Surse oficialelegislatie.just.ro · EUR-Lex
Europaius
Română
ČeštinaDeutschFrançaisEspañolPolskiItalianoNederlandsÖsterreichBelgiquePortuguêsSvenskaDanskSuomiSlovenčinaIrelandMagyarEestiLietuviųLatviešuSlovenščinaHrvatskiΚύπροςMaltiΕλληνικάLuxembourgБългарски
Română

HOTĂRÂRE nr. 50 din 25 ianuarie 2012 (*actualizată*)

Pe scurt

Această hotărâre modifică și completează Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aducând clarificări și noi prevederi legate de impozitul pe profit și definiții fiscale.

Ce reglementează

  • Definiția persoanei fizice rezidente și a centrului intereselor vitale.
  • Obligația de înregistrare a contractelor pentru servicii prestate în România de persoane juridice străine sau fizice nerezidente.
  • Modul de calcul al profitului impozabil pentru asocierile cu personalitate juridică înființate în alt stat.
  • Reguli privind declararea și plata impozitului pe profit pentru anumite categorii de contribuabili.

Cui îi privește

  • Persoanele fizice care își stabilesc rezidența fiscală în România.
  • Persoanele juridice române și sediile permanente din România care încheie contracte cu parteneri străini pentru servicii prestate în România.
  • Organizațiile nonprofit și contribuabilii din agricultură.

Puncte cheie

  • O persoană fizică este considerată rezidentă dacă are domiciliul în România, centrul intereselor vitale în România, este prezentă în România peste 183 de zile într-un interval de 12 luni consecutive, sau este cetățean român funcționar/angajat al României în străinătate.
  • Persoanele juridice române, persoanele fizice rezidente și sediile permanente din România trebuie să înregistreze contractele pentru servicii de construcții, montaj, supraveghere, consultanță, asistență tehnică și alte activități prestate în România de parteneri străini.
  • Pierderile fiscale realizate printr-un sediu permanent într-un stat non-UE/AELS sau fără convenție de evitare a dublei impuneri sunt deductibile doar din veniturile acelui sediu permanent și se reportează pe 5 ani fiscali consecutivi.
  • Organizațiile nonprofit și contribuabilii din agricultură declară și plătesc impozitul pe profit anual, până la 25 februarie inclusiv a anului următor.
Textul legii
Textul legii

HOTĂRÂRE nr. 50 din 25 ianuarie 2012 (*actualizată*) pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului n

Art. 118. - [...]

(2)Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri

, nerezidentul are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului, certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidenţă, precum şi, după caz, o declaraţie pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea condiţiei de beneficiar în situaţia aplicării legislaţiei Uniunii Europene. Dacă certificatul de rezidenţă fiscală, respectiv declaraţia ce va indica calitatea de beneficiar nu se prezintă în acest termen, se aplică prevederile titlului V. În momentul prezentării certificatului de rezidenţă fiscală şi, după caz, a declaraţiei prin care se indică calitatea de beneficiar se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau ale legislaţiei Uniunii Europene şi se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie. În acest sens, certificatul de rezidenţă fiscală trebuie să menţioneze că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripţie, rezidenţa fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri, într-un stat al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România. Calitatea de beneficiar în scopul aplicării legislaţiei Uniunii Europene va fi dovedită prin certificatul de rezidenţă fiscală şi, după caz, declaraţia pe propria răspundere a acestuia de îndeplinire cumulativă a condiţiilor referitoare la: perioada minimă de deţinere, condiţia de participare minimă în capitalul persoanei juridice române, încadrarea în una dintre formele de organizare prevăzute în titlul II sau titlul V, după caz, calitatea de contribuabil plătitor de impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări. Certificatul de rezidenţă fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac plăţile este valabil şi în primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepţia situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă. ... Norme metodologice: 13.

(1)Pentru a beneficia de prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul său de rezidenţă, precum şi de cele ale legislaţiei Uniunii Europene, nerezidentul beneficiar al veniturilor din România trebuie să prezinte certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de autoritatea fiscală din statul respectiv sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei conform legislaţiei interne a acelui stat.
(2)Nerezidenţii care sunt beneficiarii veniturilor din România vor depune la plătitorul de venit originalul sau copia legalizată a certificatului de rezidenţă fiscală ori a documentului menţionat la alin.
(1), însoţite de o traducere autorizată în limba română. ...
(3)În ipoteza în care nerezidentul beneficiar al veniturilor din România transmite un singur original al certificatului de rezidenţă fiscală sau al documentului prevăzut la alin.
(1)unui plătitor de venituri rezident român care are filiale, sucursale ori puncte de lucru în diferite localităţi din România şi care fac plăţi, la rândul lor, către beneficiarul de venituri nerezident, primitorul originalului certificatului de rezidenţă fiscală sau al documentului prevăzut la alin.
(1)va transmite la fiecare subunitate o copie legalizată a certificatului de rezidenţă fiscală sau a documentului prevăzut la alin.
(1), însoţită de o traducere autorizată în limba română. Pe copia legalizată primitorul originalului certificatului de rezidenţă fiscală sau al documentului prevăzut la alin.
(1)va semna cu menţiunea că deţine originalul acestuia. ...
(4)Prevederile alin.
(3)sunt valabile şi în situaţia în care nerezidentul beneficiar al veniturilor din România are înfiinţată o filială în România care are relaţii contractuale cu diverşi clienţi din localităţi diferite din România şi care primeşte un singur original al certificatului de rezidenţă fiscală sau al documentului prevăzut la alin.
(1). Filiala aparţinând persoanei nerezidente va face copii legalizate pe care le va distribui clienţilor români. ...
(5)Un nerezident poate fi considerat rezident al unui stat şi ca urmare a informaţiilor primite pe baza schimbului de informaţii iniţiat/procedurii amiabile declanşate de o ţară parteneră de convenţie de evitare a dublei impuneri. ...
(6)În certificatul de rezidenţă fiscală sau în documentul prevăzut la alin.
(1), prezentat de nerezidenţii care au obţinut venituri din România, trebuie să se ateste că aceştia au fost rezidenţi în statele cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri, în anul/perioada obţinerii veniturilor sau în anul/perioada pentru care a fost emis certificatul de rezidenţă fiscală ori documentul prevăzut la alin.
(1). ...
(7)Plătitorul de venit este răspunzător pentru primirea în termenul stabilit a originalului sau a copiei certificatului de rezidenţă fiscală ori a documentului prevăzut la alin.
(1)şi pentru aplicarea prevederilor din convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu diverse state. ...
(8)Forma şi conţinutul certificatului de rezidenţă fiscală sau ale documentului prevăzut la alin.
(1)pentru nerezidenţi sunt cele emise de autoritatea din statul de rezidenţă al beneficiarului venitului. Certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la alin.
(1)trebuie să cuprindă, în principal, elemente de identificare a nerezidentului, precum şi a autorităţii care a emis certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la alin.
(1), de exemplu: numele, denumirea, adresa, codul de identificare fiscală, menţiunea că este rezident fiscal în statul emitent, precum şi data emiterii certificatului sau a documentului." ... 7. După punctul 13 se introduce un nou punct, punctul 13^1, cu următorul cuprins: "Codul fiscal: Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri

Art. 118. - [...]

(3)În cazul în care s-au făcut reţineri de impozit ce depăşesc cotele din convenţiile de evitare a dublei impuneri, respectiv din legislaţia Uniunii Europene, suma impozitului reţinut în plus poate fi restituită la cererea beneficiarului de venit, respectiv a persoanei nerezidente. ... Pentru restituirea impozitului reţinut în plus din veniturile plătite de un rezident român persoanelor nerezidente, acestea depun o cerere de restituire a impozitului plătit în plus la plătitorul de venit rezident român. Cererea de restituire a impozitului va fi depusă de persoana nerezidentă în termenul legal de prescripţie, stabilit prin legislaţia statului român. Restituirea impozitului reţinut în plus faţă de sarcina fiscală rezultată din aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri, respectiv a legislaţiei Uniunii Europene coroborat cu legislaţia internă, după caz, se efectuează independent de situaţia obligaţiilor fiscale ale contribuabilului rezident român, plătitor al venitului către nerezident, obligat potrivit legii să facă stopajul la sursă. Norme metodologice: 13^1.
(1)În cazul când în România s-au făcut reţineri de impozit ce depăşesc prevederile din convenţiile de evitare a dublei impuneri sau din legislaţia Uniunii Europene, după caz, suma impozitului reţinut în plus poate fi restituită la cererea beneficiarului de venit, respectiv a persoanei nerezidente.
(2)Pentru restituirea impozitului reţinut în plus din veniturile plătite nerezidentului, acesta depune, în termenul legal de prescripţie, o cerere de restituire a impozitului plătit în plus la plătitorul de venit. ...
(3)Restituirea impozitului reţinut în plus faţă de sarcina fiscală rezultată din aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri sau a legislaţiei Uniunii Europene, după caz, coroborate cu legislaţia internă, se efectuează de către plătitorul de venit, independent de situaţia obligaţiilor sale fiscale. ...
(4)Plătitorul de venit va calcula şi va restitui nerezidentului suma reprezentând impozit reţinut în plus astfel: ...
  1. a)în situaţia în care cota de impunere stabilită în convenţiile de evitare a dublei impuneri sau de legislaţia Uniunii Europene este mai mică decât cea prevăzută de Codul fiscal, suma restituită nerezidentului este egală cu diferenţa de impozit plătit în plus; ...
  2. b)în situaţia în care potrivit convenţiilor de evitare a dublei impuneri sau legislaţiei Uniunii Europene nu se datorează impozit, suma restituită nerezidentului este egală cu impozitul plătit în România. ...
(5)În vederea recuperării de la buget a sumelor efectiv restituite, plătitorul de venit va depune la organul fiscal competent în administrarea sa declaraţia/declaraţiile fiscală/fiscale rectificativă/rectificative cu diminuarea obligaţiilor fiscale, în care va înscrie suma efectiv restituită persoanei nerezidente cu titlu de impozit reţinut în plus. ...
(6)Ulterior depunerii declaraţiei fiscale rectificative, plătitorul de venit va depune la acelaşi organ fiscal o cerere de restituire a impozitului plătit în plus, soluţionarea cererii realizându-se potrivit legislaţiei în materie. ...
(7)În situaţia în care restituirea impozitului reţinut în plus faţă de sarcina fiscală rezultată din aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri sau a legislaţiei Uniunii Europene, după caz, coroborate cu legislaţia internă, nu se poate efectua de către plătitorul de venit, contribuabilul nerezident îşi va recupera de la bugetul statului acest impozit plătit în plus, personal sau prin împuternicit. Procedura de restituire a impozitului plătit în plus se va stabili prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală." ... 8. Punctele 14 şi 14^1 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "Codul fiscal: Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri

Art. 118. - [...]

(4)Macheta certificatului de rezidenţă fiscală pentru persoane rezidente în România, precum şi termenul de depunere de către nerezidenţi a documentelor de rezidenţă fiscală, emise de autoritatea din statul de rezidenţă al acestora, se stabilesc prin norme. ... Norme metodologice: 14. Ministrul finanţelor publice aprobă prin ordin macheta certificatului de rezidenţă fiscală atât pentru rezidenţi, cât şi pentru persoanele fizice nerezidente care au îndeplinit condiţiile de rezidenţă prevăzute la art. 7 alin.
(1)pct. 23 lit.
  1. b)sau
  2. c)din Codul fiscal, care sunt supuşi impozitului pe veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, având în România obligaţie fiscală integrală. 14^1. Ministrul finanţelor publice aprobă prin ordin macheta Certificatului privind atestarea activităţii desfăşurate în România de către sediul permanent al unei persoane juridice străine. Organul fiscal teritorial în raza căruia este înregistrat sediul permanent ca plătitor de impozite şi taxe poate elibera, la cererea acestora, certificatul prin care se atestă că sediul permanent a desfăşurat activitate în România." 9. Punctul 15 se abrogă. 10. Punctul 15^1 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Codul fiscal: Declaraţii anuale privind reţinerea la sursă Art. 119. -
(1)Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, cu excepţia plătitorilor de venituri din salarii, conform prezentului titlu, au obligaţia să depună o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului fiscal curent pentru anul expirat. [...] Norme metodologice: 15^
  1. Declaraţia depusă de plătitorii de venituri care au obligaţia să reţină la sursă impozitul pentru veniturile obţinute de nerezidenţi din România are următorul cuprins: DECLARAŢIE INFORMATIVĂ privind impozitul reţinut şi plătit pentru veniturile cu regim de reţinere la sursă/venituri scutite, pe beneficiari de venit nerezidenţi Anul ............. A. Datele de identificare a plătitorului de venit Denumirea/Numele şi prenumele Codul de identificare fiscală/CNP ┌───────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐ └───────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘ Adresa: Judeţul Sectorul Localitatea ┌─────────────────────────────────┬──────────┬────────────────────────────┐ └─────────────────────────────────┴──────────┴────────────────────────────┘ Strada Nr. Bl. Sc. Et. Ap. ┌─────────────────────────────────┬───────┬────────┬───────┬───────┬──────┐ └─────────────────────────────────┴───────┴────────┴───────┴───────┴──────┘ Cod poştal Telefon Fax Email ┌──────────────────┬────────────────┬────────────────┬────────────────────┐ └──────────────────┴────────────────┴────────────────┴────────────────────┘ B. Datele de identificare a beneficiarului de venit nerezident ┌────┬────────────────────────┬───────────────┬──────────────────────────┐ │Nr. │ Denumirea statului de │ Denumirea/ │ Codul de identificare │ │crt.│ rezidenţă a │ Numele şi │ fiscală atribuit de │ │ │beneficiarului de venit │ prenumele │ autoritatea din România │ ├────┼────────────────────────┼───────────────┼──────────────────────────┤ ├────┼────────────────────────┼───────────────┼──────────────────────────┤ ├────┼────────────────────────┼───────────────┼──────────────────────────┤ ├────┼────────────────────────┼───────────────┼──────────────────────────┤ └────┴────────────────────────┴───────────────┴──────────────────────────┘ C. Date informative privind impozitul reţinut la sursă/venituri scutite pe beneficiari de venit nerezidenţi ┌────┬──────────────┬─────────┬──────────┬──────────────────┬─────────────┐ │Nr. │ Denumirea/ │ Natura │ Venitul │Impozit reţinut şi│Actul norma- │ │crt.│ Numele şi │venitului│beneficia-│plătit la bugetul │ tiv care │ │ │ prenumele │ │ rului de │ statului/scutire │reglementează│ │ │beneficiarului│ │ venit │ de impozit │ impunerea/ │ │ │ de venit │ │nerezident│ │ scutirea │ │ │ nerezident │ │ (suma │ │ │ │ │ │ │ brută) │ │ │ ├────┼──────────────┼─────────┼──────────┼──────────────────┼─────────────┤ ├────┼──────────────┼─────────┼──────────┼──────────────────┼─────────────┤ ├────┼──────────────┼─────────┼──────────┼──────────────────┼─────────────┤ ├────┼──────────────┼─────────┼──────────┼──────────────────┼─────────────┤ └────┴──────────────┴─────────┴──────────┴──────────────────┴─────────────┘ Sub sancţiunile aplicate faptei de fals în acte publice, declar că datele înscrise în acest formular sunt corecte şi complete. Numele şi prenumele ................... Semnătura şi ştampila Funcţia ................. Loc rezervat organului fiscal Număr de înregistrare .............. Data Declaraţia se completează în două exemplare: - originalul se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al plătitorului de venit. - copia se păstrează de către plătitorul de venit."
  2. După punctul 15^1 se introduce un nou punct, punctul 15^2, cu următorul cuprins: "15^
  3. Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor pot solicita organului fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul lor fiscal atribuirea codului de identificare fiscală pentru contribuabilii nerezidenţi, definiţi potrivit Codului fiscal, care realizează venituri supuse regulilor de impunere la sursă." E. Titlul VI "Taxa pe valoarea adăugată"
  4. La punctul 4, alineatele
(4),
(7)şi
(11)se modifică şi vor avea următorul cuprins: "
(4)Grupul fiscal se poate constitui de către persoane impozabile care sunt administrate de către acelaşi organ fiscal competent. [...]
(7)Organul fiscal competent va lua o decizie oficială prin care să aprobe sau să refuze implementarea grupului fiscal şi va comunică acea decizie reprezentantului grupului, în termen de 60 de zile de la data primirii cererii prevăzute la alin.
(6). ... [...]
(11)În situaţiile prevăzute la alin.
(9)lit. c)-e) organul fiscal competent va lua o decizie oficială în termen de 30 de zile de la data primirii notificării şi va comunică această decizie reprezentantului. Această decizie va intră în vigoare din prima zi a lunii următoare celei în care a fost transmisă reprezentantului. Până la primirea deciziei, persoanele impozabile care au solicitat părăsirea sau intrarea în grup a unui membru sunt tratate ca grup fiscal unic format din membri care au depus iniţial opţiunea de a fi trataţi ca grup fiscal unic şi au fost acceptaţi în acest sens de către organul fiscal competent. În situaţia în care se solicită numirea unui alt reprezentant al grupului, organul fiscal competent anulează calitatea reprezentantului grupului fiscal şi în aceeaşi notificare va numi un alt reprezentant propus de membrii grupului." ... 2. La punctul 4 alineatul
(13), litera
  1. b)se modifică şi va avea următorul cuprins: "
  2. b)reprezentantul: 1. va prelua, în primul decont consolidat, soldurile taxei de plată de la sfârşitul perioadei fiscale anterioare, neachitate până la data depunerii acestui decont, precum şi soldurile sumei negative a taxei pentru care nu s-a solicitat rambursarea din deconturile de TVA ale membrilor grupului aferente perioadei fiscale anterioare; 2. va raporta în propriul decont de taxă, menţionat în art. 156^2 din Codul fiscal, orice livrare de bunuri, prestare de servicii, import sau achiziţie intracomunitară de bunuri ori de servicii, precum şi orice altă operaţiune realizată de sau către acesta pe parcursul perioadei fiscale; 3. va raporta într-un decont consolidat rezultatele din toate deconturile de TVA primite de la alţi membri ai grupului fiscal, precum şi rezultatele din propriul decont de taxă pentru perioada fiscală respectivă; 4. va depune la organul fiscal de care aparţine toate deconturile de taxă ale membrilor, precum şi formularul de decont de taxă consolidat; 5. va plăti sau, după caz, va cere rambursarea taxei care rezultă din decontul de taxă consolidat." 3. La punctul 6, alineatul
(5)se abrogă. 4. La punctul 6, alineatele
(7)şi
(13)se modifică şi vor avea următorul cuprins: "
(7)În conformitate cu prevederile art. 145 din Codul fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii în măsura în care face dovada că acestea sunt utilizate în scopul operaţiunilor sale care dau drept de deducere. Pierderile tehnologice nu intră sub incidenţa prevederilor art. 128 alin.
(4)lit. d) din Codul fiscal în limitele stabilite potrivit legii sau, în lipsa acestora, în limitele stabilite de persoana impozabilă în norma proprie de consum, dar pentru a preveni practici abuzive depăşirea acestor norme este asimilată livrării de bunuri conform art. 128 alin.
(4)lit. d) din Codul fiscal. Prin excepţie, în cazul societăţilor de distribuţie a energiei electrice nu intră sub incidenţa prevederilor art. 128 alin.
(4)lit. d) din Codul fiscal cantităţile de energie electrică consumate la nivelul normei proprii de consum tehnologic sau, în lipsa acesteia, la nivelul normei aprobate de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru fiecare societate de distribuţie a energiei electrice, care include şi consumul propriu comercial. Deducerea taxei pentru achiziţiile de bunuri/servicii utilizate în activităţi economice care dau naştere la pierderi tehnologice se realizează pe baza prevederilor generale ale art. 145 alin.
(2)sau, după caz, ale art. 147 din Codul fiscal. [...]
(13)În sensul art. 128 alin.
(8)lit. b) din Codul fiscal, casarea activelor corporale fixe, indiferent dacă sunt sau nu de natura bunurilor de capital prevăzute la art. 149 din Codul fiscal, nu constituie livrare de bunuri. Se aplică prevederile art. 149 din Codul fiscal pentru activele corporale fixe de natura bunurilor de capital casate dacă la achiziţia sau, după caz, transformarea, modernizarea, fabricarea, construcţia acestora taxa a fost dedusă total ori parţial şi dacă următoarele operaţiuni au intervenit în legătură cu un bun de capital după data aderării: achiziţia sau, după caz, fabricarea, construcţia, prima utilizare după modernizare ori transformare. Prevederile art. 148 nu se aplică în cazul casării de active corporale fixe de altă natură decât bunurile de capital." ... 5. La punctul 6 alineatul
(14), litera
  1. a)se modifică şi va avea următorul cuprins: "
  2. a)se cuprind în categoria bunurilor acordate în mod gratuit în scopul stimulării vânzărilor bunurile care sunt produse de persoana impozabilă în vederea vânzării sau sunt comercializate în mod obişnuit de către persoana impozabilă, acordate în mod gratuit clientului, numai în măsura în care sunt bunuri de acelaşi fel ca şi cele care sunt, au fost ori vor fi livrate clientului. Atunci când bunurile acordate gratuit în vederea stimulării vânzărilor nu sunt produse de persoana impozabilă şi/sau nu sunt bunuri comercializate în mod obişnuit de persoana impozabilă şi/sau nu sunt de acelaşi fel ca şi cele care sunt ori au fost livrate clientului, acordarea gratuită a acestora nu va fi considerată livrare de bunuri dacă: 1. se poate face dovada obiectivă a faptului că acestea pot fi utilizate de către client în legătură cu bunurile/serviciile pe care le-a achiziţionat de la respectiva persoană impozabilă; sau 2. bunurile/serviciile sunt furnizate către consumatorul final şi valoarea bunurilor acordate gratuit este mai mică decât valoarea bunurilor/serviciilor furnizate acestuia;" 6. La punctul 6, alineatele
(19)şi
(20)se modifică şi vor avea următorul cuprins: "
(19)Furnizarea de programe informatice software standard pe dischetă sau pe un alt purtător de date, însoţită de licenţă obişnuită care interzice copierea şi distribuirea acestora şi care permite doar instalarea lor, constituie livrare de bunuri conform art. 128 din Codul fiscal. Programele informatice software standard reprezintă orice software produs ca un bun de folosinţă generală care conţine date preînregistrate, este comercializat ca atare şi, după instalare şi eventual o perioadă scurtă de training, poate fi utilizat în mod independent de către clienţi în formatul standard pentru aceleaşi aplicaţii şi funcţii.
(20)Procesarea fotografiilor digitale constituie: ...
  1. a)livrare de bunuri, în sensul art. 128 din Codul fiscal, în măsura în care se limitează la reproducerea fotografiilor pe suporturi, dreptul de a dispune de acestea fiind transferat de la procesator la clientul care a comandat copiile după original; ...
  2. b)prestare de servicii, în sensul art. 129 din Codul fiscal, atunci când procesarea este însoţită de prestări de servicii complementare care pot avea, ţinând seama de importanţa pe care o au pentru client, de timpul necesar pentru executarea lor, de tratamentul necesar pentru documentele originale şi de partea din costul total pe care o reprezintă aceste prestări de servicii, un caracter predominant în raport cu operaţiunea de livrare de bunuri, astfel încât acestea să constituie un scop în sine pentru client." ... 7. Punctul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Codul fiscal: Prestarea de servicii Art. 129. -
(1)Se consideră prestare de servicii orice operaţiune care nu constituie livrare de bunuri, aşa cum este definită la art. 128.
(2)Atunci când o persoană impozabilă care acţionează în nume propriu, dar în contul altei persoane, ia parte la o prestare de servicii, se consideră că a primit şi a prestat ea însăşi serviciile respective. ...
(3)Prestările de servicii cuprind operaţiuni cum sunt: ...
  1. a)închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing; ...
  2. b)cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate, cum sunt: transferul şi/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare; ...
  3. c)angajamentul de a nu desfăşura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o acţiune ori o situaţie; ...
  4. d)prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorităţi publice sau potrivit legii; ...
  5. e)servicii de intermediere efectuate de persoane care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii. ...
(4)Sunt asimilate prestării de servicii efectuate cu plată următoarele: ...
  1. a)utilizarea bunurilor, altele decât bunurile de capital, care fac parte din activele folosite în cadrul activităţii economice a persoanei impozabile în folosul propriu sau de către personalul acesteia ori pentru a fi puse la dispoziţie în vederea utilizării în mod gratuit altor persoane, pentru alte scopuri decât desfăşurarea activităţii sale economice, dacă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau parţial, cu excepţia bunurilor a căror achiziţie face obiectul limitării la 50% a dreptului de deducere potrivit prevederilor art. 145^1; ...
  2. b)serviciile prestate în mod gratuit de către o persoană impozabilă pentru uzul propriu sau al personalului acesteia ori pentru uzul altor persoane, pentru alte scopuri decât desfăşurarea activităţii sale economice. ...
(5)Nu constituie prestare de servicii efectuată cu plată în sensul alin.
(4), fără a se limita la acestea, operaţiuni precum: ...
  1. a)utilizarea bunurilor care fac parte din activele folosite în cadrul activităţii economice a persoanei impozabile sau prestarea de servicii în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, mecenat sau protocol, în condiţiile stabilite prin norme; ...
  2. b)serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor; ...
  3. c)serviciile prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garanţie de către persoana care a efectuat iniţial livrarea de bunuri sau prestarea de servicii. ...
(6)Abrogat. ...
(7)Prevederile art. 128 alin.
(5)şi
(7)se aplică în mod corespunzător şi prestărilor de servicii. ... Norme metodologice: 7.
(1)În sensul art. 129 alin.
(1)din Codul fiscal, atunci când nu există un contract de comision sau intermediere între părţi şi nu se refacturează cheltuielile conform pct. 19 alin.
(4), dar pentru aceeaşi prestare de servicii intervin mai multe persoane impozabile care acţionează în nume propriu, prin tranzacţii succesive, se consideră că fiecare persoană a primit şi a prestat în nume propriu serviciul respectiv. Fiecare tranzacţie se consideră o prestare separată şi se impozitează distinct, chiar dacă serviciul respectiv este prestat direct către beneficiarul final.
(2)Normele metodologice prevăzute la pct. 6 alin.
(3)şi
(4)se aplică în mod corespunzător şi pentru prestările de servicii prevăzute la art. 129 alin.
(2)din Codul fiscal. ...
(3)Transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing este considerată prestare de servicii conform art. 129 alin.
(3)lit. a) din Codul fiscal. La sfârşitul perioadei de leasing, dacă locatorul/finanţatorul transferă locatarului/utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului, la solicitarea acestuia, operaţiunea reprezintă o livrare de bunuri pentru valoarea la care se face transferul. Se consideră a fi sfârşitul perioadei de leasing şi data la care locatorul/finanţatorul transferă locatarului/utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, situaţie în care valoarea de transfer va cuprinde şi suma ratelor care nu au mai ajuns la scadenţă, inclusiv toate cheltuielile accesorii facturate odată cu rata de leasing. Dacă transferul dreptului de proprietate asupra bunului către locatar/utilizator se realizează înainte de derularea a 12 luni consecutive de la data începerii contractului de leasing, se consideră că nu a mai avut loc o operaţiune de leasing, ci o livrare de bunuri la data la care bunul a fost pus la dispoziţia locatarului/utilizatorului. Dacă în cursul derulării unui contract de leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu acceptul locatorului/finanţatorului sau o cesiune a contractului de leasing financiar prin care se schimbă locatorul/finanţatorul, operaţiunea nu constituie livrare de bunuri, considerându-se că persoana care preia contractul de leasing continuă persoana cedentului. Operaţiunea este considerată în continuare prestare de servicii, persoana care preia contractul de leasing având aceleaşi obligaţii ca şi cedentul în ceea ce priveşte taxa. ...
(4)Este considerată prestare de servicii, conform art. 129 alin.
(3)lit. e) din Codul fiscal, intermedierea efectuată de o persoană care acţionează în numele şi în contul altei persoane atunci când intervine într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii. În sensul prezentelor norme, intermediarul care acţionează în numele şi în contul altei persoane este persoana care acţionează în calitate de mandatar potrivit Codului civil. În cazul în care mandatarul intermediază livrări de bunuri sau prestări de servicii, furnizorul/prestatorul efectuează livrarea de bunuri/prestarea de servicii către beneficiar, pentru care emite factura direct pe numele beneficiarului, iar mandatarul efectuează o prestare de servicii, pentru care întocmeşte factura de comision care reprezintă contravaloarea serviciului de intermediere prestat către mandant, respectiv către beneficiar sau, după caz, către furnizor/prestator. ...
(5)Emiterea de către mandatar a unei facturi în numele său către cumpărător, pentru livrarea de bunuri intermediată, este suficientă pentru a-l transforma în cumpărător revânzător din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum este prevăzut la pct. 6 alin.
(3). De asemenea, mandatarul devine din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată un cumpărător revânzător, dacă primeşte de la vânzător o factură întocmită pe numele său. ...
(6)Prevederile alin.
(5)sunt aplicabile şi în cazul în care mandatarul intermediază o prestare de servicii. ...
(7)Prevederile pct. 6 alin.
(14)-
(16)se aplică corespunzător şi pentru operaţiunile prevăzute la art. 129 alin.
(5)lit.
  1. a)şi
  2. b)din Codul fiscal. ...
(8)În sensul art. 129 alin.
(5)din Codul fiscal, utilizarea bunurilor care fac parte din activele folosite în cadrul activităţii economice a persoanei impozabile în folosul propriu sau serviciile prestate în mod gratuit de către persoana impozabilă pentru uzul propriu sunt asimilate unei prestări de servicii cu plată numai în situaţia în care sunt destinate altor scopuri decât desfăşurarea activităţii sale economice. De exemplu, o societate comercială care produce frigidere pe care le pune la dispoziţia grădiniţei de copii organizate în cadrul societăţii comerciale se consideră că utilizează în folosul propriu bunurile respective, pentru alte scopuri decât desfăşurarea activităţii sale economice. ...
(9)Prevederile pct. 6 alin.
(9)şi
(10)se vor aplica corespunzător şi pentru prevederile art. 129 alin.
(7)din Codul fiscal. ...
(10)Transferul cu plată al unui sportiv de la un club sportiv la un alt club sportiv este considerat o prestare de servicii cu plată în sensul art. 129 din Codul fiscal. Sumele plătite drept compensaţie pentru încetarea contractului sau drept penalităţi pentru neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de părţile contractante nu sunt considerate prestări de servicii efectuate cu plată. ...
(11)În sensul art. 129 din Codul fiscal, sunt considerate prestări de servicii următoarele: ... a) furnizarea de programe informatice software standard prin internet sau prin orice altă reţea electronică şi care este în principal automatizată, necesitând intervenţie umană minimă, fiind un serviciu furnizat pe cale electronică, conform art. 125^1 alin.
(1)pct. 26 din Codul fiscal; ... b) furnizarea de licenţe în cadrul unui contract de licenţă privind programele informatice software, care permite clientului instalarea programului software pe diverse staţii de lucru, împreună cu furnizarea de programe software standard pe dischetă sau pe un alt purtător de date, conform art. 129 alin.
(3)lit.
  1. b)din Codul fiscal; ...
  2. c)furnizarea de programe informatice software personalizate, chiar şi în cazul în care programul software este furnizat pe dischetă sau pe un alt purtător de date. Programul software personalizat reprezintă orice program software creat sau adaptat nevoilor specifice ale clienţilor, conform cerinţelor exprimate de aceştia." ... 8. La punctul 13, alineatele
(9),
(10)şi
(12)se modifică şi vor avea următorul cuprins: "
(9)În cazul serviciilor pentru care se aplică prevederile art. 133 alin.
(2)din Codul fiscal, prestate de persoane impozabile stabilite în România, atunci când beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în alt stat membru şi serviciul este prestat către sediul activităţii economice sau un sediu fix aflat în alt stat membru decât România, prestatorul trebuie să facă dovada că beneficiarul este o persoană impozabilă şi că este stabilit în Comunitate. Se consideră că această condiţie este îndeplinită atunci când beneficiarul comunică prestatorului o adresă a sediului activităţii economice sau, după caz, a unui sediu fix din Comunitate, precum şi un cod valabil de TVA atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru, inclusiv în cazul persoanelor juridice neimpozabile care sunt înregistrate în scopuri de TVA. Dacă nu dispune de informaţii contrare, prestatorul poate considera că un client stabilit în Comunitate are statutul de persoană impozabilă:
  1. a)atunci când respectivul client i-a comunicat codul său individual de înregistrare în scopuri de TVA şi dacă prestatorul obţine confirmarea validităţii codului de înregistrare respectiv, precum şi a numelui/denumirii şi adresei aferente acestuia în conformitate cu art. 31 din Regulamentul (CE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată; ...
  2. b)atunci când beneficiarul nu a primit încă un cod individual de înregistrare în scopuri de TVA, însă îl informează pe prestator că a depus o cerere în acest sens, şi dacă prestatorul obţine orice altă dovadă care demonstrează că clientul este o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă care trebuie să fie înregistrată în scopuri de TVA, precum şi dacă efectuează o verificare la un nivel rezonabil a exactităţii informaţiilor furnizate de client, pe baza procedurilor de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea identităţii ori a plăţii. Dacă nu dispune de informaţii contrare, prestatorul poate considera că un client stabilit în Comunitate are statutul de persoană neimpozabilă atunci când demonstrează că acel client nu i-a comunicat codul său individual de înregistrare în scopuri de TVA, aplicându-se celelalte reguli prevăzute de art. 133 din Codul fiscal, în funcţie de natura serviciului. Prevederile prezentului alineat se completează cu prevederile alin.
(4). ...
(10)În cazul serviciilor pentru care se aplică prevederile art. 133 alin.
(2)din Codul fiscal, prestate de o persoană impozabilă stabilită în România către un beneficiar persoană impozabilă stabilit în alt stat membru, care a comunicat prestatorului un cod valabil de TVA, pentru a stabili dacă serviciile prestate sunt utilizate în scop personal sau pentru uzul personal al angajaţilor persoanei impozabile, prestatorul va ţine cont de natura serviciilor prestate. Numai atunci când datorită naturii serviciilor prestate se prezumă că acestea ar putea fi utilizate în scopuri personale prestatorul va solicita o declaraţie din partea clientului său în ceea ce priveşte scopul în care serviciile vor fi utilizate. Dacă din această declaraţie reiese că beneficiarul nu va utiliza respectivele servicii în scop personal sau pentru uzul personal al angajaţilor, se consideră că prestatorul a acţionat cu bună-credinţă în ceea ce priveşte determinarea locului prestării serviciilor şi este scutit de orice viitoare obligaţie de plată a taxei. Atunci când serviciul urmează a fi utilizat de beneficiar parţial pentru scopuri personale sau pentru uzul personal al angajaţilor persoanei impozabile şi parţial în scopul activităţii economice, prestarea respectivului serviciu va fi tratată ca fiind realizată în relaţia cu o persoană impozabilă. Atunci când serviciul urmează a fi utilizat de beneficiar integral în scopuri personale ori pentru uzul personal al angajaţilor persoanei impozabile, prestarea respectivului serviciu va fi tratată ca fiind realizată în relaţia cu o persoană neimpozabilă. În ceea ce priveşte utilizarea fiecărui serviciu pentru stabilirea locului prestării, vor fi luate în considerare numai circumstanţele existente în momentul prestării serviciului. Orice modificare subsecventă a uzului serviciului respectiv de către beneficiar în sensul acestui alineat nu va avea consecinţe în ceea ce priveşte stabilirea locului prestării, cu excepţia situaţiei în care se poate face dovada unei practici abuzive. ... [...]
(12)Pentru alte servicii decât cele prevăzute la alin.
(11), prestate de o persoană impozabilă stabilită în România către o persoană impozabilă stabilită în afara Comunităţii şi care intră sub incidenţa art. 133 alin.
(2)din Codul fiscal, locul prestării nu este considerat a fi în România, dacă prestatorul poate face dovada că beneficiarul este o persoană impozabilă şi că este stabilit în afara Comunităţii. Dacă nu dispune de informaţii contrare, prestatorul poate considera că un beneficiar stabilit în afara Comunităţii are statutul de persoană impozabilă: ...
  1. a)dacă obţine din partea beneficiarului un certificat eliberat de autorităţile fiscale competente din ţara beneficiarului, prin care se confirmă că respectivul beneficiar desfăşoară activităţi economice astfel încât să i se permită acestuia să obţină o rambursare a TVA în temeiul Directivei 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunităţii; ...
  2. b)atunci când beneficiarul nu deţine certificatul respectiv, dacă prestatorul dispune de codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului sau de un cod similar atribuit beneficiarului de ţara de stabilire şi utilizat pentru a identifica societăţile ori de orice altă dovadă care să ateste faptul că clientul este o persoană impozabilă şi dacă prestatorul efectuează o verificare la un nivel rezonabil a exactităţii informaţiilor furnizate de beneficiar, pe baza procedurilor de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea identităţii sau a plăţii. ... Dacă prestatorul nu poate face dovada că beneficiarul este o persoană impozabilă, se va considera că prestarea de servicii este realizată către o persoană neimpozabilă, aplicându-se celelalte reguli prevăzute de art. 133 din Codul fiscal, în funcţie de natura serviciului. Prevederile prezentului alineat se completează cu prevederile alin.
(4)." 9. Punctul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins: "14.
(1)Serviciile prevăzute la art. 133 alin.
(4)din Codul fiscal fac excepţie

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.