ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 49 din 20 mai 2009

Pe scurt

Această ordonanță de urgență stabilește cadrul general pentru libertatea prestatorilor de servicii de a se stabili și de a oferi servicii în România. Scopul său este de a implementa obligațiile României ca stat membru al Uniunii Europene privind piața internă a serviciilor.

Ce reglementează

• Cadrul general al libertății de stabilire a prestatorilor de servicii.
• Libertatea de a furniza servicii pe teritoriul României.
• Nu are ca obiect liberalizarea serviciilor de interes economic general, rezervate organismelor publice sau private, privatizarea organismelor publice prestatoare de servicii și eliminarea monopolurilor care prestează servicii.
• Nu afectează dispozițiile penale în vigoare sau dispozițiile naționale privind definirea, organizarea și funcționarea serviciilor economice de interes general, relațiile de muncă, sănătatea și securitatea la locul de muncă, securitatea socială, protecția și promovarea libertății culturale sau lingvistice, pluralismul mijloacelor de comunicare în masă, precum și exercitarea drepturilor fundamentale.

Cui îi privește

• Prestatorii de servicii stabiliți în România.
• Prestatorii de servicii stabiliți în alte state membre ale Uniunii Europene sau Spațiului Economic European care furnizează servicii transfrontalier în România.

Puncte cheie

• Se aplică atât serviciilor furnizate de prestatorii stabiliți în România, cât și celor furnizate transfrontalier de prestatori din alte state membre.
• Nu se aplică serviciilor financiare, serviciilor și rețelelor de comunicații electronice, serviciilor de transport, serviciilor de angajare ale agențiilor de ocupare temporară, serviciilor medicale, serviciilor audiovizuale, activităților de jocuri de noroc, activităților asociate exercitării autorității publice, serviciilor sociale privind locuințele sociale și îngrijirea copiilor, serviciilor de securitate privată, serviciilor prestate de notari și executori judecătorești.
• Nu se aplică în domeniul legislației fiscale prescriptive și cerințelor administrative de punere în aplicare a legilor fiscale.
• În cazul în care dispozițiile prezentei ordonanțe contravin unui act normativ național special care a transpus o directivă sau a creat cadrul juridic necesar aplicării directe a unui regulament, dispozițiile actului normativ special prevalează.