DECIZIE nr. 1.283 din 12 octombrie 2010

Pe scurt

Decizia nr. 1.283/2010 a Curții Constituționale respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, referitoare la căile de atac împotriva hotărârii judecătorului privind plângerea contra actelor de netrimitere în judecată ale procurorului.

Ce reglementează

Examinarea constituționalității art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, care stabilește ce hotărâri ale judecătorului pot fi atacate cu recurs (cele pronunțate potrivit alin. 8 lit. a și b).
Criticile privesc lipsa unei căi de atac separate împotriva încheierii prin care judecătorul admite plângerea și reține cauza spre soluționare.

Pe cine privește

Autorul excepției, Alina Manuela Popa, în dosarul de la Curtea de Apel Suceava.
Părțile din procedura plângerii împotriva actelor de netrimitere în judecată ale procurorului.

Puncte cheie

Curtea respinge excepția ca neîntemeiată; decizia este definitivă și general obligatorie.
Constituția nu prevede obligativitatea reglementării în toate cazurile a două căi de atac, iar stabilirea unei singure căi de atac nu este discriminare.
În situația admiterii plângerii cu reținerea cauzei spre judecare, se aplică corespunzător dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac, fără restrângerea accesului la justiție.
Solicitarea de a introduce calea de atac a apelului nu intră în competența Curții, care nu se poate transforma în legislator pozitiv (art. 61 alin. 1 din Constituție).

Textul legii

DECIZIE nr. 1.283 din 12 octombrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 786 din 24 noiembrie 2010 Augustin Zegrean - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alina Manuela Popa în Dosarul nr. 01377/285/2010 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Decizia nr. 273 din 10 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 01377/285/2010, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alina Manuela Popa în dosarul de mai sus. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 129, art. 20, art. 21 alin.

(1)-

(3), art. 24 alin.

(1), art. 53 alin.

(2), art. 16 alin.

(1)şi

(2), art. 124 alin.

(2), art. 1 alin.

(3)şi art. 131, precum şi ale art. 13 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece încheierea prin care judecătorul admite plângerea împotriva actului procurorului de netrimitere în judecată şi reţine cauza spre soluţionare nu poate fi atacată decât odată cu fondul. Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 lit.

a)şi
b)poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, Deciziei nr. 439 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, şi Deciziei nr. 148 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, Curtea Constituţională a statuat că, în ceea ce priveşte critica referitoare la necesitatea introducerii căii de atac a apelului împotriva hotărârii judecătorului pronunţate potrivit dispoziţiilor alin. 8 lit.
a)şi
b)din acest text de lege, asemenea solicitări nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În plus, criticile formulate vizează extinderea prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală şi la alte situaţii neprevăzute de acestea. Acceptarea unor astfel de critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 alin.

(1)din Constituţie, potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării." De asemenea, Curtea a constatat că textul legal criticat este în deplină concordanţă cu art. 16 alin.

(1)din Legea fundamentală. Prin dispoziţiile legale criticate s-a prevăzut posibilitatea atacării rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, pe calea sesizării instanţei de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Fiind vorba despre dispoziţiile de procedură judiciară pe care legiuitorul are competenţa să le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin.

(2)din Constituţie, excepţia ridicată în cauză nu ar putea fi admisă decât în cazul în care aceste dispoziţii ar contraveni normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală. Susţinerea autorului excepţiei în sensul că dispoziţiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 16 alin.

(1)din Constituţie privind egalitatea în drepturi este nefondată, deoarece nu implică un tratament juridic diferenţiat faţă de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. Stabilirea unei singure căi de atac împotriva hotărârii pronunţate de instanţă potrivit alin. 8 lit.

a)şi
b)din acelaşi articol nu poate fi caracterizată ca o discriminare în raport cu părţile din alte categorii de procese, tocmai pentru că situaţiile juridice sunt diferite, iar pe de altă parte, Constituţia nu prevede obligativitatea reglementării în toate cazurile a două căi de atac. În sfârşit, stabilirea de către legiuitor, prin dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, a regulii potrivit căreia sunt susceptibile de recurs numai hotărârile instanţei pronunţate potrivit art. 278^1 alin. 8 lit.
a)şi
b)din Codul de procedură penală, iar nu şi hotărârea pronunţată în temeiul alin. 8 lit.
c)al aceluiaşi articol, nu este de natură să aducă atingere dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Aceasta întrucât, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părţii de a se adresa instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunţarea unei hotărâri de către instanţa de fond care a reţinut cauza pentru judecată în primă instanţă, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să îşi exercite neîngrădită dreptul de acces liber la justiţie. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.
d)şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alina Manuela Popa în Dosarul nr. 01377/285/2010 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru __________

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.