Ordin nr. 50 din 14 ianuarie 2004

ORDIN nr. 50 din 14 ianuarie 2004 privind Stabilirea procedurii de organizare şi coordonare a schemelor de management de mediu şi audit (EMAS) în vederea participării voluntare a organizaţiilor la aceste scheme Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 81 din 30 ianuarie 2004 În temeiul art. 5 alin. (1) pct. IV lit. e) şi s) şi al art. 11 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, având în vedere Regulamentul Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 761/2001 privind Participarea voluntară a organizaţiilor la schema comunitară de management de mediu şi audit (EMAS), ministrul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului emite următorul ordin:

Articolul 1

Se aprobă Stabilirea procedurii de organizare şi coordonare a schemelor de management de mediu şi audit (EMAS) în vederea participării voluntare a organizaţiilor la aceste scheme, denumită în continuare EMAS, care se stabileşte pentru:

Articolul 2

Obiectivul EMAS, care trebuie să promoveze îmbunătăţirea continuă a performanţelor de mediu ale organizaţiilor, se realizează prin:

Articolul 3În înţelesul prezentului ordin, definiţiile termenilor folosiţi sunt:

Articolul 4

Prezentul ordin se aplică organizaţiilor din toate domeniile de activitate, care doresc să-şi îmbunătăţească performanţa de mediu pentru o parte a activităţii sau pentru toate activităţile desfăşurate.

Articolul 5În scopul obţinerii înregistrării EMAS, organizaţia trebuie să respecte următoarele condiţii:

Raportul trebuie să includă:

Articolul 6În scopul menţinerii înregistrării EMAS, organizaţia trebuie să respecte următoarele condiţii:

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 9

Comitetul consultativ EMAS şi Biroul EMAS asigură proceduri pentru suspendarea şi anularea înregistrării organizaţiilor şi le aplică cel puţin pentru:

Articolul 10

Comitetul consultativ EMAS aprobă, iar Biroul EMAS este responsabil cu înregistrarea organizaţiilor în cadrul EMAS. Biroul EMAS asigură înscrierea şi menţinerea organizaţiilor într-un registru.

Articolul 11

Articolul 12(1) Documentele necesare înregistrării unei organizaţii în cadrul EMAS sunt:

...

Articolul 13

Articolul 14

Măsurile coercitive prevăzute la art. 13 nu se mai aplică dacă Comitetul consultativ EMAS primeşte informaţii satisfăcătoare referitoare la respectarea tuturor cerinţelor EMAS de către organizaţie sau dacă autoritatea publică locală de mediu transmite că organizaţia a luat toate măsurile necesare pentru a respecta legislaţia de mediu şi pentru a preveni apariţia altor situaţii similare.

Articolul 15

Organismul de acreditare deschide, revizuieşte şi actualizează o listă cu verificatorii de mediu, pe care o comunică lunar Comitetului consultativ EMAS.

Articolul 16

Biroul EMAS deschide, revizuieşte şi actualizează lista cu organizaţiile înregistrate EMAS.

Articolul 17

Organizaţiile înregistrate utilizează marca EMAS, conform anexei nr. 4, în baza procedurii privind reproducerea acesteia.

Articolul 18

Versiunile 1 şi 2 ale mărcii EMAS, prezentate în anexa nr. 4, sunt utilizate şi aplicate de organizaţii pe următoarele documente:

Articolul 19Marca nu trebuie folosită şi aplicată în următoarele situaţii:

Articolul 20

Articolul 21

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului - ICIM Bucureşti promovează participarea organizaţiilor în cadrul EMAS şi, în special, participarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), prin:

Articolul 22Comitetul consultativ EMAS ia măsurile necesare pentru:

Articolul 23

Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 24

Ghidurile, procedurile, regulamentele şi normele de aplicare menţionate în prezentul ordin se aprobă de ministrul autorităţii publice centrale de mediu în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

Articolul 25

Prezentul ordin intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 26

Direcţia generală de protecţia mediului va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. p. Ministrul agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, Petre Daea, secretar de stat Bucureşti, 14 ianuarie 2004.

Nr. 50.

Anexa 1 A. CERINŢELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL MEDIULUI Sistemul de management al mediului este pus în aplicare în conformitate cu cerinţele enumerate mai jos (secţiunea 4 SR EN ISO 14001:1997)*): ___________ Notă ... *) Utilizarea textului standardului naţional reprodus în prezenta anexă se face cu permisiunea CEN. Versiunea completă a textului standardului naţional poate fi achiziţionată de la Asociaţia Română de Standardizare (ASRO).

Cerinţe ale sistemului de management al mediului A.1. Cerinţe generale Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină un sistem de management de mediu ale cărui cerinţe sunt descrise în prezenta anexă.

A.2. Politica de mediu Conducerea organizaţiei la cel mai înalt nivel trebuie să definească politica de mediu a organizaţiei şi să se asigure că aceasta:

A.3. Planificare A.3.1. Aspecte de mediu Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină cel puţin o procedură de identificare a aspectelor de mediu ale activităţilor, produselor sau serviciilor sale, pe care le poate controla şi asupra cărora se presupune că are influenţă, cu scopul de a le determina pe cele care au sau pot avea un impact semnificativ asupra mediului. Organizaţia trebuie să se asigure că aspectele cu un impact semnificativ sunt luate în considerare la stabilirea obiectivelor sale de mediu.

Organizaţia trebuie să actualizeze aceste informaţii.

A.3.2. Prevederi legale şi alte cerinţe Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină procedura prin care să se identifice şi să se permită accesul la prevederile legale şi la alte cerinţe, aplicabile aspectelor de mediu ale activităţilor, produselor şi serviciilor sale.

A.3.3. Obiective generale şi ţinte de mediu Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină obiective generale şi ţinte de mediu documentate, pentru fiecare funcţie şi nivel relevante din cadrul organizaţiei.

Cu ocazia stabilirii şi analizării obiectivelor sale, o organizaţie trebuie să ia în considerare prevederile legale şi alte cerinţe, aspectele de mediu semnificative, opţiunile sale tehnologice şi cerinţele financiare, operaţionale, comerciale, precum şi punctele de vedere ale părţilor interesate.

Obiectivele generale şi ţintele de mediu trebuie să fie în concordanţă cu politica de mediu, inclusiv cu angajamentul de prevenire a poluării.

A.3.4. Program(e) de management de mediu Pentru atingerea obiectivelor generale şi a ţintelor de mediu, organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină unul sau mai multe programe. Programul trebuie să includă:

În cazul unor proiecte care se referă la extinderi de activitate, precum şi la activităţi, produse sau servicii noi sau modificate, programul(ele) trebuie schimbat(e) astfel încât să se asigure aplicarea managementului de mediu pentru aceste proiecte.

A.4. Implementare şi operare A.4.1. Structură şi responsabilitate Pentru a facilita eficienţa managementului de mediu, atribuţiile, responsabilităţile şi autoritatea trebuie să fie definite, documentate şi comunicate.

Conducerea organizaţiei trebuie să furnizeze resursele necesare pentru implementarea şi controlul sistemului de management de mediu. Aceste resurse cuprind resurse umane, calificate şi specializate, resurse tehnologice şi resurse financiare.

Conducerea organizaţiei la cel mai înalt nivel trebuie să numească unul sau mai mulţi reprezentanţi care, în afara altor responsabilităţi, trebuie să aibă definite atribuţiile, responsabilităţile şi autoritatea pentru:

A.4.2. Instruire, conştientizare şi competenţă Organizaţia trebuie să identifice necesităţile de instruire a personalului. Întregul personal a cărui activitate poate avea un impact semnificativ asupra mediului trebuie instruit în mod corespunzător.

Trebuie să se stabilească şi să se menţină proceduri pentru ca personalul sau membrii săi, de la toate nivelurile şi din toate funcţiile relevante, să fie conştientizaţi asupra:

Personalul care îndeplineşte sarcini care pot avea impact semnificativ asupra mediului trebuie să aibă competenţa necesară fie prin educaţie, fie prin instruirea corespunzătoare şi/sau prin experienţă.

A.4.3. Comunicare Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri referitoare la aspectele de mediu şi la sistemul de management de mediu, pentru:

Organizaţia trebuie să aibă în vedere procesul de comunicare externă privind aspectele semnificative de mediu şi să înregistreze deciziile sale.

A.4.4. Documentaţia sistemului de management de mediu Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină informaţiile, pe suport de hârtie sau electronic, pentru:

A.4.5. Controlul documentelor Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri pentru controlul tuturor documentelor cerute de prezenta anexă şi pentru a se asigura că:

Documentaţia trebuie să fie lizibilă, datată (cu datele de revizuire indicate) şi uşor identificabilă, menţinută într-un mod ordonat şi arhivată pentru o perioadă precizată. Trebuie stabilite şi actualizate proceduri şi responsabilităţi pentru crearea şi modificarea diferitelor tipuri de documente.

A.4.6. Control operaţional Organizaţia trebuie să identifice acele operaţii şi activităţi care sunt asociate aspectelor de mediu semnificative, corespunzătoare politicii, obiectivelor generale şi ţintelor sale.

Organizaţia trebuie să planifice aceste activităţi, inclusiv activitatea de întreţinere, pentru a se asigura că acestea se realizează în condiţiile specificate, prin:

A.4.7. Pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi capacitatea de răspuns Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri pentru a identifica posibilele accidente şi situaţii de urgenţă, pentru a răspunde unor astfel de situaţii şi pentru a preveni şi a reduce impactul asupra mediului, care poate fi asociat acestora.

Organizaţia trebuie să analizeze şi să revizuiască, acolo unde este necesar, procedurile de pregătire pentru situaţii de urgenţă şi capacitatea de răspuns, în special după producerea accidentelor sau apariţia unor situaţii de urgenţă. De asemenea, organizaţia trebuie să testeze periodic astfel de proceduri, atunci când acest lucru este posibil.

A.5. Verificare şi acţiune corectivă A.5.1. Monitorizare şi măsurare Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri documentate pentru a monitoriza şi a măsura, în mod regulat, caracteristicile principale ale operaţiilor şi activităţilor sale care pot avea un impact semnificativ asupra mediului. Această activitate trebuie să includă păstrarea informaţiilor care permit urmărirea performanţei, a controalelor operaţionale relevante şi a conformităţii cu obiectivele generale şi ţintele de mediu ale organizaţiei.

Echipamentul de monitorizare trebuie etalonat şi întreţinut, iar înregistrările acestui proces trebuie păstrate în conformitate cu procedurile organizaţiei.

Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină o procedură documentată pentru evaluarea periodică a conformităţii cu reglementările şi legislaţia de mediu în vigoare.

A.5.2. Neconformităţi, acţiuni corective şi acţiuni preventive Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri pentru definirea responsabilităţilor şi autorităţii, pentru tratarea şi analizarea neconformităţilor, pentru adoptarea unor măsuri în vederea reducerii oricărui impact produs, iniţierea şi finalizarea acţiunilor corective şi preventive.

Orice acţiune corectivă sau preventivă, întreprinsă pentru eliminarea cauzelor neconformităţilor existente sau posibile, trebuie adaptată importanţei problemelor şi trebuie să fie proporţională cu impactul produs asupra mediului.

Organizaţia trebuie să implementeze şi să păstreze orice modificări apărute în procedurile documentate rezultate din acţiunile corective şi preventive.

A.5.3. Înregistrări Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină proceduri de identificare, păstrare şi eliminare a înregistrărilor privitoare la mediu. Aceste înregistrări trebuie să includă evidenţele privind instruirea personalului, rezultatele auditurilor şi ale analizelor.

Înregistrările referitoare la mediu trebuie să fie lizibile, identificabile şi trebuie să permită regăsirea informaţiilor privind activitatea, produsul sau serviciul implicat. Înregistrările referitoare la mediu trebuie păstrate şi menţinute astfel încât să poată fi regăsite cu uşurinţă şi trebuie protejate împotriva oricărui risc de deteriorare sau pierdere. Durata lor de păstrare trebuie stabilită şi înregistrată.

Înregistrările trebuie menţinute într-un mod adecvat sistemului şi organizaţiei, pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele prezentei anexe.

A.5.4. Auditul sistemului de management al mediului Organizaţia trebuie să stabilească şi să menţină unul sau mai multe programe şi proceduri pentru realizarea periodică a auditurilor sistemului de management de mediu, în vederea: (a) determinării dacă sistemul de management de mediu:

Programul de audit al organizaţiei, inclusiv termenele, trebuie să se bazeze pe importanţa privind mediul a activităţii implicate şi pe rezultatele auditurilor precedente. Pentru a fi complete, procedurile de audit trebuie să stabilească domeniul de aplicare, frecvenţa şi tehnicile de audit, precum şi responsabilităţile şi cerinţele pentru conducerea auditurilor şi raportarea rezultatelor.

A.6. Analiza efectuată de conducere Conducerea organizaţiei la cel mai înalt nivel trebuie să analizeze sistemul de management de mediu la intervale prestabilite, pentru a se asigura că acesta este în permanenţă corespunzător, adecvat şi eficient. Analiza efectuată de conducere trebuie să asigure că informaţiile necesare sunt colectate astfel încât să permită conducerii să realizeze corespunzător această analiză. Această analiză trebuie să fie documentată.

Analiza efectuată de conducere trebuie să abordeze eventualele necesităţi de schimbare a politicii de mediu, a obiectivelor şi a altor elemente ale sistemului de management de mediu, ca urmare a rezultatelor auditurilor sistemului, modificărilor circumstanţelor şi în cadrul angajamentului de îmbunătăţire continuă.

B. ASPECTE CARE TREBUIE ABORDATE DE ORGANIZAŢIILE CARE PUN ÎN APLICARE EMAS 1. Respectarea legislaţiei Organizaţiile trebuie să demonstreze că:

Obiectivele şi ţintele sistemului de management nu pot fi considerate obiective de mediu. Dacă organizaţia deţine unul sau mai multe amplasamente, fiecare dintre acestea, în care se aplică EMAS, trebuie să respecte toate cerinţele EMAS, inclusiv îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu definită la art. 3 b) din ordin.

Anexa 2 CERINŢE PRIVIND AUDITUL INTERN DE MEDIU 2.1. Cerinţe generale Auditurile interne verifică dacă activităţile care se desfăşoară într-o organizaţie sunt în conformitate cu procedurile stabilite. De asemenea, auditul identifică orice probleme în procedurile existente, precum şi posibilităţile de îmbunătăţire ale acestor proceduri. Domeniul de aplicare a auditurilor realizate într-o organizaţie poate varia de la auditul unei simple proceduri până la auditarea activităţilor complexe. Toate activităţile unei anumite organizaţii sunt supuse unui audit pe o perioadă dată de timp. Perioada necesară pentru finalizarea auditării tuturor activităţilor se numeşte ciclu de audit. În cazul organizaţiilor mici, cu structură simplă, se pot audita în acelaşi timp toate activităţile. Pentru aceste organizaţii ciclul de audit este intervalul dintre auditări.

Auditurile interne sunt efectuate de către persoane independente de activitatea auditată, pentru a se asigura o evaluare imparţială. Ele pot fi efectuate de angajaţi ai organizaţiei sau de persoane din exterior (angajaţi ai altor organizaţii sau angajaţi ai altor departamente din cadrul aceleiaşi organizaţii ori consultanţi).

2.2. Obiective Programul de audit de mediu al organizaţiei defineşte în scris obiectivele fiecărui audit sau ciclu de audit, inclusiv frecvenţa auditului pentru fiecare activitate.

Obiectivele se referă în special la evaluarea sistemelor de management operaţionale şi la determinarea conformării cu politica şi programul organizaţiei, care includ respectarea cerinţelor relevante privind reglementarea de mediu.

2.3. Scop Scopul fiecărui audit sau al fiecărei etape din ciclul de audit, după caz, trebuie să definească şi să precizeze explicit:

Auditul de mediu include analiza datelor reale necesare pentru evaluarea performanţei de mediu a organizaţiei.

2.4. Organizare şi resurse Auditurile de mediu sunt efectuate de persoane sau grupuri de persoane cu experienţa necesară în domeniile şi sectoarele auditate, având inclusiv cunoştinţele relevante şi experienţă în domeniul mediului, managerial, tehnic şi legislativ, precum şi cu pregătirea şi competenţa necesare auditării pentru atingerea obiectivelor stabilite. Resursele şi timpul alocate auditului sunt în concordanţă cu scopul şi obiectivele acestuia.

Conducerea organizaţiei la cel mai înalt nivel trebuie să acorde sprijin în procesul de audit.

Auditorii trebuie să fie independenţi de activităţile pe care le auditează, pentru a realiza o evaluare obiectivă şi imparţială.

2.5. Planificarea şi pregătirea pentru audit Fiecare audit este planificat şi pregătit, conform obiectivelor, în special pentru asigurarea:

Pregătirea pentru audit trebuie să includă familiarizarea cu activităţile organizaţiei şi cu sistemul de management de mediu instituit în cadrul organizaţiei, precum şi evaluarea rezultatelor şi concluziilor auditurilor anterioare.

2.6. Activităţile de audit Activităţile de audit trebuie să includă:

Printre altele trebuie folosite controale prin sondaj pentru verificarea respectării acestor criterii şi pentru a determina eficacitatea întregului sistem de management.

Procesul de audit cuprinde cel puţin următoarele etape:

2.7. Raportarea constatărilor şi concluziilor auditului La sfârşitul fiecărui audit sau ciclu de audit auditorii trebuie să întocmească un raport de audit scris, a cărui formă şi conţinut trebuie să asigure o prezentare integrală şi oficială a tuturor constatărilor şi concluziilor auditului.

Constatările şi concluziile auditului sunt comunicate oficial conducerii la cel mai înalt nivel.

Obiectivele fundamentale ale unui raport de audit scris sunt:

2.8. Încheierea auditului Procesul de audit se încheie cu pregătirea şi implementarea unui plan adecvat de acţiuni corective.

Se instituie mecanisme funcţionale corespunzătoare care să asigure urmărirea rezultatelor auditului.

2.9. Frecvenţa auditului Auditul sau ciclul de audit se desfăşoară, după caz, la intervale de cel mult 3 ani.

Frecvenţa cu care fiecare activitate este auditată variază în funcţie de:

Activităţile complexe, cu impact semnificativ asupra mediului, trebuie auditate mai des.

Organizaţiile îşi definesc propriile programe de audit şi frecvenţa acestora luând în considerare ghidul elaborat de Comitetul consultativ EMAS.

Anexa 3 RAPORTUL DE MEDIU 3.1. Introducere Scopul raportului de mediu este să informeze publicul şi alte părţi interesate din exterior despre impactul asupra mediului şi performanţa de mediu a organizaţiei, precum şi despre îmbunătăţirea continuă a performanţei de mediu. Raportul de mediu este totodată şi un mijloc de a răspunde îngrijorărilor părţilor interesate, identificate în anexa nr. 1 secţiunea B, pct. 3 şi considerate importante pentru organizaţie (anexa nr. 6, pct. 6.4). Informaţiile de mediu trebuie prezentate într-o manieră clară şi coerentă, în formă tipărită, pentru cei care nu au alte mijloace de a le obţine. După prima înregistrare şi la fiecare trei ani, organizaţia trebuie să pună la dispoziţie informaţii detaliate, conform pct. 3.2, într-o formă tipărită unică.

3.2. Raport de mediu După prima înregistrare, organizaţia furnizează informaţii de mediu, luând în considerare criteriile de la pct. 3.5 privind raportul de mediu şi care trebuie validat de către verificatorul de mediu. După validare, informaţiile sunt transmise Comitetului consultativ EMAS şi sunt puse la dispoziţie publicului. Raportul de mediu este un instrument de comunicare şi dialog cu publicul şi cu alte părţi interesate din exterior, referitor la performanţa de mediu. La elaborarea şi redactarea raportului de mediu organizaţia trebuie să ţină seama de necesităţile de informare a publicului şi a altor părţi interesate din exterior.

Cerinţele minime pentru aceste informaţii sunt:

3.3. Criterii de raportare a performanţei de mediu Pentru a demonstra performanţa de mediu a organizaţiei, datele primare furnizate de un sistem de management de mediu sunt folosite în mai multe moduri. În acest scop, organizaţia poate folosi indicatori relevanţi existenţi ai performanţei de mediu, asigurându-se că aceştia:

3.4. Păstrarea informaţiilor disponibile publicului Organizaţia actualizează informaţiile detaliate la pct. 3.2, iar în cazul schimbării acestora este necesară validarea cel puţin anuală de către verificatorul de mediu.

Abaterile de la frecvenţa de actualizare variază conform ghidului elaborat de Comitetul consultativ EMAS. După validare, schimbările sunt transmise Comitetului consultativ EMAS şi sunt puse la dispoziţie publicului.

3.5. Publicarea informaţiilor Organizaţiile pot furniza diverselor segmente de public sau părţi interesate informaţii despre sistemul de management de mediu şi informaţii selectate din raportul de mediu.

Orice informaţie de mediu publicată de o organizaţie poate purta marca EMAS, cu condiţia de a fi validată de un verificator de mediu şi să facă referire la ultimul raport de mediu al organizaţiei, din care a fost extrasă, precum şi să fie:

3.6. Accesul publicului la informaţiile disponibile Informaţiile descrise la pct. 3.2 lit. a)-g), care constituie raportul de mediu al unei organizaţii, şi informaţiile actualizate, menţionate la pct. 3.4, sunt disponibile publicului şi altor părţi interesate. Raportul de mediu trebuie să fie accesibil publicului. În acest scop, organizaţiile ar trebui să folosească orice mijloace existente (publicaţii electronice, biblioteci etc.). Organizaţia trebuie să fie capabilă să demonstreze verificatorului de mediu că orice persoană interesată de performanţa organizaţiei are acces uşor şi liber la informaţiile cerute la pct. 3.2 lit. a)-g) şi pct. 3.4.

3.7. Responsabilitatea privind diferitele amplasamente locale Organizaţiile care se înregistrează în cadrul EMAS pot opta să redacteze un raport de mediu care să acopere un număr de locaţii geografice diferite. Intenţia EMAS este de a asigura responsabilitatea locală şi, astfel, organizaţiile trebuie să se asigure că impactul semnificativ asupra mediului al fiecărui amplasament este clar identificat şi documentat în raportul de mediu al organizaţiei.

Anexa 4 Ambele versiuni ale mărcii sunt însoţite întotdeauna de numărul de înregistrare al organizaţiei.

Marca este folosită numai:

Anexa 5 ACREDITAREA, SUPRAVEGHEREA ŞI ATRIBUŢIILE VERIFICATORILOR DE MEDIU 5.1. Generalităţi Acreditarea verificatorilor de mediu se bazează pe principiile generale de competenţă stabilite în prezenta anexă. Organismele de acreditare pot acredita ca verificatori de mediu persoane, organizaţii sau combinaţii ale acestora. Cerinţele procedurale şi criteriile detaliate pentru acreditarea verificatorilor de mediu sunt definite conform art. 11 din ordin şi stabilite de organismul de acreditare, în conformitate cu principiile generale de competenţă.

5.2. Cerinţe pentru acreditarea verificatorilor de mediu 5.2.1. Următoarele competenţe constituie cerinţele minime pe care trebuie să le îndeplinească un verificator de mediu:

Fiecare candidat trebuie să facă dovada, către organismul de acreditare, privind cunoştinţele, experienţa sa relevantă şi capacităţile sale tehnice în domeniile sus-menţionate.

În plus, verificatorul de mediu trebuie să fie independent, mai ales faţă de auditorul sau consultantul organizaţiei, şi să fie obiectiv şi imparţial în desfăşurarea activităţilor sale.

Fiecare verificator de mediu sau organizaţie de verificare trebuie să se asigure că:

Verificatorul de mediu trebuie să dispună de proceduri şi metodologii documentate, inclusiv de mecanismele de control al calităţii şi de prevederi de confidenţialitate pentru cerinţele de verificare din prezentul ordin.

În cazul în care verificatorul de mediu este o organizaţie, aceasta trebuie să deţină şi să pună la dispoziţie, la cerere, o organigramă a structurilor şi responsabilităţilor din organizaţie, precum şi o declaraţie a statutului juridic, a proprietarilor şi surselor de finanţare.

5.2.2. Domeniul de acreditare Domeniul de acreditare a verificatorilor de mediu este definit în conformitate cu clasificarea activităţilor economice (cod CAEN). Domeniul de acreditare este limitat de competenţa verificatorului de mediu şi ia în considerare amploarea şi complexitatea activităţii, după caz, aceasta realizându-se în timpul supravegherii.

5.2.3. Cerinţe suplimentare pentru acreditarea verificatorilor de mediu individuali care desfăşoară verificări pe cont propriu Verificatorii de mediu individuali care desfăşoară verificări pe cont propriu, în afara respectării cerinţelor de la pct. 5.2.1 şi 5.2.2, trebuie să aibă:

Respectarea acestor cerinţe este asigurată prin evaluarea efectuată înainte de acreditare şi prin supravegherea verificatorului de către organismul de acreditare.

5.3. Supravegherea verificatorilor de mediu 5.3.1. Supravegherea verificatorilor de mediu efectuată de organismul care a acordat acreditarea Verificatorul de mediu informează imediat organismul de acreditare despre orice schimbare care are influenţă asupra acreditării sau domeniului de acreditare.

Se instituie modalităţi de supraveghere, la intervale regulate, dar nu mai mari de 24 de luni, pentru asigurarea respectării continue a cerinţelor de acreditare ale verificatorului de mediu şi pentru a se monitoriza calitatea verificărilor efectuate. Supravegherea constă în audituri administrative, audieri la nivelul organizaţiilor, chestionare, evaluări ale rapoartelor de mediu aferente organizaţiilor, validate de verificatorii de mediu, şi ale rapoartelor de verificare elaborate de verificatori. Supravegherea trebuie să fie în concordanţă cu activitatea desfăşurată de verificatorul de mediu.

Decizia organismului de acreditare de a suspenda sau retrage acreditarea sau de a restrânge domeniul de acreditare se ia numai după ce verificatorul de mediu este audiat.

5.3.2. Supravegherea verificatorilor de mediu acreditaţi într-un stat membru care desfăşoară activităţi de verificare pe teritoriul României Înainte de a desfăşura activităţi de verificare pe teritoriul României, verificatorii de mediu acreditaţi într-un stat membru sau într-un stat cu legislaţia armonizată cu legislaţia Uniunii Europene notifică, cu cel puţin 4 săptămâni înainte, organismul de acreditare din România, privind:

Organismul de acreditare are dreptul să ceară orice clarificări suplimentare privind aspectele sus-menţionate.

Această notificare este comunicată înaintea fiecărei verificări.

Organismul de acreditare nu solicită alte condiţii care să aducă atingere dreptului verificatorului de mediu de a presta servicii într-un alt stat decât cel în care i s-a acordat acreditarea. În special, nu se aplică tarife discriminatorii de notificare. Organismul de acreditare nu trebuie să folosească procedura de notificare pentru a întârzia sosirea verificatorului de mediu. Orice dificultate survenită în supravegherea verificatorului de mediu, la data comunicată, trebuie justificată în mod corespunzător. Dacă survin costuri suplimentare de supraveghere, organismul de acreditare are dreptul să perceapă tarifele corespunzătoare pentru acestea.

Dacă organismul de acreditare care supraveghează activitatea verificatorului de mediu nu este satisfăcut de activitatea acestuia, raportul de supraveghere trebuie să fie înaintat către:

Organizaţiile nu trebuie să refuze organismelor de acreditare dreptul de a supraveghea verificatorii de mediu prin evaluarea audierilor în timpul desfăşurării procesului de verificare.

5.4. Atribuţiile verificatorilor de mediu 5.4.1. Funcţia verificatorilor de mediu este de a verifica, fără a aduce atingere drepturilor de punere în aplicare a condiţiilor de reglementare:

Verificatorul de mediu verifică profesional validitatea tehnică a analizei de mediu, a auditului sau a altor proceduri aplicate de organizaţie anterior, pentru a se evita suprapunerile inutile. Printre altele, verificatorul de mediu foloseşte controale prin sondaj pentru a stabili dacă rezultatele auditului intern sunt de încredere.

5.4.2. La prima verificare, verificatorul de mediu controlează dacă organizaţia respectă următoarele cerinţe:

5.4.3. Respectarea legislaţiei Verificatorul de mediu se asigură că organizaţia a stabilit proceduri de control al acelor aspecte ale activităţilor desfăşurate de organizaţie, care intră sub incidenţa legislaţiei naţionale relevante, şi că aceste proceduri asigură conformarea cu acesta.

Verificările efectuate în cadrul auditului furnizează dovezi, în special despre capacitatea procedurilor existente de a asigura respectarea legislaţiei.

Verificatorul de mediu nu validează raportul de mediu dacă în timpul procesului de verificare constată (de exemplu, prin realizarea de controale prin sondaj) că organizaţia nu se conformează prevederilor legislaţiei.

5.4.4. Structura organizaţiei În timpul verificării sistemului de management de mediu şi al validării raportului de mediu, verificatorul de mediu se asigură că părţile componente ale organizaţiei sunt delimitate clar şi corespund diviziunii reale a activităţilor. Conţinutul raportului de mediu trebuie să acopere diferitele părţi ale organizaţiei la care se aplică EMAS.

5.5. Condiţii pentru verificatorul de mediu în vederea îndeplinirii atribuţiilor 5.5.1. Verificatorul de mediu îşi desfăşoară activitatea, în cadrul domeniului său de acreditare, pe baza unui acord scris cu organizaţia, prin care:

5.5.2. Verificarea implică examinarea documentaţiei şi vizitarea organizaţiei, care presupune, în principal, intervievarea personalului, pregătirea raportului către conducerea organizaţiei şi analizarea soluţiilor propuse de organizaţie pentru problemele ridicate în raportul de mediu.

5.5.3. Documentaţia verificată înainte de vizită include informaţii elementare despre:

5.5.4. Verificatorul de mediu trebuie să pregătească un raport către conducerea organizaţiei, care conţine:

5.6. Frecvenţa verificărilor În urma consultării cu organizaţia, verificatorul de mediu stabileşte un program pentru a se asigura că toate elementele necesare înregistrării în cadrul EMAS sunt verificate pe o perioadă nu mai mare de 36 de luni. În plus, verificatorul de mediu validează, la intervale nu mai mari de 12 luni, orice informaţii actualizate din raportul de mediu. Abaterile de la frecvenţa de efectuare a actualizărilor sunt permise în condiţiile prevăzute în ghidul elaborat de Comisia consultativă EMAS.

Anexa 6 ASPECTE DE MEDIU 6.1. Generalităţi Organizaţia trebuie să aibă în vedere toate aspectele de mediu ale activităţilor, produselor sau serviciilor sale şi să decidă, pe baza criteriilor prevăzute în legislaţia naţională, care dintre acestea au un impact semnificativ asupra mediului, ca bază de stabilire a obiectivelor şi ţintelor de mediu. Aceste criterii trebuie să fie puse la dispoziţie publicului.

Organizaţia trebuie să ia în considerare atât aspectele de mediu directe, cât şi cele indirecte ale activităţilor, produselor sau serviciilor sale.

6.2. Aspecte de mediu directe Aspectele de mediu directe se referă la activităţile unei organizaţii asupra cărora aceasta are control managerial şi pot include, dar nu se limitează la:

6.3. Aspecte de mediu indirecte Aspectele de mediu indirecte se referă la activităţile, produsele şi serviciile unei organizaţii, din care rezultă aspecte de mediu semnificative, asupra cărora organizaţia nu are întregul control, şi pot include, dar nu se limitează la:

Organizaţiile trebuie să demonstreze că aspectele de mediu semnificative asociate cu procedurile de achiziţii publice au fost identificate şi că impactul semnificativ asociat cu aceste aspecte este gestionat în cadrul sistemului de management de mediu. Organizaţia trebuie să depună toate eforturile pentru ca furnizorii şi cei care acţionează în numele său să respecte politica sa de mediu în cadrul activităţilor prevăzute în contract.

În cazul aspectelor de mediu indirecte, organizaţia trebuie să aibă în vedere influenţa pe care o poate avea asupra acestor aspecte, precum şi măsurile pe care le poate lua pentru a le diminua impactul.

6.4. Ierarhizarea aspectelor de mediu Organizaţia are responsabilitatea de a defini criteriile de evaluare pentru ierarhizarea aspectelor de mediu ale activităţilor, produselor şi serviciilor sale şi de a determina care dintre acestea au impact de mediu semnificativ. Criteriile elaborate de către o organizaţie trebuie să fie cuprinzătoare, să poată fi verificate independent şi reproduse cu uşurinţă, precum şi accesibile publicului.

În vederea stabilirii criteriilor de evaluare a importanţei aspectelor de mediu ale organizaţiei, se iau în considerare, dar nu se limitează la:

În evaluarea importanţei impactului activităţilor organizaţiei asupra mediului se iau în considerare atât condiţiile normale de operare, cât şi cele de punere în funcţiune sau de încetare a activităţilor, precum şi situaţiile de urgenţă previzibile. Se iau, de asemenea, în considerare activităţile trecute, prezente şi cele planificate.

Anexa 7 ANALIZA DE MEDIU 7.1. Generalităţi Organizaţia care nu a furnizat informaţiile necesare pentru identificarea şi evaluarea aspectelor de mediu semnificative, conform anexei nr. 6, trebuie să îşi stabilească, printr-o analiză, poziţia referitoare la mediu. Scopul acestei analize constă în evaluarea tuturor aspectelor de mediu ale organizaţiei, ca bază pentru stabilirea unui sistem de management de mediu.

7.2. Cerinţe Analiza trebuie să acopere cinci domenii-cheie:

Anexa 8 DATELE DE ÎNREGISTRARE Cerinţe minime Întocmit la .................. în ...................

Semnătura reprezentantului organizaţiei .................. .......................................................... ──────────────────