DECIZIE nr. 369 din 14 mai 2015

În scurt

Această decizie se referă la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.

Ce reglementează

Stabilirea sistemului de salarizare a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ pentru anul 2011.
Modificarea coeficienților de ierarhizare și de multiplicare în grilele de salarizare.
Raportarea la acte normative anterioare pentru calculul salariilor.
Uniformizarea salarizării în învățământ.

Cine este vizat

Personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Sindicatul Învățământului Preuniversitar Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat.

Puncte cheie

S-a ridicat excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 63/2011, susținând că aceasta a operat o reducere a salariilor fără a respecta condițiile constituționale.
Curtea de Apel Oradea a considerat prevederile legale criticate ca fiind constituționale, subliniind competența legiuitorului de a stabili sistemul de salarizare.
Curtea Constituțională a constatat că Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării și reglementarea unitară a domeniului, fără a afecta drepturile câștigate.
Curtea a reținut că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței anterioare referitoare la constituționalitatea acestei legi.

Textul legii

DECIZIE nr. 369 din 14 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 501 din 8 iulie 2015 Augustin Zegrean - preşedinte Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Daniel Marius Morar - judecător Mona-Maria Pivniceru - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Simona-Maya Teodoroiu - judecător Tudorel Toader - judecător Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat Cristina Avram şi alţii, în Dosarul nr. 1.279/83/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 263D/
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 264D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat Timea Bercea şi alţii, în Dosarul nr. 1.287/83/2014 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 264D/2015 la Dosarul nr. 263D/
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menţionate.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 264D/2015 la Dosarul nr. 263D/2015, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 3 februarie 2015, pronunţate în dosarele nr. 1.279/83/2014 şi nr. 1.287/83/2014, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat Cristina Avram şi alţii, respectiv Timea Bercea şi alţii, în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor privind obligarea la plata diferenţelor salariale dintre salariile acordate conform deciziilor de stabilire a drepturilor salariale emise în baza Legii nr. 63/2011 şi cele cuvenite potrivit Legii nr. 221/
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că Legea nr. 63/2011, instituind uniformizarea salariilor în învăţământ, a eliminat coeficienţii de ierarhizare din grilele de salarizare şi coeficienţii de multiplicare 1, înlocuindu-i cu valori care rezultă din înmulţirea celor doi coeficienţi. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Guvernul avea obligaţia să se raporteze la varianta legală şi constituţională a salarizării, respectiv la valorile rezultate din înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare şi de multiplicare prevăzuţi de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ. Însă, contrar dispoziţiilor art. 1 alin.

(5)din Constituţie şi Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11 din 8 octombrie 2012, Guvernul s-a raportat la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009 şi la acele ale art. 5 alin.

(6)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar. În acest mod, s-a operat, în fapt, încă o reducere a salariilor personalului didactic cu 25% faţă de nivelul prevăzut prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, fără ca această reducere a salariilor din învăţământ să respecte condiţiile prevăzute în art. 53 din Constituţie. 11. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă îşi exprimă opinia în sensul că prevederile legale criticate sunt constituţionale, arătând că legiuitorului îi aparţine competenţa stabilirii sistemului de salarizare a personalului bugetar, iar în realizarea politicilor sale, în funcţie de condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat, poate prevedea un regim salarial distinct, pentru anumite categorii de bugetari. De altfel, conform art. 16 alin.

(1)din Constituţie, egalitatea presupune uniformitate în cadrul aceleiaşi categorii de subiecţi de drept, respectiv aplicarea aceloraşi criterii de salarizare tuturor cadrelor didactice şi didactice auxiliare. Totodată, Legea nr. 63/2011 nu afectează drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a opinat în sensul că statul este în măsură să stabilească valoarea sumelor ce urmează a fi plătite angajaţilor săi, putând introduce, suspenda ori înceta plata unor astfel de sume, prin modificări legislative (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei). Mai mult, actul normativ criticat a fost adoptat tocmai pentru a fi realizată unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin.

(5)referitor la principiul legalităţii şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 - Protecţia proprietăţii cuprins în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că principala critică a autorilor excepţiei de neconstituţionalitate este aceea că salariile personalului didactic şi didactic auxiliar trebuiau să revină, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la cuantumul (calculat pe baza coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei) prevăzut de Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, coroborată cu Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie
Astfel, autorii excepţiei critică noua reglementare a salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar - Legea nr. 63/2011, cu privire la care Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, constatând constituţionalitatea acestora.
Referitor la încălcarea art. 1 alin.

(5)din Constituţie, Curtea a amintit, la paragraful 15 al acestei decizii, jurisprudenţa sa referitoare la dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. De asemenea, la acelaşi paragraf, Curtea a menţionat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful

Cu privire la exigenţele referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.
Prin aceeaşi decizie, paragraful 16, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, a existat o situaţie juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare şi de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecinţele modificărilor legislative şi ale soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul naţional de învăţământ.
De asemenea, prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea s-a pronunţat în cadrul controlului a priori de constituţionalitate asupra Legii privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ (devenită Legea nr. 63/2011), reţinând că acesta impune existenţa unei legislaţii previzibile, unitare şi coerente. De asemenea, impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea, ceea ce presupune obligaţii deopotrivă opozabile atât legiuitorului primar, cât şi celui delegat. Curtea a mai constatat că aceste exigenţe nu sunt încălcate, câtă vreme legea a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii socioprofesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. Această lege temporară a fost promovată în scopul de a crea premisele necesare pentru ca statul să îşi îndeplinească obligaţiile constituţionale menţionate, prin aplicarea măsurilor preconizate urmând să se asigure existenţa fondurilor necesare pentru ca întreg personalul din învăţământ să îşi poată primi drepturile cuvenite, în aceleaşi condiţii, fără discriminări. Totodată, Curtea, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a subliniat distincţia dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (în acest sens, a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94, şi Hotărârea din 20 mai 2010, pronunţată în Cauza Lelas împotriva Croaţiei, paragraful 58).
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate de Curte prin deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Referitor la invocarea Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11 din 8 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 31 octombrie 2012, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin.

(6)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 şi ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 - personalul didactic din învăţământ aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009 "are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008", Curtea reţine că dispoziţiile de lege care au făcut obiectul deciziei sus-menţionate au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care ar fi trebui să se aplice începând cu data de 1 ianuarie 2011, dar, potrivit art. 4 alin.

(2)din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul a stabilit că "în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010". Începând cu data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, care a reglementat încadrarea personalului didactic şi didactic auxiliar şi salarizarea acestui personal pe baza unor noi grile de salarizare, prevăzute în anexele la lege, ce instituie salarii de încadrare pentru fiecare funcţie în parte, fără raportare la un coeficient de multiplicare astfel cum era prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/

Aşadar, considerentele rezultate din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11 din 8 octombrie 2012 nu pot fi aplicate mutatis mutandis la situaţia legislativă actuală, şi anume la Legea nr. 63/2011, pentru că se referă la soluţii legislative diferite. Deciziile pronunţate în cadrul soluţionării unor recursuri în interesul legii reprezintă rezultatul unei activităţi de interpretare a legii, iar nu de legiferare, şi îşi găsesc aplicabilitatea atât timp cât norma interpretată este în vigoare.
Curtea observă că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, legiuitorul a reglementat prin art. 2 alin.

(1)şi

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, o majorare cu până la 10% a salariilor de bază şi a sporurilor, indemnizaţiilor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază, pentru anumite categorii de personal didactic din învăţământul preuniversitar, începând cu ianuarie 2014, iar prin art. 2 alin.

(2)-

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, o majorare cu 5% a salariilor de bază şi a sporurilor, indemnizaţiilor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază al personalului didactic şi didactic auxiliar, începând cu 1 martie 2015, şi cu 5% începând cu 1 septembrie

În final, Curtea ţine să sublinieze că, deşi legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârşitul anului 2015), totuşi, în activitatea de legiferare în această materie, legiuitorul trebuie să ţină seama că învăţământul constituie prioritate naţională, iar salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul şi importanţa activităţii prestate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Satu Mare, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat Cristina Avram şi alţii, respectiv Timea Bercea şi alţii, în dosarele nr. 1.279/83/2014 şi nr. 1.287/83/2014 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 mai 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Pentru magistrat-asistent Irina Loredana Gulie, semnează, în temeiul art. 426 alin.

(4)din Codul de procedură civilă, prim-magistrat-asistent, Marieta Safta ----

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.