PROTOCOL nr. 3 din 30 ianuarie 2001

Pe scurt

Acest protocol stabilește regulile pentru definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă în cadrul Acordului de comerț liber dintre Guvernul României și Guvernul Statului Israel. El detaliază condițiile pe care trebuie să le îndeplinească produsele pentru a fi considerate originare dintr-una dintre Părți, în vederea aplicării acordului.

Ce reglementează

• Definirea produselor considerate "originare" dintr-o Parte.
• Condițiile de prelucrare sau transformare a materialelor pentru a conferi statutul de produs originar.
• Regulile privind cumulul bilateral de origine între cele două Părți.
• Metodele de dovedire a originii și de cooperare administrativă între autorități.

Cine este vizat

• Guvernul României și Guvernul Statului Israel, ca Părți semnatare ale Acordului de comerț liber.
• Exportatorii și importatorii de mărfuri între România și Israel.

Puncte cheie

• Un produs este originar dacă este obținut în întregime într-o Parte (Art. 4) sau dacă materialele neoriginare au suferit prelucrări sau transformări suficiente (Art. 5).
• Anumite operațiuni simple (ex: ambalare, desprafuire) sunt considerate insuficiente pentru a conferi statutul de produs originar, indiferent de îndeplinirea altor cerințe (Art. 6).
• Valoarea totală a materialelor neoriginare care nu ar fi trebuit folosite poate să nu depășească 10% din prețul de uzină al produsului, cu anumite excepții (Art. 5, Paragraf 2).
• Originea produselor trebuie dovedită printr-un certificat de circulație a mărfurilor EUR 1 sau printr-o declarație pe factură (Art. 14, Art. 15, Art. 19).