CONVENŢIE din 20 iulie 2000

Pe scurt

Această convenție este un acord între România și Statele Unite Mexicane pentru a evita ca persoanele și companiile să plătească impozite de două ori pe același venit sau capital și pentru a preveni evaziunea fiscală.

Ce reglementează

• Impozitele pe venit și pe capital percepute de România și Mexic.
• Impozitele existente în România (impozitul pe venit, pe profit, pe veniturile din activități agricole) și în Mexic (impozitul federal pe venit).
• Impozitele identice sau similare introduse după semnarea convenției.
• Definiții cheie pentru termeni precum "România", "Mexic", "persoană", "societate", "sediu permanent" și "rezident".

Cui îi privește

• Persoanele care sunt rezidente fie în România, fie în Mexic, fie în ambele state.
• Companiile și alte asocieri de persoane care operează în ambele țări.

Puncte cheie

• Convenția se aplică impozitelor pe venit și pe capital, inclusiv impozitele pe câștigurile din vânzarea proprietăților și pe creșterea capitalului.
• Un "sediu permanent" include un loc fix de afaceri (ex: birou, fabrică, mină) sau un șantier/proiect de construcție care durează mai mult de 6 luni.
• Anumite activități, cum ar fi depozitarea, expunerea de mărfuri sau cumpărarea de produse, nu constituie un sediu permanent dacă au un caracter pregătitor sau auxiliar.
• Veniturile din proprietăți imobiliare situate într-un stat pot fi impozitate în acel stat, chiar dacă proprietarul este rezident al celuilalt stat.
• Profiturile unei întreprinderi sunt impozabile doar în statul său de rezidență, cu excepția cazului în care întreprinderea are un sediu permanent în celălalt stat.