Strategie naţională din 24 noiembrie 2004

STRATEGIE NAŢIONALĂ din 24 noiembrie 2004 de prevenire a criminalitatii pe perioada 2005-2007 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.222 din 20 decembrie 2004 1. INTRODUCERE 1.1. Premise Rata relativ crescută a criminalităţii reprezintă o ameninţare gravă împotriva democraţiei, siguranţei publice, ordinii de drept şi capacităţii instituţionale în România. Drepturile şi libertăţile fundamentale sunt puse în pericol de fiecare dată când un cetăţean devine victimă a criminalităţii.

Criminalitatea generează teamă în rândul populaţiei, slăbeşte încrederea acesteia în autorităţi şi în capacitatea lor de a se implica activ în dezvoltarea economică a statului.

Având în vedere aceste premise, o strategie de prevenire a criminalităţii se impune în mod firesc ca o prioritate naţională.

1.2. Principii:

1.2.1. principiul legalităţii - supremaţia normei de drept în desfăşurarea activităţii de prevenire a criminalităţii;

1.2.2. respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

1.2.3. principiul echidistanţei - imparţialitatea organelor statale în prevenirea criminalităţii, tratament nediscriminatoriu pentru victimă şi infractor, proporţionalitatea intervenţiei;

1.2.4. principiul responsabilităţii în exercitarea actului de autoritate - angajament, deontologie profesională, îndeplinirea sarcinilor, acceptarea şi suportarea consecinţelor;

1.2.5. principiul cooperării şi utilităţii sociale;

1.2.6. principiul priorităţii măsurilor preventive;

1.2.7. principiul descentralizării;

1.2.8. principiul transparenţei şi apropierii de comunitate.

1.3. Concept Prevenirea criminalităţii reprezintă ansamblul de măsuri noncoercitive destinate să reducă sau să contribuie la reducerea criminalităţii şi a sentimentului de insecuritate a cetăţenilor atât cantitativ, cât şi calitativ fie prin reacţia socială faţă de activitatea criminală, fie prin politicile şi intervenţiile create pentru a reduce potenţialul infracţional şi cauzele infracţiunii. Aceasta include activitatea Guvernului, a instituţiilor competente, a organelor judiciare a autorităţilor locale, a asociaţiilor specializate, a sectorului privat şi voluntar, a cercetătorilor şi a sectorului public sprijinit de media.

Patru factori determinanţi stau la baza activităţii infracţionale: un făptuitor suficient de motivat, o ţintă adecvată, o conjunctură favorabilă şi absenţa unei împrejurări care să prevină sau să împiedice săvârşirea faptei. Efectul activităţii de prevenire îl reprezintă eliminarea unuia dintre cei patru factori, împiedicând astfel comiterea infracţiunii.

2.2. Obiective specifice:

2.2.1. identificarea factorilor de risc, a cauzelor şi circumstanţelor favorizante ale săvârşirii infracţiunilor;

2.2.2. conştientizarea asupra pericolului criminalităţii;

2.2.3. dezvoltarea de programe şi politici legislative în scopul diminuării criminalităţii şi în vederea realizării obiectivelor stabilite;

2.2.4. compatibilizarea instituţională şi funcţională cu structurile europene.

Prevenirea primară constă în:

I. 3.1.1. Reducerea premiselor care favorizează în mod direct şi indirect criminalitatea face mai dificilă şi mai riscantă săvârşirea de infracţiuni şi descurajează infractorii să comită fapte penale.

Aceasta implică măsuri adecvate de scădere a numărului potenţialelor victime şi a oportunităţilor de comitere a faptelor şi impune prezenţa unor agenţi care să asigure o prevenire reală şi eficientă a criminalităţii, eliminând astfel trei dintre factorii esenţiali de favorizare a comportamentului antisocial.

Acţiuni de realizare:

II. 3.1.2. Reducerea factorilor sociali care favorizează criminalitatea implică adoptarea măsurilor care să genereze schimbarea atitudinii publice faţă de fapta antisocială şi făptuitor, prin adoptarea unei poziţii active de opoziţie faţă de acestea.

Acţiuni de realizare:

3.2. Prevenirea secundară Are drept scop acţionarea cu prioritate asupra potenţialilor infractori şi a potenţialelor victime, urmărindu-se schimbarea comportamentului social al indivizilor cu tendinţe deviaţioniste evidente.

Acţiuni de realizare:

3.3. Prevenirea terţiară Are drept scop acţionarea cu prioritate asupra persoanelor care au comis deja fapte penale, urmărindu-se descurajarea săvârşirii de infracţiuni în mod repetat.

Acţiuni de realizare:

Metodologia de lucru în cadrul Strategiei Naţionale de prevenire a criminalităţii pe perioada 2005-2007 implică: ● conlucrarea interinstituţională la nivel naţional, regional, local; ● coordonarea politicilor administrative şi judiciare prin intermediul Consiliului Naţional de Prevenire a Criminalităţii; ● sincronizarea reţelei justiţiei penale (colaborare efectivă şi coordonată între parchet, poliţie şi alte organe de investigare fără atribuţii judiciare); ● consultarea permanentă şi implementarea măsurilor preventive împreună cu parteneri din societatea civilă (organizaţii neguvernamentale în acordarea de asistenţă victimelor, mediul de afaceri în prevenirea criminalităţii economico-financiare, unităţi de învăţământ, în realizarea unui mediu sigur pentru elevi etc.); ● transparenţa măsurilor şi a modului de implementare.

6.2. Evaluări independente - efectuate de către organisme guvernamentale şi neguvernamentale naţionale, internaţionale şi regionale. -----------