări mari în arealul albiei lor majore sau pe talveg, acolo unde se instalează de obicei acest habitat, din cauza activităților forestiere. 91V0 Păduri dacice de fag - Symphyto - Fagion Suprafața ocupată de acest tip de habitat, de importanță conservativă foarte mare este de 38.006 ha. Speciile ce diferențiază biogeografic și fitocenologic făgetele carpatice ale habitatului 91V0 sunt: Dentaria glandulosa, Symphitum cordatum, Pulmonaria rubra, Helleborus purpurascens, Euphorbia carniolica, Aconitum moldavicum, Hieracium rotundatum, Asplenium scolopendrium, toate specii endemice carpatice sau carpato-balcanice. Lipsa acestor elemente, de obicei este asociată unor insule de făgete acidofile sau bazifile de tip central - european din habitatele 9110 sau 9130, care sunt dominante în arealele de dealuri înalte din România. Deși tratate ca un habitat unitar pe baza speciilor diferențiale, făgetele carpatice cuprind mai multe tipuri de fitocenoze, destul de diferite din punct de vedere ecologic, diferențiate, în primul rând, după caracteristicile fizice și geochimice ale substratului. Făgetele dacice pot fi separate în cele acidofile și respectiv neutrofile. Primele, pot fi identificate pe baza prezenței speciei carpato-balcanice acidofile Hieracium rotundatum alcătuind fitocenoze încadrate asociației Hieracio rotundati - Fagetum. Natura predominant stâncoasă a substratului și pantele mari sunt reflectate de prezența unor specii ale alianței Moehringio - Acerenion ale pădurilor de surduc, ce reflectă interferența cu fitocenozele asociației Phyllitidi - Fagetum și cu alte asociații de păduri de surduc, separate de aceasta din urmă în habitatul 9180*. Spre limita cu etajul boreal sau în văile adânci afectate de inversiuni termice, în făgete și făgeto - brădete se amestecă un număr de elemente boreale, provenite din molidișuri. 9110 Păduri de fag de tip Luzulo - Fagetum Acest tip de habitat natural reprezintă pădurile de amestec de molid, cu fag și brad, cu vulturică, pădurile de fag și brad cu Festuca drymeia, pădurile de fag și brad cu vulturică, pădurile de fag și brad cu afin ori pădurile de fag cu Festuca drymeia. Valoarea conservativă a acestui tip de habitat este redusă, suprafața ocupată de acesta în Parcul Natural Munții Maramureșului fiind de 6.893 ha. Asociații vegetale ce pot fi asociate acestui habitat în parcelele investigate sunt: Festuco drymeiae-Fagetum Morariu; Hieracio rotundati-Fagetum, Deschampsio flexuosae-Fagetum. Stratul arborilor este reprezentat de specii precum: Fagus sylvatica, Abies alba, Picea abies, Acer pseudoplatanu. În stratul arbuștilor se întâlnesc specii precum: Corylus avellana, Rubus hirtus, Rubus idaeus. Stratul herbaceu este reprezentat de specii precum: Hieracium rotundatum, Luzula luzuloides, Prenanthes purpurea, Athyrium filix-femina, Dryopteris dilatata, Dryopteris filix-mas, Calamagrostis arundinacea, Doronicum austriacum, Polygonatum verticillatum, Galium odoratum, Lamium galeobdolon, Carex sylvatica, Mycelis muralis, Phegopteris connectilis. 9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum Acest tip de habitat natural reprezintă pădurile dacice de fag și carpen cu Cardamine bulbifera, Carex pilosa, ori cu Galium odoratum. Pădurile din acest tip de habitat sunt distribuite în etajul colinar și subetajul montan inferior, mai rar în subetajul montan mijlociu al Carpaților românești, la altitudini cuprinse între 200-300 și 850-1.000 m, pe versanți în general umbriți, slab până la mediu înclinați, cu expoziții diferite, pe culmi și platouri, pe roci de tipul molaselor - argile, nisipuri, pietrișuri- pe marne, gresii calcaroase, călcare, șisturi cristaline. Valoarea conservativă a acestuia este redusă, iar suprafața identificată a acestui habitat este de 1.412 ha. Asociațiile vegetale ce pot fi asociate acestui habitat în parcelele investigate sunt: Carpino-Fagetum; Galio schultesii-Fagetum; Lathyro venetus-Fagetum. Stratul arborilor este reprezentat de specii ca: Fagus sylvatica, Fagus sylvatica juv., Picea abies, Picea abies juv., Abies alba, Abies alba juv., Quercus petraea, Quercus petraea juv., Acer pseudoplatanus, Acer pseudoplatanus juv., Populus tremula, Populus tremula juv., Betula pendula, Salix caprea. În stratul arbuștilor sunt întâlnite specii precum: Corylus avellana, Sambucus racemosa, Rubus hirtus, Rubus chloocladus, Rubus idaeus, Vaccinium myrtillus. Stratul herbaceu cuprinde speciile: Galium odoratum, Symphytum cordatum, Athyrium filix-femina, Circaea lutetiana, Dryopteris filix-mas, Luzula luzuloides, Aegopodium podagraria, Gymnocarpium robertianum, Sanicula europaea, Myosotis sylvatica, Cardamine impatiens, Mycelis muralis, Gentiana asclepiadea, Moehringia trinervia, Silene vulgaris. 9150 Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero - Fagion pe substrate calcaroase Acest tip de habitat natural reprezintă pădurile xero-termofile de fag dezvoltate pe soluri calcaroase, adesea superficiale, de obicei pe versanți abrupți, din domeniile medio-european și atlantic ale Europei occidentale și Europei centrale și central-nordice, în general cu subarboret și strat herbaceu relativ bine dezvoltat, cu rogozuri - Carex alba, Carex flacca, Carex montana, Carex digitate, graminee - Sesleria albicans, Brachypodium pinnatum, orhidee - Cephalanthera spp., Neottia nidus-avis, Epipactis leptochila, E. helleborine. În cadrul Parcului Natural Munții Maramureșului habitatul ocupă o suprafață de 27,95 ha. 9410 Păduri acidofile de molid - Picea din etajul montan până în cel alpin - Vaccinio - Piceetea Habitat ce include păduri de conifere subalpine și alpine în care sunt cuprinse două subtipuri: păduri de molid subalpine și păduri de molid perialpine. Ca structură, conține un strat al arborilor, compus exclusiv din molid sau cu puțin amestec cu scoruș de munte și paltin de munte. Stratul arbustiv lipsește sau este slab dezvoltat. Acest habitat natural reprezintă păduri montane acidofile de molid și de amestec cu brad și fag, la altitudini cuprinse între 1.000 m și 1.850 m, situate pe versanți aflați în variate expoziții, pe soluri podzolice superficiale, acide, dezvoltate pe roci silicioase sau calcaroase. Stratul herbaceu este reprezentat de speciile: Oxalis acetosella, Soldanella hungarica, Vaccinium myrtillus, Hyloconium spp., Politrichum spp, oferind habitatului o valoare conservativă mare. În interiorul Parcului Natural Munții Maramureșului acest tip de habitat are o răspândire largă, ocupând o suprafață de 37.254 ha. ... 2.3.2.2. Habitate după clasificarea națională Plecând de la corespondența între tipurile de pădure naturale, descrise de Pașcovchi și Leandru în 1958 și Habitatele Natura 2000, s-a efectuat identificarea habitatelor Natura 2000, conform lucrării "Habitatele din România - Modificări conform amendamentelor propuse de România și Bulgaria la Directiva Habitate" de Doniță et al.2005b. Această corespondență, precum și tipurile de pădure, stațiune și sol în cadrul suprafeței sitului Munții Maramureșului sunt prezentate în tabelul din Anexa nr. 12 la Planul de management. Harta habitatelor conform clasificării naționale este prezentată în Anexa nr. 13 la Planul de management. ... ... 2.3.3. Flora de interes conservativ 2.3.3.1. Plante inferioare Buxbaumia viridis - mușchiul de pământ Specia este prezentă la Bistra, Crasna Vișeului, Valea Vaserului, Repedea, în cenoze muscinale, asociată în mod constant cu Hypnum cupressiforme. Dicranum viride - mușchiul de pământ furculiță Au fost stabilite cel puțin 100 de suprafețe de probă cu cenoze muscinale corticole. Dintre acestea, specia a fost identificată în 8 puncte, situate pe Valea Vaserului și în zona Pasului Prislop. Meesia longiseta - mușchi de pământ cu sete lungi Specia a fost căutată în habitatele favorabile, în sfagnetele instalate pe pantele și versanții umezi cu substrat acidofil. Cu toate că s-au identificat astfel de habitate în cel puțin 10 puncte, în special pe valea Vaserului și zona pasului Prislop, la Șesuri, specia a fost găsită într-un singur trasect, în 2 puncte din cele analizate. În sezonul de vegetație 2015 a fost identificată într-un singur trasect, în zona Comanu, pe Valea Vaserului. ... 2.3.3.2. Plante superioare Campanula serrata - clopoțel Este o specie frecventă în pajiștile de tip fâneață de pe teritoriul Parcului Natural Munții Maramureșului. Specia a fost identificată în pajiști din zona Repedea - Farcău - Vinderel, în zona estică a parcului spre pasul Prislop, Valea Crasnei, Bistra. Ligularia sibirica - curechiu de munte În urma investigațiilor desfășurate, atât pe parcursul campaniei de cercetare din vara anului 2015, cât și cu alte ocazii, această specie nu a fost găsită. Eleocharis carniolica - pipiriguț Această specie citată de Ion Resmeriță în lucrarea sa Flora și vegetația din Maramureș cu unele aspecte de ecologie și bioproducție, 1975 - 1987 ca fiind prezentă în zona Vișeu de Sus, la 451 m altitudine, nu a fost găsită în campania de cercetare desfășurată în vara anului 2015. Cypripedium calceolus - papucul Maicii Domnului În sezonul de vegetație 2015 pe pe teritoriul Parcului Natural Munții Maramureșului au fost cercetate habitatele cunoscute drept favorabile apariției acestei specii, din zona Bistra, dar nu a fost identificată. Această specie este citată în literatura de specialitate ca fiind prezentă în zona Bistra - Zaslău și Lunca la Tisa însă prezența ei pe suprafața Parcului Natural Munții Maramureșului este incertă. Liparis loeselii - moșișoare Deși au fost cercetate habitatele posibil favorabile, specia nu a fost găsită în sezonul 2015. Citarea ei în formularul standard al sitului ROSCI0124 este posibil să se fi făcut dintr-o eroare. Tozzia carpathica - iarba gâtului Specia a fost identificată pe valea Vaserului la Preluca Mejdii. Agrimonia pilosa - turiță A fost identificată la Repedea, în buruienișurile de la marginea drumului de piatră ce coboară de la Farcău. Gentiana lutea - ghințură galbenă În Parcul Natural Munții Maramureșului a fost găsită în zona Tomnatec, la Toroiaga, Piatra Albă, Pop Ivan și Șerban la Șuri. Harta distribuției speciilor de plante din Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 14 la Planul de management. ... ... 2.3.4. Fauna de interes conservativ 2.3.4.1. Nevertebrate Pseudogaurotina excellens Prezența speciei a fost semnalată la poalele Vârfului Toroiaga, într-o răritură de molid, la o altitudine de 1.442 m. Rosalia alpina - croitorul fagului A fost semnalată în parcul Natural Munții Maramureșului ca fiind prezentă pe Valea Hututeanca - Crasna Vișeului, Valea Bistra - u.a. 73A, izvorul Pop Ivan - u.a. 19, din UP I Bistra, Ocolul Silvic Poieni. Pholidoptera transsylvanica - cosaș transilvan Cercetările de teren evidențiază pentru Parcul Natural Munții Maramureșului o prezență accidentală. Carabus hampei - carab Specia a fost identificată în zona Bistra, la liziera pădurilor de fag. Carabus zawadszkii - carab Specia nu a fost găsită, deși este citată ca prezentă în Munții Maramureșului. Colias myrmidone - albilița portocalie Specia nu a fost găsită, deși este citată ca prezentă în Munții Maramureșului. Lycaena dispar - fluturele de foc al măcrișului Prezența speciei este semnalată în habitatele caracteristice din zona Farcău - Vinderel. Chilostoma banaticum - melcul bănățean carenat Prezența speciei a fost semnalată pe Valea Repedea, Valea Vaserului la Bardău și Făina și la Crasna Vișeului. Harta distribuției speciilor de nevertebrate din Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 15 la Planul de management. ... 2.3.4.2. Ihtiofauna Eudontomyzon danfordi - chișcar Specia a fost identificată în sectoare ale râurilor: Vișeu, Ruscova, Vaser, Frumușaua și Bistra. Hucho hucho - lostriță Specie rezidentă în râurile Vișeu și în tributarii Vaser, Ruscova și Frumușaua. Thymallus thymallus - lipanul Rezident continuu, în ultimul secol, în bazinul Vișeu și în unii tributari. Leuciscus souffia - clean dungat Specia a fost identificată în sectoarele râurilor Vișeu, Ruscova, Vaser și Novăț. Gobio uranoscopus - porcușor de vad Specia a fost identificată în șase sectoare ale râului Vișeu. Barbus meridionalis - moioagă/jamlă Specia are populații stabile în râurile: Vișeu, Ruscova, Repedea, Vaser, Novăț și Frumușaua. Sabanejewia aurata - fâță/câră Aceasta a fost semnalată de la Vișeul de Jos până la confluența râului Vișeu cu râul Tisa. Situația este schimbată în prezent, doar din punct de vedere calitativ, în cursul mijlociu și inferior al râului, prezentând populații stabile, specia găsindu-se în 20 de stații. Cottus gobio - zglăvoc Specia Cottus gobio a fost semnalată în Vișeu, de la izvoare până la confluența cu râul Tisa și în toți tributarii, aproape de zonele de confluență cu Vișeul. Zona superioară a Vișeului este problematică în prezent, iar în tributarii săi se găsește și mai în amonte decât se cunoștea în trecut. Harta distribuției speciilor de pești din Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 16 la Planul de management. ... 2.3.4.3. Herpetofauna Bombina variegata - buhai de baltă cu burta galbenă Specia a fost semnalată în următoarele zone: Crasna Vișeului, Valea Rica, Valea Socolău, Valea Rea- Vaser, Făina - Vaser, Valea Babei - Vaser, Fântâna Stanchii - Prislop. Triturus montandoni - triton carpatic Specia a fost semnalată în următoarele zone: Crasna Vișeului, Valea Rica, Valea Socolău, Valea Rea- Vaser, Făina-Vaser, Valea Babei-Vaser. Vipera berus - vipera comună Specia este frecventă și abundentă, mai ales în forme melanice în Munții Maramureșului, în următoarele zone: Crasna Vișeului, Drahmirov, Făina - Vaser, Comanu - Vaser. Harta distribuției speciilor de amfibieni și reptile din Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 17 la Planul de management. ... 2.3.4.4. Avifauna Bonasa bonasia - ieruncă În cadrul parcului cuibărește în habitatele specifice, respectiv păduri de foioase și amestec, dar și la nivelul jnepenișurilor, în zona de limită a pădurilor de conifere. Harta distribuției speciei Bonasa bonasia în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 18 la Planul de management. Tetrao urogallus - cocoșul de munte Pe suprafața parcului cuibărește în zona pădurilor de molid și la limita cu jnepenișurile, având mai multe locuri de rotit pe cuprinsul ariei, în special pe culmile înalte. Harta distribuției speciei Tetrao urogallus în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 19 la Planul de management. Tetrao tetrix - cocoșul de mesteacăn Specia poate fi întâlnită în răriștile și tufărișurile de altitudine din estul parcului, în rezervația special constituită pentru această specie. Harta distribuției speciei Tetrao tetrix în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 20 la Planul de management. Aquila chrysaetos - acvila de munte Specia poate fi întâlnită pe toată suprafața parcului, cuibărind punctiform în habitatele forestiere - păduri întinse mature/bătrâne, eventual cu stâncărie la suprafață. Vânează mai ales pe terenurile deschise și semi-deschise. Harta distribuției speciei Aquila chrysaetos în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 21 la Planul de management. Circaetus gallicus - șerpar Cuibărește în pădurile compacte și utilizează pentru hrănire terenurile deschise, fiind întâlnită în păduri de foioase și pajiști. Harta distribuției speciei Circaetus gallicus în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 22 la Planul de management. Pernis apivorus - viespar Specia poate fi întâlnită în păduri de foioase și pajiști, cuibărind în pădurile mature, iar ca terenuri de hrănire preferă habitatele deschise, de tipul poienilor sau pajiștilor. Harta distribuției speciei Pernis apivorus în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 23 la Planul de management. Falco peregrinus - șoimul călător Poate cuibări în unele zone cu stâncărie, dar este observat în perioada de pasaj prin exemplare izolate, vânând mai ales pe terenurile deschise, pajiști și în zona lizierelor, observându-se pe toată suprafața parcului. Harta distribuției speciei Falco peregrinus în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 24 la Planul de management. Bubo bubo - buha Specia poate fi întâlnită pe toată suprafața parcului, cuibărind în zonele forestiere, cu păduri mature/bătrâne, unde poate exista și stâncărie. Locațiile de cuibărit se pot modifica în funcție de modificările structurii pădurii. Vânează și pe terenuri deschise de tipul pajiștilor sau semi-deschise- liziere, pășuni împădurite. Harta distribuției speciei Bubo bubo în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 25 la Planul de management. Strix uralensis - huhurezul mare Cuibărește în zonele forestiere, cu păduri mature/bătrâne, fie în păduri de foioase, fie mixte sau de rășinoase. Locațiile de cuibărit se pot modifica în funcție de modificările structurii pădurii. Vânează și pe terenuri deschise de tipul pajiștilor, sau semi-deschise în liziere sau pășuni împădurite, fiind întâlnită pe toate suprafețele forestiere ale parcului. Harta distribuției speciei Strix uralensis în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 26 la Planul de management. Aegolius funereus - minuniță Specia cuibărește în zonele forestiere, cu păduri mature/bătrâne, mai ales de rășinoase și poate fi întâlnită în toate pădurile de foioase și molidișuri din parc. Harta distribuției speciei Aegolius funereus în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 27 la Planul de management. Glaucidium passerinum - ciuvică Cuibărește în pădurile de rășinoase - molidișuri, până la limita superioară a pădurii, putând fi întâlnită în toate pădurile de molid din parc. Harta distribuției speciei Glaucidium passerinum în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 28 la Planul de management. Caprimulgus europaeus - caprimulg Specia poate fi întâlnită în toate pădurile și pajiștile din parc, aceasta cuibărește în diverse păduri rare, cu poieni și alte deschideri. Harta distribuției speciei Caprimulgus europaeus în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 29 la Planul de management. Dendrocopos leucotos - ciocănitoarea cu spatele alb Caracterizează pădurile de fag mature/bătrâne din parc, mai ales unde există suficient lemn mort, fiind întâlnită în toate pădurile de foioase de pe suprafața ariei protejate. Harta distribuției speciei Dendrocopos leucotos în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 30 la Planul de management. Dryocopus martius - ciocănitoarea neagră Este răspândită în toate pădurile mature din parc, unde există arbori mari și lemn mort. Harta distribuției speciei Dryocopus martius în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 31 la Planul de management. Picoides tridactylus - Ciocănitoarea de munte Preferă molidișurile bătrâne, care au lemn mort suficient, putând fi întâlnită în toate pădurile de molid din parc. Harta distribuției speciei Picoides tridactylus în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 32 la Planul de management. Picus canus - gheonoaie sură Cuibărește în toate pădurile de foioase mature cu lemn mort, mai ales în cele joase, dar și în luncile apelor curgătoare. Harta distribuției speciei Picus canus în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 33 la Planul de management. Ficedula albicollis - muscarul gulerat Specia poate fi întâlnită în toate pădurile de fag din parc, cuibărind frecvent în toate pădurile mature de foioase sau amestec, care îi oferă condiții prielnice, lemn mort, arbori groși, scorburoși, parțial sau total uscați. Harta distribuției speciei Ficedula albicollis în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 34 la Planul de management. Ficedula parva - muscarul mic Specia poate fi întâlnită în toate pădurile de fag din parc, aceasta cuibărind în pădurile mature/bătrâne de fag, ce au arbori groși, scorburoși și lemn mort pe picior. Preferă porțiunile mai deschise ale pădurii, inclusiv cu subarboret sau regenerare. Harta distribuției speciei Ficedula parva în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 35 la Planul de management. Aquila pomarina - acvila țipătoare mică Cuibărind în păduri de foioase, mai ales în cele de cvercinee, pe terenurile deschise și semi-deschise, liziere, poieni din pășuni, specia se poate întâlni la limita inferioară a pădurilor de fag și în gorunete. Harta distribuției speciei Aquila pomarina în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 36 la Planul de management. Corvus corax - corbul Specia poate fi întâlnită pe toată suprafața parcului, cuibărind în orice tip de pădure, căutându-și hrana în orice tip de habitat, mai ales pe terenurile deschise, liziere sau în jurul localităților. Harta distribuției speciei Corvus corax în Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 37 la Planul de management. Ciconia nigra - barza neagră Studiile efectuate au evidențiat că habitatul speciei nu se suprapune peste Parcul Natural Munții Maramureșului, citarea ei în această arie naturală protejată fiind probabil o eroare. ... 2.3.4.5. Mamifere Lynx lynx - râsul Prezența acestei specii în interiorul parcului este certă în zona Piatra Socolăului, Lutoasa, Pietrosul Bardău, Culmea Făget. Efectivele sunt estimate la 18-22 exemplare. Specia frecventează majoritatea habitatelor din interiorul parcului, evitând însă drumurile forestiere intens circulate sau zonele în care activitatea umană este mai intensă: exploatări forestiere, zona adiacentă orașului, localităților, pășunile subalpine. Lutra lutra - vidra Specia ocupă 100% din habitatele optime din cadrul parcului, fiind prezentă pe toate râurile mari și pe majoritatea afluenților permanenți ai acestora. Acest fapt duce la concluzia unei tendințe pozitive, de refacere a populațiilor de pești din rețeaua hidrografică a parcului - puternic afectate în trecut, mai ales de poluarea minieră și ulterior de rumeguș. Specia ocupă permanent bazinul Vișeului, unde s-au putut identifica pe tot parcursul anului diverse semne ale prezenței speciei: lăsături, amprente plantare, marcaje teritoriale. De-a lungul râului Vișeu au fost identificate 8 familii, specia mai fiind prezentă și pe Bistra, Topoleu, Frumușaua, Pop Ivan, Ruscova, Repedea, Tomnatec, Socolau, Rica, Vaser, afluenții Țâșlei, Izvorul Ursului, Șesuri. Lipsește din zonele puternic afectate de baraje și/sau poluare cu ape de mină, cum ar fi Cisla inferioară. Rhinolophus hipposideros - liliacul mic cu potcoavă*1) Notă ... *1) Sursele bibliografice se regăsesc la pagina 95: Capitolul 7, bibliografie și referințe. Specia a fost identificată în mai multe locuri, atât în adăposturi, cât și în habitate de hrănire. Numărul, în nici unul dintre adăposturile găsite nu depășea 20 de exemplare. Folosește adăposturi în care poate accede prin zbor. A fost identificat în biserici, școli, case/adăposturi părăsite din Bistra, Valea Vișeului, Valea Zatisnena - casă părăsită, Topoleu, Runcu, Valea Bistrei, Peștera Tocarnea, Peștera Coreniuc - Valea Senderschi, culmea Făgetului. Rhinolophus ferrumequinum - liliacul mare cu potcoavă*2) Notă ... *2) Sursele bibliografice se regăsesc la pagina 95: Capitolul 7, bibliografie și referințe Liliacul mare cu potcoavă necesită un mozaic de habitate cu structură variată, incluzând păduri de foioase, pășuni, livezi, legate între ele de structuri lineare, șiruri de arbori, garduri vii, specia beneficiind de aceste habitate în cadrul parcului. Întâlnit în Poienile de Sub Munte - biserica veche, Piatra Socolăului, Boșotin și în culmea Făgetului. Myotis myotis - liliacul comun și Myotis oxygnatus - liliacul comun mic*2) Notă ... *2) Sursele bibliografice se regăsesc la pagina 95: Capitolul 7, bibliografie și referințe Liliacul comun, Myotis myotis, și liliacul comun mic, Myotis oxygnathus, sunt foarte asemănătoare din punct de vedere morfologic, identificarea lor nu este posibilă în cazul exemplarelor observate de la distanță sau în colonii. În zona parcului, formează colonii mixte care au fost identificate în diverse clădiri din Valea Vișeului, Petrova, Crasna Vișeului, Repedea, Ruscova, Leordina - Petrova, Poienile de Sub Munte, Vișeu de Jos. Prezente 100-200 exemplare adulte în aproape toate locațiile, la care se adaugă un număr variabil de pui. Apar și în peștera de sub Vârful Tocarnea și în celelalte peșteri din parc, însă puțini ca număr din cauza substratului litologic. Ursus arctos - ursul brun Specia poate utiliza toate habitatele de la nivelul parcului, de la pășunile, livezile și pădurile din preajma așezărilor umane până la pășunile subalpine aflate la altitudini de peste 1.400 m. Altitudinal, cele mai numeroase efective sunt prezente în limitele a 700-1.300 m, aceasta fiind zona de păduri de importanță pentru specie. În perioada de primăvară și toamnă exemplarele coboară la altitudini mai mici, la 500- 1.1 m, pentru a se hrăni, iar pe parcursul verii urcă la altitudini de 1.000-1.300 m. Pereții stâncoși din zonele calcaroase ale parcului oferă numeroase zone de odihnă și adăpost. Întâlnit frecvent în zona Socolău, Rica, Valea Morii, Bardău, Valea Rea, Comanu Mic. Efectivele estimate sunt de 80 de indivizi. Canis lupus - lupul Specia este prezentă în aproape toate habitatele Parcului Natural Munții Maramureșului, cu precădere în jumătatea vestică a acestuia, unde numărul de exemplare este mai mare, ca de altfel și conectivitatea habitatului cu alte arii unde activitățile umane sunt limitate. Teritoriile haitelor de lupi cuprind suprafețe mari, ce se extind din zona pășunilor subalpine până în văile Bistrei, Frumușelei, Ruscovei sau a Vaserului. Pe suprafața parcului se estimează a fi prezente aproximativ 80 de exemplare. Harta distribuției speciilor de mamifere din Parcul Natural Munții Maramureșului este prezentată în Anexa nr. 38 la Planul de management. ... ... ... 2.4. Informații socio-economice și culturale 2.4.1. Comunitățile locale și factorii interesați Parcul Natural Munții Maramureșului include intravilanul a 10 localități, din care Bistra, Petrova, Leordina, Vișeu de Jos, Vișeu de Sus, Moisei și Borșa, sunt amplasate de-a lungul râului Vișeu iar Ruscova, Repedea și Poienile de Sub Munte, comunități de etnici ucrainieni, de-a lungul văii Ruscovei - afluent principal de dreapta al Vișeului. Dintre cele 10 localități, Borșa și Vișeul de Sus sunt orașe, iar celelalte 8 sunt comune. Singura comună cu sate aparținătoare este comuna Bistra cu satele: Bistra, Valea Vișeului și Crasna Vișeului. Analiza datelor statistice existente la nivelul comunităților din zona Parcul Natural Munții Maramureșului relevă situația prezentată în Tabelul nr. 2. Tabelul nr. 2 Situația comunităților din zona Parcului Natural Munții Maramureșului Harta unităților administrativ-teritoriale de pe suprafața parcului este prezentată în Anexa nr. 39 la Planul de management. Analiza și consultarea factorilor interesați de regimul de arie protejată al Parcului Natural Munții Maramureșului este atât o obligație legală, cât și o necesitate. Necesitatea derivă din importanța conștientizării publice și din nevoia de asumare și participare la eforturile de implementare a acestui regim. Beneficiile analizei factorilor interesați sunt:
a)Reducerea riscului de a omite un factor interesat, plecându-se de la o listă exhaustivă a acestora; ...
b)Clasificarea factorilor interesați în funcție de criteriile de impact și influențare a respectării regimului de arie protejată. ... Lista factorilor interesați din Parcul Natural Munții Maramureșului și clasificarea acestora este prezentată în Anexa nr. 40 la Planul de management. ... 2.4.2. Utilizarea terenurilor În urma analizei spectrale a imaginilor satelitare/aeriene de înaltă rezoluție, s-a efectuat identificarea categoriilor de folosință de pe suprafața sitului ROSCI0124, situație prezentată în Tabelul nr. 3. Tabelul nr. 3 Categorii de folosință pe suprafața sitului ROSCI0124 Distribuția acestor categorii de folosință la nivelul unităților administrativ-teritoriale, de pe suprafața ROSCI0124 este prezentată în Anexa nr. 41 la Planul de management. Restul suprafeței, până la nivelul de 133.621 ha cât însumează parcul, este ocupată, în principal de intravilanul localităților. ... 2.4.3. Situația juridică a terenurilor Situația juridică a terenurilor la nivelul Parcului Natural Munții Maramureșului se prezintă în Anexa nr. 42 la Planul de management. Repartiția intravilanului și extravilanului din parc, pe unități administrativ- teritoriale este prezentată în Tabelul nr. 4. Tabelul nr. 4. Repartiția intravilanului și extravilanului din parc pe unități administrativ-teritoriale. ... 2.4.4. Administratori și gestionari Administrarea terenurilor din Parcul Natural Munții Maramureșului este strâns legată de dreptul de proprietate al acestora. În ceea ce privește fondul forestier de pe suprafața Parcului Natural Munții Maramureșului, situația se prezintă conform Tabelului nr. 5. Restul suprafeței până la nivelul de 133.621 ha cât însumează parcul, este ocupată în principal de intravilanul localităților. Tabelul nr. 5 Dreptul de proprietate și administrare al fondului forestier din Parcul Natural Munții Maramureșului Situația fondului forestier de pe suprafața Parcului Natural Munții Maramureșului, inclus în zona de protecție integrală, este prezentată în Tabelul nr. 6. Tabelul nr. 6 Situația fondului forestier de pe suprafața Parcului Natural Munții Maramureșului, inclus în zona de protecție integrală ... 2.4.5. Infrastructură și construcții Parcul Natural Munții Maramureșului include și intravilanul localităților de pe raza lui, adică inclusiv mediul construit. Clădirile situate în intravilan sunt de o mare diversitate arhitecturală. Se întâlnesc încă tradiționalele case din lemn, majoritatea vechi și destul de prost conservate, case din zidărie construite conform proiectelor tip din perioada comunistă și tot mai des case din zidărie, cu vizibile influențe vest europene, datorate în principal migrației forței de muncă și conservatorismului privitor la modul de investire a banilor câștigați. Faimoasele biserici din lemn sunt prezente în număr mare, alături de cele din piatră. Pentru păstrarea specificității ținutului maramureșan, împreună cu o echipa de arhitecți cu experiența, s-au identificat o serie de recomandări de construire:
a)folosirea acoperișurilor tradiționale în două și patru ape cu pante repezi; ...
b)folosirea cu generozitate a lemnului; ...
c)folosirea tehnicilor tradiționale de lucru în lemn:îmbinări în "coadă de rândunica"; ...
d)ancadramente la uși, grinzi; ...
e)folosirea împletiturilor de nuiele; ...
f)perpetuarea ideii prispei, ca element de tranziție între interior și exterior; ...
g)folosirea obloanelor pentru protejarea ferestrelor și a ușilor; ...
h)folosirea materialelor de finisaj recomandate; ...
i)pentru elevație - construcții, împrejmuiri se vor folosi placaj sau zidării de piatră, tencuieli cu praf de piatră; ...
j)pentru pereți, se vor folosi tencuieli simple sau speciale, lemn; ...
k)pentru tâmplărie, se va folosi lemn; ...
l)pentru balustrade sau împrejmuiri, se vor folosi materiale vopsite cu vopsitorii mate, lemn, împletituri de nuiele; ...
m)pentru învelitoare, se va folosi țiglă ceramică, țiglă de beton, lemn - șiță, șindrilă. ... De asemenea, au fost identificate elemente care nu se încadrează în specificul locului și care ar trebui evitate:
a)folosirea materialelor strălucitoare: inox, aluminiu, tablă zincată; ...
b)folosirea învelitoarelor de azbociment și a oricărui material care este lucios sau strălucitor; ...
c)amplasarea construcțiilor față de limitele laterale și posterioare, la o distanță mai mică de 1,50 metri. Se vor respecta distanțele între clădiri, impuse de "Normativul de Siguranță la Foc a construcțiilor", astfel încât să nu fie necesară prevederea zidului antifoc; ...
d)ridicarea împrejmuirilor dinspre circulațiile publice, la o înălțime mai mare de 1,50 metri, cu excepția porților, care pot fi mai înalte; ...
e)realizarea împrejmuirilor opace înspre circulațiile publice. Partea plină, opacă nu va depăși înălțimea de 60 cm; ...
f)folosirea culorilor intense pe suprafețe mari ale fațadelor care depășesc 20% din suprafață. ... ... 2.4.6. Patrimoniu cultural Încă de la începutul secolului al XIV-lea și până în 1920, Maramureșul avea ca hotare Carpații Păduroși și Munții Rodnei, Lăpușului, Oașului și Bârjavei, iar câmpia Tisei se întindea până la Teceu. În secolele XIII-XIV, voievodatul Maramureș era organizat în 7 cnezate, așezate pe văile râurilor - cnezate de vale, acestea fiind: Cnezatul Cuhea al Bogdăneștilor, Cnezatul Cosăului, Cnezatul Marei, Cnezatul Câmpulungului, Cnezatul Talaborului, Cnezatul Bârjavei și Cnezatul Varaliei sau sub cetate. Maramureșul, ca și nume este foarte vechi, pierzându-se în limba unui popor dispărut în negura istoriei, atestat documentar în 1199, când vine în contact cu ungurii. Începând din secolul al XIV-lea, vecinul de la apus, regalitatea maghiară își face din ce în ce mai mult simțită prezența și în această zonă, infiltrând primele comunități de oaspeți pe valea Tisei. Modelul de organizare politică și militară al voievodatelor și cnezatelor de vale a dus la afirmarea identității etnice a românilor maramureșeni, care în secolele al XIV-lea și al XV-lea, în luptele duse împotriva tătarilor și altor năvălitori, se dovedesc a fi buni organizatori și oșteni, fiind recunoscuți în proprietățile lor din moși-strămoși de către regii maghiari, care deja și-au întins jurisdicția pe aceste meleaguri. Majoritatea covârșitoare a satelor din Maramureș sunt dintotdeauna românești, locuitorii acestora având statut de oameni liberi, la care s-a adăugat rangul de "nemeși", adică de mici nobili. Instituția de bază a societății maramureșene este neamul: neamul mare, care cuprinde pe toți cei înrudiți pe linie consangvină și poartă același nume de familie și neamul mic - familia restrânsă. În general, marile neamuri sunt înrudite între ele în cadrul aceleiași comunități, prin căsătorii între parteneri de același rang social, iar în situația că un neam nu-și găsește partener de rangul lui în cadrul comunității de origine, trece în altă comunitate. Această particularitate a avut o mare importanță în menținerea devălmășiei asupra proprietăților forestiere nemeșești. ... 2.4.7. Peisajul Un element important al peisajului în cadrul Parcului Natural Munții Maramureșului, îl reprezintă mozaicul habitatelor, categoriilor de folosință, dovada utilizării responsabile a resurselor naturale de către comunitățiile locale. Parcul Natural Munții Maramureșului este situat într-o zonă de graniță, fapt care i-a asigurat conservarea habitatelor și speciilor, teritorii întinse de pădure rămânând nefragmentate. Accesul limitat și lipsa infrastructurii au făcut însă ca suprafața parcului să fie greu accesibilă turiștilor. Deasemenea, lipsa hărților turistice și a marcajelor îngreunează accesul turiștilor în parc, localnicii care cunosc zonele nefiind interesați de această activitate. Pe Valea Vaserului se înregistrează anual un număr tot mai mare de turiști. Aceștia sunt atrași, în principal de trenul cu aburi care se deplasează pe o cale ferată îngustă cu ecartament de 760 mm, dar și de peisajele naturale și sălbăticia locurilor. Călătoria pe Valea Vaserului este adesea comparată cu o întoarcere în timp. Numărul turiștilor pe Valea Vaserului este în continuă creștere, înregistrându-se aproximativ 25.000 de turiști în 2013, 30.000 în 2014 și 25.000 în 2015. Preponderent pe timpul verii sunt turiștii români veniți din întreaga țară, iar în lunile de toamnă, septembrie - octombrie, proporția majoritară o dețin străinii - germani, elvețieni, austrieci și britanici. Infrastructura este aproape inexistentă în partea de vest a parcului, insuficientă în zona Văii Vaserului și haotic dezvoltată în partea estică - zona Borșa, Borșa Complex. ... ... Capitolul 3 EVALUAREA STĂRII DE CONSERVARE A SPECIILOR ȘI HABITATELOR 3.1. Evaluarea stării de conservare a habitatelor de interes conservativ Evaluarea stării de conservare a habitatelor de interes conservativ din Parcul Natural Munții Maramureșului din punct de vedere al suprafeței acoperite, al structurii și funcțiilor specifice și din punct de vedere al perspectivelor habitatului, presiunile și amenințările identificate precum și măsurile de management propuse sunt prezentate în Tabelul nr. 7 Informații sunt prezentate pe larg în Studiu de evaluare a stării de conservare, inventarieri și cartografieri pentru habitate, realizat în cadrul proiectului "Asigurarea unui management corespunzător în cadrul Parcului Natural Munții Maramureșului prin conservarea biodiversității, monitorizare, vizitare, informare și conștientizare PM-PNMM", Cod SMIS- CSNR 43226 și care se află în arhiva Administrației Parcului Natural Munții Maramureșului. Tabelul nr. 7 Evaluarea stării de conservare a habitatelor de interes conservativ ... 3.2. Evaluarea stării de conservare a speciilor de interes conservativ Evaluarea stării de conservare a speciilor de plante și animale de interes conservativ din Parcul Natural Munții Maramureșului din punct de vedere al populației speciei, al acoperirii habitatului și al perspectivelor speciei în viitor, presiunile și amenințările identificate precum și măsurile de management propuse sunt prezentate în Tabelul nr. 8. Informații detaliate privind evaluarea stării de conservare a speciilor de interes conservativ, încadrarea acestora într-o anumită categorie a stării de conservare sunt prezentate pe larg în Studiile de evaluare a stării de conservare, inventarieri și cartografieri pentru speciile de interes conservativ, realizate în cadrul proiectului "Asigurarea unui management corespunzător în cadrul Parcului Natural Munții Maramureșului prin conservarea biodiversității, monitorizare, vizitare, informare și conștientizare PM-PNMM", Cod SMIS-CSNR 43226 și care se află în arhiva Administrației Parcului Natural Munții Maramureșului. Tabelul nr. 8 Evaluarea stării de conservare a speciilor de interes conservativ Notă ... *3) Planul de management pentru speciile de lilieci Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Myotis myotis, Myotis oxygnathus, Myotis bechsteinii, Barbastella barbastellus, Miniopterus schreibersii" - Realizat în cadrul proiectului LIFE08 NAT/RO/000504 "Conservarea speciilor de lilieci din Munții Pădurea Craiului, Bihor și Trascău", finanțat prin instrumentul LIFE al Uniunii Europene, respectiv Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - 2013, www.batlife.ro *4) Planul de management pentru speciile de lilieci Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Myotis myotis, Myotis oxygnathus, Myotis bechsteinii, Barbastella barbastellus, Miniopterus schreibersii" - Realizat în cadrul proiectului LIFE08 NAT/RO/000504 "Conservarea speciilor de lilieci din Munții Pădurea Craiului, Bihor și Trascău", finanțat prin instrumentul LIFE al Uniunii Europene, respectiv Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - 2013, www.batlife.ro *5) Planul de management pentru speciile de lilieci Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Myotis myotis, Myotis oxygnathus, Myotis bechsteinii, Barbastella barbastellus, Miniopterus schreibersii" - Realizat în cadrul proiectului LIFE08 NAT/RO/000504 "Conservarea speciilor de lilieci din Munții Pădurea Craiului, Bihor și Trascău", finanțat prin instrumentul LIFE al Uniunii Europene, respectiv Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - 2013, www.batlife.ro ... Capitolul 4 SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PLANULUI DE MANAGEMENT 4.1. Scopul planului de management Pe baza informațiilor prezentate în capitolele anterioare și a evaluării efectuate referitor la nevoile de conservare ale ariilor naturale protejate, acest capitol descrie structura și conținutul componentei operaționale a planului de management. Având în vedere domeniile variate care necesită a fi abordate, în efortul de păstrare și promovare a valorilor Parcului Natural Munții Maramureșului, acestea au fost separate în obiective generale, distincte. Obiectivele generale sunt apoi împărțite în obiective specifice - SMART și lista acțiunilor ce trebuiesc implementate în vederea atingerii obiectivelor specifice de conservare. Mai jos este prezentată structura planului operațional. Scopul/obiectivul pe termen lung al Parcului Natural Munții Maramureșului este: Atingerea și menținerea unei stări favorabile de conservar

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.