DECIZIA nr. 37 din 16 septembrie 2019

Pe scurt

Această decizie se referă la interpretarea și aplicarea unor articole din Legea nr. 1/2000, care vizează reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere. Ea clarifică aspecte legate de îndreptățirea la reconstituire și de nulitatea titlurilor de proprietate.

Ce reglementează

• Interpretarea și aplicarea art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate.
• Interpretarea și aplicarea art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate.
• Dacă îndreptățirea la reconstituire poate rezulta din prevederile Primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și din principiul bunei-credințe.
• Dacă prevederile art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 se aplică cererilor de reconstituire formulate anterior intrării lor în vigoare.

Cui îi privește

• Fostul proprietar și titularul unui drept de folosință considerat „proprietar util” în contextul reconstituirii dreptului de proprietate.
• Unitățile de cult care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră.

Puncte cheie

• Se analizează dacă dovada dreptului de proprietate pentru reconstituire, conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, poate fi completată de principiile drepturilor omului și ale bunei-credințe.
• Se discută dacă prevederile art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 se referă la suprafața de teren forestier ce a aparținut unităților de cult individuale sau cultului religios din care fac parte.
• Se clarifică dacă atât fostul proprietar, cât și titularul unui drept de folosință pot fi îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate.
• Se examinează aplicabilitatea prevederilor art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 la cererile de reconstituire anterioare intrării lor în vigoare, dacă hotărârea de reconstituire a fost emisă ulterior.