ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007

Pe scurt

Această ordonanță de urgență modifică și completează Legea nr. 200/2004, adaptând legislația națională privind recunoașterea calificărilor profesionale la normele europene, în special la Directiva 2005/36/CE. Scopul este de a facilita recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate în România.

Ce reglementează

• Cazurile excepționale în care profesii precum medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moașă, medic veterinar și arhitect intră sub regimul general de recunoaștere.
• Definiția și tipurile de calificări profesionale (titlu de calificare, atestat de competență, experiență profesională).
• Conceptul de „platforme comune” pentru calificări profesionale și rolul acestora în compensarea diferențelor de formare între statele membre.
• Condițiile în care autoritățile române competente pot cere un stagiu de adaptare sau o probă de aptitudini și excepțiile de la regula alegerii solicitantului.

Cui îi privește

• Persoanele care dețin diplome și calificări profesionale obținute în alte state membre sau state terțe și doresc să exercite o profesie reglementată în România.
• Autoritățile române competente responsabile cu recunoașterea calificărilor profesionale pentru diverse profesii reglementate.

Puncte cheie

• Prevederile legii nu se aplică, în general, profesiilor de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moașă, medic veterinar și arhitect, cu anumite excepții specifice.
• Un titlu de calificare obținut într-un stat terț este asimilat dacă titularul are o experiență profesională de 3 ani în profesia respectivă într-un stat membru care i-a recunoscut titlul.
• Autoritatea română competentă poate cere un stagiu de adaptare sau o probă de aptitudini dacă durata formării profesionale a solicitantului este mai scurtă cu cel puțin un an decât cea cerută în România sau dacă există diferențe substanțiale în conținutul formării.
• Persoanele care beneficiază de recunoașterea calificărilor profesionale trebuie să aibă cunoștințe de limba română în măsura necesară exercitării profesiei, dar evaluarea lingvistică nu face parte din procedura de recunoaștere.