DECIZIE nr. 136 din 7 martie 2013

Pe scurt

Decizia Curții Constituționale nr. 136/2013 respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, referitor la plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Decizia este definitivă și general obligatorie.

Puncte cheie

Textul criticat prevede că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, persoana vătămată și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicarea de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanța competentă să judece cauza în primă instanță; plângerea poate viza și dispoziția de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.
Critici invocate: încălcarea art. 21 (accesul liber la justiție) și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi) din Constituție, precum și a art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Autorul susținea că textul are în vedere numai soluțiile de neîncepere a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire, încetare sau clasare, nu și soluțiile de netrimitere în judecată confirmate anterior de judecător.
Curtea a reținut că, în realitate, se solicită completarea dispozițiilor legale, ceea ce excedează competenței sale: potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa textele controlate.
Ministerul Public și Guvernul au pus concluzii de inadmisibilitate; Avocatul Poporului și-a menținut punctul de vedere, exprimat de exemplu în Decizia nr. 568 din 29 mai 2012, în sensul constituționalității textului.
Soluția: respingerea excepției ca inadmisibilă, pronunțată în ședința publică din 7 martie 2013.

Cui se aplică

Persoanelor vătămate și celorlalte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate prin soluții de netrimitere în judecată, care pot formula plângere în termen de 20 de zile, precum și instanțelor sesizate cu asemenea plângeri în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Textul legii

DECIZIE nr. 136 din 7 martie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 209 din 12 aprilie 2013 Augustin Zegrean - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Călin Valentin Toma în Dosarul nr. 5.790/204/2012 al Judecătoriei Câmpina şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.520D/2012. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece prin criticile formulate se solicită modificarea textului legal contestat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 20 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.790/204/2012, Judecătoria Câmpina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Călin Valentin Toma în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate potrivit procedurii prevăzute de art. 278^1 din Codul de procedură penală. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece au în vedere numai soluţiile de neîncepere a urmăririi penale, scoatere, încetare sau clasare, fără a avea în vedere orice soluţie de netrimitere în judecată astfel cum a fost confirmată de judecător prin procedura prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală. Prin urmare, se limitează dreptul părţii vătămate de a avea o cale de acces la justiţie. Judecătoria Câmpina opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece motivele invocate de autor tind la completarea dispoziţiilor criticate. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut, spre exemplu, în Decizia nr. 568 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 iulie 2012, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie şi art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la Dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, în sensul de a reglementa posibilitatea atacării în faţa judecătorului nu numai a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, ci şi a soluţiilor de netrimitere în judecată confirmate anterior de judecător. În speţă prin sentinţa penală nr. 164 din 18 mai 2012 s-a admis plângerea formulată împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, sens în care s-a dispus atât desfiinţarea ordonanţei parchetului dată de primul-procuror cu privire la infracţiunea de tulburare a folosinţei locuinţei prevăzută de art. 320 din Codul penal, cât şi menţinerea soluţiei procurorului cu privire la infracţiuni prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005. Drept urmare, dosarul a fost trimis la parchet pentru începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 320 din Codul penal. În cadrul acestor cercetări petentul a solicitat din nou extinderea cercetărilor pentru infracţiunile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, deoarece prin sentinţa penală de mai sus judecătorul nu a precizat expres şi în dispozitiv că menţine soluţia parchetului pentru aceste fapte. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului în sensul dorit de autor. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Călin Valentin Toma în Dosarul nr. 5.790/204/2012 al Judecătoriei Câmpina. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru __________

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.