PLAN DE MANAGEMENT din 27 iunie 2016

PLAN DE MANAGEMENT din 27 iunie 2016 al sitului de importanță comunitară ROSCI0240 Tășad Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 633 bis din 18 august 2016 Notă ... * Aprobat prin Ordinul nr. 1.186 din 27 iunie 2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 18 august 2016 CUPRINS Capitolul 1 1.1. Scurtă descriere a planului de management ... 1.2. Scurtă descriere a ariei naturale protejate ... 1.3. Cadrul legal referitor la aria naturală protejată și la elaborarea planului de management ... 1.4. Procesul de elaborare a planului de management ... 1.5. Istoricul revizuirilor și modificărilor planului de management ... 1.6. Procedura de implementare a planului de management ... Capitolul 2 DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE 2.1. Informații Generale 2.1.1. Localizarea și limitele ariei naturale protejate ... 2.1.2. Zonarea internă a ariei naturale protejate ... 2.1.3. Suprapuneri cu alte arii naturale protejate ... ... 2.2. Mediul Abiotic 2.2.1. Geomorfologie ... 2.2.2. Geologie ... 2.2.3. Hidrologie ... 2.2.4. Clima ... 2.2.5. Soluri și subsoluri ... ... 2.3. Mediul biotic 2.3.1. Ecosisteme ... 2.3.2. Habitate 2.3.2.1. Habitate Natura 2000 ... 2.3.2.2. Habitate după clasificarea națională ... ... 2.3.3. Flora de interes conservativ 2.3.3.1. Plante inferioare ... 2.3.3.2. Plante superioare ... ... 2.3.4. Fauna de interes conservativ 2.3.4.1. Ihtiofauna ... 2.3.4.2. Herpetofauna ... 2.3.4.3. Avifauna ... 2.3.4.4. Mamifere ... ... 2.3.5 Alte specii relevante 2.3.5.1. Flora ... 2.3.5.2. Fauna ... ... ... 2.4. Informații socio-economice, impacturi și amenințări 2.4.1. Informații socio-economice și culturale 2.4.1.1. Comunitățile locale și factorii interesați ... 2.4.1.2. Utilizarea terenurilor ... 2.4.1.3. Situația juridică a terenurilor ... 2.4.1.4. Administratori și gestionari ... 2.4.1.5. Infrastructura și construcții ... 2.4.1.6. Patrimoniu cultural ... 2.4.1.7. Peisajul ... 2.4.1.8. Turism și facilități de turism ... ... 2.4.2. Impacturi 3.4.2.1. Presiuni, impacturi trecute și prezente ... 2.4.2.2. Amenințări, impacturi viitoare previzibile ... ... ... Capitolul 3 EVALUAREA STĂRII DE CONSERVARE A SPECIILOR ȘI HABITATELOR 3.1. Evaluarea stării de conservare a fiecărui habitat de interes conservativ ... 3.2. Evaluarea stării de conservare a fiecărei specii de interes conservativ ... Capitolul 4 SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PLANULUI DE MANAGEMENT 4.1. Scopul planului de management ... 4.2. Obiective generale, specifice și activități 4.2.1. Obiectiv general 4.2.1.1. Obiectiv specific 4.2.1.1.1. Activități ... ... ... ... Capitolul 5 PLANUL DE ACTIVITĂȚI Capitolul 6 PLANUL DE MONITORIZARE A ACTIVITĂȚILOR Capitolul 7 BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE Capitolul 8 Anexe Anexa nr. 1.1 Harta localizare arii protejate Anexa nr. 1.2 Harta limite arii protejate Anexa nr. 1.3 Descrierea limitelor Sitului Natura 2000 ROSCI024 Tășad Anexa nr. 1.4 Hărți geomorfologice Anexa nr. 1.5 Hărți geologice Anexa nr. 1.6 Hărți hidrografice Anexa nr. 1.7 Hărți pedologice Anexa nr. 1.8 Hărți distribuție habitate peșteră Anexa nr. 1.9 Hărți distribuție specii de amfibieni și reptile Anexa nr. 1.10 Hărți distribuție specii de lilieci Anexa nr. 1.11 Harta distribuție Ruscus aculeatus Anexa nr. 1.12 Hărți distribuție nevertebrate Anexa nr. 1.13 Hărți distribuție alte specii de amfibieni și reptile Anexa nr. 1.14 Harta distribuție Falco subbuteo Anexa nr. 1.15 Hărți distribuție alte specii de lilieci Anexa nr. 1.16 Harta categoriilor de folosință a terenurilor Anexa nr. 1.17 Harta formelor de proprietate asupra terenurilor Anexa nr. 1.18 Harta regimului de administrare a terenurilor Anexa nr. 1.19 Harta transporturilor Anexa nr. 1.20 Hărțile impacturilor antropice Anexa nr. 1.21 Buget plan de management Capitolul 1 INTRODUCERE 1.1. Scurtă descriere a planului de management Prezentul plan de management este elaborat în cadrul proiectului POS Mediu Managementul conservativ al siturilor Natura 2000 aflate în custodia Muzeului Țării Crișurilor, cod SMIS-CSNR 42800, Beneficiarul este Consiliul Județean Bihor. Prezentul plan de management a fost elaborat de către Asocierea SC GISCOTOP C.V. SRL - SC ESRI ROMÂNIA SRL, beneficiar al proiectului fiind Consiliul Județean Bihor. Planul de management al sitului Natura 2000 ROSCI0240 Tășad, sit de importanță comunitară, și al rezervației 2.188 Calcarele Tortoniene de la Tășad a fost elaborat în vederea unei planificări unitare a acțiunilor ce trebuie întreprinse în vederea îndeplinirii obiectivului major al ariilor protejate, respectiv conservarea biodiversității și a atributelor naturale specifice zonei. Planul de management al sitului Natura 2000 ROSCI0240 Tășad și al rezervației 2.188 Calcarele Tortoniene de la Tășad constituie documentul oficial programatic având rolul de reglementare al desfășurării tuturor activităților de pe cuprinsul acestor arii naturale protejate precum și din imediata lor vecinătate. Pentru elaborarea planului de management a fost necesară desfășurarea unui proces participativ, la care au fost invitați să ia parte toți factorii interesați din zona ariei natural protejate, mai ales reprezentanții comunităților locale. ... 1.2. Scurtă descriere a ariei protejate Situl Natura 2000 ROSCI0240 Tășad este o arie de importanță comunitară, înființată în baza Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările și completările ulterioare. Rezervația 2.188 Calcarele Tortoniene de la Tășad a fost declarată, prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a-III-a -zone protejate. Rezervația naturală 2.188 Calcarele tortoniene de la Tășad corespund categoriei a IV-a IUCN - rezervație naturală de tip paleontologic, care include: zona speologică, zona paleontologică și zona arheologică. Zona paleontologică este concentrată pe Valea Peșterii și mai ales Valea Stracoșului. Zona arheologică este reprezentată de situl arheologic de pe Dealul Cetățuia. Situl conține habitatul 8310-Peșteri în care accesul publicului este interzis, respectiv peșterile Tășad și Stracoș, care sunt populate de 6 specii de lilieci enumerate în anexa II a Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva Habitate): Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus euryale, Myotis blythii, Rhinolophus hipposideros, Miniopterus schreibersii și Myotis myotis și speciile de amfibieni enumerate în anexa II a Directivei Habitate Bombina variegata și Triturus cristatus. Această rezervație este un habitat ideal și pentru specii de păsări ca Falco subbuteo, Merops apiaster, reptile ca Lacerta viridis, amfibieni ca Bombina variegata, Rana ridibunda, Rana temporaria, Rana dalmatina, Bufo bufo, Salamandra salamandra. ... 1.3. Cadrul legal referitor la aria naturală protejată și la elaborarea planului de management

1. a)Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare; ...
2. b)Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările ulterioare; ...
3. c)Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările și completările ulterioare; ...
4. d)Ordinul ministrului mediului și schimbărilor climatice nr. 1052/2014 privind aprobarea Metodologiei de atribuire în administrare și custodie a ariilor naturale protejate, cu modificările ulterioare. ...
5. e)Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate; ...
6. f)Legea apelor nr. 107/1996,cu modificările și completările ulterioare; ...
7. g)Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 3836/2010 privind aprobarea Metodologiei de avizare a tarifelor instituite de către administratorii/custozii ariilor naturale protejate pentru vizitarea ariilor naturale protejate, pentru analizarea documentațiilor și eliberarea de avize conform legii, pentru fotografiatul și filmatul în scop comercial; ...
8. h)Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea și sancționarea unor fapte privind degradarea mediului, republicată; ...
9. i)Ordinul ministrului mediului și ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 203/14/2009 privind Procedura de stabilire a derogărilor de la măsurile de protecție a speciilor de floră și faună sălbatice; ...
10. j)Ordinul ministrului mediului nr. 464/2009 pentru aprobarea Normelor tehnice privind organizarea și desfășurarea activităților de control și inspecție în domeniul protecției mediului, cu modificările și completările ulterioare; ...
11. k)Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 410/2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităților de recoltare, capturare și/sau achiziție și/sau comercializare, pe teritoriul național sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante și fosilelor de animale vertebrate și nevertebrate, precum și a plantelor și animalelor din floră și, respectiv, faună sălbatice și a importului acestora, cu modificările și completările ulterioare; ...
12. l)Ordinul ministrului mediului nr. 979/2009 privind introducerea de specii alohtone, intervențiile asupra speciilor invazive, precum și reintroducerea speciilor indigene prevăzute în anexele nr. 4A și 4B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, pe teritoriul național. ...
13. m)Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare; ...
14. n)Legea nr. 100/2010 privind împădurirea terenurilor degradate; ...
15. o)Legea nr. 407/2006 vânătorii și a protecției fondului cinegetic, cu modificările și completările ulterioare; ...
16. p)Hotărârea Guvernului nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor. ...
17. q)Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; ...
18. r)Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare; ...
19. s)Hotărârea Guvernului nr. 1064/2013 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare; ...
20. t)Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015 - 2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 104/2015, cu modificările și completările ulterioare; ...
21. u)Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, cu modificările și completările ulterioare ...
22. v)Hotărârea Guvernului nr. 493/2004 privind aprobarea Metodologiei privind monitorizarea monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial și a Metodologiei privind elaborarea și conținutul - cadru al planurilor de protecție și gestiune a monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial; ...
23. w)Ordonanța Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, republicată, cu modificările și completările ulterioare; ...
24. x)Ordonanța Guvernului nr. 47/2000 privind stabilirea unor măsuri de protecție a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial; ...
25. y)Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ...
26. z)Hotărâre Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, cu modificările și completările ulterioare; ...
27. aa)Ordinul ministrului mediului și pădurilor, ministrului administrației și internelor, ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și ministrului dezvoltării regionale și turismului nr. 135/76/84/1284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private; ...
28. bb)Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar; ...
29. cc)Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 ...
30. dd)Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare; ...
31. ee)Hotărârea Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informația privind mediul, cu modificările și completările ulterioare; ...
32. ff)Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 604/2005 pentru aprobarea Clasificării peșterilor și a sectoarelor de peșteri - arii naturale protejate; ...
33. gg)Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului, cu modificările și completările ulterioare. ...
34. hh)Ordinul ministrului mediului și schimbărilor climatice nr. 656/2014 privind aprobarea Planului regional de acțiune pentru managementul speciilor de lilieci "Rhinolophus ferrumequinum", "Rhinolophus hipposideros", Myotis myotis", "Myotis bechsteinii", "Barbastella barbastellus", Miniopterus schreibersii"; ...
35. ii)Directiva nr. 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva Păsări); ...
36. jj)Directiva nr. 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva Habitate) ... ... 1.4. Procesul de elaborare a planului de management Planul de management este elaborat ca un proces transparent, prin implicarea și consultarea factorilor interesați, conform legislației în vigoare. Procesul de elaborare a planului de management s-a desfășurat în mai multe etape:
37. a)Evaluarea zonei reprezentată de cartarea limitelor ariilor protejate, a formelor de proprietate asupra terenurilor, a regimului de administrație și a folosinței terenurilor din ariile protejate; analiza mediului socio-economic și mediului fizic-geologic, geomorfologie, hidrologie, climă și soluri - din zona ariilor naturale protejate; ...
38. b)Evaluarea elementelor de biodiversitate reprezentată de identificarea și cartarea în teren a habitatelor și arealelor speciilor care fac obiectul conservării în cele două arii naturale protejate; ... Pentru culegerea datelor necesare acestor pași au fost derulate studii specifice în cadrul proiectului "Managementul conservativ al siturilor Natura 2000 aflate în custodia Muzeului Țării Crișurilor" finanțat prin Programul Operațional Sectorial Mediu, Axa Prioritară 4 - Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecția naturii, Domeniul Major de intervenție 4.1 - Dezvoltarea infrastructurii și a planurilor de management pentru protejarea biodiversității și rețelei Natura 2000. Elaborarea propriu-zisă a planului de management are la bază informațiile din aceste studii, extrase integral sau prelucrate, precum și informațiile și studiile realizate anterior cu privire la cadrul natural al Ariei Protejate, factorii biotici și abiotici, contextul socio-economic și impactul antropic, studiile de inventariere și cele privind evaluarea și cartarea speciilor și a arealelor lor, precum și metodologiile de monitorizare. Structura și capitolele planului de management au fost stabilite conform modelului din ghidul Appleton, Fauna&Flora Internațional, dar s-au folosit ca și modele sistemul informatic SINCRON, iar planificarea bugetară a fost realizată conform analizei financiare din cadrul proiectului UNDP- GEF: Întărirea sustenabilității financiare a sistemului de arii protejate din Carpați. Planul de management a fost elaborat cu implicarea următorilor factori interesați: factori decizionali, locuitorii și factorii de interes din comunitățile locale din vecinătatea ariei protejate, vizitatorii din zonă, reprezentanții mass mediei locale, proprietarii și utilizatorii de terenuri. Implicarea celor care sunt afectați sau pot influența acest plan și respectiv realizarea obiectivelor Planului de Management Integrat, s-a asigurat prin:
39. a)implicarea în procesul de elaborare a Planului de Management Integrat a reprezentanților unor organizații de mediu și factori interesați. Aceștia vor putea analiza măsurile de conservare propuse, și vor putea face propuneri în funcție de strategia de dezvoltare a comunităților locale; ...
40. b)solicitarea de comentarii/propuneri de la factorii interesați și de la specialiști din diverse domenii în perioada de lucru pentru elaborarea Planului de Management Integrat; ...
41. c)analiza observațiilor factorilor interesați înainte de a solicita aprobarea planului de management conform prevederilor legale. ... ... 1.5. Istoricul revizuirilor și modificărilor planului de management Pentru această arie protejată nu a fost realizat până în prezent niciun plan de management. ... 1.6. Procedura de implementare a planului de management Responsabilitatea implementării planului de management revine custodelui ariei naturale protejate și se realizează prin acțiuni planificate în baza planurilor anuale de acțiune. Organizarea activităților se va realiza de către custode, în colaborare permanentă cu factorii de interes ca: administrații publice locale, Instituția Prefectului Județului Bihor, Agenția pentru Protecția Mediului Bihor, Garda Forestieră Oradea și Vânătoare Bihor, Garda de Mediu Bihor, proprietari și administratori de terenuri, instituții academice și de cercetare, ONG-uri, specialiști și altele asemenea. Activitățile din planul de acțiune anual se implementează/organizează:
42. a)în mod direct de către custodele ariei protejate; ...
43. b)prin implicarea unor parteneri pe bază de contracte de colaborare, de voluntariat; ...
44. c)pe bază de protocoale cu organizații neguvernamentale, servicii publice sau voluntari; ...
45. d)pe bază de contracte, protocoale sau voluntariat cu persoane fizice sau juridice specializate, organizații neguvernamentale și altele asemenea. ... Activitățile care intră în responsabilitatea altor instituții/organizații vor fi supravegheate de către custodele ariei protejate pentru a se asigura că acestea se încadrează în prevederile planului de management. ... Capitolul 2 DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE 2.1. Informații Generale Situl Natura 2000 ROSCI0240 Tășad, Sit de Importanță Comunitară are suprafața de 1.557 ha și cuprinde Peștera Tășad, Peștera Stracoș, situl arheologic de pe Dealul Cetățuia, situat în imediata apropiere a punctelor fosilifere de pe Valea Stracoșului, unde se află cetatea dacică de la Tășad. Aici se găsesc și depozite fosilifere de vârsta badeniană - miocen mediu, constituind straturi concordante de tipul calcarelor de Leitha: spongieri, corali, echinide, briozoare, moluște și viermi, resturi de rinoceratid, cel mai vechi mamifer de uscat în zona Crișurilor. Calcarele Tortoniene prezintă pe lângă interesul paleontologic și interes speologic, dat fiind dezvoltarea în aceste călcare a două peșteri, Peștera Tășad și Peștera Stracoș. Acestea sunt dezvoltate în calcarele tinere de vârsta sarmațiană, fapt care reprezintă o raritate pe teritoriul țării noastre. Peștera de la Stracoș este situată în versantul stâng al Văii Stracoșului, la circa 2 km sud-vest de satul Stracoș, comuna Drăgești. Peștera de la Stracoș a fost semnalată pentru prima data de A. Schmidl în 1863. Între 1969 și 1970 V. Feșnic o descrie și cartează 670 m, iar în 1978 echipa formată din N. Paul, I. Corba și A. Strugăreanu forțează înaintarea și reușesc să iasă la suprafață prin intrarea superioară, iar L. Vălenaș, N. Paul și N. Sasu realizează harta peșterii care o dezvoltare de 965 m, Vălenaș și Drimba, 1978. Golul subteran al Peșterii de la Stracoș este reprezentat de o galerie temporar activă de 788 m lungime, cu o pantă foarte mică, desfășurată meandrat, cu secțiuni care variază între 0,6-5,0 m lățime și 0,5-40 m înălțime. Are tavane dezvoltate în lungul fețelor de strat, nivele de eroziune, marmite, hornuri care adăpostesc colonii de lilieci, câteva tronsoane de galerii fosile, superioare și sectoare bogate în speleoteme. În peșteră sunt descrise speleoteme unice numite vadoid, care au un miez poros, de culoare ocru, format din limonit și acoperit de o crustă subțire de 0,3-0,9 mm, brun-neagră, formată din goethit. Au mai fost identificate și mineralele din clasa chimică a fosfaților brushit și taranakit a căror geneză este legată de depozitele de guano din peșteră, Onac, 2002. Peștera de la Tășad este situată în versantul drept al Văii Peșterii în apropierea punctului fosilifer de pe Valea Stracoșului. Peștera de la Tășad a fost pentru prima data amintită de A. Schmidl în 1863. Între 1969 și 1970 V. Feșnic o descrie pe o lungime totală de 88 m, iar în 1978 echipa formată din G. Drimba și N. Sasu o recartează pe o lungime de 105 m, Vălenaș și Drimba, 1978. În 2002, speologii de la Clubul de Speologie Cristal din Oradea forțează târâșul aparent înfundat, trec două semisifoane ajungând în terminusul actual al peșterii pe care au recartat-o pe o lungime de 308 m, Ursu și Bruncsak, 2004-2005. Golul subteran debutează cu o sală cu secțiune tringhiulară inversă, cu o înălțime maximă de 4 m și lățime de 7 m. Golul este o galerie unică, meandrată ușor, din ce în ce mai îngustă, drenată de un curs de apă temporar. Peștera e dezvoltată pe fețe de strat, care au generat mai multe tronsoane cu tavan plan-orizontal, prezintă nivele de eroziune cu formațiuni stalagmitice și argile nisipoase, hornuri închise care adăpostesc lilieci, podea cu depozite aluvionare. Peștera continua cu două semi-sifoane, care permit accesul în Sala cu Guano și continuă cu o galerie îngustă. 2.1.1. Localizarea și limitele ariei naturale protejate Aria Protejată reprezintă o zonă naturală, cu păduri de foioase, păduri în tranziție, pajiști naturale, pășuni, peșteri, încadrată în bioregiunea continentală central-nordică a Dealurilor de Vest-unitate geomorfologică deluroasă situată în partea vestică a Carpaților Occidentali, la poalele vestice ale Munților Pădurea Craiului, aparținând de lanțului carpatic al Occidentalilor. Situl Natura 2000 ROSCI0240 Tășad și Rezervația 2.188 Calcarele Tortoniene de la Tășad sunt localizate în Dealurile Tășadului, o subunitate a Dealurilor Pădurii Craiului din cadrul Dealurilor de Vest, în comuna Drăgești, localitatea Tășad, în județul Bihor, la 22 de km de Oradea și 12 km de Băile Felix într-o regiune colinară marcată de cumpăna de ape între afluenții Crișului Repede și cei ai Crișului Negru. Accesul în rezervație se face pe DN79 Oradea-Beiu. Accesul se poate face și din drumul E60 Oradea-Cluj, din localitatea Oșorhei, pe DJ76-7E, spre Poiana Tășad prin Copăcel. Datele geografice de localizare sunt 46░ 55' 55' latitudine nordică și 22░ 8' 10' longitudine estică. Situl Tășad are o suprafață de 1557ha și se suprapune cu rezervația Calcarele Tortoniene de la Tășad, ce are o suprafață de 0,40ha. Este la o altitudine de medie de 250-300m, minim 200m - spre Valea Peșterii, maxim 420m - în Vârful La Pietriș din nord-est. Administrativ este în comuna Drăgești localitatea Tășad, în județul Bihor, fiind mărginit de localitățile Tășad la vest, Poiana Tășad la nord, Bucuroaia la est, precum și Drăgești și Stracoș la sud. Harta cu localizarea ariei protejate se regăsește la Anexa nr. 1.1 Anexa nr. 1.2 Anexa nr. 1.3 ... 2.1.2. Zonarea internă a ariei naturale protejate - Nu este cazul. ... 2.1.3. Suprapuneri cu alte arii naturale protejate Situl Natura 2000 ROSCI0240 Tășad include în întregime suprafața Rezervației 2.188 Calcarele Tortoniene de la Tășad. ... ... 2.2. Mediul Abiotic 2.2.1. Geomorfologie Unitatea unde se află aria protejată se încadrează în aria deluroasă vestică, ca subunitate a Dealurile Crișanei, Dealurilor Pădurii Craiului - Tășadului. Aceasta apare ca un piemont intermediar spre depresiunea Vad-Borod și câmpia înaltă, piemontană Miersig, din Câmpia Crișurilor. Relieful general este astfel cel al unor culmi rotunjite, domoale, prelungi, ușor înclinate, care domină cu peste 100m înălțimile mai coborâte ale văilor din jur. Sunt dealuri scunde, provenite din ridicarea și fragmentarea unor fâșii de glacis submontan, care se arcuiesc sub horsturile Pădurii Craiului, cu glacisuri, piemonturi, terase și lunci largi. Culmea este cumpăna de ape dintre bazinele Crișul Repede și Crișul Negru. Relieful unde este localizată aria protejată este format din o serie de culmi principale și secundare care sunt fragmentate de numeroase văi, afluenții cursurilor principale. Altitudinile generale depășesc 300m, cele mai mari fiind în extremitatea nord-estică unde sunt peste 400m. Partea nord-estică este fragmentată de văile Pârâului Sarand, care curge spre nord. Spre sud urmează culmea pe unde trece drumul dintre Tășad și Poiana Tășad, care urcă de la 360m în vest, la 400m în est. Din aceasta se formează văile Morii, Stracoșului, care curg de la nord spre sud, împărțind relieful în două culmi, una vestică, mai coborâtă - 300m, și cealaltă estică, mai înaltă - 320-400m. Spre vest coboară accentuat spre Valea Peșterii aflată la 200m, de unde urcă spre vest versantul până la podul Dealului Dumbravei, de la 300m, pe unde trece și DN76. Hipsometric, pe toată suprafața, altitudinile variază între minim 200m - spre Valea Peșterii, maxim 420m - în Vârful La Pietriș din nord-est. Culmea ajunge frecvent la peste 350m în vârfurile din partea estică. Cea mai mare răspândire o are treapta între 200 - 300m, care este cel mai mult în jumătatea sudică și în lungul văilor centrale, următoarea fiind treapta între 300-400m, din jumătatea nordică. Treapta cu cea mai mică răspândire este și cea cu altitudinile cele mai mari ce depășește 400m. La periferie în sud sunt și trepte cu altitudinile cele mai mici, sub 200m. Pantele sunt mai abrupte spre văi și mai domoale spre podurile culmilor dealurilor. Fragmentarea este mai mică pe culmi, cu valori mai mari unde calcarele sunt la zi. Procesele actuale pot fi afectate de alunecările de teren, văile torențiale, prăbușirile pe văile carstice sau unde roca este la zi. Calcarele Tortoniene prezintă un relief carstic, cu endo- și exocarst. În zona aferentă văii Peșterii, dar și pe versanții calcaroși ai văii Stracoșului pot fi observate unele forme specifice exocarstului, în special doline, uvale, văi carstice suspendate și mici abrupturi calcaroase. Aceste sisteme carstice s-au dezvoltat și în pitoreasca Valea Peșterii, pe un afluent al Crișului Negru, cu versanții abrupți, calcaroși. Endocarstul cuprinde 6 peșteri, dintre care două sunt mai accesibile. Peștera Stracoș este cea mai mare dintre ele, are o lungime de 965 m și este traversată integral de un râu subteran. Mai sunt prezente Peștera Tășad, Izbucul Cetățaua cu un curs activ de peste 300 m lungime, Peștera Tâlharilor, Peștera Surpată din Valea Peșterii și Peștera Goila. Peștera Tășad este situată în versantul drept al Văii Peșterii, la o altitudine de aproximativ 230m în apropierea punctului fosilifer. Prin pierderile de la suprafață a micului pârâu Valea Peșterii s-a format și Peștera de la Tășad. Aceasta are o denivelare de 4m și o dezvoltare de 308 m. Este constituită din călcare badeniene, ce au fost perforate pe o lungime de 88 m de un mic pârâu subteran. Este formată din o galerie principală, scundă, bogat concreționată, cu stalactite ce cresc până la nivelul apei, presărată cu mici săli. Partea terminală este la o sală de confluență din care pornesc două galerii: cea ascendentă cu încă 7m unde se termină într-o diaclază impenetrabilă - acesta fiind și punctul cel mai înalt al peșterii +3,3m, iar cea de-a doua galerie este cea a activului, îngustă. Peștera Tășad este închisă în perioada de maternitate a liliecilor, mai-august, iar Peștera Stracoș este închisă în perioada de hibernare a liliecilor, noiembrie - aprilie. Izbucul Cetățaua, situat în Valea Stracoșului are lungimea de peste 300m. Peștera Tâlharilor, Peștera Surpată din Valea Peșterii și Peștera Goila din apropiere, sunt peșteri noi descoperite și în curs de cercetare. Harta geomorfologică se regăsește la Anexa nr. 1.4 ... 2.2.2. Geologie Alcătuirea geologică este din formațiuni cuaternare, terțiare și mezozoice care stau pe un fundament cristalin. Fundamentul cristalin este în această parte a Dealurilor de Vest, cel mai puțin scufundat, sedimentarea începând din tortonian și sarmațian. Peste acesta, există o gamă mai variată de depozite, cele mai importante fiind rocile carbonatice, calcarele, conglomeratele, gresiile, marnele, care ocupă, 63,89%, și se regăsesc pe cea mai mare parte din jumătatea sudică; următoarele sunt brecii, conglomerate, gresii, șisturi, 25,90%. Cu distribuția cea mai mică sunt prezente călcare stratificate și masive, marne - strate de Ecleja - 4,1%, argile nisipoase, nisipuri - 3,37%, iar sub 1% mai apar pietrișuri, nisipuri, riolite, la periferia calcarelor și în partea de sud, spre văi. Aceste călcare fac parte din vechiul bazin intramontan care în timpul Miocenului mediu și superior reprezenta un mic golf al mării care se întindea în actuala depresiune Panonică înconjurată de Munții Bihorului și Pădurea Craiului la est și Munții Codru Moma la vest. Tectonizarea puternică a formațiuniilor calcaroase a dus la fragmentarea și compartimentarea lor devenind căi de acces pentru apele sub presiune. Calcarele tortoniene de la Tășad reprezintă o insulă de călcare badeniene cu câteva peșteri și numeroase fosile de alge calcaroase, corali, spongieri, echinide, moluște și viermi, cochilii de melci de Melanopsis fosil, Theodoxus, schelet complet de delfin pitic, schelet de reptile, anure, mamifere mici fosile. În zonă s-au găsit resturile unui rinoceratid, cel mai vechi mamifer de uscat cunoscut în zona Crișurilor. Calcarele Tortoniene prezintă pe lângă interesul paleontologic și interes speologic, dat fiind dezvoltarea în aceste călcare numeroase peșteri, din care două - Peștera Tășad și Peștera Stracoș, sunt formate în calcarele tinere de vârstă sarmațiană, o raritate pe teritoriul țării noastre. Harta geologică se regăsește la Anexa nr. 1.5 ... 2.2.3. Hidrologie Apele aparțin la două bazine hidrografice, Crișul Repede spre nord și Crișul Negru spre sud, cumpăna de ape dintre bazine fiind culmea deluroasă pe care se află aria protejată. Bazinul Crișului Negru este format din două văi principale - Stracoșului, Morii, cu afluenții Frecătura, Valea Rea și Valea Peșteri, Pârâul Carpeștii Mici, cu afluenții Valea Rea, care sunt în interiorul culmilor și curg spre sud, iar spre nord este Pârâului Sarand, care curge spre nord spre Valea Tirlechiu, cu afluenții Valea Urzicarilor. Majoritatea văilor sunt temporare, cu un regim carstic de scurgere. Geneza peșterilor este freatică dar nu se poate încă preciza modelul și bazinul de recepție al acviferului din care făceau parte, într-un mod unitar, toate cavitățile Dealului Tășadului. Putem doar presupune că modelul de acvifer era asemănător cu cel al acviferului actual, de tip carstic, de la Felix - Băile 1 Mai, acvifer de adâncime, dezvoltat pe o linie de fracturi, alimentat exclusiv vados, acvifer care generează actualele izvoare termale. Sistemul hidrogeotermal din zona Băile 1 Mai - Băile Felix - Oradea a apărut în urma suprapunerii unor condiții litologico - structurale favorabile, generat de apele meteorice care pătrund în rocile carbonatice. Se găsește în partea vestică a Munților Apusenilor la contactul cu Câmpia Pannonică, având o serie de importante izvoare termale. În perioada mezocretacică, calcarele mezozoice din zona Felix - 1 Mai, au fost puternic carstificate și acoperite cu sedimente. Prin spațiile endocarstice circulă ape termale, încălzite în scoarță, ce apar sub forma unor izbucuri termale. Unele au fost străpunse de foraje antropice. Ulterior călcare mezozoice au fost acoperite de sedimente, depuse în Marea Pannonică, care se întindea în bazinul mijlociu al Dunării, între Viena și Munții Apuseni, pătrunzând și în bazinul Transilvaniei. Aceste anomalii geotermale subcontinentale provin din adâncime, în lungul unor falii tectonizate, de unde vin încărcate cu valori mari de temperatură, de la 30 uneori, în alte locații, chiar până la 111°C. Harta hidrografică se regăsește la Anexa nr. 1.6 ... 2.2.4. Clima Regimul climatic al teritoriului ariei protejate este temperat continental moderat, fiind situat la limita dintre două subprovincii climatice: clima de stepă și clima de dealuri, cu influențe ale circulației vestice, care transportă mase de aer oceanic, umede și mai răcoroase. Variațiile termice sunt mai moderate decât în câmpie. Temperaturile medii anuale sunt între 9- 10°C, în timp ce, temperaturi medii în luna ianuarie se încadrează între -1° și -3°C, iar cele ale lunilor de vară sunt de la 16°C la 18°C. Când apar masele de aer tropical se pot ridica temperaturile la peste 30°C. Datorită fragmentării reliefului, pe văi și depresiuni, iarna aerul mai rece se acumulează în depresiuni și văi, iar cel cald rămâne în părțile mai înalte. Uneori pot fi invazii de aer mai rece, arctic, iar în perioadele foarte călduroase din timpul verii, mase de aer tropical venite din regiunea Africii de Nord. Intervalele de uscăciune și secetele excesive în timpul verii sunt mai reduse, iar gerurile sunt mai intense și persistente în timpul iernii, urmare a maselor de aer temperat, maritim, vestice. Precipitațiile medii anuale sunt de la 700 mm la 800 mm, mai abundente în lunile mai și iunie, când au caracter torențial. ... 2.2.5. Soluri/subsoluri. Solurile din acest sit sunt de două tipuri, în alternanță, și anume: 52% soluri brune luvice, podzolite, din culmile cele mai înalte și 48%, soluri eu-mezobazice, în zona bazinelor hidrografice care sunt în partea central-sudică, în vest, centru, est, nord. Harta pedologică se regăsește la Anexa nr. 1.7 ... ... 2.3. Mediul Biotic 2.3.1. Ecosisteme În cadrul ariei naturale protejate au fost identificate atât ecosisteme naturale cât și agroecosisteme. În cadrul ecosistemelor naturale menționăm păduri, tufărișuri, pajiști, respectiv pășunile din cadrul sitului, ape curgătoare și peșteri. Referitor la ecosistemele forestiere menționăm următoarele tipuri: amestecuri de cer-Quercus cerris, gârniță-Quercus farnetto și gorun-Quercus petraea, amestecuri de cer-Quercus cerris cu tei argintiu-Tilia tomentosa și carpen-Carpinus betulus, amestecuri de cer-Quercus cerris, gorun-Quercus petraea și fag-Fagus sylvatica, amestecuri de fag-Fagus sylvatica, gorun-Quercus petraea, carpen-Carpinus betulus, cerete-Quercus cerris cu Glechoma hirsuta, gorunete-Quercus petraea cu tei argintiu-Tilia tomentosa, frasin-Fraxinus excelsior, stejărete de pedunculat cu Asarum europaeum și tufărișuri subcontinentale peripanonice edificate de Prunus spinosa și Crataegus monogyna. Speciile diagnostic ale acestor tipuri de ecosisteme se regăsesc în numele generic al acestora. În general, starea de conservare a acestor păduri este bună, impactul antropic asupra acestor ecosisteme fiind relativ scăzut. Pajiștile identificate în arealul sitului se încadrează în categoria pajiștilor seminaturale edificate de păiuș-Agrostis tenuis și Festuca rupicola. Pajiștile sunt intens pășunate, pe alocuri aflându-se într-o stare avansată de degradare datorată în special invaziei speciei țolul lupului-Pteridium aquilinum. Dintre speciile dominante menționăm Agrostis tenuis, Festuca rupicola, Euphorbia cyparissias, Cynodon dactylon, Trifolium repens, Lolium perenne, Achillea millefolium. Dintre speciile cu statut de conservare identificate în cadrul acestor pajiști menționăm orhideea Spiranthes spiralis. Starea de conservare a acestor pajiști se poate îmbunătăți dacă se vor aplica măsurile de management corespunzătoare. Agroecosistemele din cadrul ariei naturale protejate sunt compuse în principal din culturi arabile și de lucernă. O caracteristică importantă a acestor ecosisteme este păstrarea practicilor tradiționale de rotire a culturilor. Implicarea activă a proprietarilor care încă practică agricultura neintensivă, cât și aspectul mozaicat al peisajului, datorat cultivării individuale a parcelelor de teren are o deosebită importanță pentru biodiversitatea din cadrul ariei naturale protejate. ... 2.3.2. Habitate 2.3.2.1. Habitate Natura 2000 Habitatul desemnat pentru ocrotire este 8310 - Peșteri în care accesul publicului este interzis, populate de lilieci din peșterile din zona Tășad și Stracoș. Suprafața habitatului în sit este de aproximativ 71ha. Harta cu distribuția habitatului 8310 se regăsește la Anexa nr. 1.8 Animale: Faună cavernicolă foarte specializată și strict endemică. Include forme relicte subterane ale unei faune care s-a diversificat în afara peșterilor. Această faună este în principal formată din nevertebrate care trăiesc exclusiv în peșteri și în apele subterane. Nevertebratele terestre cavernicole sunt în principal coleoptere, aparținând mai ales familiilor Bathysciinae și Trechinae, care sunt carnivore și au o distribuție foarte limitată. Nevertebratele acvatice cavernicole constituie o faună strict endemică, dominată de crustacee, Isopoda, Amphipoda, Syncarida, Copepoda, și include numeroase fosile vii. De asemenea, se întâlnesc moluște acvatice, aparținând familiei Hydrobiidae. ... 2.3.2.2. Habitate după clasificarea națională Tabelul nr. 1 Corespondențele cu codurile din diferite sisteme internaționale de clasificare a habitatelor din cadrul sitului ... ... 2.3.3. Flora de interes conservativ 2.3.3.1. Plante inferioare - Nu este cazul. ... 2.3.3.2. Plante superioare- Nu este cazul. ... ... 2.3.4. Fauna de interes conservativ 2.3.4.1. Ihtiofauna - Nu este cazul. ... 2.3.4.2. Herpetofauna Speciile desemnate pentru ocrotire în sit sunt 2 specii de amfibieni enumerate în Anexele II și IV ale Directivei Habitate și Anexele nr. 3 și nr. 4A ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare: izvorașul cu burta galbenă/buhaiul de baltă cu burtă galbenă, Bombina variegata și tritonul cu creastă, Triturus cristatus. Harta cu distribuția speciilor de amfibieni și reptile desemnate pentru ocrotire în sit se regăsește la Anexa nr. 1.9 Tabelul nr. 2 Situația în sit a speciilor Triturus cristatus și Bombina variegata – Bombina variegata a fost identificată pe Coasta Albului, Valea Stracoșului, Valea Peșterii, Pădurea Pietriș, Dealul Morilor, Dealul Braii, Poiana Tășad, Surduc și Tășad, ... – Triturus cristatus a fost identificată la est de Valea Stracoșului, pe Dealul Morilor, la Tășad, Poiana Tășad, Stracoș și Drăgești. ... ... 2.3.4.3. Avifauna - Nu este cazul. ... 2.3.4.4. Mamifere Speciile desemnate pentru ocrotire sunt 6 specii de lilieci enumerate în Anexa II-a Directivei Habitate și Anexa nr. 3 a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare: Rhinolophus ferrumequinum - liliacul mare cu potcoavă, Rhinolophus euryale - liliacul mediteranean, Myotis blythii - liliacul cu urechi de șoarece, Rhinolophus hipposideros - liliacul mic cu potcoavă, Miniopterus schreibersii - liliacul cu aripi lungi și Myotis myotis - liliacul comun. Harta cu distribuția speciilor de lilieci desemnate pentru ocrotire se regăsește la Anexa nr. 1.10 Primele cercetări întreprinse la Peștera de la Stracoș au fost efectuate de Dobrosi Denes și colaboratorii, între 1991 și 1997, cu scopul de a identifica locurile de hibernare ale efectivelor de Rhinolophus ferrumequinum din estul Ungariei. Astfel în Peștera de la Stracoș au fost identificate cel puțin 2 indivizi inelate din această specie, care dețin recordul european pentru distanța parcursă în timpul migrației, 320 km. Pe baza cercetărilor s-a concluzionat, că această peșteră din extremitatea vestică a Munților Pădurea Craiului reprezintă adăpost de hibernare, dar și stație importantă în ruta de migrație a specie, Dobrosi et Gulyas, 1997, Dobrosi, 1999. Primele date referitoare la Peștera de la Tășad apar la Barti, 1997 și 1998, Nagy et al. 2003 și 2005. Astfel în perioada respectivă s-a concluzionat, că această peșteră reprezintă un important adăpost pentru o colonie mare de naștere a speciei Rhinolophus euryale. Rhinolophus euryale Blasius 1853 ca specie cavernicolă este prezentă în peșterile sitului tot timpul anului, formând colonii de naștere, împerechere și de tranzit. În Peștera de la Tășad formează o colonie de naștere de 450-500 indivizi. Un efectiv de circa 300 indivizi hibernează la sfârșitul iernii în Peștera de la Stracoș. Pădurile, livezile și terenurile agricole sunt habitatele primare de hrănire, efectivele necesitând și prezența permanentă a unor corpuri de apă. Myotis blythii Tomes 1857 ca specie cavernicolă este prezentă în peștera Tășad fără a forma colonii de naștere. Efectivele mici probabil se datorează și faptului că la distanțe mici de sit mai sunt numeroase alte adăposturi ocupate de specie și habitate primare bune frecventate de specie. Pajiștile, livezile și terenurile agricole sunt habitatele primare de hrănire, dar poate folosi și pădurile mature rărite ca și habitate de hrănire secundare. Myotis myotis Borkhausen, 1797 ca specie cavernicolă este prezentă în peștera Tășad fără a forma colonii de naștere. Efectivele mici probabil se datorează și faptului că la distanțe mici de sit mai sunt numeroase alte adăposturi ocupate de specie și habitate primare bune frecventate de specie. Pădurile mature sunt habitatele primare de hrănire, dar poate folosi și pășunile cu arbori, livezile, lizierele și vegetația ripariană ca și habitate de hrănire secundare. Miniopterus schreibersii Kuhl, 1817ca specie cavernicolă este prezentă în Peștera de la Tășad. Aceste efective se adăpostesc aici în perioada împerecherii. Pădurile, pășunile și livezile sunt habitatele primare de hrănire, efectivele necesitând și prezența permanentă a unor corpuri de apă. Rhinolophus ferrumequinum Schreber, 1774 ca specie cavernicolă este prezentă în peșterile menționate tot timpul anului, formând o mică colonie de masculi în Peștera de la Stracoș. Aceste efective se adăpostesc aici în perioada împerecherii și iarna. Pădurile, pășunile și livezile sunt habitatele primare de hrănire, efectivele necesitând și prezența permanentă a unor corpuri de apă. Rhinolophus hipposideros Bechstein, 1800 ca specie cavernicolă este prezentă în peșterile menționate tot timpul anului. Pădurile, pășunile și livezile sunt habitatele primare de hrănire. ... ... 2.3.5. Alte specii relevante 2.3.5.1. Flora Specia Ruscus aculeatus, ghimpele pădureț, care figurează pe Anexa V a Directivei Habitate și Anexa 5A a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, a fost identificată în două locații, cei 11 indivizii existenți la aceste puncte prezintă un statut de conservare favorabil. Suprafața habitatului speciei în aria naturală protejată este aproximativ 903ha. Harta cu distribuția speciei Ruscus aculeatus se regăsește la Anexa nr. 1.11 Ruscus aculeatus este o plantă valoroasă care, datorită utilizărilor din alimentație și medicina naturistă a început să devină din ce în ce mai rară. La noi în țară planta este folosită mai mult în scop medicinal și de aceea valoarea ei a crescut de la an la an. De aceea, planta a primit statutul de monument al naturii așa cum este citată în multe tratate de specialitate - Săvulescu 1966; Ciocîrlan, 1990; Sârbu et al, 2013. ... 2.3.5.2. Fauna Cu ocazia inventarelor efectuate pe teren, în cursul anului 2015 în afara speciilor de desemnare în sit au mai fost semnalate:
46. a)nevertebratele de interes comunitar: melcul de livadă Helix pomatia, enumerat în Anexa 5A din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, melcul carenat bănățean Chilostoma banaticum enumerat în Anexa 3 a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, racul de râu Astacus astacus lângă pârâul de la Peștera Tășad aceasta fiind o specie de interes comunitar făcând parte din Anexa V a Directivei Habitate precum și Anexa 5A a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, Lycaena dispar o specie inclusă în anexele II și IV ale Directivei Habitate și Anexele 3 și 4A a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare,care a fost semnalat într-o poiană spre Peștera Tășad. Situația în sit a speciei de interes comunitar melcul carenat bănățean Chilostoma banaticum, determinat prin inventarieri efectuate pe teren se prezintă astfel: populație rezidentă, larg răspândită, nativă și rară. Situația în sit a speciei de interes melcul de livadă Helix pomatia determinat prin inventarieri efectuate pe teren se prezintă astfel: populație rezidentă, larg răspândită, nativă și rară. Harta cu distribuția speciei Helix pomatia și Chilostoma banaticum denumit și Drobacia banatica se regăsește la Anexa nr. 1.12 Pentru speciile de nevertebrate Lycaena dispar și Astacus astacus se impun investigații suplimentare cu scopul stabilirii distribuției, mărimii populației, stării de conservare și măsurilor de management adecvate. ...
47. b)speciile de amfibieni și reptile: Bufo bufo, Lacerta viridis, Rana ridibunda, Salamandra salamandra, Rana temporaria, Rana dalmatina și Triturus vulgaris, Lacerta vivipara, Natrix natrix. Harta cu distribuția acestor specii de amfibieni și reptile se regăsește la Anexa nr. 1.13 Tabelul nr. 3 Situația în sit a speciilor Bufo bufo, Lacerta viridis, Rana ridibunda, Salamandra salamandra, Rana temporaria, Rana dalmatina și Triturus vulgaris – Bufo bufo fost identificată la nord de Stracoș, pe Coasta Albului și la Poiana Tășad, ... – Rana dalmatina a fost identificată pe Valea Peșterii, Coasta Albului, la Copăcel, Poiana Tășad, Surduc, Tășad, ... – Rana ridibunda a fost identificată la est de Valea Stracoșului, pe Valea Stracoșului, Valea Peșterii, Pădurea Pietriș, Dealul Morilor, Dealul Braii, la Stracoș și Drăgești, ... – Rana temporaria a fost identificată pe Valea Peșterii, Dealul Dumbravei, Pădurea Pietriș, la nord de Stracoș, la est de Valea Stracoșului, la Drăgești, Poiana Tășad și Tășad, ... – Triturus vulgaris a fost relatată în localitățile Copăcel, Poiana Tășad și Surduc. Este posibil ca în zona colinară specia să apară cu subspecia Triturus vulgaris ampelensis, taxon cu statut diferit de conservare. ... – Lacerta viridis a fost identificată pe Valea Peșterii, la est de Valea Stracoșului, la Drăgești, Stracoș, Calea Mare, Tășad și Poiana Tășad, ... – Salamandra salamandra este o specie comună la nivelul ariei naturale protejate, în habitatele favorabile. A fost identificată în 2 văi diferite în apropierea localității Stracoș, în valea unui afluent al pârâului Stracoș și în valea pârâului Poiana în intervalul altitudinal 249 m-333 m. Specia a fost relatată din localitățile Poiana Tășad, Surduc, Tășad, Copăcel, dar fără o locație exactă a prezenței. ... ...
48. c)specia șoimul rândunelelor - Falco subbuteo, enumerată în Anexa 4 a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, specie a cărui situație actuală a fost determinată prin inventarieri efectuate pe teren, în anul 2015, și se prezintă după cum urmează: populație migratoare - oaspete de vară, larg răspândită, nativă, rară, sunt necesare investigații suplimentare cu scopul stabilirii prezenței certe ca specie clocitoare în aria protejată. Harta cu distribuția speciei Falco subbuteo se regăsește la Anexa nr. 1.14. ...
49. d)speciile de liliecii: Myotis bechsteinii, Nyctalus noctula, Pipistrellus pipistrellus, Eptesicus serotinus, Plecotus austriacus, Pipistrellus pygmaeus, Myotis brandtii, Myotis daubentoni. Harta cu distribuția speciilor de lilieci de mai sus se regăsește la Anexa nr. 1.15 ... ... ... ... 2.4. Informații socio-economice, impacturi și amenințări 2.4.1. Informații socio-economice și culturale 2.4.1.1. Comunitățile locale și factorii interesați Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Drăgești se ridică la 2.531 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când au fost înregistrați 2.600 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români - 64,69%, cu o minoritate de romi - 33,22%. Pentru 1,86% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși - 71,62%, dar există și minorități de penticostali - 18,02%, baptiști - 6,42% și greco-catolici - 1,28%. Pentru 2,05% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Tabelul nr. 4 Evoluția populației*) Notă ... * Date furnizate de Institutul Național de Statistică În Comuna Drăgești singurele activități economice sunt cele agricole, respectiv cultivarea terenului și creșterea animalelor. În Comuna Copăcel sunt 10 societăți comerciale, ce activează în următoarele domenii: prelucrarea laptelui, prelucrarea primară a lemnului, obținerea uleiului prin presare la rece, construcții case din lemn. Locuitorii din Copăcel au făcut o tradiție din creșterea animalelor, activitate pe care au păstrat-o din cele mai vechi timpuri. Se practică de asemenea cultivarea pământului, solurile de pe raza localității fiind favorabile cultivării de plante furajere, grâu, porumb, ovăz și pomi fructiferi. Acest lucru a permis apariția sectorului producție alimentare, dar și a comerțului. Prelucrarea lemnului este o altă activitate locală, încurajată de întinsele păduri de carpen, gorun, fag și brad ce acoperă dealurile comunei. Vecinătatea comunei cu municipiul Oradea, amplasarea ei în zona preorășenească și specificul de stațiune balneo-climaterică a oferit o relație de interdependență reciprocă, oferindu-se locuri de muncă, dotări comerciale, învățământ, dotări culturale, sport, agrement. ... 2.4.1.2. Utilizarea terenurilor Tabelul nr. 5 Utilizarea terenurilor Harta categoriilor de folosință a terenurilor se regăsește la Anexa nr. 1.16 ... 2.4.1.3. Situația juridică a terenurilor Tabelul nr. 6 Situația juridică a terenurilor Harta formelor de proprietate asupra terenurilor se regăsește la Anexa nr. 1.17 ... 2.4.1.4. Administratori și gestionari Tabelul nr. 7 Administratorii și gestionarii Harta regimului de administrare a terenurilor se regăsește la Anexa nr. 1.18 ... 2.4.1.5. Infrastructură și construcții Infrastructura este slab dezvoltată, creșterea demografică este infimă, astfel încât piața imobiliară nu va suferi creșteri considerabile în următoarea perioadă. Din punct de vedere al construcțiilor nu există pericolul afectării speciilor și habitatelor. Impactul construcțiilor ar putea proveni din utilizarea pietrișului și nisipului din albiile râurilor sau defrișări. În partea de vest, chiar la limita sitului, trece cel mai important drum național DN73, care face legătura dintre Drăgești - băile felix - Oradea. Din categoria de drumuri județene face parte DJ767B, care leagă Tășadul de DN76, dar și de Poiana Tășad. Drumuri comunale sunt: DC192A, care ajunge în extremitatea vestică, DC90, în sud-est, care urmează lungul văii Stracos, spre sud, ajungând în DN76. De asemenea, accesul în interiorul rezervației se face prin drumurile de pământ sau forestiere. Accesul la transportul feroviar este asigurat de gara Oradea. Harta transporturilor se regăsește la Anexa nr. 1.19 ... 2.4.1.6. Patrimoniu cultural Teritoriul comunei Drăgești este locuit de peste 2200 ani, fapt dovedit de descoperirile arheologice de pe raza comunei, fapt care dovedește o viață materială și spirituală dezvoltată. Astfel, în satul Tășad în urma săpăturilor arheologice făcute de către cercetătorii de la Muzeul Țării Crișurilor pe dealul "Cetățuia" s-au pus în evidență urme ale existenței materiale a numeroase colectivități din secolele III i.e.n. În anul 1980, în satul Drăgești, în apropierea șoselei Oradea - Beiuș, a fost descoperit un tezaur monetar din argint, compus din monede fibule, brățări cât și alte podoabe din secolele II-I i.e.n., tezaur care se găsește la Muzeul Țării Crișurilor. Din date luate de la Arhivele Statului Bihor, localitățile Drăgești, Stracoș și Tașad apar atestate documentar din anul 1560. Pe acest fundal, al ocupării predominant agricole mediul rural românesc se confundă cu practicarea pe scară largă a agriculturii în forme tradiționale, arhaice, de subzistență sau de semisubzisteță, în vederea susținerii auto-consumului unui segment important al populației rurale. Prelucrarea lemnului este o altă activitate locală, încurajată de întinsele păduri de carpen, gorun, și fag ce acoperă dealurile comunei. ... 2.4.1.7. Peisajul Comuna Drăgești ocupa în județ o poziție centrală, distanța dintre partea nordica a județului și Drăgești precum și dintre partea sudică și Drăgești fiind aproximativ egală. Este compusă din încă 4 sate: satul Dicănești, satul Stracoș, satul Țopești, satul Tașad. Comuna Drăgești este situata în regiunea deluroasă pe versantele sud-vestice ale munților Pădurea-Craiului, prezentând un relief accidentat cu multe culmi brăzdate de mici pârâiașe ca: Valea Benți la Stracoș, Valea Recheșt la Dicănești, Valea Tășadului la Tășad, valea Peșterii prin Stracoș; aceste se unesc în pârâul Holod, afluent al Crișului Negru. Ca altitudine în raza comunei Drăgești, acesta variază între 400 și 850m, predominând suprafețele de înălțimi ale căror culmi ating între Drăgești și Dicănești, culmea Purcel - 800m. Cea mai mare parte a suprafețelor de înălțimi sunt prielnice pădurilor și culturilor de pomi fructiferi. În flora forestieră predomină esențe de fag, stejar, carpen, cer, garon, salcâm. În zona comunei Copăcel peisajul este brăzdat de Valea Pietrii și de Valea de Rugi, două ape curgătoare cu un debit permanent, dar redus. Localitatea are o suprafață totală de 10.000 de hectare și este alcătuită din satele: Bucuroaia, Chijic, Poiana-Tășad, Sărand, Surduc și Copăcel, centrul administrativ. Elementele naturale valorificabile turistic din Comuna Copăcel sunt: Peștera Tășad, Moara de apă, situl arheologic Tășad, Dealurile Copăcelului. Acestea pot fi valorificate turistic cu respectarea măsurilor de management și ținând cont de presiunile și amenințările identificate în cadrul studiilor de specialitate. ... 2.4.1.8. Turism și facilități de turism Vecinătatea sitului cu municipiul Oradea și Băile 1Mai, amplasarea ei în zona preorășenească și specificul de stațiune balneo-climaterică a oferit o relație de interdependență reciprocă, oferindu- se locuri de sport și agrement, dotări comerciale, dotări culturale. Pe teritoriul ariei protejate cele mai întâlnite activități turistice se leagă de turismul de recreere - cicloturism, speoturism, ecoturism, și turism cultural - agroturism, turism rural și turism gastronomic. Activitățile ecoturistice sunt încă într-o fază incipientă. Evaluare: – Sunt probleme legate de biodiversitatea fragilă din zonă și de potențiala presiune pe care turismul o exercită asupra biodiversității. Situl poate suporta un număr destul de redus de activități în aer liber cu impact redus asupra mediului, începând cu plimbările, drumețiile și ciclismul. ... – Sunt probleme legate infrastructura slab dezvoltată, reprezentate de drumul național DN73, care face legătura dintre Drăgești - Băile Felix - Oradea, drumul județean DJ767B, care leagă Tășadul de DN76, și câteva drumuri comunale. ... – Infrastructura turistică este aproape inexistentă în prezent la nivelul sitului. În urma unui proiect inițiat și coordonat de către Societatea de Istorie Naturală Nymphaea a fost înființat în centrul satului Tășad, la căminul cultural un centru de vizitare, cu mai multe încăperi amenajate ca muzeu unde sunt ilustrate cu exponate toate zonele rezervației naturale, științele naturii și arheologie, precum și o colecție de etnografie a satului adunată de oameni ai locului. ... – Dezvoltarea unui turism durabil în aria protejată, va fi posibilă datorită următoarelor motivații:
50. a)Existența atracțiilor turistice unice în sit și în zona adiacentă. Atracțiile turistice din zona ariei protejate sunt: – atracții strict legate de natură: Peștera de la Stracoș Peștera Tășad, Situl arheologic Tășad, Moara de apă din Copăcel, Dealurile Copăcelului, Bisericile monument istoric din Surduc și Bucuroaia, Situl arheologic de pe Dealul Cetățuia sau "Cetățaua" - cetatea dacică de la Tășad, situat în apropierea punctelor fosilifere de pe Valea Stracoșului. ... – atracții cultural istorice și atracții legate de obiceiuri, tradiții și produse locale. ... ...
51. b)Accesibilitatea ușoară a sitului. Datorită apropierii de stațiunea Băile Felix, fluxul turistic prezent aici poate fi atras prin investiții în infrastructura turistică. Astfel, pot fi identificate mai multe tipuri de activități care să ducă la dezvoltarea turistică a zonei: – amenajarea unor trasee tematice care să lege obiectivele turistice din zonă, ... – amenajarea unor trasee de cicloturism care să conecteze cele trei situri Natura 2000: Pârâul Pețea, Betfia și Tășad, ... – amenajarea pentru speoturism a Peșterii Stracoș și Peșterii Tășad, pe o anumită porțiune și în perioadele în care nu sunt afectate coloniile de lilieci, ... – dezvoltarea centrului de vizitare, asigurarea sustenabilității acestuia și menținerea muzeului existent. ... Totodată satele din zona sitului, aflate la o distanta relativ mica de stațiune, prin dezvoltarea turismului rural pot prelua o mare parte din afluxul de turiști mai ales în sezonul estival, asigurând o gama largă din activitățile de servicii. ... ... ... ... 2.4.2. Impacturi 2.4.2.1. Presiuni - impacturi trecute și prezente Presiunile actuale asupra speciilor/habitatelor, care au fost identificate în urma studiilor realizate în teren, în cadrul proiectului POS, sunt sintetizate mai jos, în Tabelul nr. 8, Tabelul nr. 9, Tabelul nr. 10, Tabelul nr. 11, Tabelul nr. 12. Intensitatea presiunilor a fost cuantificată astfel: – Ridicată (R) - viabilitatea pe termen lung a speciei, în locul respectiv, este major afectată: Necesită acțiuni de management cu prioritate ... – Medie (M) - viabilitatea pe termen lung a speciei, în locul respectiv, este semnificativ afectată: Necesită acțiuni specifice de management cât mai curând posibil ... – Scăzută (S) - viabilitatea pe termen lung a speciei, în locul respectiv, nu este semnificativ afectată: Necesită monitorizare dar nu și acțiuni specifice de management. ... Tabelul nr. 8 Presiuni asupra habitatului 8310 - impacturi prezente Efectul cumulat al impacturilor asupra habitatului 8310 este momentan scăzut. Tabelul nr. 9 Presiuni asupra speciei Ruscus aculeatus - impacturi prezente Tabelul nr. 10 Presiuni asupra speciilor de lilieci - impacturi prezente Efectul cumulat al presiunilor corelat cu afectarea stării de conservare este Scăzută (S) - viabilitatea pe termen lung a speciilor de lilieci nu este semnificativ afectată. Tabelul nr. 11 Presiuni asupra speciilor de amfibieni și reptile - impacturi trecute și prezente Tabelul nr. 12 Presiuni asupra speciilor de nevertebrate Chilostoma banaticum, Helix pomatia - impacturi trecute și prezente Notă ... * Numai pentru specia Helix pomatia ... 2.4.2.2. Amenințări - impacturi viitoare previzibile Amenințări viitoare asupra speciilor/habitatelor, care au fost identificate în urma studiilor realizate în teren, sunt sintetizate mai jos în Tabelul nr. 13, Tabelul nr. 14, Tabelul nr. 15, Tabelul nr. 16, Tabelul nr. 17. Intensitatea amenințărilor în viitor a fost cuantificată astfel: – Ridicată (R) - viabilitatea pe termen lung a speciei, în locul respectiv, este major afectată: Necesită acțiuni de management cu prioritate ... – Medie (M) - viabilitatea pe termen lung a speciei, în locul respectiv, este semnificativ afectată: Necesită acțiuni specifice de management cât mai curând posibil ... – Scăzută (S) - viabilitatea pe termen lung a speciei, în locul respectiv, nu este semnificativ afectată: Necesită monitorizare dar nu și acțiuni specifice de management. ... Tabelul nr. 13 Amenințări asupra habitatului 8310 - impacturi viitoare previzibile Efectul cumulat al impacturilor asupra habitatului 8310 este momentan scăzut. Cu toate acestea, pe viitor se impune o delimitare spațială clară a zonei de protecție a peșterilor în care să se țină cont de caracteristicile peșterilor și a bazinelor lor de recepție și colectoare, zonare corelată cu amenințările identificate. Tabelul nr. 14 Amenințări asupra speciei Ruscus aculeatus L - impacturi viitoare previzibile Tabelul nr. 15 Amenințări asupra speciilor de lilieci - impacturi viitoare previzibile Notă ... * Acest impact viitor previzibil nu amenință speciile Myotis myotis și Myotis blythii Efectul cumulat al amenințărilor corelat cu afectarea stării de conservare este Scăzută (S) - viabilitatea pe termen lung a speciilor de lilieci nu este semnificativ afectată. Tabelul nr. 16 Amenințări asupra speciilor de amfibieni și reptile - impacturi viitoare previzibile Tabelul nr. 17 Amenințări asupra speciile de nevertebrate Chilostoma banaticum, Helix pomatia - impacturi viitoare previzibile Notă ... * Numai pentru specia Helix pomatia Hărțile impacturilor antropice se regăsesc la Anexa nr. 1.20. ... ... ... Capitolul 3 EVALUAREA STĂRII DE CONSERVARE A SPECIILOR ȘI HABITATELOR Starea actuală de conservare a habitatelor și speciilor de interes comunitar din sit a fost determinată prin observații efectuate pe teren, în cursul anului 2015 ca urmare a implementării proiectului "Managementul conservativ al siturilor Natura 2000 aflate în custodia Muzeului Țării Crișurilor" finanțat prin Programul Operațional Sectorial Mediu. Evaluarea stării de conservare s-a realizat după modelul SINCRON. 3.1. Evaluarea stării de conservare a habitatului 8310 - Peșteri în care accesul publicului este interzis: – starea de conservare a habitatului 8310 din punct de vedere al suprafeței ocupate este U1 nefavorabilă/inadecvată din cauza faptului că nu există o perimetrare clară, o zonă de protecție a peșterilor, clasificarea peșterilor și management specific. ... – starea de conservare a habitatului 8310 din punct de vedere al structurii și al funcțiilor specifice este FV-favorabilă. Datele colectate în teren sugerează o stare favorabilă de conservare a habitatului din punct de vedere a parametrilor fizico-chimici - apă, aer - înregistrați. În activul peșterilor au fost identificați în abundență indivizi aparținând speciei Gammarus balcanicus, specie indicatoare de ape curate, bine oxigenate ceea ce indică lipsa poluării organice. Există un echilibru între comunitățile epigee și hipogee, interstițialul râului subteran fiind dominat de specii hipogee, indicatoare de ape curate, Parastenocaris sp., Niphargus sp. ... – perspectivele habitatului 8310 în viitor sunt FV-favorabile, având perspective bune datorită faptului că efectul cumulat al impacturilor asupra tipului de habitat în viitor sunt scăzute. ... Tabelul nr. 18 Evaluarea stării de conservare a habitatului 8310 comparativ cu datele din Formularul Standard ROSCI0240 Tășad Notă ... *SI - conform Studiului de Inventariere *FS - conform Formular Standard – Reprezentivitate: A - excelentă, B - bună, C - semnificativă, D - nesemnificativă ... – Suprafața relativă: A - 100 ≥ p > 15%, B - 15 ≥ p > 2%, C - 2 ≥ p > 0% ... – Starea de conservare: A - excelentă, B - bună, C - medie sau redusă ... – Evaluarea globală: A - valoare excelentă, B - valoare bună, C - valoare considerabilă. ... ... 3.2. Evaluarea stării de conservare a fiecărei specii de interes conservativ Tabelul nr. 19 Evaluarea stării de conservare a fiecărei specii de interes conservativ U2 - nefavorabilă-rău, U1 - nefavorabilă-inadecvată, X - necunoscută, FV - favorabilă ... Capitolul 4 SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PLANULUI DE MANAGEMENT 4.1 Scopul planului de management Scopul planului de management al sitului Natura 2000 ROSCI0240 Tășad și al Rezervației 2.188 Calcarele Tortoniene de la Tășad este de a asigura cadrul legislativ adecvat pentru a menține, sau a îmbunătăți acolo unde este cazul, starea favorabilă de conservare a speciilor și habitatelor de importanță comunitară și națională pentru care au fost desemnate cele două arii protejate. Din punct de vedere al modului în care trebuie atins scopul ariilor în cauză, în ambele arii protejate se prevede conservarea prin intervenții active de gospodărire. ... 4.2 Obiective generale, specifice și activități 4.2.1. Obiectiv general Obiectivul general al planului de management este reprezentat de menținerea și îmbunătățirea stării de conservare habitatelor și speciilor de interes comunitar și păstrarea peisajului natural și cultural nealterat, ținând cont de amenințările identificate până în prezent, precum și de starea de conservare actuală. Pentru realizarea obiectivului general sunt necesare de realizat următoarele etape: 1. Descrierea și evaluarea situației prezente a sitului ROSCI0240 Tășad din punct de vedere al biodiversității, al peisajului, al condițiilor de mediu și socio-economice; ... 2. Definirea obiectivelor de management, precizarea acțiunilor de conservare necesare și reglementarea activităților care se pot desfășura pe teritoriul ariei naturale protejate și în imediata lui vecinătate în conformitate cu obiectivele de management propuse; ... 3. Planificarea și realizarea, în timp și spațiu, a măsurilor propuse pentru asigurarea conservării speciilor și habitatelor de importanță comunitară și națională, în concordanță cu activitățile tradiționale ale comunităților locale. ... 4.2.1.1. Obiectiv specific Urmare analizării situației existente în aria naturală protejată, a propunerilor primite în cadrul dezbaterilor publice care au avut loc pentru elaborarea planului de management au fost selectate a fi incluse următoarele programe și obiective specifice: Programul 1 Managementul biodiversității Obiectiv specific 1: Reactualizarea inventarelor speciilor de floră și faună, managementul datelor. Obiectiv specific 2: Monitorizarea stării de conservare a habitatelor și speciilor de interes comunitar/național. Obiectiv specific 3: Aplicarea măsurilor pentru asigurarea stării de conservare favorabilă a habitatelor și speciilor de interes comunitar/național și pentru menținerea sau restabilirea într-o stare de conservare favorabilă a caracteristicilor geologico- geomorfologice și a specificității peisajului. Programul 2 Managementul turismului și al recreerii Obiectiv specific 1: Promovarea unor forme de vizitare și turism în concordanță cu obiectivele de conservare ale ariei naturale protejate. Programul 3 Conștientizare, informare și educație ecologică Obiectiv specific 1: Conștientizarea publicului și comunicarea eficientă în concordanță cu obiectivele de conservare ale ariei naturale protejate. Obiectiv specific 2: Educația ecologică a tinerilor în concordanță cu obiectivele de conservare ale ariei naturale protejate. Programul 4 Management și administrare Obiectiv specific 1: Asigurarea echipamentului și infrastructurii de funcționare necesare administrării ariei naturale protejate. Obiectiv specific 2: Asigurarea managementului și administrării ariei naturale protejate, monitorizarea și evaluarea eficienței măsurilor planului de management . Obiectiv specific 3: Elaborarea documentelor strategice de planificare, a rapoartelor, și asigurarea instruirilor personalului. 4.2.1.1.1. Activități Tabelul nr. 20 Activități și măsuri de management propuse pentru menținerea/aducerea habitatului 8310 într-o stare de conservare favorabilă Tabelul nr. 21 Activități și măsuri de management propuse pentru menținerea speciei Ruscus aculeatus L într-o stare de conservare favorabilă Tabelul nr. 22 Activități și măsuri de management propuse pentru menținerea/aducerea speciilor de lilieci într-o stare de conservare favorabilă Activități și măsuri management propusă pentru menținerea/aducerea speciei de păsări Falco subbuteo într-o stare de conservare favorabilă: Realizarea de investigații suplimentare cu scopul stabilirii prezenței certe ca specie clocitoare în aria protejată. Tabelul nr. 23 Activități și măsuri de management propuse pentru menținerea/aducerea speciilor de amfibieni și reptile într-o stare de conservare favorabilă Tabelul nr. 24 Activități și măsuri de management propuse pentru menținerea/aducerea speciilor de nevertebrate de interes comunitar Chilostoma banaticum și Helix pomatia într-o stare de conservare favorabilă ... ... ... ... Capitolul 5 PLANUL DE ACTIVITĂȚI Tabelul nr. 25 Notă ... * PRIORITATEA 1 - Se atribuie acțiunilor care trebuie să se desfășoare în perioada de implementare a planului de management. Realizarea acestor acțiuni este hotărâtoare pentru întreg planul. * PRIORITATEA 2 - Acțiuni ce ar trebui finalizate. Există flexibilitate, dar trebuie să existe o motivație serioasă dacă nu vor fi realizate. * PRIORITATEA 3 - Acțiunile care se vor realiza dacă mai există timp și/sau resurse după finalizarea acțiunilor 1 și 2. Capitolul 6 PLANUL DE MONITORIZARE A ACTIVITĂȚILOR Tabelul nr. 26 Capitolul 7 BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE Arnold E. N. și Burton J. A., 1978: A field guide to the Reptile and Amphibians of Britain and Europe, Harper Collins Manufacturing, Glasgow. Arnold E. N. și Ovenden D. W., 2002: Field Guide: Reptiles & Amphibians of Britain & Europe. Collins & Co., pp. 138. Bajer Katalin, Molnar Orsolya, Torok J., Herczeg G., 2010: Female European green lizards, Lacerta viridis prefer males with high ultraviolet throat reflectance, Behavioral Ecology and Sociobiology, 64