CONVENŢIE din 5 martie 1998

Pe scurt

Această convenție este un acord între România și Regatul Olandei pentru a evita ca persoanele și companiile să plătească impozite de două ori pe același venit sau capital și pentru a preveni evaziunea fiscală.

Ce reglementează

• Impozitele pe venit și pe capital percepute de România și Olanda.
• Definițiile termenilor cheie folosiți în context fiscal, cum ar fi "rezident" și "sediu permanent".
• Reguli specifice pentru impozitarea veniturilor din proprietăți imobiliare și a profiturilor întreprinderilor.
• Modalități de rezolvare a situațiilor în care o persoană este considerată rezidentă în ambele state.

Cine este vizat

• Persoanele care sunt rezidente fie în România, fie în Regatul Olandei, sau în ambele state.
• Întreprinderile care își desfășoară activitatea în oricare dintre cele două state.

Puncte cheie

• Convenția se aplică impozitelor pe venit și pe capital, inclusiv impozitul pe venit, impozitul pe profit, impozitul pe salarii și impozitul pe dividende, atât în România, cât și în Olanda.
• O persoană este considerată rezidentă a unui stat dacă este supusă impozitării acolo pe baza domiciliului, rezidenței sau a altor criterii similare.
• Un "sediu permanent" este un loc fix de afaceri prin care o întreprindere își desfășoară activitatea, cum ar fi o sucursală sau o fabrică.
• Un șantier de construcții sau un proiect de instalare devine sediu permanent dacă durează mai mult de 12 luni.
• Veniturile din proprietăți imobiliare pot fi impozitate în statul în care se află proprietatea.
• Profiturile unei întreprinderi sunt impozabile doar în statul de rezidență, cu excepția cazului în care întreprinderea are un sediu permanent în celălalt stat.