ORDONANȚĂ nr. 20 din 27 ianuarie 1994 (**republicată**)

Pe scurt

Această ordonanță stabilește măsuri pentru reducerea riscului seismic al clădirilor existente, considerând această acțiune de interes național pentru atenuarea efectelor dezastrelor provocate de cutremure. Legea clasifică clădirile în patru clase de risc seismic și impune obligații proprietarilor și administratorilor pentru expertizarea și intervenția asupra acestora.

Ce reglementează

• Clasificarea construcțiilor în patru clase de risc seismic: R(s) I, R(s) II, R(s) III, R(s) IV.
• Obligațiile proprietarilor și administratorilor de construcții privind urmărirea comportării în exploatare, expertizarea tehnică și transmiterea concluziilor.
• Măsurile de intervenție pentru reducerea riscului seismic, inclusiv proiectarea și execuția lucrărilor sau desființarea construcției.
• Interzicerea activităților permanente și/sau temporare în spații publice din clădirile încadrate în clasa I de risc seismic.

Cui îi privește

• Proprietarii de construcții, persoane fizice sau juridice, și asociațiile de proprietari.
• Persoanele juridice care au în administrare construcții.
• Conducătorii instituțiilor publice și deținătorii de construcții de interes și utilitate publică.

Puncte cheie

• Stabilirea riscului seismic se face prin încadrarea construcției în una dintre cele patru clase de risc: R(s) I, R(s) II, R(s) III, R(s) IV.
• Proprietarii au obligația de a realiza expertiza tehnică a construcțiilor care prezintă niveluri insuficiente de protecție seismică.
• Pentru construcțiile încadrate în clasa I de risc seismic, proprietarii trebuie să realizeze proiectarea lucrărilor de intervenție în termen de 2 ani și execuția acestora în termen de 2 ani de la finalizarea proiectului.
• Se interzic activitățile permanente și/sau temporare în spațiile publice din construcțiile încadrate în clasa I de risc seismic.