ORDIN nr. 5.913 din 12 noiembrie 2009

Pe scurt

Acest ordin aprobă programele școlare pentru anumite discipline din învățământul liceal, la filiera vocațională, profil pedagogic și profil artistic. El stabilește ce se va preda la aceste discipline pentru a forma anumite competențe elevilor.

Ce reglementează

Programele școlare pentru disciplinele din curriculum diferențiat la profilul pedagogic.
Programele școlare pentru disciplinele din curriculum diferențiat la profilul artistic.
Abrogarea oricăror dispoziții contrare privind programele școlare menționate, la data intrării în vigoare a ordinului.
Structura și elementele unei programe școlare, inclusiv note de prezentare, competențe generale, valori și atitudini, competențe specifice și conținuturi, și sugestii metodologice.

Cui îi este adresat

Elevilor din învățământul liceal, filiera vocațională, profil pedagogic și profil artistic.
Cadrelor didactice care predau disciplinele menționate și autorilor de manuale școlare.

Puncte cheie

Sunt aprobate programele școlare pentru discipline precum Comunicare didactică (clasele a IX-a, a X-a și a XII-a), Managementul proiectelor (clasa a XI-a), Noile educații (clasa a XI-a), Biblioteconomie (clasele a XI-a-a XII-a), Psihopedagogia activităților ludice (clasele a XI-a-a XII-a), Educația adulților (clasa a XII-a) pentru profilul pedagogic.
Sunt aprobate programele școlare pentru discipline precum Bazele științifice ale conservării și restaurării (clasele a IX-a și a X-a), Instrument principal (clasa a IX-a), Materiale și tehnici utilizate în conservare-restaurare (clasele a IX-a și a X-a), Ansamblu coral (clasa a IX-a), Ansamblu orchestral (clasa a IX-a), Istoria muzicii (clasele a XI-a-a XII-a) pentru profilul artistic.
Programele școlare vizează formarea unor competențe de profil, care să contribuie la eficientizarea actului didactic și la pregătirea elevilor pentru integrarea socio-profesională.
Implementarea prevederilor acestui ordin este responsabilitatea Secretariatului de Stat pentru Învățământul Preuniversitar, Direcției generale educație timpurie, școli, performanță și programe, Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar, inspectoratelor școlare județene și al municipiului București, precum și a conducerilor unităților de învățământ.

Textul legii

ORDIN nr. 5.913 din 12 noiembrie 2009 privind aprobarea de programe şcolare pentru discipline pentru curriculum diferenţiat în învăţământul liceal, la filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil artistic Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 23 din 12 ianuarie 2010 În conformitate cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 51/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, ministrul educaţiei, cercetării şi inovării, interimar, emite prezentul ordin. Articolul 1 Se aprobă programele şcolare pentru următoarele discipline pentru curriculum diferenţiat, în învăţământul liceal, filiera vocaţională, profil pedagogic: Comunicare didactică - clasele a IX-a, a X-a şi a XII-a, Managementul proiectelor - clasa a XI-a, Noile educaţii - clasa a XI-a, Biblioteconomie - clasele a XI-a-a XII-a, Psihopedagogia activităţilor ludice - clasele a XI-a-a XII-a, Educaţia adulţilor - clasa a XII-a. Aceste programe şcolare sunt prevăzute în anexa nr. 1*), care face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul 2 Se aprobă programele şcolare pentru următoarele discipline pentru curriculum diferenţiat, în învăţământul liceal, filiera vocaţională, profil artistic: Bazele ştiinţifice ale conservării şi restaurării - clasele a IX-a şi a X-a, Instrument principal - instrumente cu coarde - clasa a IX-a, Instrument principal - pian - clasa a IX-a, Instrument principal [Instrumentele orchestrei simfonice: instrumente de suflat - percuţie] - clasele a IX-a-a X-a, Materiale şi tehnici utilizate în conservare-restaurare - clasele a IX-a şi a X-a, Ansamblu coral - clasa a IX-a, Ansamblu orchestral - clasa a IX-a, Istoria muzicii - clasele a XI-a-a XII-a. Aceste programe şcolare sunt prevăzute în anexa nr. 2*), care face parte integrantă din prezentul ordin. _________ Notă ... *) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1. Articolul 3

(1)Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. ...

(2)La data intrării în vigoare a prezentului ordin, orice dispoziţie contrară privind programele şcolare menţionate la art. 1 şi art. 2 se abrogă. ... Articolul 4 Secretariatul de Stat pentru Învăţământul Preuniversitar, Direcţia generală educaţie timpurie, şcoli, performanţă şi programe, Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar, inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi conducerile unităţilor de învăţământ duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin. p. Ministrul educaţiei, cercetării şi inovării, interimar, Cătălin Ovidiu Baba, secretar de stat Bucureşti, 12 noiembrie

Nr. 5.
Anexa 1 MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII PROGRAMĂ ŞCOLARĂ COMUNICARE DIDACTICĂ CLASELE a IX-a şi a X-a CICLUL INFERIOR AL LICEULUI Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil pedagogic specializările: învăţător/educatoare, instructor animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, pedagog şcolar, bibliotecar documentarist CLASA a XII-a CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil pedagogic, specializarea pedagog şcolar Bucureşti, 2009 NOTĂ DE PREZENTARE Prezenta programă şcolară stabileşte oferta educaţională pentru disciplina Comunicare didactică care urmează să fie realizată la Filiera vocaţională - Profil pedagogic, specializările învăţător/educatoare, instructor animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, bibliotecar documentarist şi pedagog şcolar, în bugetul de timp alocat în conformitate cu statutul şi locul acestei discipline în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Disciplina se centrează pe studierea problematicii comunicării realizate în spaţiul educaţional şi vizează formarea unor competenţe de profil, care să contribuie la eficientizarea actului didactic. Prin studierea disciplinei Comunicare didactică se urmăreşte: ● dezvoltarea la elevi a gândirii critice şi raţionale, corectă din punct de vedere logic, care să le favorizeze dezvoltarea competenţelor de comunicare; ● dobândirea de către elevi a instrumentelor necesare controlului situaţiilor de comunicare, în vederea pregătirii acestora pentru integrarea socio-profesională activă. Astfel, demersul urmărit prin programa şcolară permite familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice, dar şi dobândirea unor competenţe de tip funcţional, referitoare la comunicarea didactică, managementul situaţiilor de comunicare realizate în clasă, competenţe relevante pentru rolurile asumate de elevi în prezent şi în viitor, în viaţa profesională. Prin structură şi conţinut, programa şcolară oferă elevilor posibilitatea de a înţelege mai bine rolul comunicării educaţionale în desfăşurarea unui proces instructiv-educativ eficient, precum şi posibilitatea de a preveni disfuncţionalităţile/erorile care pot interveni în cadrul acestui proces. Această abordare are la bază ideea importanţei comunicării în activitatea umană, profesională sau socială, în gestionarea situaţiilor de negociere sau în rezolvarea conflictelor interpersonale ivite. Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC ) conturează, pentru absolvenţii învăţământului obligatoriu (clasele a IX-a şi a X-a), un "profil de formare european" structurat pe opt domenii de competenţe-cheie: ● Comunicare în limba maternă, ● Comunicare în limbi străine, ● Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii, ● Competenţă digitală, ● A învăţa să înveţi, ● Competenţe sociale şi civice, ● Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat, ● Sensibilizare şi exprimare culturală. Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele şcolarităţii obligatorii (clasele a IX-a şi a X-a) şi de care are nevoie fiecare tânăr pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe-cheie se realizează la intersecţia mai multor paradigme educaţionale şi vizează atât unele domenii "academice", cât şi aspecte inter- şi transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul conjugat al mai multor arii curriculare. Contribuţia disciplinei Comunicare didactică la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie în sistem european este nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă (prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie), cât şi contribuţia indirectă/sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie. Disciplina Comunicare didactică contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia desfăşurată pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoarele domenii de competenţe-cheie: ● Competenţe sociale şi civice ● Comunicare în limba maternă ● A învăţa să înveţi ● Sensibilizare şi exprimare culturală Principiile care stau la baza elaborării prezentei programe şcolare sunt următoarele: ● centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative; ● formarea, potrivit specificului disciplinei şi particularităţilor de vârstă ale elevilor, a competenţelor-cheie formulate la nivel european; ● asigurarea coerenţei intra- şi interdisciplinare, intra- şi intercurriculare; ● dezvoltarea unor strategii didactice eficiente în raport cu necesitatea asigurării continuităţii şi a progresului de la o clasă la alta în formarea competenţelor; ● asigurarea calităţii în educaţie. Structura programei şcolare include următoarele elemente: - Notă de prezentare - Competenţe generale - Valori şi atitudini - Competenţe specifice şi conţinuturi - Sugestii metodologice Competenţele generale se definesc pe discipline de studiu, având un grad ridicat de generalitate şi de complexitate şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului. Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut, corelaţia propusă având în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea. Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu şi sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine care nu este obligatorie, cadrele didactice având libertatea de a aborda unităţile de conţinut într-o altă ordine, cu condiţia respectării logicii interne a disciplinei. Prezenta programă şcolară se orientează către latura pragmatică a aplicării curriculumului: corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permiţând profesorului să realizeze conexiuni explicite între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă. Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea practic-aplicativă a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţiei. Sugestiile metodologice cuprind recomandări pentru proiectarea demersului didactic, având rolul de a orienta cadrele didactice în utilizarea programei şcolare, în vederea proiectării şi realizării activităţilor de predare-învăţare-evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei. Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui "organizator" în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare, programa şcolară pentru disciplina Comunicare didactică urmăreşte valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice, precum şi elaborarea unor sugestii metodologice. Programa şcolară se adresează atât cadrelor didactice, cât şi autorilor de manuale; prin urmare lectura integrală şi personalizată a programei şcolare precum şi înţelegerea logicii interne a acesteia reprezintă condiţii obligatorii atât în vederea proiectării activităţii didactice, cât şi în procesul de elaborare a manualelor şcolare alternative. Programa şcolară este concepută într-o manieră care să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor. Cadrele didactice şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile programei şcolare nu trebuie considerate inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte. COMPETENŢE GENERALE VALORI ŞI ATITUDINI Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Comunicare didactică au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini: ● exigenţă faţă de calitatea actului comunicaţional de factură didactică; ● disponibilitate şi interes pentru comunicare, în general şi pentru comunicarea didactică, în special; ● încredere în abilităţile proprii de comunicare; ● relaţionare pozitivă cu ceilalţi; ● coerenţă şi rigoare în exprimare; ● gândire critică şi flexibilă; ● independenţă în gândire şi în acţiune; ● capacitate de interinfluenţare, în sens pozitiv, în comunicare; ● respect în relaţionarea cu alteritatea; ● participarea activă şi interactivă în dezbateri; ● implicare responsabilă şi fair-play în luarea deciziilor; COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI - clasa a IX-a - - specializările: învăţător/educatoare, instructor animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, pedagog şcolar, bibliotecar documentarist COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI - clasa a X-a - - specializările: învăţător/educatoare, instructor animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, pedagog şcolar, bibliotecar documentarist COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI - clasa a XII-a - - specializarea pedagog şcolar SUGESTII METODOLOGICE Prezenta programă şcolară se adresează profesorilor care predau disciplina Comunicare didactică, fiind concepută în aşa fel încât să le permită: ● să orienteze elevii în realizarea actului de comunicare didactică, prin apelul la concepte şi practici adecvate specificului didactic; ● să-şi orienteze propria activitate în vederea formării, la elevi, a competenţelor de comunicare cu specific didactic; ● să manifeste creativitate în adecvarea demersului didactic la particularităţile elevilor cu care lucrează. Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în scopul formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară. Valorizarea competenţelor-cheie şi asigurarea transferabilităţii acestora la nivelul diferitelor activităţi cu specific didactic, considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor de comunicare didactică specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care: ● utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor şi consolidarea continuă a capacităţilor; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua, a spiritului reflexiv şi autoexigenţei; ● utilizarea în procesul instructiv-educativ a unor metode activ-participative (cum ar fi învăţarea prin descoperire, problematizarea, învăţarea în cooperare, studiul de caz, simularea, jocul de roluri, dezbaterea), care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, deschis şi creativ; ● crearea unui cadru educaţional menit să încurajeze interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă, angajarea elevului în procesul de învăţare şi dobândirea competenţelor de participare activă la desfăşurarea activităţilor şcolare şi extraşcolare; ● rezolvarea de situaţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice comunicării didactice şi construirea unor exemplificări pentru noţiunile însuşite, iar, pe de altă parte, rezolvarea unor situaţii-problemă; ● utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de organizare a activităţii (frontală, pe grupe şi individuală); ● utilizarea, în activitatea instructiv-educativă, a calculatorului ca mijloc modern de instruire, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive. Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la: ● dobândirea competenţelor funcţionale esenţiale pentru realizarea unei comunicări didactice adecvate, precum: gândire critică, capacitate de utilizare facilă a informaţiilor deţinute şi de reconstrucţie a acestora în sisteme informaţionale noi, capacitate de adaptare a discursului la un context situaţional dat; ● exersarea unor deprinderi de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea; ● dezvoltarea şi exersarea în diferite situaţii de comunicare a capacităţii de argumentare; ● aplicarea unor algoritmi, reguli şi principii în scopul folosirii informaţiei în cadrul disciplinei, precum şi valorificarea acestora în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice cu specific didactic; Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acestei experienţe. Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Din perspectiva demersului educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor, analiza produselor activităţii. Procesul de evaluare va pune accent pe: ● corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară ● valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev; ● recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale; ● utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare. Coordonatorii elaborării programei şcolare: Consultant pe probleme de curriculum: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ MANAGEMENTUL PROIECTELOR CLASA a XI-a CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI CURRICULUM DIFERENŢIAT FILIERA VOCAŢIONALĂ - PROFIL PEDAGOGIC SPECIALIZAREA: BIBLIOTECAR-DOCUMENTARIST INSTRUCTOR-ANIMATOR, INSTRUCTOR PENTRU ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE Bucureşti, 2009 NOTĂ DE PREZENTARE Prezenta programă şcolară stabileşte oferta educaţională pentru filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializările bibliotecar-documentarist, instructor-animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, în bugetul de timp alocat conform statutului şi locului pe care-l ocupă această disciplină în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Acesta stabileşte studierea disciplinei Managementul proiectelor, 1 oră/săptămână, la clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, ca disciplină de curriculum diferenţiat, fiind încadrată în grupul disciplinelor psihologice şi pedagogice. Disciplina Managementul proiectelor vizează în spaţiul educaţional formarea competenţelor necesare pentru iniţierea, proiectarea, elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea tuturor categoriilor de activităţi şi tehnici specifice activităţii didactice bazate pe proiect. Disciplina Managementul proiectelor abordează atât strategia de predare-învăţare bazată pe proiectul de investigaţie, cât şi proiectul ca demers instituţional. Prin studierea disciplinei Managementul proiectelor se urmăreşte: ● dezvoltarea la elevi a capacităţii de argumentare, a gândirii critice şi raţionale, a competenţelor de comunicare; ● dobândirea de către elevi a instrumentelor necesare iniţierii şi monitorizării situaţiilor de cercetare şi abordare inovativă a problematicii educaţionale; ● dobândirea unor tehnici şi strategii de management necesare în instituţiile în care de aplică proiectul educaţional, în raport cu diferite grupuri şi categorii de beneficiari, elevi de diferite vârste, adulţi. Demersul urmărit prin programa şcolară permite familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice, dar şi dobândirea unor competenţe de tip funcţional, referitoare la societate, management şi argumentare, competenţe relevante pentru rolurile asumate de elevi în prezent şi în viitor, în viaţa privată şi publică. Prin structură şi conţinut, programa şcolară oferă elevilor posibilitatea de a înţelege mai bine rolul proiectului în desfăşurarea unui proces instructiv-educativ eficient, precum şi posibilitatea de a preveni disfuncţionalităţile/erorile care pot interveni în cadrul acestui proces. Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC ) creionează profilul absolventului din învăţământul liceal, profil care are la bază opt domenii de competenţe-cheie, respectiv: ● Comunicare în limba maternă, ● Comunicare în limbi străine, ● Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii, ● Competenţă digitală, ● A învăţa să înveţi, ● Competenţe sociale şi civice, ● Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat, ● Sensibilizare şi exprimare culturală. Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi aptitudini pe care tânărul se va baza pentru o bună integrare şi inserţie atât la nivel social cât şi pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe-cheie se realizează cu ajutorul mai multor paradigme educaţionale vizând atât domenii "academice" cât şi o serie de aspecte inter- şi transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul conjugat al mai multor arii curriculare. Contribuţia disciplinei Managementul proiectelor la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie este atât directă, prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie referitoare la comunicare, învăţare continuă, spirit de iniţiativă şi antreprenoriat, cât şi indirectă, prin sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie asociate. Disciplina Managementul proiectelor contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoare domenii de competenţe-cheie: - Competenţe sociale şi civice - Comunicare în limba maternă - Comunicare în limbi străine - A învăţa să înveţi - Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii - Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat - Sensibilizare şi exprimare culturală - Competenţă digitală. Principiile care întemeiază elaborarea prezentei programe şcolare sunt în conformitate cu principiile didacticii moderne, respectând caracterul general-normativ, sistematic, dinamic şi deschis: - centrarea pe elev, ca subiect al activităţii didactice; - compatibilizarea curriculumului naţional cu cel european, prin formarea, potrivit specificului disciplinei, a particularităţilor de vârstă şi individualităţii elevilor, a competenţelor-cheie formulate la nivel european; - realizarea unei strânse legături între partea teoretică şi cea practică a conţinutului informaţional; - asigurarea coerenţei intra- şi interdisciplinare, intra- şi intercurriculare; - dezvoltarea unor strategii didactice eficiente în raport cu necesitatea asigurării continuităţii şi a progresului de la o clasă la alta în formarea competenţelor; - asigurarea calităţii în educaţie. Structura programei include următoarele componente: ● Nota de prezentare, ● Competenţe generale, ● Competenţe specifice şi conţinuturi ● Valori şi atitudini, ● Sugestii metodologice. Competenţele generale se definesc pe discipline de studiu, au un grad ridicat de generalitate, de complexitate şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului. Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut, corelaţia propusă având în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea. Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu şi sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine care nu este obligatorie, cadrele didactice având libertatea de a aborda unităţile de conţinut într-o altă ordine, cu condiţia respectării logicii interne a disciplinei. Prezenta programă şcolară orientează către latura pragmatică a aplicării curriculumului: corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permite profesorului să realizeze conexiunea explicită între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă. Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea afectiv-atitudinală şi morală a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţionale. Sugestiile metodologice cuprind recomandări pentru proiectarea demersului didactic, având rolul de a orienta cadrele didactice în utilizarea programei şcolare, în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei. Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui "organizator" în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare, programa şcolară realizată pentru disciplina Managementul proiectelor urmăreşte valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţe specifice; elaborarea sugestiilor metodologice. Programa şcolară se adresează atât cadrelor didactice, cât şi autorilor de manuale, prin urmare lectura integrală şi personalizată a programei şcolare precum şi înţelegerea logicii interne a acesteia reprezintă condiţii obligatorii atât în vederea proiectării activităţii didactice, cât şi în procesul de elaborare a manualelor şcolare alternative. Programa şcolară este în aşa fel concepută, încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor. Cadrele didactice şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile programei şcolare nu trebuie privite ca reţetare inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte. COMPETENŢE GENERALE VALORI ŞI ATITUDINI Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Managementul proiectelor promovează următoarele valori şi atitudini: ● participare la viaţa socială fundamentată pe elaborarea de proiecte ● disponibilitate şi interes pentru managementul grupurilor de elevi, în general, pentru conceperea şi gestionarea unor proiecte educative, în special ● încredere în abilităţile manageriale proprii ● relaţionare pozitivă cu ceilalţi ● gândire critică şi flexibilă ● capacitate de a lua decizii întemeiate pe argumente ● independenţă în gândire şi în acţiune ● exigenţă faţă de calitatea actului managerial ● creativitate în conceperea unui proiect educaţional COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI SUGESTII METODOLOGICE Prezenta programă şcolară se adresează profesorilor care predau disciplina Managementul proiectelor, fiind concepută în aşa fel încât să le permită: ● să orienteze elevii în realizarea actului de comunicare didactică, prin apelul la concepte şi practici adecvate specificului didactic; ● să-şi orienteze propria activitate înspre formarea la elevi a competenţelor de comunicare cu specific didactic; ● să manifeste creativitate în adecvarea demersului didactic la particularităţile elevilor cu care lucrează. Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în scopul formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară. Valorizarea competenţelor-cheie şi asigurarea transferabilităţii acestora la nivelul diferitelor activităţi cu specific didactic, considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor de comunicare didactică specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care: ● utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor şi consolidarea continuă a capacităţilor; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua, a spiritului reflexiv şi autoexigenţei; ● utilizarea în procesul instructiv-educativ a unor metode activ-participative (cum ar fi învăţarea prin descoperire, problematizarea, învăţarea în cooperare, studiul de caz, simularea, jocul de roluri, dezbaterea), care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, deschis şi creativ; ● crearea unui cadru educaţional menit să încurajeze interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă, angajarea elevului în procesul de învăţare şi dobândire a competenţelor de participare activă în spaţiul social, economic şi cultural; ● rezolvarea de situaţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice managementul proiectelor şi construirea unor exemplificări pentru noţiunile însuşite, iar pe de altă parte, rezolvarea unor situaţii problemă; ● utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de organizare a activităţii (individuală/frontală şi pe grupe); ● utilizarea, în activitatea instructiv-educativă, a noilor tehnologii de informare şi comunicare ca mijloace moderne de instruire, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive. Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la: ● dobândirea competenţelor funcţionale esenţiale pentru reuşita socială precum: gândire critică, utilizare facilă a informaţiilor deţinute şi de reconstrucţie a acestora în sisteme informaţionale noi; ● exersarea unor deprinderi de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea; ● dezvoltarea şi exersarea în diferite situaţii de comunicare a capacităţii de argumentare; ● aplicarea unor algoritmi, reguli şi principii în scopul folosirii informaţiei în cadrul disciplinei, precum şi valorificarea acestora în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice cu specific didactic. Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acestei experienţe. Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Din perspectiva demersului educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor, analiza produselor activităţii. Procesul de evaluare va pune accent pe: - corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară; - valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev; - recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale; - utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare. Coordonatorii elaborării programei şcolare: Consultant în domeniul curriculumului: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ NOILE EDUCAŢII CLASA a XI-a CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil pedagogic specializările: pedagog şcolar, bibliotecar-documentarist Bucureşti, 2009 NOTĂ DE PREZENTARE Prezenta programă şcolară stabileşte oferta educaţională care urmează să fie realizată la filiera vocaţională - profil pedagogic, specializările bibliotecar-documentarist şi pedagog şcolar, în bugetul de timp alocat în conformitate cu statutul şi locul acestei discipline în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Acesta stabileşte studierea disciplinei Noile educaţii, 1 oră/săptămână, la clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, ca disciplină de curriculum diferenţiat, fiind încadrată în grupul disciplinelor psihologice şi pedagogice. Disciplina se centrează pe studierea problematicii noilor educaţii şi vizează formarea unor competenţe de profil, care să contribuie la eficientizarea procesului instructiv-educativ. Prin studierea disciplinei Noile educaţii se urmăreşte: ● dezvoltarea la elevi a capacităţii de identificare şi analiză critică a problematicii educaţiei în societatea contemporană; ● dobândirea de către elevi a instrumentelor necesare promovării şi valorificării conţinuturilor şi mesajelor noilor educaţii în diverse contexte educaţionale. Demersul urmărit prin programa şcolară permite familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice, dar şi dobândirea unor competenţe de tip funcţional, referitoare la noile educaţii, realizarea finalităţilor acestora prin implementarea conţinuturilor vizate într-o varietate de contexte educaţionale de factură nonformală şi informală, competenţe relevante pentru rolurile ce vor fi asumate de elevi în viitor, în viaţa profesională. Prin structură şi conţinut, programa şcolară oferă elevilor posibilitatea de a înţelege mai bine rolul şi funcţiile noilor educaţii în contextul provocărilor educaţionale generate de o societate în permanentă schimbare. Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru absolvenţii învăţământului liceal, un "profil de formare european" structurat pe opt domenii de competenţe-cheie: ● Comunicare în limba maternă, ● Comunicare în limbi străine, ● Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii, ● Competenţă digitală, ● A învăţa să înveţi, ● Competenţe sociale şi civice, ● Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat, ● Sensibilizare şi exprimare culturală. Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini de care are nevoie fiecare tânăr pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe-cheie se realizează la intersecţia mai multor paradigme educaţionale şi vizează atât unele domenii "academice", cât şi aspecte inter - şi transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul conjugat al mai multor arii curriculare. Contribuţia disciplinei Noile educaţii la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie este nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă (prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie), cât şi contribuţia indirectă/sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie. Disciplina Noile educaţii contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie vizând educaţia desfăşurată pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoarele domenii de competenţe-cheie: ● Competenţe sociale şi civice ● Comunicare în limba maternă ● A învăţa să înveţi ● Sensibilizare şi exprimare culturală Principiile care stau la baza elaborării prezentei programe şcolare sunt următoarele: ● centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative; ● formarea, potrivit specificului disciplinei şi particularităţilor de vârstă ale elevilor, a competenţelor-cheie formulate la nivel european; ● asigurarea coerenţei intra- şi interdisciplinare, intra- şi intercurriculare; ● dezvoltarea unor strategii didactice eficiente în raport cu necesitatea asigurării continuităţii şi a progresului de la o clasă la alta, în formarea competenţelor; ● asigurarea calităţii în educaţie. Structura programei şcolare include următoarele elemente: - Notă de prezentare - Competenţe generale - Valori şi atitudini - Competenţe specifice şi conţinuturi - Sugestii metodologice Competenţele generale se definesc pe discipline de studiu, având un grad ridicat de generalitate şi de complexitate, şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului. Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut, corelaţia propusă având în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea. Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu şi sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine care nu este obligatorie, cadrele didactice având libertatea de a aborda unităţile de conţinut într-o altă ordine, cu condiţia respectării logicii interne a disciplinei. Prezenta programă şcolară se orientează către latura pragmatică a aplicării curriculumului, corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permiţând profesorului să realizeze conexiuni explicite între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă. Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea practic-aplicativă a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţiei. Sugestiile metodologice cuprind recomandări pentru proiectarea demersului didactic, având rolul de a orienta cadrele didactice în utilizarea programei şcolare, în vederea proiectării şi realizării activităţilor de predare-învăţare-evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei. Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui "organizator" în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare, programa şcolară realizată pentru disciplina Noile educaţii urmăreşte valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea unor sugestii metodologice. Programa şcolară se adresează atât cadrelor didactice, cât şi autorilor de manuale; lectura integrală şi personalizată a programei şcolare, precum şi înţelegerea logicii interne a acesteia reprezintă condiţii obligatorii, atât în vederea proiectării activităţii didactice, cât şi în procesul de elaborare a manualelor şcolare alternative. Programa şcolară este concepută într-o manieră care să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor. Cadrele didactice şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o varietate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile programei şcolare nu trebuie considerate inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte. COMPETENŢE GENERALE VALORI ŞI ATITUDINI Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Noile educaţii au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini: ● exigenţă faţă de calitatea şi completitudinea actului educaţional nedidactic ● participare la viaţa socio-culturală a comunităţii ● relaţionare pozitivă cu ceilalţi ● gândire critică şi flexibilă ● independenţă în gândire şi în acţiune ● respect în relaţionarea cu alteritatea ● participare activă la viaţa socială ● implicare responsabilă şi fair-play în luarea deciziilor ● angajarea în relaţii de parteneriat socio-educaţional cu şcoala, familia, autorităţile locale şi cu alte instituţii cu responsabilităţi educaţionale ● atitudine deschisă faţă de nou ● disponibilitate pentru schimbare şi dezvoltare COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI SUGESTII METODOLOGICE Prezenta programă şcolară se adresează profesorilor care predau disciplina Noile educaţii, fiind concepută în aşa fel încât să le permită: - să orienteze elevii în cunoaşterea conceptelor şi practicilor de promovare a noilor educaţii; - să-şi orienteze propria activitate spre identificarea posibilităţilor de valorificare a conţinuturilor noilor educaţii în diverse situaţii de învăţare; - să manifeste creativitate în adecvarea demersului educaţional în funcţie de contextul educaţional şi de particularităţile participanţilor la acţiunea educaţională. Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în scopul formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară. Valorizarea competenţelor-cheie şi asigurarea transferabilităţii acestora la nivelul diferitelor activităţi cu specific didactic, considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor de comunicare didactică specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care: ● utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor şi consolidarea continuă a capacităţilor; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua, a spiritului reflexiv şi autoexigenţei; ● utilizarea în procesul instructiv-educativ a unor metode activ-participative (cum ar fi învăţarea prin descoperire, problematizarea, învăţarea în cooperare, studiul de caz, simularea, jocul de roluri, dezbaterea), care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, deschis şi creativ; ● crearea unui cadru educaţional menit să încurajeze interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă, angajarea elevului în procesul de învăţare şi dobândirea competenţelor de participare activă la desfăşurarea activităţilor şcolare şi extraşcolare; ● rezolvarea de situaţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice noilor educaţii şi construirea unor exemplificări pentru noţiunile însuşite, iar, pe de altă parte, rezolvarea unor situaţii-problemă; ● utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de organizare a activităţii (frontală, pe grupe şi individuală); ● utilizarea în activitatea instructiv-educativă a calculatorului, ca mijloc modern de instruire, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive. Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la: ● dobândirea competenţelor funcţionale esenţiale pentru realizarea unei comunicări didactice adecvate, precum: gândire critică, capacitate de utilizare facilă a informaţiilor deţinute şi de reconstrucţie a acestora în sisteme informaţionale noi, capacitate de adaptare a discursului la un context situaţional dat; ● exersarea unor deprinderi de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea; ● dezvoltarea şi exersarea în diferite situaţii de comunicare a capacităţii de argumentare; ● aplicarea unor algoritmi, reguli şi principii în scopul folosirii informaţiei în cadrul disciplinei, precum şi valorificarea acestora în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice cu specific didactic. Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acestei experienţe. Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Din perspectiva demersului educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: referatul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor, analiza produselor activităţii. Procesul de evaluare va pune accent pe: - corelarea directă a rezultatelor evaluate, cu competenţele specifice vizate de programa şcolară; - valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev; - recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale; - utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare. Coordonatorii elaborării programei şcolare: Consultant în domeniul curriculumului: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ BIBLIOTECONOMIE CLASELE a XI-a şi a XII-a CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI CURRICULUM DIFERENŢIAT FILIERA VOCAŢIONALĂ - PROFIL PEDAGOGIC SPECIALIZAREA: BIBLIOTECAR-DOCUMENTARIST Bucureşti, 2009 NOTĂ DE PREZENTARE Prezenta programă şcolară stabileşte oferta educaţională care urmează să fie realizată în ciclul superior al liceului, Filiera Vocaţională - Profil Pedagogic, Specializarea Bibliotecar-Documentarist, în bugetul de timp alocat în conformitate cu statutul şi locul acestei discipline în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Acesta prevede studierea la clasele a XI-a şi a XII-a a disciplinei Biblioteconomie care înglobează totalitatea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice necesare organizării bibliotecii, a clasificării colecţiilor a conservării şi prezervării lor, precum şi cunoştinţele fundamentale necesare activităţii complexe de management de bibliotecă, marketing şi PR. Programa şcolară pentru disciplina Biblioteconomie pune accent pe transmiterea cunoştintelor necesare activităţii în biblioteca şcolară, pe formarea deprinderilor de catalogare şi de clasificare a publicaţiilor, pe manifestarea unui comportament adecvat în relaţia cu publicul, în conformitate cu deontologia profesională, şi organizarea unei biblioteci moderne, care să corespundă standardelor internaţionale în domeniu şi care să faciliteze dobândirea unor competenţe de tip acţional, fundamentale pentru rolurile asumate în profesia de bibliotecar-documentarist. Demersul urmărit prin programa şcolară permite, pe de o parte, familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice şi practice, iar pe de altă parte, dobândirea unor competenţe de tip funcţional, referitoare la activitatea desfăşurată în bibliotecă, competenţe pe care le considerăm relevante pentru rolurile asumate de elevi în prezent şi în viitor, în postura de absolvenţi de liceu de tip vocaţional, specializarea bibliotecar-documentarist. Prin structură şi conţinut, programa şcolară pentru clasele a XI-a şi a XII-a oferă elevilor posibilitatea de a înţelege activitatea care se desfăşoară în bibliotecă. Această abordare are în vedere importanţa cunoaşterii datelor concrete propuse de disciplină, demonstrarea competenţelor formate în cadrul specializării dobândite şi aplicarea lor imediată în cadrul orelor de tip practic susţinute în biblioteca şcolară. Prin urmare, obiectivele urmărite sunt: construirea unor abilităţi, evaluarea şi utilizarea acestora în vederea dobândirii competenţelor de lucru. Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC ) conturează, pentru absolvenţii învăţământului liceal, un "profil de formare european" structurat pe opt domenii de competenţe-cheie: comunicare în limba maternă; comunicare în limbi străine; competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii; competenţă digitală; a învăţa să înveţi; competenţe sociale şi civice; spirit de iniţiativă şi antreprenoriat; sensibilizare şi exprimare culturală. Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele şcolarităţii de care are nevoie fiecare tânăr pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, incluziune socială şi angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe-cheie se realizează la intersecţia mai multor paradigme educaţionale şi vizează atât unele domenii "academice", cât şi aspecte inter- şi transdisciplinare, metacognitive, realizabile prin efortul conjugat al mai multor arii curriculare. Contribuţia disciplinei Biblioteconomie la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie europene este nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă - prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor competenţe-cheie, cât şi contribuţia indirectă /sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie. Disciplina Biblioteconomie contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoarele domenii de competenţe-cheie: ● Competenţe sociale şi civice; ● Comunicare în limba maternă; ● A învăţa să înveţi; ● Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat; ● Sensibilizare şi exprimare culturală; ● Competenţă digitală. Principiile care stau la baza elaborării prezentei programe şcolare sunt următoarele: - centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative; - compatibilizarea curriculumului naţional cu cel european, prin formarea, potrivit specificului disciplinei şi particularităţilor de vârstă ale elevilor, a competenţelor-cheie formulate la nivel european; - asigurarea coerenţei intra şi interdisciplinare, intra şi intercurriculare; - dezvoltarea unor strategii didactice eficiente în raport cu necesitatea asigurării continuităţii şi a progresului de la o clasă la alta în formarea competenţelor; - asigurarea calităţii în educaţie. Programa şcolară este concepută pentru curriculum diferenţiat şi are în vedere conţinuturile pentru clasele cu o oră/săptămână. Structura programei şcolare include următoarele elemente: ● Notă de prezentare; ● Competenţe generale; ● Valori şi atitudini; ● Competenţe specifice şi conţinuturi pentru clasele a XI-a şi a XII-a; ● Sugestii metodologice. Conţinuturile nemarcate prin asterisc (*) se adresează claselor ai căror elevi studiază disciplina Biblioteconomie 1 oră/săptămânal. Pentru clasele ai căror elevi studiază disciplina Biblioteconomie în 2 ore/săptămânal (1 oră/săptămânal şi, conform planului-cadru, 1 oră/ săptămână din curriculum la decizia şcolii) se adaugă conţinuturile marcate prin asterisc (*) şi corp de literă italic. Competenţele generale se definesc pe discipline de studiu, având un grad ridicat de generalitate şi de complexitate; competenţele generale orientează demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului. Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut; corelaţia propusă are în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea. Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu şi sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine care nu este obligatorie. Prezenta programă şcolară orientează către latura pragmatică a aplicării curriculumului: corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permite profesorului să realizeze conexiunea explicită între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă. Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea afectiv-atitudinală şi morală a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţiei. Sugestiile metodologice cuprind recomandări pentru proiectarea demersului didactic, având rolul de a orienta cadrele didactice în utilizarea programei şcolare, pentru proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei. Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui "organizator" în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare. Actuala programă şcolară urmăreşte valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice. Programa şcolară se adresează atât cadrelor didactice, cât şi autorilor de manuale. Lectura integrală şi personalizată a programei şcolare şi înţelegerea logicii interne a acesteia reprezintă condiţii obligatorii atât în vederea proiectării activităţii didactice, cât şi în procesul de elaborare a manualelor şcolare alternative. Programa şcolară este în aşa fel concepută, încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor. Cadrele didactice şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile programei şcolare nu trebuie privite ca reţetare inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii trebuie să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte. COMPETENŢE GENERALE VALORI ŞI ATITUDINI Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Biblioteconomie au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini: ● comunicarea cu ceilalţi şi încrederea în propriile abilităţi de comunicare; ● cultivarea limbii materne şi recunoaşterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală şi îmbogăţirea orizontului cultural; ● consolidarea statutului / rolului bibliotecarului în şcoală; ● valorificarea optimă şi creativă a potenţialului şi a capacităţilor cognitive ale bibliotecarului; ● capacitatea de a îmbogăţi cu elemente de noutate / modernitate prestaţia profesională a activităţii de bibliotecar; ● dezvoltarea spiritului critic şi reflexiv; ● manifestarea iniţiativei, a creativităţii şi a disponibilităţii de a lucra în echipă pentru realizarea diferitelor proiecte inter- /transdisciplinare; ● cultivarea gustului estetic şi a interesului faţă de lectură; ● receptivitatea faţă de valorile culturale şi dezvoltarea interesului faţă de comunicarea interculturală; ● manifestarea iniţiativei, a creativităţii şi a disponibilităţii de a lucra în echipă pentru rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în proiecte specifice. COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI*1) - CLASA a XI-a -------- *1) Conţinuturile marcate prin corp de literă cursiv şi asterisc (*) sunt obligatorii numai pentru clasele la care s-a alocat, conform planului-cadru, din curriculum la decizia şcolii 1 oră/ săptămână pentru disciplina Biblioteconomie. COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI - CLASA a XII-a SUGESTII METODOLOGICE Prezenta programă şcolară se adresează profesorilor care predau disciplina Biblioteconomie, la clasele a XI-a şi a XII-a, fiind concepută în aşa fel încât să le permită: ● orientarea elevilor în demersurile specifice activităţii în bibliotecă, prin însuşirea aspectelor teoretice şi a practicilor profesionale care ţin de această disciplină; ● implicarea practicii în bibliotecă, ori de câte ori consideră necesar, pentru exersarea deprinderilor specifice muncii de bibliotecar; ● orientarea propriei activităţi spre formarea la elevi a competenţelor specifice domeniului; ● manifestarea creativităţii şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor cu care lucrează. Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în vederea formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară. Valorizarea competenţelor-cheie şi asigurarea transferabilităţii acestora la nivelul diferitelor activităţi (şcolare şi extraşcolare), considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, între care enumerăm: ● utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor şi consolidarea continuă a capacităţilor; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua; coerenţă şi abordări mulţi, inter şi transdisciplinare; ● utilizarea unor metode active şi interactive: învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare, necesare practicii în domeniul biblioteconomiei şi la crearea unui cadru educaţional menit să încurajeze interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă, angajarea elevului în procesul de învăţare şi de dobândire a competenţelor de participare activă în spaţiul social; ● rezolvarea de exerciţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice disciplinei şi construirea unor exemple pentru noţiunile însuşite, iar, pe de altă parte, rezolvarea unor situaţii problematice; ● utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate (individuală, pe perechi şi în grupuri mici); ● utilizarea, în activitatea didactică, a calculatorului ca mijloc modern de instruire, care să permită subordonarea utilizării tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive, dar şi a exersării abilităţilor de lucru pe care le solicită tehnologizarea şi automatizarea muncii în biblioteci, dar şi în activitatea de informare şi documentare. Conţinuturile pot fi abordate dintr-o perspectivă aplicativă, prin implicarea elevilor în activităţi de documentare şi orientare într-o structură info-documentară. Lecţiile pot fi completate cu ateliere de creaţie, concursuri, expoziţii, spectacole, întâlniri cu personalităţi, vizite, vizionări şi audiţii. Iniţiativa organizării acestor activităţi poate fi atât a unui membru al comunităţii educative (profesor, bibliotecar, documentarist ş.a.), cât şi a elevilor. Fiecare grup responsabil de activitate (5-6 elevi şi cel puţin un cadru didactic) va avea un dosar al acţiunii care va conţine: materiale de promovare (afişe, pliante etc.), impresii ale participanţilor, eventual fotografii, înregistrări audio/video. Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la: ● dobândirea competenţelor funcţionale esenţiale pentru această disciplină: exerciţii de marcare pe un plan/o schemă, completare de tabel exerciţii de asociere (răspuns-întrebare, text-imagine), exerciţii de selectare dintr-o listă, exerciţii cu alegere multiplă, exerciţii de tip adevărat-fals, reperarea diferitelor spaţii ale bibliotecii şcolare, selectarea documentelor după un anumit criteriu (după suport, după domeniu etc.), cotarea unui document, ordonarea lui la raft, identificarea documentelor după o cotă dată, identificarea codurilor cărţii/publicaţiei (revistă, ziar, anuar etc.), întocmirea/decodificarea unei bibliografii, identificarea unui document cu ajutorul cataloagelor tradiţionale bibliotecii şcolare. ● exersarea unor tehnici de căutare informatizată (catalogul on-line etc.) şi tehnici de căutare Internet. ● exersarea unor deprinderi de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea; ● exersarea activităţilor specifice descrise mai sus, într-o altă bibliotecă decât cea şcolară; ● aplicarea unor algoritmi, reguli şi principii în scopul folosirii informaţiei în cadrul disciplinei, precum şi valorificarea acestora în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice specifice muncii în bibliotecă; în acest mod, studiul disciplinei se constituie într-un instrument cu valoare generală pentru iniţierea specializării de bibliotecar-documentarist. Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de cunoştinţele acumulate şi abilităţile elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acestora. Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Din perspectiva demersului educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Caracterul special al acestei discipline este că se poate preda într-un loc diferit de sala de clasă care presupune contactul direct şi permanent cu documente pe diferite suporturi (hârtie, suporturi audio-vizuale, suporturi digitale). Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor. Procesul de evaluare va pune accent pe: corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară: ● valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev; ● recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale; ● utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare. Coordonatorii elaborării programei şcolare: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PSIHOPEDAGOGIA ACTIVITĂŢILOR LUDICE CLASELE a XI-a şi a XII-a CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI (CURRICULUM DIFERENŢIAT) Filiera vocaţională Profil: pedagogic Specializările: instructor - animator, instructor pentru activităţi extraşcolare Bucureşti, 2009 NOTĂ DE PREZENTARE Prezenta programă şcolară îşi propune să pună la dispoziţia cadrelor didactice de specialitate oferta educaţională care se urmăreşte a fi aplicată la filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializările instructor-animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, în bugetul de timp alocat conform statutului şi locului pe care-l ocupă această disciplină în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Acesta stabileşte studierea disciplinei Psihopedagogia activităţilor ludice, la clasa a XI-a şi a XII-a, fiind încadrată în aria curriculară Om şi Societate, grupul disciplinelor psihologice şi pedagogice. Disciplina Psihopedagogia activităţilor ludice vizează formarea competenţelor necesare pentru proiectarea, elaborarea , iniţierea, realizarea şi evaluarea tuturor categoriilor de activităţi ludice, începând de la nivel preşcolar până la vârsta adolescenţei. Studiul disciplinei "Psihopedagogia activităţilor ludice" alături de studiul celorlalte discipline ale ştiinţelor educaţiei îşi propune formarea personalităţii autonome şi creative în vederea dezvoltării libere şi armonioase a persoanei, precum şi realizarea următoarelor tipuri de competenţe: ● Competenţe psihopedagogice, exprimate în proiectarea, îndrumarea şi evaluarea procesului de instruire şi a activităţilor extraşcolare şi de animaţie; ● Competenţe sociale, exprimate în interacţiunile sociale cu preşcolarii, elevii şi grupurile şcolare; ● Competenţe manageriale, obiectivate în organizarea, îndrumarea şi conducerea grupurilor aparţinând diverselor categorii de vârstă; În realizarea programei şcolare s-a avut în vedere " Modelul generativ şi structura programelor pentru pregătirea personalului didactic din învăţământul preşcolar şi primar". Prezentul curriculum acoperă : curriculum-ul diferenţiat (pentru clasele cu 1 oră/săptămână). Structura curriculum-ului include următoarele componente: - Competenţe generale - Competenţe specifice şi unităţi de conţinut - Valori şi atitudini - Sugestii metodologice Elementele de noutate sunt legate de următoarele aspecte: ● reconsiderarea demersului curricular şi didactic din perspectiva finalităţilor liceului precum şi studierii acestei discipline ● orientarea către latura pragmatică a aplicării curriculum-ului: - corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permite profesorului să realizeze conexiunea explicită între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă; - corelaţia propusă are în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea; - demersul urmărit permite concomitent familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice esenţiale şi formarea unor competenţe de tip instrumental-practic, necesare în viaţa privată şi publică. ● recomandarea unor valori şi atitudini care să completeze dimensiunea cognitivă a învăţării cu cea afectiv-atitudinală şi morală din perspectiva finalităţilor educaţiei; ● includerea unor sugestii metodologice care să orienteze spre modalităţi didactice concrete de utilizare a curriculum-ului în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare. Principiul de bază al curriculum-ului este acela de a oferi elevilor, în cadrul fiecărei unităţi de învăţare, un număr de noţiuni specifice disciplinei, exersate în contexte diferite (teoretice şi practice; reale şi imaginare etc). Profesorii îşi pot centra atenţia în mod diferenţiat asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile curriculum-ului nu trebuie privite ca reţetare inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii va trebui să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte. COMPETENŢE GENERALE VALORI ŞI ATITUDINI Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare-evaluare a disciplinei "Psihopedagogia activităţilor ludice" au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini: ● Promovarea unui sistem de valori: morale, culturale, estetice în concordanţă cu idealul educaţional ● Cultivarea unui mediu şcolar şi extraşcolar, centrat pe valori ştiinţifice şi relaţii democratice ce pot fi promovate în contexte diferite ● Relaţionarea pozitivă cu ceilalţi ● Valorificarea optimă a propriului potenţial creativ ● Implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor în învăţământ COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI - CLASA A XI-A COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI - CLASA A XII-A SUGESTII METODOLOGICE Prezentul curriculum este un instrument de lucru care se adresează profesorilor ce predau disciplina "Psihopedagogia activităţilor ludice", fiind conceput în aşa fel încât să-i permită acestuia: - Aplicarea creativă a programei - Corelarea competenţelor specifice cu unităţile de conţinut - Orientarea activităţilor în direcţia formării competenţelor specifice domeniului; - Manifestarea creativităţii didactice în adecvarea conţinuturilor la particularităţile elevilor cu care se lucrează. Unităţile de conţinut respectă structurarea logică în selectarea şi organizarea informaţiilor, ele sunt prezentate într-o ordine care nu este însă obligatorie. În construirea situaţiilor de învăţare se recomandă: ● sarcinile de învăţare ( cerinţele) să fie centrate pe realizarea competenţelor specifice ● selectarea şi aplicarea unor metode activ-participative ca de exemplu: studiul de caz, simularea, jocul de rol, analiza de text, harta conceptuală, organizatorii grafici, cubul, mozaicul; ● solicitarea cu preponderenţă a formelor de învăţare: învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, învăţare asociativă, învăţare euristică, care pot contribui la formarea motivaţiei intrinseci, afective şi pozitive; ● proiectarea unor situaţii de învăţare care să promoveze învăţarea activă şi formarea abilităţilor de gândire critică; ● rezolvarea de aplicaţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice disciplinei şi construirea unor exemple pentru noţiunile deja însuşite; ● elaborarea de proiecte tematice, de animaţie, portofolii, fie individual fie în grupuri de lucru; ● alternarea formelor de organizare a activităţii elevilor: frontală, individuală, pe perechi sau în grupuri mici; ● utilizarea calculatorului, a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei, a resurselor Internet în activitatea didactică, în calitatea lor de mijloace moderne de instruire. Se recomandă ca desfăşurarea activităţilor de învăţare să se realizeze într-un mediu de învăţare stimulativ şi plăcut care să promoveze învăţarea activă, atitudinea pozitivă faţă de activităţile şcolare şi extraşcolare, dăruirea pentru munca cu copiii. Este indicată utilizarea evaluării formative, dar nu trebuie neglijată nici evaluarea sumativă. Recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente de evaluare complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor, alături de formele şi instrumentele clasice. Coordonatorii elaborării programei şcolare: Consultanţi pe probleme de curriculum: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ EDUCAŢIA ADULŢILOR CLASA a XII-a CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI CURRICULUM DIFERENŢIAT FILIERA VOCAŢIONALĂ - PROFIL PEDAGOGIC SPECIALIZAREA: BIBLIOTECAR-DOCUMENTARIST Bucureşti, 2009 NOTĂ DE PREZENTARE Programa şcolară pentru disciplina Educaţia adulţilor stabileşte oferta educaţională destinată filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea bibliotecar-documentarist, în conformitate cu locul acestei discipline în planul-cadru de învăţământ. Acesta stabileşte studierea disciplinei Educaţia adulţilor, 1 oră/săptămână, la clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, ca disciplină de curriculum diferenţiat, fiind încadrată în grupul disciplinelor psihologice şi pedagogice. În condiţiile societăţii actuale se impune un parteneriat social şi o strânsă colaborare între furnizorii de cadre pregătite, calificate şi actorii sociali care preiau şi includ în circuitul profesional aceste cadre. Scopul principal al parteneriatului social este corelarea ofertei de formare cu cerinţele mediului economic şi social şi optimizarea procesului de formare în raport cu nevoile societăţii şi ale beneficiarilor instruirii. În acest sens se are în vedere atât dezvoltarea personală cât şi profesională a beneficiarilor de pregătire din perspectiva învăţării de-a lungul întregii vieţi. Programele de instruire şi educaţie adresate elevilor trebuie să vizeze formarea echilibrată a competenţelor-cheie necesare însuşirii de cunoştinţe şi formării deprinderilor şi atitudinilor specifice educaţiei de bază, răspunzând însă şi condiţiei de a fi necesare şi benefice pentru individ şi pentru societate pe tot parcursul vieţii. În toate programele de guvernare ale statelor dezvoltate ale lumii, strategia formării şi reformării resurselor umane constituie punctul de pornire al politicilor de modernizare economico-socială. În consens cu "Cartea albă asupra educaţiei şi formării" document elaborat de Uniunea Europeană, pe un loc important se situează realizarea "societăţii educaţionale" care valorifică eficient resursele umane prin educaţie permanentă. Acest tip de societate presupune noi demersuri de politică educaţională, obiectivate în "educaţia pentru toţi" şi "educaţia pentru fiecare", fiind iniţiate şi dezvoltate noi servicii de educaţie şi formare. Activităţile din cadrul parteneriatului social care vizează formarea profesională iniţială şi continuă prin instituţia şcolară au o serie de obiective care se raportează printre altele la: - dezvoltarea bazei de cunoaştere şi a capacităţilor de inovare/schimbare; - dezvoltarea resurselor umane; - consilierea şi orientarea profesională; - stabilirea şi certificarea calificărilor profesionale pentru care formarea se realizează prin sistemul educaţional, împreună cu elaborarea standardelor de pregătire profesională; - asigurarea coerenţei formării profesionale iniţiale cu formarea profesională continuă; - diversificarea ofertei de servicii dezvoltate de şcoala pentru comunitate; - promovarea unor programe şi norme necesare formării profesionale continue. Programele de educaţie pe parcursul întregii vieţi au devenit în toată lumea o prioritate a sistemelor de învăţământ. Educaţia adulţilor este o problemă conştientizată şi abordată sistematic de ţările europene, ca resursă atât pentru dezvoltarea tehnică, economică, instituţională şi umană, cât şi pentru asigurarea echităţii în ceea ce priveşte respectarea egalităţii şanselor. Educaţia adulţilor ca dimensiune a educaţiei realizate de-a lungul întregii vieţi însumează activităţile care au ca scop dezvoltarea competenţelor şi atitudinilor de care adultul are nevoie pentru a-şi găsi locul şi rolul în societatea în care trăieşte. Prin studiul disciplinei Educaţia adulţilor se are în vedere familiarizarea elevilor cu problematica educaţiei permanente, a autoeducaţiei şi în mod particular a educaţiei adulţilor, dar şi dobândirea unor instrumente teoretice şi practice de favorizare a pregătirii pentru integrarea activă în societatea actuală şi în cea viitoare, care solicită din ce în ce mai frecvent conversia profesională. Disciplina Educaţia adulţilor contribuie şi la formarea şi dezvoltarea unor competenţe-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte: - competenţele sociale şi civice; - spirit de iniţiativă şi antreprenoriat; - sensibilizare şi exprimare culturală. Principiile pe care se axează elaborarea acestei programe şcolare sunt următoarele: - centrarea pe elev, privit ca subiect al activităţii instructiv-educative; - compatibilizarea curriculumului naţional cu cel european, prin formarea competenţelor-cheie formulate la nivel european, în acord cu particularităţile disciplinei de studiu şi cu specializarea elevilor; - asigurarea calităţii în educaţie; - racordarea demersurilor de instruire şi formare la particularităţile educaţiei permanente. Structura programei şcolare include următoarele elemente: ● Notă de prezentare ● Competenţe generale ● Valori şi atitudini (cu accent pe latura afectiv-atitudinală a învăţării) ● Competenţe specifice şi conţinuturi (competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale şi sunt corelate cu unităţile de conţinut; conţinuturile sunt mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor) ● Sugestii metodologice (recomandări de proiectare şi realizare a demersului didactic). Programa şcolară se adresează cadrelor didactice, dar şi autorilor de manuale. Ea permite o abordare flexibilă, astfel încât fiecare cadru didactic să poată să stabilească individual ordinea abordării conţinuturilor, ca şi activităţile de învăţare adiacente, să selecteze strategiile didactice, formele şi instrumentele de evaluare. În acest mod este stimulată creativitatea didactică şi este favorizată adaptarea la particularităţile elevilor. COMPETENŢE GENERALE VALORI ŞI ATITUDINI Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Educaţia adulţilor promovează următoarele valori şi atitudini: ● disponibilitate şi interes pentru demersurile de educaţie şi formare permanentă, în special pentru demersurile de educare a adulţilor ● adaptare şi deschidere la noi forme de realizare a educaţiei ● interes pentru învăţare permanentă într-o lume în schimbare şi în societatea cunoaşterii, disponibilitate de diversificare a competenţelor profesionale ● orientare spre o viaţă de calitate, în prezent şi în viitor ● motivaţie şi flexibilitate în elaborarea propriului traseu educaţional şi profesional ● responsabilitate şi disponibilitate pentru decizii şi acţiuni privind cariera ● valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial de formare ● participare la viaţa socială şi profesională, fundamentată pe opinii şi acţiuni coerente COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI SUGESTII METODOLOGICE Prezenta programă şcolară reprezintă un instrument de lucru care se adresează profesorilor ce predau discipline psihopedagogice, în particular Educaţia adulţilor, fiind conceput în aşa manieră încât să favorizeze formarea la nivelul elevilor a competenţelor specifice disciplinei. Pentru eficienţa procesului formativ se recomandă raportarea la unele exigenţe care concură la atingerea obiectivelor instructiv-educative: - interes pentru problematica socio-economică a societăţii, percepută ca factor determinant relevant în menţinerea preocupărilor pentru educaţia permanentă; - deschidere faţă de trebuinţele educaţionale ale adulţilor; - stimularea dinamicii de grup, încurajarea interacţiunii sociale pozitive şi a participării active la desfăşurarea procesului propriu de dezvoltare personală; - integrarea unor abilităţi de bază deţinute, în dezvoltarea planurilor individuale de carieră; - valorizarea parteneriatelor cu diverse instituţii ale societăţii care sprijină formarea adulţilor. Strategiile de învăţare oferă cadrul de însuşire a elementelor de conţinut, dar şi de exersare a atitudinilor şi abilităţilor, prin aplicarea conţinuturilor. Pentru accentuarea caracterului formativ al disciplinei se va face apel la experienţa elevilor, dar şi la exemple concrete din realitate. Se recomandă apelul la utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate frontală, cu cele în perechi, în grupuri mici sau individual. Totodată se sugerează folosirea unor activităţi de învăţare care să conducă la: - consolidarea unor deprinderi operatorii de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea, rezumarea; - dobândirea competenţelor de comunicare adecvată în spaţiul social şi educaţional; - dobândirea abilităţilor de relaţionare cu ceilalţi. Metodele de instruire şi educaţie conduc la dezvoltarea deprinderilor şi competenţelor integratoare, transferabile, utile individului atât în planul pregătirii şcolare cât şi în planul profesional. Accentul se va pune pe metode de lucru interactive (problematizare, brainstorming, învăţare prin cooperare, dezbatere, joc de rol, simulare, studiu de caz, tehnici de gândire critică ş.a.), care se vor corela cu metodele tradiţionale (explicaţia, demonstraţia, expunerile teoretice, exerciţiul, conversaţia, observaţia). Strategiile de evaluare ce concură la formarea competenţelor se centrează pe forme de evaluare continuă, formativă. Pot fi utilizate instrumente clasice de evaluare, alături de altele moderne (proiectul, portofoliul, grila de observaţie). Se recomandă şi autoevaluarea sau inter-evaluarea, ca forme de antrenament a capacităţilor autoapreciative. Modalităţi concrete de evaluare ce pot fi aplicate: ● fişe de monitorizare a activităţii de grup şi individuale; ● portofoliul individual care cuprinde jurnalul de reflecţie personală, copii ale unor documente semnificative (declaraţii, articole, legi), tabele comparative, organizatori grafici, citate semnificative, fişe de lectură, teme diversificate, decupaje din presa scrisă etc.; ● proiecte de grup şi individuale; ● probe scrise şi orale; ● fişe de autoevaluare; ● studii de caz. Coordonatorii elaborării programei şcolare: Consultant în domeniul curriculumului: Anexa 2 MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII PROGRAMĂ ŞCOLARĂ BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII CICLUL INFERIOR AL LICEULUI Clasa a IX-a Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil artistic, specializarea Conservare - restaurare bunuri culturale Bucureşti, 2009 NOTĂ DE PREZENTARE În perspectiva integrării României în structurile europene, în contextul declanşării prin ratificarea "Convenţiei UNESCO pentru salvarea patrimoniului cultural material şi imaterial" a unui program guvernamental consensual cu textul Convenţiei, în condiţiile accelerării procesului globalizării la scară planetară, proces care, în plan cultural, trebuie să genereze programe internaţionale şi naţionale pentru prezervarea identităţii culturale a fiecărei naţiuni şi comunităţi etnice, structuri, instituţii formale şi informale, pentru o cunoaştere reciprocă, mai profundă, pentru cultivarea specificului şi patrimoniului cultural şi a respectului pentru identitatea şi valorile culturale ale"celuilalt", un rol tot mai important îl joacă interesul pentru educaţie şi promovarea valorilor.Patrimoniul cultural sub toate dimensiunile sale, scris şi oral, material, monumental şi obiectual, istoric şi etnografic, tehnic şi artistic, în procesul de educare a tinerilor de toate vârstele şi din toate categoriile sociale şi în procesul de formare şi consolidare a unei conştiinţe a propriei identităţi şi a uneia comunitare, rolul muzeelor, a liceelor şi a universităţilor de artă creşte semnificativ în planul culturii şi al educaţiei. Apreciind valoarea patrimoniului cultural românesc ca fiind reputat prin bogăţie, vechime şi diversitate, prin originalitatea creaţiei şi valoarea istorico-documentară care atestă vechimea unui popor şi a unei civilizaţii care s-a născut pe acest pământ şi s-a păstrat până astăzi ca mărturie a trecerii noastre prin istorie, avem obligaţia să promovăm proiecte culturale şi educaţionale durabile care să cointereseze autorităţile naţionale, factorii educaţionali şi comunităţile locale, naţionale şi europene. Luând act de aceste deziderate de interes naţional şi internaţional, se impun programe privind salvarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea superioară în plan spectacular şi educaţional a patrimoniului cultural şi istoric de care dispune ţara noastră. Din perspectiva nevoii de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului preuniversitar, precum şi valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea acestuia pornind de la competenţe ca achiziţii finale ale învăţării , propunerea noastră de derulare a unei noi specializări în cadrul învăţământului vocaţional de artă, devine o necesitate prin finalităţile pe care şi le propune, adică integrarea educaţională şi ocupaţională a unui număr mai ridicat de absolvenţi ai nivelului preuniversitar de învăţământ pe piaţa muncii, piaţă care la acest moment duce lipsă de mână de lucru mediu calificată în domeniul conservării-restaurării. Prezenta programă şcolară a fost elaborată din perspectiva trecerii la modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Adoptarea noului model de proiectare curriculară este determinată, pe de o parte, de nevoia de a realiza actualizarea formatului şi unitatea concepţiei programelor şcolare la nivelul învăţământului preuniversitar, iar pe de altă parte, acest demers asigură acordarea cu dezvoltările curriculare actuale, centrate pe rezultate explicite şi evaluabile ale învăţării. În acest sens, Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC ) conturează, pentru absolvenţii învăţămăntului obligatoriu, un "profil de formare european" structurat pe opt domenii de competenţe cheie: ● comunicare în limba maternă; ● comunicare în limbi străine ● competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii; ● competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie; ● a învăţa să înveţi; ● iniţiativă şi antreprenoriat; ● sensibilizare culturală şi exprimare artistică; ● competenţe sociale şi civice. Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele celor patru ani de studiu în cadrul filierei vocaţionale, specializarea restaurare - conservare bunuri culturale, necesare fiecărui individ pentru împlinire şi dezvoltare personală, pentru cetăţenie activă, incluziune socială şi angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe cheie se realizează vizând unele aspecte inter-şi transdisciplinare, metacognitiv, realizabile prin contribuţia mai multor arii curriculare. Actuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice. Programa propusă se studiază pe parcursul a două ore pe săptămână în cadrul liceelor din filiera vocaţională, profilul patrimoniu cultural artistic, specializarea conservare-restaurare clasa a IX-a. Prin această disciplină elevii vor studia noţiuni introductive ce ţin de domeniul conservării-restaurării, pentru a putea dobândi calificarea necesară practicării în condiţii optime profesionale şi legale a meseriei de conservator patrimonial. Aceste noţiuni definesc principiile, etapele, metodele de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi noţiuni de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial. În acest scop, se au în vedere noile concepţii privind predarea şi care au în vedere: ● orientarea opţiunilor didactice către strategii de pregătire a elevilor care să permită formarea unei personalităţi autonome şi creative; ● formarea unei culturi generale în domeniu, cu elemente aplicative, care să permită o pregătire şcolară pentru viaţa activă (profesională, socială, familială) postşcolară; ● orientarea şi structurarea tematicii astfel încât să permită reducerea supraîncărcării elevilor şi eliminarea informaţiilor inutile şi/sau nesemnificative pentru viaţa cotidiană. Orientarea tematicii curriculumului este îndreptată spre: - dezvoltarea capacităţilor de investigaţie ştiinţifică; - folosirea unor metode şi tehnici de lucru specifice conservării-restaurării de bunuri culturale; - integrarea cunoştinţelor în experienţa de viaţă a elevilor; - aplicarea cunoştinţelor însuşite în rezolvarea unor situaţii-problemă şi luarea de decizii; - formarea de deprinderi de muncă intelectuală şi productivă; - stimularea motivaţiei pentru protecţia patrimoniului cultural naţional şi universal; - utilizarea cunoştinţelor însuşite pentru prezervarea patrimoniului cultural. ● realizarea competenţelor implicate în formarea de capacităţi şi atitudini (capacităţi cognitive, de comunicare, de echilibru personal şi afectiv, de acţiune şi inserţie socială); ● utilizarea formelor diverse de organizare a lecţiei în clasă, laboratoare de conservare, situri arheologice, observarea edificiilor patrimoniale, etc.; ● organizarea în structuri flexibile pentru a fi util, atât pentru autorii de manuale, cât şi pentru profesori. Prezenta programă se propune ca bază teoretică şi practică a pregătirii în meseria de conservator - restaurator la nivelul clasei a IX-a. Scopul disciplinei este de a insista asupra necesităţii cunoaşterii principiilor, etapelor, metodelor de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi a noţiunilor de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial. Lucrările practice sunt obligatorii, fiind realizate integrat în lecţii sau ca lecţii de sine stătătoare. Programele şcolare sunt construite astfel, încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare, libertatea profesorului de a alege succesiunea temelor şi metodele pe care le consideră adecvate. Criteriul de asigurare al calităţii actului de predare-învăţare-evaluare este reprezentat de realizarea competenţelor specifice, la sfârşitul fiecărui an şi a celor generale la finele ciclului de învăţământ. Proiectarea activităţii didactice, elaborarea manualelor şcolare alternative, este bine să fie precedată de lecturarea integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. În cadrul programei, fiecărei competenţe generale îi sunt asociate competenţe specifice. Atingerea competenţelor specifice se face cu ajutorul conţinuturilor. Strategiile de lucru trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia. Pentru valorizarea competenţelor cheie şi asigurarea transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea BAZELOR ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII să pună accent pe construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat, coerenţă şi abordări inter-şi transdisciplinare. Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale. Programa şcolară pentru disciplina BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII vizează valorizarea competenţei cheie "competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii ", adresându-se direct domeniului specific de cunoaştere şi indirect valorizând alte competenţe cheie: sensibilizare culturală şi exprimare artistică, competenţe sociale şi civice, iniţiativă şi antreprenoriat şi nu în ultimul rând, a învăţa să înveţi. Astfel, se asigură transferabilitatea competenţelor cheie, prin deschiderea către abordări inter- şi transdisciplinare în interiorul mai multor arii curriculare şi discipline de studiu. Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrate pe competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente. În aceste condiţii, noile programa şcolară are următoarea structură: - Notă de prezentare, în care se detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european; - Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplină de învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi/ sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora; - Valori şi atitudini, finalităţi de natură axiologică şi afectiv- atitudinală urmărite prin studiul disciplinei, definite pentru învăţământul liceal. Realizarea lor concretă derivă din activitatea didactică permanentă a profesorului, constituind un element implicit al acesteia. - Competenţe specifice - conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, definit pentru fiecare an de studiu; - Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare. Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii adecvate contextelor de învăţare. COMPETENŢE GENERALE VALORI ŞI ATITUDINI ● Respect pentru adevăr şi rigurozitate; ● Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a limitelor acestora; ● Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe; ● Iniţiativă personală; ● Interes şi curiozitate; ● Spirit critic şi autocritic; ● Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile/repetabile; ● Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi; ● Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi; ● Dorinţa de informare şi afirmare; ● Respect pentru argumentaţia ştiinţifică; ● Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare, inclusiv pentru cele furnizate de TIC; ● Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor; ● Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu. COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI CONŢINUTURI ● Istoricul activităţii de conservare ● Locul şi rolul activităţii de conservare ● Conservarea: concepte, etape şi modalităţi de conservare ● Influenţa factorilor de microclimat asupra bunurilor culturale (Umiditatea, Temperatura, Lumina, Poluarea) ● Degradarea bunurilor culturale:factori de degradare şi efectele acestora asupra bunurilor culturale ● Dezastrele naturale- factor de degradare a patrimoniului ● Condiţii generale de amenajare a depozitelor de muzeu ● Condiţii generale privind manipularea, ambalarea, itinerarea şi transportul bunurilor culturale ● Condiţii generale de expunere şi protejare a bunurilor culturale ● Laboratorul de conservare ● Norme de protecţia muncii specifice activităţii de conservare LUCRĂRI PRACTICE ● Studiul cu ajutorul microscopului optic a biodegradărilor obiectelor de patrimoniu; ● Experienţe simple pentru identificarea factorilor dăunători, ● Observaţii asupra diferitelor tipuri de micro şi macro- biodăunători; ● Observaţii de lungă durată asupra influenţei factorilor de mediu asupra stării de sănătate a bunurilor culturale; ● Activităţi practice de măsurare a factorilor de microclimat; ● Observaţii asupra diferitor tipuri de degradări. SUGESTII METODOLOGICE Disciplina de specializare BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII pentru ciclul liceal, nivel inferior, are ca finalitate înţelegerea şi asimilarea noţiunilor, conceptelor, principiilor şi procedurilor ştiinţifice şi aplicarea lor în diverse situaţii de conservare a bunurilor culturale. În vederea valorizării competenţelor cheie şi a asigurării transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; coerenţă şi abordări inter şi transdisciplinare. Strategiile didactice utilizate vor orienta elevii spre activităţi de investigare a structurilor, fenomenelor şi a proceselor care determină degradarea obiectelor de patrimoniu şi metodele de conservare şi restaurare a acestora. În scopul dezvoltării la elevi a competenţelor de investigare ştiinţifică şi de cercetare, profesorii de specialitate vor folosi în procesul de predare/învăţare/evaluare, următoarele metode:
Învăţarea prin descoperire are ca rezultat achiziţii trainice şi dezvoltă imaginaţia. Presupune iniţierea elevilor în activităţi de investigaţie în care elevii sunt puşi în situaţii concrete de formulare de ipoteze, documentare în domeniul respectiv, realizarea unui experiment, interpretarea datelor, formularea de concluzii şi prezentare a acestora în diferite forme( scris, oral, grafic). Se poate realiza pe următoarele căi: inductivă (de la particular, concret la general), deductivă (de la general la particular), transductivă (prin analogie între sisteme sau componente ale acestora).
Problematizarea pune elevul în situaţia de a soluţiona, prin activitate proprie de cercetare, o anumită problemă care îi stimulează curiozitatea şi care îl incită la căutări, dezvoltând scheme operatorii ale gândirii divergente.
Experimentul, ca metodă de învăţare, poate fi aplicat cu succes alături de descoperire şi de problematizare asigurând astfel, prin provocarea unor procese sau fenomene, cunoaşterea directă, nemijlocită a factorilor de degradare.
Algoritmizarea asigură însuşirea şi aplicarea unor scheme logice de desfăşurare a activităţilor teoretice şi practice .Este importantă pentru a face trecerea de la parcurgerea unor căi deja cunoscute, la dezvoltarea propriilor căutări şi cercetări.
Dezbaterea şi asaltul de idei permit dobândirea de către elevi a cunoştinţelor de specialitate, afirmarea opiniilor personale, dezvoltă spiritul de cooperare, creativitatea, spiritul critic şi stimulează spontaneitatea.
Studiul de caz presupune analiza şi dezbaterea unor situaţii-problemă întâlnite în practică asigură apropierea învăţării de contextul extraşcolar.
Proiectul stimulează elevii să realizeze investigaţii în laborator pe o anumită temă, să elaboreze lucrări ştiinţifice pentru simpozioane, cercuri, sesiuni de comunicări ştiinţifice,. Proiectul, individual sau de grup, oferă oportunitatea educaţiei pentru cunoaşterea şi respectarea valorilor şi a bunurilor patrimoniale. Competenţele specifice vor fi concretizate, în cadrul fiecărei ore, prin activităţi de învăţare corespunzătoare conţinutului şi opţiunilor profesorului asupra tipului de lecţie. Actuala programă şcolară valorifică exemple de activităţi de învăţare, oferind un sprijin concret în elaborare a strategiilor de predare care să permită o reală centrare a actului educaţional pe experienţa de învăţare. Activităţile de învăţare trebuie astfel construite încât să se pornească dde la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate diferitor contexte de învăţare. Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă utilizarea următoarelor activităţi de învăţare: - recunoaşterea unor tipuri de degradări; - identificarea şi utilizarea unor surse variate de informare/documentare: atlase, albume, enciclopedii, determinatoare, internet, culegeri de texte consacrate, reviste, mijloace video, bănci de date, dicţionare, etc.; - extragerea, inserarea şi interpretarea informaţiei din şi în: tabele, scheme, grafice, diagrame, fragmente de text, albume tematice, internet, reviste, etc.; - realizarea transferului de informaţie prin conexiuni intradisciplinare, interdisciplinare şi transcurriculare, pentru studierea fenomenelor de degradare a bunurilor culturale; - imaginarea unor situaţii- problemă şi rezolvarea lor; - formularea de întrebări şi răspunsuri adecvate; - folosirea instrumentelor, a substanţelor şi a aparaturii de laborator, potrivite contextului experimental; - observarea şi aprecierea importanţei factorilor de mediu în contextul disciplinei studiate; - interpretarea rezultatelor experimentale; - recunoaşterea factorilor care au determinat degradările studiate; - compararea acţiunii diferitor tipuri de agenţi dăunători - luarea de decizii şi justificarea opţiunii privind atitudinea şi acţiunea proprie legată de protecţia şi prevenţia degradărilor obiectelor de patrimoniu; - măsurări de parametri în cazul studierii obiectelor de patrimoniu; - reprezentări complexe prin desen a structurilor studiate; - efectuarea de vizite de studiu şi documentare în diferite locaţii arheologice, muzeale, laboratoare de specialitate. În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizare a cu preponderenţă a evaluării continue, formative.Procesul de evaluare va îmbina formele tradiţionale (probe orale, probe scrise, probe practice) cu cele complementare (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevului) şi va pune accent pe: - corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară; - valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev; - utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare; - recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale. Evaluarea elevilor se va realiza pe baza competenţelor specifice şi a conţinuturilor asociate, prevăzute de programa şcolară. De exemplu: - selectarea răspunsului corect; - asocierea între: noţiuni, enunţuri, etc. incluse în coloane diferite; - completarea propoziţiilor, desenelor, schemelor lacunare, etc.; - itemi de tipul adevărat sau fals; - întrebări structurate; - rezolvarea de probleme; - eseuri structurate; - realizarea de referate, portofolii, proiecte; - formularea de ipoteze sau concluzii ; - realizarea unui plan de investigaţie; - rezolvarea de fişe pentru aplicaţii practice. În vederea unei mai bune organizări a procesului de predare-învăţare-evaluare şi pentru orientarea cadrelor didactice în elaborarea proiectarii didactice, propunem următoarea rubricaţie: Pentru o mai flexibilă selecţie datorată specificului învăţământului vocaţional, prezentăm trei modele de structuri ale desfăşurării activităţii didactice propriu-zise: Model A Model B Model C LISTA DE TERMENI DE SPECIALITATE
Conservare - preocuparea de bază a cercetărilor actuale ce însumează întreaga activitate de descoperire şi aplicare a celor mai potrivite mijloace pentru protejarea bunurilor culturale de acţiunea factorilor dăunători din natură sau de deteriorările produse de oameni
Restaurarea - disciplină care se ocupă cu restabilirea semnificaţiei originale a operei pierdută parţial sau estompată în timp şi consolidarea suportului, în cel mai deplin respect faţă de autenticitatea şi integritatea obiectului, care trebuie transmisă aşa cum a fost creată de autor.
Alterarea reprezintă procesul de degradare microstructurală a unor elemente componente, cu modificarea naturii lor, sub influenţa factorilor chimici şi microbiologici
Fisura reprezintă o distrucţie structurală direcţionată(longitudinală, transversală sau radială)în zone intercristaline,interfazice sau al interfeţe cu puncte de minimă rezistenţă sub acţiunea unor forţe fizico -mecanice
Craclurile sunt fisuri de suprafaţă, care străbat în funcţie de mecanism, unul sau mai multe straturi.
Consolidarea cuprinde o serie de operaţii şi procese de refacere a elementelor structurale pentru ale mări capacitatea de rezistenţă la acţiunea anumitor factori externi sau exogeni
Stabilizarea se referă la oprirea (stoparea) proceselor de deteriorarea şi de degradare.
Integrarea este intervenţia sau ansamblul de acţiuni prin care bunul de patrimoniu este readus în forma iniţială nu numai prin redispunerea elementelor lui în ordinea avută iniţial(originară),dar şi prin completarea elementelor părţilor lipsă
Întregirea reprezintă readucerea unui bun de patrimoniu nu numai la forma iniţială, dar şi în ansamblul din care a făcut parte iniţial.
Restituirea reprezintă revenirea la forma iniţială a unui bun de patrimoniu, care are încă toate elementele, dar dispuse în altă ordine decât cea originală.
Completarea este operaţia prin care se înlocuiesc părţile lipsă sau cele cu degradare sau deteriorare ireversibilă, care datorită stării precare de conservare(de obicei sub 5 %) nu-şi mai pot îndeplini funcţia.
Copia poate reprezenta o replică ştiinţifică, când caracteristicile generale şi de detaliu (structural-funcţionale sau tehnice,stilistice,ideatice şi formale, repetate după un unicat, sunt comparabile cu originalul, în condiţiile unei rigori deosebite în ceea ce priveşte respectarea şi repetarea, inclusiv în expresivitatea,a elementelor originalului.
Replica ştiinţifică este utilizată în activităţile didactice, în cercetare şi de foarte multe ori în expuneri muzeale, mai ales atunci când originalul face parte din categoria bunurilor de patrimoniu cu valoare deosebită, aflate în stadiile cele mai avansate de deteriorare(respectiv nivelul I de conservare)şi nu este permisă expunerea.
Patina desemnează fenomenele de suprafaţă datorate îmbătrânirii:
Bunul cultural este un produs al procesului de creaţie materială şi/sau spirituală, unitatea de bază,ireductibilă, în jurul căreia se ţese specificul activităţii de muzeu. Bunul cultural are depozitat în el o cantitate de informaţie care devine, în condiţiile evaluării calificate, valoare culturală.
Patrimoniu cultural naţional cuprinde bunurile cu valoare deosebită istorică, artistică sau documentară care reprezintă mărturii importante privind dezvoltarea istorică a poporului român şi a omenirii în general sau evoluţia mediului natural, inclusiv cele din aceste categorii alcătuite din metale şi pietre preţioase.
Tezaurul patrimoniului cultural alcătuit din bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate;
Fondul patrimoniului cultural este alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru .
Clasarea este procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, tezaur şi fond
Colecţia este criteriul de organizare a bunurilor pe domenii pe baza unor criterii comune. Autorii programei şcolare: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII CICLUL INFERIOR AL LICEULUI Clasa a X-a Curriculum diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil artistic, specializarea Conservare - restaurare bunuri culturale Notă de prezentare În perspectiva integrării României în structurile europene, în contextul declanşării prin ratificarea "Convenţiei UNESCO pentru salvarea patrimoniului cultural material şi imaterial" a unui program guvernamental consensual cu textul Convenţiei, în condiţiile accelerării procesului globalizării la scară planetară, proces care, în plan cultural, trebuie să genereze programe internaţionale şi naţionale pentru prezervarea identităţii culturale a fiecărei naţiuni şi comunităţi etnice, structuri, instituţii formale şi informale, pentru o cunoaştere reciprocă, mai profundă, pentru cultivarea specificului şi patrimoniului cultural şi a respectului pentru identitatea şi valorile culturale ale "celuilalt", un rol tot mai important îl joacă interesul pentru educaţie şi promovarea valorilor. Patrimoniul cultural sub toate dimensiunile sale, scris şi oral, material, monumental şi obiectual, istoric şi etnografic, tehnic şi artistic, în procesul de educare a tinerilor de toate vârstele şi din toate categoriile sociale şi în procesul de formare şi consolidare a unei conştiinţe a propriei identităţi şi a uneia comunitare, rolul muzeelor, a liceelor şi a universităţilor de artă creşte semnificativ în planul culturii şi al educaţiei. Apreciind valoarea patrimoniului cultural românesc ca fiind reputat prin bogăţie,vechime şi diversitate, prin originalitatea creaţiei şi valoarea istorico-documentară care atestă vechimea unui popor şi a unei civilizaţii care s-a născut pe acest pământ şi s-a păstrat până astăzi ca mărturie a trecerii noastre prin istorie, avem obligaţia să promovăm proiecte culturale şi educaţionale durabile care să cointereseze autorităţile naţionale, factorii educaţionali şi comunităţile locale, naţionale şi europene. Luând act de aceste deziderate de interes naţional şi internaţional, se impun programe privind salvarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea superioară în plan spectacular şi educaţional a patrimoniului cultural şi istoric de care dispune ţara noastră. Din perspectiva nevoii de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului preuniversitar, precum şi valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea acestuia pornind de la competenţe ca achiziţii finale ale învăţării, propunerea noastră de derulare a unei noi specializări în cadrul învăţământului vocaţional de artă, devine o necesitate prin finalităţile pe care şi le propune, adică integrarea educaţională şi ocupaţională a unui număr mai ridicat de absolvenţi ai nivelului preuniversitar de învăţământ pe piaţa muncii, piaţă care la acest moment duce lipsă de mână de lucru mediu calificată în domeniul conservării-restaurării. Prezenta programă şcolară a fost elaborată din perspectiva trecerii la modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Adoptarea noului model de proiectare curriculară este determinată, pe de o parte, de nevoia de a realiza actualizarea formatului şi unitatea concepţiei programelor şcolare la nivelul învăţământului preuniversitar, iar pe de altă parte, acest demers asigură acordarea cu dezvoltările curriculare actuale, centrate pe rezultate explicite şi evaluabile ale învăţării. În acest sens, Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC ) conturează, pentru absolvenţii învăţămăntului obligatoriu, un "profil de formare european" structurat pe opt domenii de competenţe cheie: ● comunicare în limba maternă; ● comunicare în limbi străine; ● competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii; ● competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie; ● a învăţa să înveţi; ● iniţiativă şi antreprenoriat; ● sensibilizare culturală şi exprimare artistică; ● competenţe sociale şi civice. Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele celor patru ani de studiu în cadrul filierei vocaţionale, specializarea restaurare - conservare bunuri culturale, necesare fiecărui individ pentru împlinire şi dezvoltare personală, pentru cetăţenie activă, incluziune socială şi angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe cheie se realizează vizând unele aspecte inter-şi transdisciplinare, metacognitiv, realizabile prin contribuţia mai multor arii curriculare. Actuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice. Programa propusă se studiază pe parcursul a două ore pe săptămână în cadrul liceelor din filiera vocaţională, profilul patrimoniu cultural artistic, specializarea conservare-restaurare clasa a IX-a. Prin această disciplină elevii vor studia noţiuni introductive ce ţin de domeniul conservării-restaurării, pentru a putea dobândi calificarea necesară practicării în condiţii optime profesionale şi legale a meseriei de conservator patrimonial. Aceste noţiuni definesc principiile, etapele, metodele de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi noţiuni de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial. În acest scop, se au în vedere noile concepţii privind predarea şi care au în vedere: ● orientarea opţiunilor didactice către strategii de pregătire a elevilor care să permită formarea unei personalităţi autonome şi creative; ● formarea unei culturi generale în domeniu, cu elemente aplicative, care să permită o pregătire şcolară pentru viaţa activă (profesională, socială, familială) postşcolară; ● orientarea şi structurarea tematicii astfel încât să permită reducerea supraîncărcării elevilor şi eliminarea informaţiilor inutile şi/sau nesemnificative pentru viaţa cotidiană. Orientarea tematicii curriculumului este îndreptată spre: - dezvoltarea capacităţilor de investigaţie ştiinţifică; - folosirea unor metode şi tehnici de lucru specifice conservării-restaurării de bunuri culturale; - integrarea cunoştinţelor în experienţa de viaţă a elevilor; - aplicarea cunoştinţelor însuşite în rezolvarea unor situaţii - problemă şi luarea de decizii; - formarea de deprinderi de muncă intelectuală şi productivă; - stimularea motivaţiei pentru protecţia patrimoniului cultural naţional şi universal; - utilizarea cunoştinţelor însuşite pentru prezervarea patrimoniului cultural. ● realizarea competenţelor implicate în formarea de capacităţi şi atitudini (capacităţi cognitive, de comunicare, de echilibru personal şi afectiv, de acţiune şi inserţie socială); ● utilizarea formelor diverse de organizare a lecţiei în clasă, laboratoare de conservare, situri arheologice, observarea edificiilor patrimoniale, etc.; ● organizarea în structuri flexibile pentru a fi util, atât pentru autorii de manuale, cât şi pentru profesori. Prezenta programă se propune ca bază teoretică şi practică a pregătirii în meseria de conservator - restaurator la nivelul clasei a X-a. Scopul disciplinei este de a insista asupra necesităţii cunoaşterii principiilor, etapelor, metodelor de analiză, diagnostic şi intervenţie asupra obiectelor de patrimoniu cultural, precum şi a noţiunilor de legislaţie ce privesc domeniul patrimonial. Lucrările practice sunt obligatorii, fiind realizate integrat în lecţii sau ca lecţii de sine stătătoare. Programele şcolare sunt construite astfel, încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare, libertatea profesorului de a alege succesiunea temelor şi metodele pe care le consideră adecvate. Criteriul de asigurare al calităţii actului de predare-învăţare-evaluare este reprezentat de realizarea competenţelor specifice, la sfârşitul fiecărui an şi a celor generale la finele ciclului de învăţământ. Proiectarea activităţii didactice, elaborarea manualelor şcolare alternative, este bine să fie precedată de lecturarea integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. În cadrul programei, fiecărei competenţe generale îi sunt asociate competenţe specifice. Atingerea competenţelor specifice se face cu ajutorul conţinuturilor. Strategiile de lucru trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia. Pentru valorizarea competenţelor cheie şi asigurarea transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea BAZELOR ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII să pună accent pe construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat, coerenţă şi abordări inter-şi transdisciplinare. Prezenta programă este valabilă şi pentru unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale. Programa şcolară pentru disciplina BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII vizează valorizarea competenţei cheie "competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii", adresându-se direct domeniului specific de cunoaştere şi indirect valorizând alte competenţe cheie: sensibilizare culturală şi exprimare artistică, competenţe sociale şi civice, iniţiativă şi antreprenoriat şi nu în ultimul rând, a învăţa să înveţi. Astfel, se asigură transferabilitatea competenţelor cheie, prin deschiderea către abordări inter-şi transdisciplinare în interiorul mai multor arii curriculare şi discipline de studiu. Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei educaţionale centrate pe competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente. În aceste condiţii, noile programa şcolară are următoarea structură: - Notă de prezentare, în care se detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european; - Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplină de învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi/sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora; - Valori şi atitudini, finalităţi de natură axiologică şi afectiv-atitudinală urmărite prin studiul disciplinei, definite pentru învăţământul liceal. Realizarea lor concretă derivă din activitatea didactică permanentă a profesorului, constituind un element implicit al acesteia. - Competenţe specifice - conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, definit pentru fiecare an de studiu; - Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare. Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii adecvate contextelor de învăţare. COMPETENŢE GENERALE VALORI ŞI ATITUDINI ● Respect pentru adevăr şi rigurozitate; ● Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a limitelor acestora; ● Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe; ● Iniţiativă personală; ● Interes şi curiozitate; ● Spirit critic şi autocritic; ● Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii verificabile/repetabile; ● Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când sunt prezentate fapte noi; ● Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi; ● Dorinţa de informare şi afirmare; ● Respect pentru argumentaţia ştiinţifică; ● Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare, inclusiv pentru cele furnizate de TIC; ● Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor; ● Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu. COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI CONŢINUTURI ● Istoricul activităţii de restaurare ● Cunoaşterea conceptelor în domeniul restaurării ● Etapele ale restaurării ştiinţifice ● Principiile restaurării ştiinţifice ● Aplicarea în practica restaurării a principiilor şi normelor de restaurare ● Documentaţia de restaurare. Întocmirea şi componenţa dosarului ● Conservarea-restaurarea patrimoniului muzeal ● Conservarea-restaurarea patrimoniului muzeal pe suport organic ● Conservarea-restaurarea patrimoniului muzeal pe suport anorganic ● Conservarea-restaurarea patrimoniului arheologic ● Conservarea-restaurarea patrimoniului arheologic pe suport organic ● Conservarea-restaurarea patrimoniului arheologic pe suport anorganic ● Conservarea-restaurarea patrimoniului cultural mobil ● Conservarea-restaurarea patrimoniului cultural imobil ● Laboratorul de restaurare. Organizare şi funcţionare ● Norme specifice de protecţia muncii ● Codul eticii şi standardele practicii de restaurare ● Normele de restaurare ştiinţifică a patrimoniului cultural LUCRĂRI PRACTICE ● Studiul cu ajutorul microscopului optic a biodegradărilor obiectelor de patrimoniu; ● Experienţe simple pentru identificarea factorilor dăunători, ● Observaţii asupra diferitelor tipuri de micro şi macro-biodăunători; ● Observaţii de lungă durată asupra influenţei factorilor de mediu asupra stării de sănătate a bunurilor culturale; ● Activităţi practice de măsurare a factorilor de microclimat; ● Observaţii asupra diferitor tipuri de degradări. SUGESTII METODOLOGICE Disciplina de specializare BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII pentru ciclul liceal, nivel inferior, are ca finalitate înţelegerea şi asimilarea noţiunilor, conceptelor, principiilor şi procedurilor ştiinţifice şi aplicarea lor în diverse situaţii de conservare a bunurilor culturale. În vederea valorizării competenţelor cheie şi a asigurării transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; coerenţă şi abordări inter şi transdisciplinare. Strategiile didactice utilizate vor orienta elevii spre activităţi de investigare a structurilor, fenomenelor şi a proceselor care determină degradarea obiectelor de patrimoniu şi metodele de conservare şi restaurare a acestora. În scopul dezvoltării la elevi a competenţelor de investigare ştiinţifică şi de cercetare, profesorii de specialitate vor folosi în procesul de predare/învăţare/evaluare, următoarele metode:
Învăţarea prin descoperire are ca rezultat achiziţii trainice şi dezvoltă imaginaţia. Presupune iniţierea elevilor în activităţi de investigaţie în care elevii sunt puşi în situaţii concrete de formulare de ipoteze, documentare în domeniul respectiv, realizarea unui experiment, interpretarea datelor, formularea de concluzii şi prezentare a acestora în diferite forme (scris, oral, grafic). Se poate realiza pe următoarele căi: inductivă (de la particular, concret la general), deductivă (de la general la particular), transductivă (prin analogie între sisteme sau componente ale acestora).
Problematizarea pune elevul în situaţia de a soluţiona, prin activitate proprie de cercetare, o anumită problemă care îi stimulează curiozitatea şi care îl incită la căutări, dezvoltând scheme operatorii ale gândirii divergente.
Experimentul, ca metodă de învăţare, poate fi aplicat cu succes alături de descoperire şi de problematizare asigurând astfel, prin provocarea unor procese sau fenomene, cunoaşterea directă, nemijlocită a factorilor de degradare.
Algoritmizarea asigură însuşirea şi aplicarea unor scheme logice de desfăşurare a activităţilor teoretice şi practice. Este importantă pentru a face trecerea de la parcurgerea unor căi deja cunoscute, la dezvoltarea propriilor căutări şi cercetări.
Dezbaterea şi asaltul de idei permit dobândirea de către elevi a cunoştinţelor de specialitate, afirmarea opiniilor personale, dezvoltă spiritul de cooperare, creativitatea, spiritul critic şi stimulează spontaneitatea.
Studiul de caz presupun

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.