Statutul din 17 decembrie 2008

STATUTUL din 17 decembrie 2008 Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 29 din 15 ianuarie 2009

Capitolul I

Biserica

Secţiunea 1

Introducere

Articolul 1

Articolul 2

B.O.S., cu sediul în Belgrad, Serbia, are rangul de patriarhie.

Articolul 3

Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara, cu reşedinţa în Timişoara, este organismul cultic care, duhovniceşte, ierarhic şi canonic, este parte componentă a B.O.S. autocefale.

Secţiunea a 2-a Stema

Articolul 4

Stema Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara are următoarea reprezentare: Epitaful patriarhal de culoarea porfirei este împodobit în partea dreaptă cu o cruce cu două braţe orizontale, iar în partea stângă cu cârja arhierească, în mijloc se află un scut ce are deasupra sa mitra arhierească aurie; în jumătatea superioară de culoare albastră a scutului se află reprezentat în partea dreaptă turnul Sfântul Sava de la Hilandaru, iar în partea stângă, biserica mănăstirii Patriarhiei de Ipek, ambele reprezentări fiind de culoare albă. În jumătatea inferioară de culoare albă, la mijloc, se află o cruce aurie cu patru braţe şi câte un opaiţ arzând în fiecare colţ al braţului.

Articolul 5

Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara îşi păstrează şi stema sa istorică reprezentată prin doi îngeri care ţin un scut de culoare albastră, împărţit orizontal în două părţi. În partea stângă a părţii superioare se află un porumbel aşezat pe globul domnesc cu cruce, iar în partea dreaptă este macheta vechii catedrale timişorene cu hramul Înălţarea Domnului. Partea inferioară este împărţită în două părţi: în partea stângă se află baza unei coloane din reşedinţă ce are în vârf o coroană de lauri, iar în partea dreaptă se află o inimă cu aripi şi coroană deasupra. Deasupra scutului se află un heruvim cu şase aripi, deasupra sa mitra arhierească, în stânga crucea cu două braţe orizontale, iar în dreapta cârja arhierească.

Secţiunea a 3-a Steagul

Articolul 6

Steagul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara este tricolor: roşu-albastru-alb, cu cruce aurie şi opaiţe arzând în colţurile braţelor crucii.

Secţiunea a 4-a Ştampila

Articolul 7

Toate autorităţile bisericeşti, organismele şi organele Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara au ştampile proprii cu stema bisericească la mijloc şi textul bilingv corespunzător, în limba sârbă cu caractere chirilice şi în limba română cu caractere latine, conţinând denumirea oficială a cultului.

Articolul 8

Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara îşi păstrează şi ştampila sa istorică, cu stema la mijloc, prevăzută la art. 5, care va fi folosită la sărbătorile festive.

Secţiunea a 5-a Limbile oficiale

Articolul 9

Secţiunea a 6-a Instituţiile bisericeşti

Articolul 10Persoanele juridice ale Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara sunt următoarele:

Articolul 11

Persoanele juridice prevăzute la art. 10 lit. b)-d) sunt cu activitate limitată, activitatea lor fiind reglementată de canoanele Bisericii Ortodoxe, de legiuirile B.O.S. şi de prevederile prezentului statut.

Articolul 12

Persoanele juridice prevăzute la art. 11 dobândesc şi posedă bunuri atât mobile, cât şi imobile.

Articolul 13

Averea Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara slujeşte numai scopurilor Bisericii. Biserica îşi atinge scopurile sale nu spre folosul personal al membrilor săi, ci fiecare beneficiu sau creştere a averii bisericeşti se foloseşte spre avansarea Bisericii.

Secţiunea a 7-a Venitul

Articolul 14

Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara administrează în mod independent şi dispune liber asupra veniturilor şi cheltuielilor ei.

Secţiunea a 8-a Conducerea Bisericii

Articolul 15B.O.S. este condusă în baza:

Articolul 16

Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara este condusă în baza dispoziţiilor prezentului statut, cu respectarea prevederilor Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.

Articolul 17

Principiile B.O.S., Constituţia sa, precum şi regulile şi prescripţiile aduse de către Sfântul Sobor arhieresc, care se referă la autoritatea bisericească, canonică, ierarhică, administrativă şi juridică, sunt obligatorii şi pentru Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara.

Secţiunea a 9-a Organizarea

Articolul 18

Organizarea B.O.S. este ierarhic-bisericească.

Articolul 19

Întreaga autoritate bisericească: duhovnicească, disciplinar-bisericească şi juridic-bisericească, conform canoanelor şi organizării B.O.S., revine numai ierarhiei. Autoritatea ierarhiei se exercită prin organele şi reprezentanţii ierarhici ai Bisericii.

Articolul 20

Arhiereul eparhiot, cu ajutorul preoţilor şi al laicilor din organele eparhiale, supraveghează şi conduce treburile legate de averea mobilă şi imobilă, ctitoriile şi mijloacele financiare ale eparhiei.

Articolul 21

Întreaga proprietate a B.O.S., precum şi a organismelor sale din România se află sub purtarea de grijă şi în folosul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara. Dacă Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara încetează a mai funcţiona, proprietatea acesteia este transferată în proprietatea şi purtarea de grijă a Patriarhiei Ortodoxe Sârbe, cu sediul la Belgrad.

Articolul 22

În cazul unor erezii, schisme şi lepădări de biserică, actele de proprietate sunt reţinute de acea grupă, respectiv de acei credincioşi care au rămas ataşaţi B.O.S., cu sediul la Belgrad, hotărâre despre aceasta aducând Sfântul Sinod arhieresc al B.O.S.

Secţiunea a 10-a Abateri disciplinare bisericeşti

Articolul 23

Abateri disciplinare bisericeşti şi pedepse sunt acelea care sunt prescrise prin prezentul statut în duhul Canoanelor Bisericii Ortodoxe. Personalul cultului poate fi sancţionat disciplinar pentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit prezentului statut, a codurilor canonice sau a regulamentelor.

Secţiunea a 11-a Organizaţia administrativă

Articolul 24

B.O.S. este episcopală. Principala împărţire administrativă a B.O.S., din punct de vedere ierarhico-bisericesc, este în episcopii.

Articolul 25

În fruntea B.O.S. se află patriarhul, în calitate de conducător suprem al acesteia.

Articolul 26

Fiecare episcopie este condusă de către un arhiereu eparhiot, în calitate de conducător nemijlocit al acesteia. Arhiereul eparhiot este, conform prescripţiilor canonico-bisericeşti, principalul reprezentant şi conducător al întregii vieţi bisericeşti, duhovniceşti şi al ordinii bisericeşti în eparhie.

Capitolul II

Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara

Secţiunea 1

Episcopia

Articolul 27

Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara este parte componentă a Patriarhiei Sârbe din Belgrad, cu sediul în Timişoara, P-ţa Unirii nr. 4, cod 300085, înscris în CF nr. 16 Timişoara, nr. topo 392.

Articolul 28

Episcopia este organismul bisericesc de bază care cuprinde toate parohiile, comunităţile bisericeşti, mănăstirile şi protopopiatele într-o regiune geografică definită.

Articolul 29

Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara este condusă de arhiereul eparhiot drept întâistătător şi reprezentant direct al episcopiei sale. El conduce şi îndrumă multilateral întreaga activitate administrativă, consistorial-bisericească, ierarhică, canonică, juridică şi duhovnicească a episcopiei, cu conlucrarea organelor bisericeşti prevăzute prin prezentul statut.

Articolul 30Scopurile Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara sunt:

Articolul 31

Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara îşi realizează scopurile nu în folosul personal al membrilor ei, ci fiecare beneficiu ori creştere valorică în favoarea Episcopiei foloseşte la promovarea scopurilor prevăzute la art. 30.

Articolul 32

Patrimoniul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara este constituit din bunuri mobile şi imobile, fonduri, instituţii şi fundaţii care servesc nevoilor întregii Episcopii. Acestea sunt administrate de către Consiliul de conducere al Episcopiei.

Articolul 33

Bunurile imobile aflate în proprietatea Episcopiei nu pot fi înstrăinate, grevate, ipotecate sau concesionate fără aprobarea Adunării eparhiale şi a Consiliului patriarhal de conducere al B.O.S.

Secţiunea a 2-a Teritoriul

Articolul 34

Jurisdicţia Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara cuprinde fostul teritoriu al episcopiilor ortodoxe sârbe ale Vârşeţului şi Timişoarei, care se află în România.

Articolul 35

Fiecare parohie, comunitate bisericească, mănăstire şi protopopiat, existente în prezent pe teritoriul României sau care în viitor vor fi înfiinţate, sunt părţi componente ale Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara şi astfel recunosc autoritatea şi jurisdicţia acesteia şi se conduc după Constituţia B.O.S., precum şi după dispoziţiile prezentului statut.

Articolul 36

Toate documentele oficiale ale tuturor organismelor bisericeşti ale Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara sunt subordonate şi sunt obligatorii în acord cu prezentul statut. În cazul unor contradicţii ori neînţelegeri, dispoziţiile prezentului statut au forţă juridică superioară.

Secţiunea a 3-a Autorităţile bisericeşti de conducere

Articolul 37

Organizarea Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara este ierarhic bisericească.

Articolul 38

Autoritatea duhovnicească, disciplinar-bisericească şi juridic-bisericească revine în exclusivitate ierarhiei. Această autoritate ierarhia o execută prin reprezentanţi şi organele sale.

Articolul 39

Arhiereul eparhiot supraveghează, prin organismele administrative bisericeşti corespunzătoare ale Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara, modul în care preoţimea şi laicii administrează averea mobilă şi imobilă.

Articolul 40

Autorităţile de conducere ale B.O.S., care nu îşi au sediul în România, dar care prin funcţia lor au un rol la nivelul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara, sunt:

Articolul 41Organismele de conducere ale Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara sunt:

Capitolul III

Funcţiile organismelor neeparhiale

Secţiunea 1

Patriarhul B.O.S.

Articolul 42

Patriarhul este întâistătătorul B.O.S. şi conducătorul întregii Biserici, astfel cum se prevede în Constituţia B.O.S.

Articolul 43

În calitate de conducător al B.O.S., Patriarhul exercită, la nivelul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara, următoarele atribuţii:

Secţiunea a 2-a Sfântul Sobor arhieresc al B.O.S.

Articolul 44

Sfântul Sobor arhieresc al B.O.S. este reprezentanţa ierarhică superioară, autoritatea bisericească legislativă în probleme de credinţă, slujire cultică, disciplină bisericească, precum şi a întregii organizaţii a Bisericii.

Articolul 45

Pe lângă atribuţiile menţionate în Constituţia B.O.S., la nivelul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara, Sfântul Sobor arhieresc exercită următoarele funcţii bisericeşti, obligatorii pentru Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara:

Articolul 46În cadrul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara, Sfântul Sobor arhieresc judecă şi stabileşte:

Articolul 47Sfântul Sobor arhieresc analizează hotărârile judecătoreşti:

Articolul 48

Toate hotărârile Sfântului Sobor arhieresc sunt definitive şi fără drept de recurs.

Secţiunea a 3-a Sfântul Sinod arhieresc al B.O.S.

Articolul 49

Sfântul Sinod arhieresc al B.O.S. este autoritatea superioară executivă şi supraveghetoare şi de judecată în Biserică. Pe lângă autoritatea executivă, de supraveghere şi de judecată, prescrisă în Constituţia B.O.S., în cadrul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara. Sfântul Sinod arhieresc îndeplineşte următoarele funcţii executive şi de supraveghere, obligatorii pentru Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara:

Articolul 50

În cadrul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara, Sfântul Sinod arhieresc execută următoarele funcţii juridice:

Articolul 51

Hotărârile Sfântului Sinod arhieresc ce intră în competenţa sa sunt de natură canonică şi bisericească, ce se referă la credinţă, slujire cultică, rânduială bisericească şi organizare a Bisericii, sunt definitive şi obligatorii.

Articolul 52

Sentinţa Sfântului Sinod arhieresc din prima instanţă, la cererea acuzatului, poate fi trimisă Sfântului Sinod arhieresc spre o nouă analizare. Sentinţele în ultimă instanţă ale Sfântului Sinod arhieresc sunt definitive şi obligatorii şi nu mai pot fi contestate.

Capitolul IV

Organisme eparhiale

Secţiunea 1

Arhiereul eparhiot

Articolul 53

Arhiereul eparhiot al Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara este ales de către Sfântul Sobor arhieresc al B.O.S. şi este hirotonit de către Patriarhul sârb.

Articolul 54

Arhiereul eparhiot este conducătorul Episcopiei sale. El conduce şi îndrumă întreaga viaţă a Episcopiei din toate punctele de vedere, prin conlucrare cu preoţimea şi credincioşii, prin Consistoriul bisericesc eparhial, Consiliul eparhial de conducere, Adunarea eparhială şi Administraţia eparhială.

Articolul 55

Organismele bisericeşti şi organele eparhiale sunt subordonate arhiereului eparhiot.

Articolul 56

Prin actul hirotoniei sale şi al numirii canonice într-o anumită episcopie, în concordanţă cu învăţătura şi prescripţiile B.O.S., arhiereul eparhiot are autoritate arhierească deplină în episcopia sa în ceea ce priveşte credinţa, morala, slujirea cultică şi conducerea arhipăstorească.

Articolul 57

Drepturile şi obligaţiile arhiereilor Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara sunt stabilite prin canoanele bisericeşti, pravilele apostolice şi ale sinoadelor ecumenice. În afară de acestea, arhiereul eparhiot, prin competenţa sa:

Articolul 58

Locul arhiereului eparhiot se vacantează prin moarte, ieşirea la pensie, neputinţă dovedită medical, mutarea la propria cerere sau înlocuirea în baza vinovăţiei canonice, conform sentinţei.

Articolul 59

Episcopia vacantă este condusă de un administrator, care este numit de către Sfântul Sinod arhieresc al B.O.S.

Articolul 60

În perioada în care scaunul episcopal este vacant, administratorul poate îndeplini activităţile care se referă la organizarea eparhială şi poate efectua toate activităţile începute în timpul fostului arhiereu eparhiot sau administrator.

Articolul 61

În cazul vacantării Episcopiei, Consistoriul bisericesc eparhial stabileşte o comisie formată din 3 persoane, care are obligaţia de a inventaria întregul patrimoniu al acesteia. O copie a procesului-verbal de inventariere va fi comunicată Sfântului Sinod arhieresc.

Articolul 62

Toate bunurile mobile şi imobile ale Episcopiei, primite conform inventarului, vor fi predate administratorului sau nou-instalatului arhiereu eparhiot.

Articolul 63

Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara asigură arhiereului eparhiot sau administratorului reşedinţă, servire, dotări interioare la reşedinţă, precum şi onorariul financiar corespunzător.

Secţiunea a 2-a Consistoriul bisericesc eparhial

Articolul 64

Consistoriul bisericesc eparhial este organul arhiereului eparhiot pentru judecată bisericească în probleme de credinţă, morală, regulamente şi prescripţii bisericeşti.

Articolul 65

Arhiereul eparhiot este preşedintele Consistoriului bisericesc eparhial. El poate împuternici un locţiitor al său sau un alt preot ca locţiitor al său, pentru a prezida în locul său.

Articolul 66

Atunci când prezidează arhiereul, locţiitorul arhieresc poate participa la judecată ca membru al Consistoriului.

Articolul 67

Consistoriul bisericesc eparhial este format din preşedinte şi 2 membri care au şi locţiitorii lor.

Articolul 68

Arhiereul eparhiot numeşte din rândul clericilor reclamantul consistorial, secretarul şi, de asemenea, desemnează un număr necesar de personal administrativ.

Articolul 69

Arhiereul eparhiot desemnează şi eliberează toţi membrii Consistoriului bisericesc eparhial şi înştiinţează Sfântul Sinod arhieresc despre desemnarea şi eliberarea lor.

Articolul 70

Membrii Consistoriului bisericesc şi locţiitorii lor, precum şi secretarul Consistoriului se numesc din rândul preoţilor cu studii teologice terminate şi cu cel puţin 10 ani vechime în slujba juridică, educativ-bisericească, parohială şi administrativ-bisericească. Întâietatea se acordă candidaţilor cu pregătire teologică superioară şi, după caz, cu studii de drept.

Articolul 71

Atunci când Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara nu are un număr suficient de clerici cu o calificare corespunzătoare, arhiereul sau administratorul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara va aranja ca servirea necesităţilor sale juridice să fie asigurată de către Consistoriul bisericesc eparhial al unei alte episcopii.

Articolul 72

Membrii Consistoriului bisericesc eparhial, locţiitorii şi secretarul nu pot fi nici între ei, nici cu preşedintele rude de sânge până la gradul patru inclusiv, iar în rudenie de cuscrie şi botez, până la gradul al doilea inclusiv.

Articolul 73

Consistoriul bisericesc eparhial emite hotărâri deplin valabile în consiliul format din preşedinte, respectiv locţiitorul său, 2 membri şi secretarul sau grefierul.

Articolul 74

Consistoriul bisericesc eparhial adoptă hotărâri prin majoritate de voturi. Membrul Consistoriului care nu este de acord cu hotărârea dispusă are dreptul de a depune în scris motivaţia opiniei sale.

Articolul 75

Membrii Consistoriului bisericesc eparhial acordă votul lor atunci când se iau decizii în mod cu totul independent, ghidându-se în această privinţă după conştiinţa lor, dar şi după deciziile canoanelor şi legiuirilor.

Articolul 76

Votarea începe de la cel mai tânăr membru al Consistoriului după vechimea slujirii. În cazul în care amândoi membrii sunt de acord şi dacă arhiereul eparhiot acceptă acea hotărâre, atunci el nu mai votează. Dacă nu este de acord cu hotărârea celor 2 membri ai Consistoriului, atunci el are drept de veto. În acest caz, obiectul este înaintat Sfântului Sinod arhieresc al B.O.S. spre analizare şi hotărâre definitivă.

Articolul 77

Membrii Consistoriului sunt înlocuiţi de către locţiitori, iar la nevoie, poate fi înlocuit şi secretarul Consistoriului bisericesc eparhial.

Articolul 78

Membrul Consistoriului bisericesc eparhial care are interese personale sau care a participat la investigarea cazului nu poate judeca.

Articolul 79

Consistoriul bisericesc eparhial hotărăşte despre excluderea membrilor Consistoriului în baza art. 78. În acest caz, locţiitorul arhieresc ori secretarul înlocuieşte membrul exclus al Consistoriului.

Articolul 80

Solicitarea de excludere simultană a mai multor membri este soluţionată de către Marele Consistoriu bisericesc al B.O.S, care va pronunţa o hotărâre.

Articolul 81

Toate hotărârile Consistoriului bisericesc eparhial, adoptate la şedinţele la care nu a prezidat arhiereul eparhiot, sunt înaintate acestuia pentru consimţire. Dacă arhiereul nu este de acord cu hotărârea, el poate înainta cazul Consistoriului bisericesc eparhial pentru o nouă revizuire. În cazul în care Consistoriul bisericesc eparhial îşi menţine hotărârea, arhiereul eparhiot poate înainta cazul, însoţit de motivaţia sa, Sfântului Sinod arhieresc al B.O.S. pentru hotărâre definitivă. Executarea hotărârii Consistoriului bisericesc eparhial se amână până la pronunţarea hotărârii Sfântului Sinod arhieresc.

Articolul 82

Hotărârile adoptate la şedinţele Consistoriului bisericesc eparhial sunt consemnate în procesul-verbal al Consistoriului. Toţi membrii Consistoriului bisericesc eparhial, care au luat parte la judecată, precum şi secretarul semnează procesul-verbal. Hotărârile şi sentinţele le semnează preşedintele şi secretarul, iar hotărârea o înaintează celui interesat.

Articolul 83

Preşedintele repartizează pentru dezbatere toate cauzele sosite, care au fost înaintate Consistoriului bisericesc eparhial. El deschide şi ridică şedinţele şi conduce lucrările în timpul dezbaterilor şi al judecăţii. El se îngrijeşte ca toate cauzele în faţa Consistoriului bisericesc eparhial să fie încheiate în timp util.

Articolul 84

În toate cazurile referitoare la problemele administrativ-bisericeşti, canonice, ierarhice şi juridice, Consistoriul bisericesc eparhial lucrează după îndrumările arhiereului eparhiot, astfel:

Articolul 85

În privinţa abaterilor disciplinare ale preoţilor şi credincioşilor, arhiereul eparhiot, deoarece analizează verificarea finală, pronunţă o hotărâre, dacă consideră că acest lucru intră în sfera sa de competenţă. În situaţia în care cazul se află în afara stării sale de competenţă, arhiereul eparhiot va preda acest caz Consistoriului bisericesc eparhial pentru îndeplinirea procedurii.

Articolul 86Consistoriul bisericesc eparhial, în calitate de organ de judecată, are următoarele atribuţii:

Articolul 87

Toate organele bisericeşti şi instituţiile din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara, precum şi toţi credincioşii săi se află în subordinea Consistoriului bisericesc eparhial şi sunt obligaţi a se supune hotărârilor sale.

Articolul 88

Hotărârile Consiliului bisericesc eparhial sunt definitive şi obligatorii şi trebuie să fie îndeplinite de către organele bisericeşti, în afară de situaţia în care:

Secţiunea a 3-a Adunarea eparhială

Articolul 89În componenţa Adunării eparhiale intră:

Articolul 90

Membrii clerici şi locţiitorii lor sunt propuşi de către arhiereul eparhiot Sfântului Sinod arhieresc care îi şi numeşte.

Articolul 91

Membrii laici şi locţiitorii lor sunt desemnaţi de către Consiliul patriarhal de conducere, la propunerea arhiereului competent.

Articolul 92

Membrii Adunării eparhiale se aleg pe o durată de 6 ani. Membrii nu pot fi aleşi mai mult de două ori consecutiv.

Articolul 93

Preşedintele Adunării eparhiale este arhiereul eparhiot. În lipsa preşedintelui, Adunarea eparhială este prezidată de locţiitorul arhieresc. Dacă arhiereul iese temporar din şedinţă, vicepreşedintele Adunării eparhiale prezidează până la întoarcerea arhiereului.

Articolul 94

Arhiereul numeşte un cleric ca secretar al Adunării eparhiale.

Articolul 95

Arhiereul eparhiot desemnează vicepreşedintele din rândul membrilor Adunării eparhiale. Referitor la anumite probleme, Adunarea eparhială poate cere părerile unor specialişti care nu sunt membri ai Adunării eparhiale. O astfel de persoană nu are drept de vot la şedinţele Adunării eparhiale.

Articolul 96

Dacă se vacantează un loc în timpul duratei mandatului, arhiereul eparhiot va numi un nou membru din rândul locţiitorilor.

Articolul 97

Arhiereul eparhiot convoacă Adunarea eparhială pentru şedinţă ordinară la sediul Episcopiei o dată pe an şi, extraordinar, după necesităţi şi la locul potrivit.

Articolul 98

Plenul Adunării eparhiale îl constituie preşedintele şi majoritatea membrilor Adunării eparhiale. Hotărârile se iau cu majoritatea voturilor. În cazul egalităţii de voturi, cel ce prezidează are votul decisiv.

Articolul 99

Arhiereul eparhiot suspendă executarea hotărârilor Adunării eparhiale care nu sunt în concordanţă cu principiile şi învăţătura Bisericii Ortodoxe, ale străvechilor canoane, ale Constituţiei B.O.S., cu cele ale prezentului statut sau cu interesele esenţiale ale Bisericii. O astfel de hotărâre o înapoiază Adunării eparhiale pentru o nouă analizare. Dacă nici atunci nu se poate ajunge la o înţelegere, cazul respectiv va fi înaintat Sfântului Sinod arhieresc pentru hotărâre definitivă.

Articolul 100

Procesul-verbal al Adunării eparhiale este semnat de preşedinte şi de cei 2 delegaţi care sunt aleşi de către Adunarea eparhială din rândul membrilor săi.

Articolul 101

Dacă un membru al Adunării eparhiale nu poate participa la şedinţă, el este dator să anunţe despre aceasta arhiereul eparhiot, care îl va invita în locul său pe membrul locţiitor.

Articolul 102

Dacă un membru al Adunării eparhiale sau un locţiitor îşi neglijează obligaţiile şi fără motive întemeiate nu participă la două şedinţe, locul său va fi completat prin modul de alegere prevăzut în prezentul statut.

Articolul 103

Toţi membrii Adunării eparhiale, în afară de preoţi, la prima lor şedinţă, vor depune următorul jurământ: "Eu (numele şi prenumele), jur pe Atotputernicul Dumnezeu că voi fi credincios Sfintei Biserici Ortodoxe, voi respecta cu conştiinciozitate Sfintele canoane, Statutul bisericesc şi celelalte rânduieli bisericeşti, obligaţiile mele le voi îndeplini cu exactitate, voi păzi secretele funcţiei şi întotdeauna voi apăra şi reprezenta interesele Bisericii Ortodoxe Sârbe. Aşa după cum eu voi îndeplini acestea, aşa să îmi ajute Dumnezeu şi în această viaţă şi în cea viitoare."

Articolul 104Adunarea eparhială exercită următoarele atribuţii:

Secţiunea a 4-a Consiliul eparhial de conducere

Articolul 105

Consiliul eparhial de conducere este organul executiv al Adunării eparhiale.

Articolul 106

Consiliul eparhial de conducere este constituit din arhiereul eparhiot şi din 2 membri numiţi de către arhiereul eparhiot.

Articolul 107

Membrii Consiliului eparhial de conducere sunt aleşi pe o durată de 3 ani.

Articolul 108

Preşedintele Consiliului eparhial de conducere este arhiereul eparhiot.

Articolul 109

Arhiereul eparhiot convoacă şedinţele Consiliului eparhial de conducere atunci când este nevoie.

Articolul 110

Dacă un membru nu poate participa la şedinţă, el trebuie să îl anunţe din timp pe arhiereul care va chema locţiitorul.

Articolul 111

Plenul Consiliului eparhial de conducere îl constituie preşedintele şi jumătate din numărul membrilor consiliului.

Articolul 112

Hotărârile se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi. În cazul egalităţii de voturi, cel ce prezidează are votul decisiv.

Articolul 113

Procesul-verbal al şedinţei Consiliului eparhial de conducere îl semnează preşedintele şi secretarul.

Articolul 114

Cazurile urgente, care nu suferă amânare, se hotărăsc de către preşedinte. Preşedintele se poate consfătui telefonic sau cu ajutorul altor mijloace media cu membrii Consiliului eparhial de conducere. Hotărârile luate de preşedinte, precum şi hotărârile "prin telefon" se vor înainta spre aprobare complementară Consiliului eparhial de conducere, la prima sa întrunire.

Articolul 115Consiliul eparhial de conducere are următoarele atribuţii:

Articolul 116

Arhiereul eparhiot opreşte îndeplinirea hotărârilor Consiliului eparhial de conducere care nu sunt în concordanţă cu principiile şi învăţătura Bisericii Ortodoxe, ale străvechilor canoane, ale Constituţiei B.O.S., ale prezentului statut ori cu interesele esenţiale ale Bisericii. O astfel de hotărâre o înapoiază, pentru o nouă revizuire, Consiliului eparhial de conducere. Dacă Consiliul eparhial de conducere adoptă din nou aceeaşi hotărâre, atunci arhiereul înaintează cazul respectiv Adunării eparhiale spre examinare, iar după aceea, dacă este necesar, Sfântului Sinod arhieresc pentru hotărâre definitivă.

Articolul 117

Arhiereul eparhiot poate, în cazurile de necesitate, pentru probleme eparhiale importante, să convoace Consistoriul bisericesc eparhial şi Consiliul eparhial de conducere într-o şedinţă comună pentru sfătuire şi hotărâre.

Secţiunea a 5-a Protopopul

Articolul 118

Protopopul este desemnat şi eliberat de către arhiereul eparhiot.

Articolul 119Protopopul poate fi acel cleric care:

Articolul 120

Funcţia protopopului este onorifică. În cadrul cheltuielilor extraordinare pentru conducerea administraţiei, protopopului i se poate stabili în cadrul bugetului eparhial recompensă anuală.

Articolul 121

Cheltuielile de transport ale protopopilor sunt achitate de către comunităţile bisericeşti din protopopiatul său.

Articolul 122

Protopopului i se poate da un ajutor cleric, care, după nevoie, ajută în toate problemele protopopiatului, precum şi în treburile administrative. Ajutoarele sunt numite şi eliberate de către arhiereul eparhiot.

Articolul 123Protopopul îndeplineşte următoarele atribuţii:

Articolul 124

Protopopul poate lipsi de la obligaţiile sale cu înştiinţarea şi aprobarea arhiereului competent, care, în acest caz, îi stabileşte un înlocuitor.

Secţiunea a 6-a Preotul paroh

Articolul 125

Preotul paroh este persoana de parte bărbătească canonic hirotonită şi aşezată de către arhiereul eparhiot într-o parohie. El este întâistătătorul parohiei şi al Comunităţii bisericeşti. Potrivit învăţăturii bisericeşti el este părintele duhovnicesc şi învăţătorul turmei, precum şi săvârşitorul rânduielilor liturgice stabilite de Biserică.

Articolul 126

Preotul paroh vieţuieşte în parohia sa, iar în afara ei numai cu aprobarea arhiereului eparhiot.

Articolul 127

Preotul paroh aşezat într-o parohie sau Comunitate bisericească nu poate avea altă slujbă temporară sau definitivă decât numai slujirea în Biserică, fără aprobarea arhiereului eparhiot competent.

Articolul 128

Preotul paroh este numit provizoriu sau definitiv.

Articolul 129

Ca preot paroh definitiv este numit clericul care a petrecut în slujirea preoţească sau diaconească cel puţin 3 ani, a depus examenul practic sau este absolvit de acesta, de către arhiereu.

Articolul 130

Ca preot paroh provizoriu poate fi numită persoana care a absolvit o şcoală teologică medie sau superioară şi care nu are niciun fel de impedimente canonice pentru cinul preoţesc.

Articolul 131

Arhiereul eparhiot aşază preotul provizoriu într-o parohie prin confirmare, acolo unde situaţia, la aprecierea arhiereului, o impune. Arhiereul, după necesităţile slujirii, poate înlătura sau înlocui preotul oricând.

Articolul 132

Preotul definitiv este numit ori desemnat de către arhiereul eparhiot.

Articolul 133

Preotul definitiv poate fi înlăturat de la parohie numai de către arhiereul eparhiot, la cererea preotului, în urma demisiei sale ori în urma sentinţei Consistoriului bisericesc eparhial.

Articolul 134

Acolo unde există mai mulţi preoţi pe lângă o Biserică, arhiereul eparhiot aşază pe unul dintre ei ca proestos al Bisericii şi care este responsabil de rânduiala din Biserică şi birou.

Articolul 135

Arhiereul eparhiot poate suspenda, până la pronunţarea sentinţei Consistoriului bisericesc eparhial, fiecare preot, dacă pentru aceasta există motive. Cazurile de acest gen se vor socoti urgente, iar Consistoriul bisericesc eparhial este dator a le rezolva în cursul unui an.

Articolul 136

Preotul suspendat primeşte jumătate din retribuţia sa normală, iar restul i se achită locţiitorului.

Articolul 137Postul preotului paroh devine vacant:

Articolul 138

Articolul 139

Preotul este dator ca înainte de părăsirea parohiei să predea în bună stare succesorului său sau, după cum stabileşte arhiereul eparhiot, matricolele bisericeşti şi celelalte registre bisericeşti parohiale, precum şi inventarul bisericesc pe care l-a manipulat.

Articolul 140

Arhiereul eparhiot supraveghează activitatea preotului paroh personal, prin protopop sau prin Consistoriul bisericesc eparhial. Preotul este răspunzător pentru activitatea sa exclusiv arhiereului eparhiot.

Articolul 141

Toate reclamaţiile şi plângerile comunităţilor bisericeşti şi particulare împotriva preotului paroh, precum şi ale preotului paroh împotriva Comunităţii bisericeşti trebuie prezentate arhiereului eparhiot pentru a fi analizate. Acesta, după voia sa, le rezolvă singur ori predă cazul Consistoriului bisericesc eparhial spre procedură.

Articolul 142

Preotului paroh nu îi este permis, fără acordul preotului competent sau fără dispoziţia arhiereului eparhiot în situaţii extraordinare, să săvârşească slujbe într-o parohie străină.

Articolul 143

Comunitatea bisericească, în sine, nu poate permite niciunui membru al ei ca acesta, după bunul plac, să aducă alt preot pentru săvârşirea Sfintelor slujbe. Încălcarea acestei reguli poate atrage pedeapsa excluderii din rândul membrilor Comunităţii bisericeşti şi procedură disciplinară din partea Consistoriului bisericesc eparhial.

Articolul 144Îndatoririle preotului paroh sunt următoarele:

Articolul 145(1) Drepturile ce revin parohului sunt:

...

Articolul 146

Comunitatea bisericească nu poate micşora veniturile, adică drepturile care aparţin preotului, fără aprobarea arhiereului eparhiot şi a Consiliului eparhial de conducere.

Articolul 147

În caz de boală, preotul paroh primeşte drepturile sale ce îi revin până când asigurarea de invaliditate nu preia obligaţia. Înlocuitorul pe timpul bolii este stabilit de arhiereul eparhiot, iar plata îi este asigurată de Comunitatea bisericească.

Articolul 148

În cazul decesului preotului paroh, Comunitatea bisericească va achita familiei acestuia drepturile ce i se cuvin timp de două luni. Comunitatea bisericească nu poate refuza dreptul de locuinţă familiei preotului decedat, cel puţin două luni de la data decesului.

Articolul 149

Fiecare preot este dator a fi membru al fondului preoţesc de pensii, precum şi al asigurării de pensie, în conformitate cu deciziile amintitului program, întrucât există un astfel de fond pe lângă Episcopie.

Articolul 150

Taxele pentru principalele slujbe parohiale, precum cununia, înmormântarea, parastasul şi altele asemenea lor, vor fi stabilite de Comunitatea bisericească în regulamentul său, conform situaţiilor din parohie. Cota-parte din aceste taxe ce va reveni preotului va fi stabilită de fiecare Comunitate bisericească în acord cu parohul.

Articolul 151

Preotul paroh nu poate lipsi din parohie mai mult de două zile consecutive fără ştirea arhiereului eparhiot şi fără aprobarea protopopului.

Articolul 152

Preotul paroh poate lipsi din parohie numai cu aprobarea arhiereului eparhiot. Pentru absenţa de o săptămână îşi va găsi înlocuitor, în primul rând dintre preoţii sârbi. În cazul absenţei mai îndelungate, se va adresa arhiereului pentru înlocuitor. Întrebările referitoare la acest subiect preoţii sunt datori a le rezolva reciproc, în spiritul dispoziţiilor B.O.S.

Secţiunea a 7-a Diaconul

Articolul 153

Diaconii sunt acele persoane de parte bărbătească care sunt hirotonite în treapta de diacon şi desemnate de către arhiereul eparhiot pentru o slujire definită în Biserică.

Articolul 154

Orice parohie sau Comunitate bisericească poate avea diacon. În mod obligatoriu au diaconi catedralele episcopale şi acele biserici pentru care stabilesc autorităţile eparhiale competente.

Articolul 155

Diaconii sunt obligaţi a ajuta în conducerea administraţiei bisericeşti şi sunt subordonaţi parohului lor, conform cinului preoţesc.

Articolul 156

Diaconul este desemnat şi eliberat de obligaţii de către arhiereul eparhiot, în mod asemănător ca şi preoţii provizorii.

Articolul 157

Anii petrecuţi în slujirea diaconească sunt recunoscuţi ca ani petrecuţi în slujirea preoţească.

Articolul 158

Drepturile ce se cuvin diaconului sunt stabilite de către arhiereul eparhiot.

Articolul 159

Pe lângă drepturi, diaconii primesc şi o parte din veniturile de la slujbele bisericeşti, la fel ca şi preoţii parohi.

Secţiunea a 8-a Parohia

Articolul 160

Parohia este comunitatea cultică organizată a persoanelor ortodoxe în cuprinsul unui anumit teritoriu şi care se află sub conducerea duhovnicească a unui preot paroh. Este comunitatea duhovnicească a persoanelor unite în credinţa în Hristos, în rugăciune, în Sfintele Taine, în învăţătura creştină şi în rânduiala bisericească. Scopul Comunităţii bisericeşti este acela de a se ajuta credincioşii între ei, stimulându-se spre mântuire prin participarea la Sfintele Taine, activitatea misionară, viaţă creştinească exemplară şi fapte creştineşti bune.

Articolul 161

Credincioşii Bisericii aparţin acelei parohii pe al cărui teritoriu locuiesc.

Articolul 162Parohiile noi se înfiinţează în modul următor:

Articolul 163

Parohia dispune de propriile registre matricole, registre de evidenţă şi alte registre prescrise, precum şi ştampilă proprie.

Articolul 164

Ştampila parohială o păstrează preotul paroh şi toate documentele vor fi eliberate cu ştampilă. Pentru păstrarea secretului documentelor bisericeşti preotul este dator a le prezenta pentru inspecţie numai autorităţilor ierarhice sau unei anumite persoane.

Articolul 165

Preotul paroh este dator a ţine Registrul de evidenţa a tuturor familiilor din parohia sa, cu următoarele date care se referă la fiecare enoriaş:

Articolul 166

Membru al parohiei este credinciosul B.O.S. care locuieşte pe teritoriul parohiei şi care este înregistrat în Registrul de evidenţa familiilor ce se păstrează la preotul paroh. Membrul parohiei vieţuieşte după învăţătura Bisericii Ortodoxe, se supune disciplinei şi regulilor Bisericii şi ajută cu regularitate parohia sa.

Articolul 167

Atunci când un membru trece dintr-o parohie în alta, preotul paroh îi va acorda adeverinţă de trecere semnată, ce va conţine toate datele, şi care se va preda parohului din noua parohie.

Articolul 168

Persoanele de încredere sunt aşezate de către arhiereul eparhiot şi prin preotul paroh sunt direct răspunzătoare arhiereului eparhiot pentru conducerea parohiei.

Articolul 169

Proprietatea parohiei este administrată de Consiliul Comunităţii bisericeşti sau de către persoanele de încredere, după regulile prezentului statut.

Articolul 170

Parohia are biserica sa parohială. Mai multe parohii pot avea biserica lor comună. Dacă într-o parohie sunt mai multe biserici, numai una este parohială, celelalte fiind filiale.

Articolul 171

Arhiereul eparhiot, în înţelegere cu Consistoriul bisericesc eparhial şi Consiliul eparhial de conducere, ia hotărâri despre înfiinţarea de noi parohii, precum şi despre desfiinţarea şi modificarea teritorială a parohiilor existente. Despre aceasta anunţă Sfântul Sinod arhieresc al B.O.S.

Articolul 172

În cazul în care parohia s-a stins, arhiereul eparhiot şi Adunarea eparhială pot declara parohia ca fiind stinsă.

Articolul 173

Proprietatea parohiei stinse trece în favoarea Episcopiei.

Articolul 174

Biserica şi celelalte clădiri care alcătuiesc proprietatea parohiei vor fi folosite în slujba nevoilor cultice, educative, recreative şi de binefacere ale parohiei. Averea parohiei este administrată şi manipulată conform Statutului.

Secţiunea a 9-a Comunitatea bisericească

Articolul 175

Comunitatea bisericească, denumită anterior Comunitatea bisericească-şcolară, este comunitatea religioasă organizată a parohienilor în frunte cu preotul, în cuprinsul unui anumit teritoriu. Ea este condusă de membrii săi care sunt acceptaţi ca membri cu drepturi egale, conform prezentului statut.

Articolul 176

Comunitatea bisericească este formată din una sau mai multe parohii.

Articolul 177Condiţiile pentru organizarea de noi comunităţi bisericeşti sunt:

Articolul 178

Arhiereul eparhiot, de comun acord cu Adunarea eparhială şi cu Consiliul eparhial de conducere, aprobă înfiinţarea de noi comunităţi bisericeşti şi stabileşte condiţiile.

Articolul 179

Arhiereul eparhiot va acorda, după înfiinţare, documentul oficial prin care va marca graniţele Comunităţii bisericeşti.

Articolul 180

Prezentul statut constituie documentul de bază al fiecărei Comunităţi bisericeşti.

Articolul 181

Patrimoniul Comunităţii bisericeşti este alcătuit din toate bunurile mobile şi imobile aflate în proprietatea sa, precum şi proprietatea asupra unor fonduri, instituţii şi fundaţii, pe care comunităţile bisericeşti le-au dobândit prin mijloace proprii sau le-au primit în dar. Averea Comunităţii bisericeşti serveşte în scopuri bisericeşti, religios-educative şi de binefacere ale comunităţilor respective.

Articolul 182

Administrarea directă a averii Comunităţii bisericeşti revine Consiliului Comunităţii bisericeşti, sub directa supraveghere a Consiliului eparhial de conducere şi a arhiereului eparhiot, conform prezentului statut.

Articolul 183

În cazul în care Comunitatea bisericească este deja stinsă, arhiereul eparhiot şi Adunarea eparhială propun Consiliului patriarhal de conducere al B.O.S. desfiinţarea unei astfel de comunităţi bisericeşti. Consiliul patriarhal de conducere al B.O.S. confirmă desfiinţarea unei astfel de comunităţi bisericeşti. Averea unei astfel de comunităţi bisericeşti se pune la dispoziţia Episcopiei.

Articolul 184

Comunitatea bisericească poate exista şi atunci când în cuprinsul ei nu mai există niciun credincios.

Articolul 185

Dacă Comunitatea bisericească nu mai are posibilitatea de a întreţine preotul paroh şi Biserica ori nu poate îndeplini condiţiile existenţei sale, Consistoriul bisericesc eparhial împreună cu Consiliul eparhial de conducere şi arhiereul eparhiot pot anexa o astfel de comunitate bisericească uneia învecinate sau o pot da spre administrare acesteia, adică spre purtare de grijă.

Articolul 186

Membrii cu drepturi depline ai Comunităţii bisericeşti sunt persoanele care, după părerea preotului paroh îndeplinesc obligaţiile duhovniceşti şi materiale faţă de Biserică şi Comunitatea bisericească şi care prin exemplul vieţii lor îndeplinesc şi alte condiţii necesare pentru a fi membru în Comunitatea bisericească.

Articolul 187

Pe lângă obligaţiile financiare, pentru a fi membru în Comunitatea bisericească, fiecare membru trebuie să îndeplinească şi următoarele condiţii:

Articolul 188În rândul membrilor Comunităţii bisericeşti nu poate fi primit:

Articolul 189

Fiecare membru al Comunităţii bisericeşti, care nu mai poate îndeplinii condiţiile de a fi membru, poate fi exclus din rândul Comunităţii bisericeşti.

Articolul 190

Persoana care doreşte să devină un membru nou al Comunităţii bisericeşti depune cerere de primire ca membru. Cererea cuprinde datele necesare stabilite de către Episcopie, astfel ca parohul şi Consiliul de conducere să poată evalua calificativele celui ce roagă a fi primit în rândul membrilor.

Articolul 191

Cererea de primire în rândul membrilor Comunităţii bisericeşti este semnată de subsemnat şi de 2 membri cu drepturi depline ai comunităţii respective, care îl cunosc şi pot să îl recomande pentru a fi primit ca membru.

Articolul 192

Cererea este analizată de Consiliul Comunităţii bisericeşti la următoarea întrunire şi, de comun acord cu preotul, adoptă hotărârea.

Articolul 193

Persoana care nu este primită ca membru are dreptul de a adresa în scris plângere Consiliului eparhial de conducere în timp de 14 zile din ziua în care a primit hotărârea Comunităţii bisericeşti.

Articolul 194

Hotărârea Consiliului eparhial de conducere referitoare la plângere este definitivă şi obligatorie pentru ambele părţi.

Articolul 195

După primirea în rândul membrilor, noul membru va depune în Biserică, înaintea preotului, următorul jurământ: "Eu, (numele şi prenumele), jur pe Atotputernicul Dumnezeu şi pe onoarea mea, ca şi creştin ortodox, că voi respecta, asculta, îndeplini şi apăra Sfintele canoane, legile, tradiţiile, regulile şi dispoziţiile Sfintei Biserici Ortodoxe şi ale Arhiereului meu eparhiot şi ca membru al Comunităţii bisericeşti ortodoxe sârbe (denumire) din (denumirea localităţii) voi îndeplini cu regularitate şi râvnă toate îndatoririle şi obligaţiile prescrise de Statutul Eparhiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara, regulamentele şi dispoziţiile Comunităţii bisericeşti. Accept competenţa Consistoriului bisericesc eparhial şi recunosc toate deciziile sale, cu condiţia de a putea depune plângeri în baza acestui statut, care poate fi schimbat în timp. Aşa să îmi ajute Dumnezeu."

Articolul 196

Noii membri devin membri cu drepturi depline după 6 luni. După aceea, dacă nu este altfel prevăzut de regulile Bisericii, dobândesc drepturi ca şi vechii membri.

Articolul 197

Calitatea de membru într-o Comunitate bisericească ortodoxă este recunoscută în toate comunităţile bisericeşti în tot cuprinsul B.O.S. Ea se transmite odată cu schimbarea locului de domiciliu al membrului. Dacă membrul trece dintr-o Comunitate bisericească în alta trebuie să prezinte noii Comunităţi bisericeşti recomandare scrisă din partea vechii Comunităţi bisericeşti, care va şi confirma statutul acestuia. După primirea acesteia, conducerea îl va primi ca membru.

Articolul 198

Comitetul de conducere al Comunităţii bisericeşti poate exclude fiecare membru care pierde însuşirile cerute pentru a fi membru.

Articolul 199

Persoana exclusă are dreptul de a se plânge Consiliului eparhial de conducere în termen de 14 zile în ziua în care primeşte hotărârea de excludere. Plângerea se depune la Consiliul eparhial de conducere, prin Comunitatea bisericească.

Articolul 200

Hotărârea Consiliului eparhial de conducere este definitivă şi obligatorie pentru ambele părţi.

Articolul 201

Comunitatea bisericească este condusă de Consiliul bisericesc, propus de către preot, cu părerea protopopului în competenţă, şi numit de Consiliul eparhial de conducere.

Articolul 202

Dispoziţiile prevăzute de art. 190, 195 şi 197, referitoare la condiţiile de a deveni membru al Comunităţi bisericeşti, vizează numai persoanele care doresc să devină membri ai Comunităţii bisericeşti după intrarea în vigoare a prezentului statut.

Secţiunea a 10-a Consiliul Comunităţii bisericeşti

Articolul 203

Comunitatea bisericească este condusă de către Consiliul bisericesc, propus de preot, cu părerea protopopului în competenţă, şi numit de Consiliul eparhial de conducere.

Articolul 204

Consiliul Comunităţii bisericeşti este organul de conducere al Comunităţii bisericeşti în problemele administraţiei proprietăţii.

Articolul 205

Poate deveni membru al Consiliului Comunităţii bisericeşti cel ce împlineşte condiţiile pentru a fi membru al Comunităţii bisericeşti şi care şi-a achitat îndatoririle sale financiare în întregime pentru anul trecut.

Articolul 206

Şedinţa Consiliului Comunităţii bisericeşti este anuală, semestrială sau extraordinară.

Articolul 207

Hotărârea referitoare la ordinea de zi, precum şi la data şi locul ţinerii şedinţei este adusă de parohul cu competenţă în acest sens, în acord cu preşedintele Comunităţii bisericeşti. Propunerea pentru ordinea de zi se adoptă la şedinţă.

Articolul 208

Invitaţia în scris, cu propunerea pentru ordinea de zi, o trimite parohul tuturor membrilor Consiliului bisericesc cu 14 zile înainte de şedinţă.

Articolul 209

Şedinţa Consiliului Comunităţii bisericeşti este deschisă de preotul paroh cu rugăciune. Consiliul acceptă ordinea de zi propusă. Toate propunerile adăugate pentru completarea ordinii de zi se trec la "Diverse".

Articolul 210

Procesele-verbale ale şedinţelor Consiliului Comunităţii bisericeşti sunt semnate de toţi membrii prezenţi ai consiliului.

Articolul 211

Plenul şedinţei nu va fi mai mic de o treime din numărul membrilor Consiliului Comunităţii bisericeşti.

Articolul 212

Toate hotărârile Consiliului Comunităţii bisericeşti se iau cu majoritatea de voturi a membrilor prezenţi. În cazul voturilor împărţite, votul hotărâtor îl are parohul.

Articolul 213

La cererea autorităţilor eparhiale, Consiliul Comunităţii bisericeşti este dator a convoca şedinţa extraordinară.

Articolul 214

Pentru şedinţa extraordinară, la care se rezolvă problemele înstrăinării, cumpărării de proprietăţi bisericeşti sau construcţia de noi obiective, trebuie să se primească aprobarea Consiliului eparhial de conducere.

Articolul 215

Plenul pentru şedinţa extraordinară este acelaşi ca şi pentru şedinţa ordinară, exceptând cazul în care obiectul şedinţei îl constituie cumpărarea, vânzarea ori îndatorarea proprietăţii. În această situaţie plenul îl constituie jumătate din numărul membrilor consiliului.

Articolul 216

În cazul în care nu există un număr suficient de membri în ziua şedinţei, va fi convocată o altă şedinţă în termen de 14 zile. Plenul acestei şedinţe îl va alcătui numărul membrilor prezenţi.

Articolul 217

Arhiereul eparhiot poate trimite delegatul său pentru a participa la fiecare şedinţă.

Articolul 218

Din şedinţă poate fi exclus, de către cel care prezidează, fiecare membru, în afară de paroh, care abuzează de dreptul său, provoacă dezordini şi deranjează şedinţa în lucrarea ei.

Articolul 219Şedinţa anuală a Consiliului Comunităţii bisericeşti execută următoarele activităţi:

Articolul 220

Dacă, după aprecierea autorităţilor eparhiale, Consiliul Comunităţii bisericeşti depăşeşte sfera sa de activitate ori împiedică îndeplinirea dispoziţiilor autorităţilor eparhiale, atunci Consiliul eparhial de conducere poate anula o astfel de hotărâre.

Secţiunea a 11-a Alte hotărâri referitoare la Consiliul Comunităţii bisericeşti

Articolul 221Consiliul Comunităţii bisericeşti este alcătuit din:

Articolul 222

Mandatul membrilor Consiliului Comunităţii bisericeşti durează 6 ani.

Articolul 223

Membrii Consiliului Comunităţii bisericeşti, numiţi de către Consiliul eparhial de conducere, nu vor prelua îndatoririle până ce nu vor depune jurământul prescris.

Articolul 224

Membrii numiţi în Consiliul Comunităţii bisericeşti de către Consiliul eparhial de conducere depun următorul jurământ: "Eu, (numele şi prenumele), jur pe Atotţiitorul Dumnezeu şi onoarea mea ca şi creştin ortodox că voi respecta, asculta, îndeplini şi apăra sfintele canoane, legile, tradiţiile, regulile şi dispoziţiile Sfintei Biserici Ortodoxe şi ale Arhiereului meu eparhiot şi ca membru al Comunităţii bisericeşti ortodoxe sârbe (denumire) din (denumirea localităţii) voi îndeplini cu regularitate şi râvnă toate îndatoririle şi obligaţiile prescrise de Statutul Eparhiei, regulamentul şi dispoziţiile autorităţilor bisericeşti. Sunt de acord a accepta competenţa Consistoriului bisericesc eparhial. Mă angajez a-i respecta deciziile, cu condiţia de a putea adresa plângeri în baza acestui Statut care poate fi schimbat în timp. Aşa să-mi ajute Dumnezeu."

Articolul 225

Candidaţi pentru a fi membri în Consiliul Comunităţii bisericeşti pot fi cei care trăiesc după cele 10 Porunci dumnezeieşti şi cele 9 Porunci bisericeşti şi primesc cu regularitate Sfintele Taine ale Împărtăşirii şi Mărturisirii, precum şi cei care trăiesc în credinţă după cum învaţă Sfintele canoane ale Bisericii.

Articolul 226

Nimeni nu poate fi numit în Consiliul Comunităţii bisericeşti dacă se află într-o căsătorie care nu este binecuvântată de Biserică.

Articolul 227

Membrii Consiliului Comunităţii bisericeşti nu pot fi rude de sânge până la gradul al patrulea inclusiv, iar prin rudenia cuscriei ori rudenia religioasă prin botez până la gradul al doilea inclusiv. Consiliul eparhial de conducere poate face excepţie, întrucât împrejurările şi necesităţile Comunităţii bisericeşti o impun.

Articolul 228

Numirea în Consiliul Comunităţii bisericeşti se face în următorul mod: parohul în competenţă propune persoanele pentru numire şi le înaintează Consiliului eparhial de conducere prin protopopul său. Protopopul înaintează propunerea parohului împreună cu părerea sa scrisă Consiliului eparhial de conducere pentru numirea persoanelor propuse. Consiliul eparhial de conducere îi poate numi pe fiecare dintre cei propuşi şi totodată poate să nu îi numească.

Articolul 229

Membrii propuşi şi numiţi în Consiliul Comunităţii bisericeşti depun jurământul în biserică la prima liturghie duminicală, după otpust. Jurământul este citit de către paroh, iar membrii numiţi îl repetă după el. La sfârşit sărută Cinstita Cruce şi Sfânta Evanghelie, parohul îi stropeşte cu apă sfinţită, iar ei semnează sub textul jurământului. Clericii nu depun acest jurământ, fiindcă l-au depus la hirotonia lor. La prima şedinţă constituantă astfel numitul Consiliu alege din rândurile sale preşedintele, vicepreşedintele, secretarul şi casierul. Parohul înaintează Consiliului eparhial de conducere procesul-verbal al acestei şedinţe, pentru informare.

Articolul 230

Dacă, la aprecierea autorităţilor eparhiale, se constată că Consiliul unei Comunităţi bisericeşti nu îşi îndeplineşte îndatoririle conform dispoziţiilor Bisericii, Consiliul eparhial de conducere poate desemna persoane de încredere, care vor executa toate lucrurile Comunităţii bisericeşti şi care vor avea toate drepturile şi îndatoririle, până ce Consiliul eparhial de conducere nu va stabili dacă situaţia s-a normalizat şi dacă se poate numi un nou Consiliu al Comunităţii bisericeşti.

Articolul 231

Dacă, la aprecierea autorităţilor eparhiale, vreun membru al Consiliului Comunităţii bisericeşti nu se supune ordinelor şi dispoziţiilor autorităţilor bisericeşti superioare şi împiedică executarea lor, Consiliul eparhial de conducere poate suspenda un astfel de membru al Consiliului Comunităţii bisericeşti, acordând îndrumări necesare pentru înlocuire.

Articolul 232

Consiliul eparhial de conducere poate, la cererea Consiliului Comunităţii bisericeşti, exclude membrul care îşi neglijează îndatoririle sale şi fără motiv întemeiat nu participă la 3 şedinţe consecutive.

Articolul 233

Consiliul Comunităţii bisericeşti este convocat de preot şi de preşedinte, lunar sau la nevoie. În cazul în care autorităţile eparhiale vor cere ţinerea şedinţei, parohul şi preşedintele sunt datori a convoca şedinţa. În cazul dezacordului în privinţa ţinerii şedinţei, parohul este dator a informa despre aceasta Consiliul eparhial de conducere.

Şedinţa nu se poate ţine fără prezenţa parohului competent. O astfel de şedinţă nu este validă şi nici hotărârile ei.

Articolul 234

Plenul Consiliului Comunităţii bisericeşti îl constituie majoritatea membrilor consiliului. Întrucât parohul părăseşte şedinţa, aceasta se întrerupe.

Articolul 235

Hotărârile Consiliului Comunităţii bisericeşti se aduc prin majoritatea voturilor. În cazul voturilor egale, votul parohului este decisiv. Parohul are dreptul de derogare a părerii sale şi dacă consideră că hotărârea Consiliului Comunităţii bisericeşti nu este în concordanţă cu interesele Bisericii, această hotărâre o înaintează Consiliului eparhial de conducere pentru decizie definitivă. Până atunci hotărârea Consiliului Comunităţii bisericeşti nu poate fi pusă în aplicare.

Articolul 236

Membrii Consiliului Comunităţii bisericeşti sunt colaboratorii şi ajutoarele parohului în conducerea Comunităţii bisericeşti. Consiliul Comunităţii bisericeşti execută următoarele atribuţii:

Articolul 237

Parohul şi preşedintele Comunităţii bisericeşti sunt reprezentanţii ei legali în faţa autorităţilor, atât civile, cât şi bisericeşti. Ei convoacă Consiliul Comunităţii bisericeşti la şedinţe, prezintă cazurile pentru a fi discutate, le supun votului şi prezintă hotărârile. Se îngrijesc ca la şedinţe să domnească liniştea şi ordinea şi ca toţi membrii să respecte ordinea de zi.

Articolul 238

Vicepreşedintele înlocuieşte preşedintele, dacă acesta este împiedicat a-şi executa îndatoririle.

Articolul 239

Secretarul Consiliului Comunităţii bisericeşti, care este de obicei parohul, redactează procesul-verbal al şedinţei, păstrează ştampila Comunităţii bisericeşti, se îngrijeşte de arhiva Comunităţii bisericeşti şi ţine corespondenţa.

Articolul 240

Casierul Comunităţii bisericeşti consemnează veniturile şi cheltuielile, primeşte banii şi contribuţiile. O sumă minimă, stabilită în bani, se păstrează în casa Comunităţii bisericeşti, iar cealaltă parte se depune în contul Comunităţii bisericeşti. Dreptul de a dispune de banii Comunităţii bisericeşti îl au, împreună, parohul şi casierul. Ei sunt responsabili de plată tuturor contribuţiilor eparhiale, precum şi de achitarea tuturor îndatoririlor parohiale şi ale Comunităţii bisericeşti.

Articolul 241

Contabilul ţine evidenţa membrilor, primeşte contribuţia de membru, o înregistrează în Registrul membrilor Comunităţii bisericeşti şi predă venitul parohului şi casierului.

Articolul 242

Epitropul este desemnat de către Consiliul Comunităţii bisericeşti. Epitropul nu este obligatoriu să fie şi membru al Consiliului Comunităţii bisericeşti. Datoria epitropului este ca, pe lângă celelalte, să fie prezent la Sfintele slujbe şi să asculte îndrumările preotului.

Articolul 243

În cazul în care Consiliul eparhial de conducere cere, protopopul sau o persoană autorizată din cadrul Consiliului eparhial de conducere este obligat să execute verificarea activităţii financiare în cadrul comunităţilor bisericeşti.

Articolul 244

Prin prezentul statut nu este prevăzută existenţa niciunor membri de onoare, niciunor membri pe viaţă ai Consiliului Comunităţii bisericeşti şi niciunor preşedinţi de onoare ori pe viaţă.

Articolul 245

În cazul în care Consiliul eparhial de conducere constată lipsa condiţiilor de păstrare şi menţinere a bunurilor parohiei ori Comunităţii bisericeşti, arhiereul eparhiot poate să dispună ca aceste bunuri să fie duse în altă parte unde există condiţii.

Secţiunea a 12-a Mănăstirile

Articolul 246

Mănăstirea este locul sfinţit cu biserică şi alte obiective, ca obşte a persoanelor din cinul monahal, care sunt unite într-o comunitate duhovnicească şi frăţească, prin depunerea festivă a voturilor castităţii, sărăciei şi ascultării şi dedicate rugăciunii, muncii şi care serveşte unor scopuri duhovniceşti şi de binefacere stabilite.

Articolul 247

Hotărârile care se referă la înfiinţarea de noi mănăstiri de călugări sau/şi de călugăriţe, precum şi la unirea sau desfiinţarea celor existente sunt luate de arhiereul eparhiot, care informează despre acestea Sfântul Sinod arhieresc, care acordă aprobarea finală.

Articolul 248

Pentru înfiinţarea de noi mănăstiri trebuie să fie convins de existenţa condiţiilor morale şi a mijloacelor materiale necesare pentru vieţuirea normală a obştii şi supravieţuirea ei.

Articolul 249

Arhiereul eparhiot este autoritatea supremă asupra tuturor mănăstirilor din episcopia sa. El poartă de grijă ca viaţa mănăstirească să se desfăşoare după regulile şi prescripţiile bisericeşti.

Articolul 250

Stareţul de mănăstire este desemnat de către arhiereul eparhiot.

Articolul 251

Proprietatea mănăstirii serveşte necesităţilor obştii şi ea este administrată de către aceasta sub supravegherea arhiereului eparhiot.

Articolul 252

În cazul în care Consiliul eparhial de conducere constată lipsa condiţiilor de păstrare şi menţinere a bunurilor mănăstireşti, arhiereul eparhiot poate să dispună ca aceste bunuri să fie duse în altă parte unde există condiţii.

Secţiunea a 13-a Organizaţii eparhiale ajutătoare

Articolul 253

Organizaţiile eparhiale ajutătoare sunt acele organizaţii necesare Episcopiei pentru ca aceasta să îşi îndeplinească scopurile.

Articolul 254

Toate organizaţiile eparhiale ajutătoare au regulamentul lor, aprobat de către arhiereul eparhiot.

Articolul 255

Fiecare organizaţie eparhială ajutătoare este datoare a ajuta Episcopia în modul în care aceasta îl consideră necesar.

Articolul 256

Fiecare organizaţie eparhială ajutătoare trebuie să fie recunoscută şi aprobată de Episcopie înainte de înfiinţarea ei şi trebuie să fie sub controlul direct al Episcopiei.

Articolul 257

Organizaţiile ajutătoare pot fi formate pe lângă fiecare Comunitate bisericească pentru realizarea scopurilor necesare, precum şcoli bisericeşti, asociaţii ale femeilor ortodoxe sârbe, coruri, grupări ale tinerilor, cluburi ale bărbaţilor ori femeilor.

Articolul 258

Organizaţiile ajutătoare de pe lângă comunităţile bisericeşti sunt obligate a ajuta Comunitatea bisericească în eforturile ei pentru realizarea scopurilor şi intenţiilor.

Articolul 259

Regulile acestor organizaţii trebuie aprobate de arhiereul eparhiot.

Articolul 260

Preotul paroh şi Consiliul Comunităţii bisericeşti sunt obligaţi a se îngriji ca fiecare dintre aceste organizaţii ajutătoare să activeze în cadrul Statutului B.O.S. şi învăţăturii Bisericii.

Articolul 261

Preotul paroh va supraveghea şi va acorda îndrumări tuturor organizaţiilor, astfel încât activitatea lor să fie în conformitate cu învăţătura Bisericii.

Articolul 262

Fiecare membru al parohiei, în locurile unde există organizaţii ajutătoare, poate adera la acestea în condiţiile regulilor proprii acestora. Arhiereul eparhiot stabileşte excepţiile.

Capitolul V

Delicte bisericeşti

Articolul 263

Delictele bisericeşti faţă de canoanele şi prescripţiile bisericeşti, săvârşite de către preoţimea ambelor cinuri şi de către credincioşi, sunt cercetate şi judecate de arhiereul eparhiot şi de Consistoriul bisericesc eparhial, fiecare în sfera sa de competenţă.

Articolul 264

Arhiereul eparhiot poate judeca delictele bisericeşti conform obligaţiei funcţiei sau în baza plângerii depuse. Consistoriul bisericesc eparhial poate cerceta şi judeca delictele bisericeşti în baza plângerii scrise ori în baza îndrumărilor arhiereului eparhiot. Consistoriul bisericesc eparhial nu are în competenţa sa iniţierea cercetării delictului bisericesc conform obligaţiei funcţiei.

Articolul 265

În privinţa tuturor delictelor bisericeşti, arhiereul eparhiot hotărăşte dacă aşa-zisul delict se încadrează în competenţa sa, dacă nu, atunci înaintează cazul Consistoriului bisericesc pentru cercetare şi judecată.

Articolul 266

Delictele care, conform canoanelor şi prescripţiilor bisericeşti, sunt cercetate şi judecate de arhiereu şi de Consistoriul bisericesc eparhial sunt:

Articolul 267

Articolul 268

Pentru clericii ambelor cinuri pedepsele ca: avertismentul, dojana, canonisirea până la 15 zile şi oprirea până la o lună de la săvârşirea lucrărilor sfinte sunt pronunţate de arhiereul eparhiot în competenţă.

Articolul 269

Pedeapsa mutării în altă parte, oprirea mai mult de o lună de la săvârşirea lucrărilor sfinte şi celelalte pedepse le pronunţă numai Consistoriul bisericesc eparhial competent.

Articolul 270

Pentru credincioşi, pedepsele ca pierderea temporară a unor drepturi şi onoruri în Biserică, pe lângă avertisment, dojană şi canonisire, le pronunţă arhiereul competent, iar celelalte pedepse Consistoriul bisericesc eparhial în competenţă.

Articolul 271

Asupra pedepselor pronunţate de arhiereul eparhiot nu există dreptul de reclamaţie. Ele sunt imediat executorii.

Articolul 272

Arhiereul eparhiot poate micşora pedeapsa pronunţată de Consistoriul bisericesc eparhial la jumătate din pedeapsa primită.

Articolul 273

Articolul 274

Articolul 275

Nimeni nu poate fi pedepsit prin sancţiune bisericească fără posibilitatea de a cunoaşte acuzaţia împotriva sa şi fără posibilitatea de a răspunde la reclamaţie.

Articolul 276

Dacă delictul este judecat de arhiereul eparhiot, acuzatul va avea posibilitatea de a răspunde la acuzaţiile împotriva sa în scris sau verbal, aşa după cum, prin dreptul său, va hotărî arhiereul eparhiot.

Articolul 277

Dacă acuzaţia se dezbate în cadrul Consistoriului bisericesc eparhial, celui acuzat îi va fi predată copia reclamaţiei şi va avea posibilitatea de a se înfăţişa în faţa Consistoriului bisericesc eparhial ori personal ori prin înaintarea documentelor scrise. Dacă acuzatul alege să se prezinte personal înaintea Consistoriului bisericesc eparhial, atunci nu are dreptul la apărător legal.

Articolul 278

Consistoriul bisericesc eparhial poate aproba amânarea procedurii la cererea acuzatului prin dreptul său, dacă va considera că amânarea este necesară. Dacă acuzatul nu se prezintă personal sau în scris şi dacă nu a cerut şi nici nu i s-a aprobat amânarea procedurii, atunci Consistoriul bisericesc eparhial poate să rezolve cazul în absenţa sa, fără altă înştiinţare.

Articolul 279

Dacă împotriva clericului este adusă reclamaţie pentru vina care, după aprecierea arhiereului eparhiot, a provocat sminteală în popor şi serveşte drept ruşine cinului preoţesc, atunci arhiereul eparhiot poate, imediat ce se efectuează ancheta, opri un astfel de cleric de la slujirea celor sfinte până la şedinţa Consistoriului bisericesc eparhial.

Articolul 280

Arhiereul eparhiot poate dispune ca unui astfel de cleric să i se micşoreze, temporar, la jumătate drepturile ce i se cuvin.

Articolul 281

Cazurile de acest gen trebuie socotite ca urgente şi Consistoriul bisericesc eparhial este dator să le rezolve cel târziu într-un un an.

Articolul 282

În cazul acuzaţiei de abuz, de natură materială, cel acuzat poate fi eliberat din conducere până ce vina sa va fi definitiv cercetată şi judecată.

Articolul 283

Pedeapsa opririi de la săvârşirea celor sfinte, indiferent de durată, atrage micşorarea drepturilor ce se cuvin cu până la jumătate, în timpul săvârşirii pedepsei, şi aceasta în folosul înlocuitorului.

Articolul 284Atunci când clericului de mir şi monah îi este stabilită pedeapsa ca:

Articolul 285

Atunci când clericul de mir sau monah este pedepsit prin mustrare, avertisment sau canonisire de două ori într-o perioadă de 2 ani consecutivi, în plus faţă de pedeapsă, pierde dreptul înaintării în rang şi drepturile ce i se cuvin pentru cel mult 3 ani, conform hotărârii autorităţilor bisericeşti care au pronunţat pedeapsa.

Articolul 286

Dacă clericii ambelor cinuri, fiind în slujire bisericească, sunt condamnaţi la oprirea temporară sau permanentă de la slujirea lucrărilor sfinte, ei vor înceta a executa îndeplinirea funcţiilor lor în timpul duratei interdicţiei. În această perioadă a interdicţiei ei primesc jumătate din drepturile ce li se cuvin.

Articolul 287

Clericii care se află în serviciu de stat, imediat ce sunt condamnaţi la oprirea pe tot timpul vieţii de a săvârşi cele sfinte, pierd funcţiile lor în Biserică.

Articolul 288

Ordinele despre delictele şi pedepsele bisericeşti se referă şi la clericii pensionaţi, întrucât se pot aplica şi asupra lor.

Articolul 289

Consistoriul bisericesc eparhial este competent în domeniul său şi pentru controversele legate de căsătoria bisericească.

Articolul 290

Dacă unul dintre clericii ambelor cinuri sau unul dintre enoriaşi a săvârşit vreo faptă penală, Arhiereul eparhiot sau Consistoriul bisericesc eparhial, pe lângă aplicarea unei pedepse disciplinare, va sesiza organele abilitate ale statului în vederea luării măsurilor legale care se impun, respectiv judecarea şi pedepsirea vinovaţilor.

Articolul 291

Îndrumătorul pentru activitatea Consistoriului bisericesc eparhial îl constituie "Regulamentele disciplinare şi de procedură a B.O.S.".

Capitolul VI

Modificarea statutului

Articolul 292

Prezentul statut poate fi modificat numai cu două treimi din voturile celor prezenţi, la şedinţa ordinară sau extraordinară a Adunării eparhiale.

Articolul 293

Modificările din cadrul prezentului statut intră în vigoare după ratificarea lor de către Sfântul Sobor arhieresc al B.O.S.

Articolul 294

Textul redactat în limba sârbă şi cel redactat în limba română trebuie să fie identice în conţinut.

Articolul 295

Prezentul statut, ratificat de către Sfântul Sobor arhieresc al B.O.S., intră în vigoare la data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 296

După ratificarea prezentului statut, toate dispoziţiile anterioare referitoare la Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara nu vor fi valabile, dacă sunt în dezacord cu acest statut, în afară de faptul dacă este altfel exprimat prin prezentul statut.

Articolul 297(1) Prezentul statut a fost redactat în conformitate cu legislaţia română în vigoare:

...